BIG BOOK - INTRODUCERE

„Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de bărbați și femei alcoolici să se recupereze, există un sentiment împotriva oricăror schimbări radicale aduse în ea. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul de recuperare AA, a fost lăsată în mare parte neatinsă...

Prefață

În acest paragraf există două idei pe care putem să le analizăm pentru un moment. 

 1) Numărul unu: mai întâi vedem cuvintele „text de bază”. Cred că atunci când vedem acele cuvinte, suntem atenționați de tipul de carte pe care îl avem în față. Cu toții ne amintim ce este un manual. Le folosim la școală. Nu ne-au plăcut în mod deosebit pentru că însemnau muncă și studiu când am prefera să facem altceva. 

     Dar cred că - dacă ne-am uita la un manual în forma sa cea mai simplă - cred că am putea spune că un manual este o carte cu care se predă. Avem și o aversiune față de cuvântul învățătură. Dar Bill Wilson ne spune în broșura „Alte probleme decât alcoolul” că singurul scop al unui grup AA este de a practica și a preda cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Dacă vom lua predarea (a învăţa pe altul) în termenii ei cei mai simpli, cred că atunci putem găsi câteva cuvinte cu care să începem.
     A preda nu este altceva decât a prelua informații din mintea unei ființe umane și, într-o formă sau alta, a o transfera în mintea altei ființe umane, crescând astfel cunoștințele celeilalte ființe umane. Indiferent despre ce materie predăm, chiar nu are nicio diferență. Pe măsură ce informația este transferată și intră în mintea celeilalte ființe umane, atunci cunoașterea celeilalte ființe umane despre acele informații, cunoașterea subiectului, crește și devine mai bună.
     Un manual nu este altceva decât un instrument care este folosit pentru a preda prin cuvântul scris. Există o mulțime de moduri de a preda, dar un manual o face prin cuvântul scris. Scoate informații din mintea uneia sau mai multor ființe umane, le pune în scris. Apoi, utilizatorul manualului în lectura și studierea acelei cărți transferă acele informații în mintea lor, sporindu-și astfel cunoștințele despre subiect.
       Credem că este un manual. Și credem că este conceput ca toate manualele, începând cu Opinia Doctorului, unde începe să ne explice care este problema. Dacă putem înțelege o dată problema, atunci putem începe să căutăm soluția. Dar până nu cunoaștem problema, nu vom ști niciodată care este soluția. Și după ce găsim o dată soluțiile, putem căuta un program practic de acțiune necesar pentru a aduce (despre) acea soluție. Dar dacă nu cunoaștem adevărata soluție, atunci și programul practic de acțiune va fi greșit.

 2) Numărul doi:      Cartea Mare a trecut prin patru ediții. Singurul motiv pentru editiile ulterioare a fost pentru că poveștile din spatele cărții, care au fost introduse odată cu prima ediție, erau practic toți bărbați, cei mai mulți destul de bătrâni și cei mai mulți dintre ei adevărați bețivi. Până în 1955, această imagine începuse să se schimbe. Din ce în ce mai multe femei intrau în AA. Vârsta medie devenea din ce în ce mai scăzută, iar limitele de jos deveneau tot mai sus în același timp. Poveștile din spatele primei ediții nu mai reflectau cu exactitate apartenența la AA  și ele sunt acolo pentru ca cititorul să se identifice.

     Așa că au decis că trebuie să schimbe unele dintre acele povești. Au scos câteva, și au adăugat altele și au mutat câteva, și au apărut cu a doua ediție. Dar primele 164 de pagini, programul de recuperare de bază, au rămas în mare parte neatinse. 
     A funcționat atât de bine pentru atât de mulți oameni în această perioadă de ani, încât chiar și noi, grandiosii alcoolici controversați, nu am găsit încă un motiv pentru a schimba programul de recuperare, cuvântul scris din Cartea Mare „Alcoolicii Anonimi”. Cred că este foarte important pentru mine să înțeleg asta. Pentru a ști că cartea pe care o folosesc astăzi – fie că este prima ediție, a doua ediție, a treia sau a patra ediție – foloseşte același program de recuperare de bază care a fost folosit în 1935, 1937 și până în 1939. A funcționat pentru ei și va funcționa și pentru mine astăzi.

Să ne uităm la Cuvântul înainte la prima ediție. Aici există o declarație care spune:

  „Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care s-au recuperat dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță. 

        Suntem mai mult de o sută de bărbați și femei. Asta mă alertează asupra faptului că nu citesc o carte cu o singură persoană ca autor. Majoritatea cărților pe care le-am citit au fost scrise de o singură persoană. Și cu îndrăzneala mea intelectuală, minte alcoolică, când citesc o carte care a fost scrisă de un singur individ, dacă nu sunt de acord cu ceea ce spune el, spun, ei bine, cine este el să creadă că este mai inteligent decât mine. Pur și simplu ignor ce are de spus și apoi continui cu restul cărții. Dar dacă fac asta cu Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”, nu mă voi certa cu o singură persoană, mă voi certa cu o sută.

Amintiți-vă că primii patruzeci i-au spus lui Bill să o scrie, dar să vedem capitolele pe măsură ce vor fi scrise. Vom adăuga, vom șterge și vom schimba tot ceea ce dorim. Când vom termina cu asta, va fi povestea despre cum ne-am recuperat toți patruzeci, care până în 1939 s-a dovedit a fi prima sută. Așa că, astăzi, când mă cert cu cartea, mă cert cu o sută de oameni, nu doar cu unul.
         Aceștia o sută s-au recuperat din același lucru care mă sfâșie ca alcoolic practicant, din starea fără speranță a minții și a corpului. Este puțin mai greu să te cerţi cu oamenii aceia.

„Scopul principal al acestei cărți este de a arăta altor alcoolici exact cum ne-am recuperat.