Cele trei iluzii din Big Book

 "Problema principală a alcoolicului", citim în "Big Book", "este centrată în minte". De ce este așa? În primul rând, alcoolicul se hrănește cu iluzia că, în ciuda evidenței, într-o zi el sau ea ar putea să-și controleze băutul și să se bucure de băutură din nou. În al doilea rând, există iluzia că el sau ea este ca și alte persoane sau va fi o zi. Și, în al treilea rând, există iluzia că el sau ea ar putea să "smulgă satisfacția și fericirea din viață, numai daca ar dirija-o el/ea bine" .

Nu va veni o zi când vom putea să ne controlam și să ne bucurăm de băut, nu suntem ca alți oameni și viața noastră nu poate fi gestionată de noi. Acceptarea acestor fapte ale vieții noastre, împreună cu inventarul personal amanuntit, rugăciunea, meditația și serviciul altruist în slujba altora, ne permite totuși să trăim vieți împlinite și senine, conștiente de Dumnezeu.

Există "trei iluzii" menționate în mod special în "Big Book". Prima "iluzie" se referă la prima parte a Pasului Unu (că suntem "neputincioși față de alcool"), a doua "iluzie" este despre ambele părți ale primului pas, în timp ce a treia "iluzie" se referă la a doua parte a Primul pas (că viețile noastre au devenit, sunt și rămân "de necontrolat"). O înțelegere a tuturor celor trei iluzii este critică dacă vrem să mergem mai departe și să lucrăm eficient ceilalți pași.

Prima "iluzie" se găsește în primul paragraf din capitolul intitulat "Alte date privind alcoolismul", în care citim: "Majoritatea dintre noi nu am vrut sa recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca viata noastra in timpul când beam a fost caracterizată de nenumarate incercari ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica obsesie a unui om care bea anormal este iluzia ca intr-o zi, intr-un fel sau altul va putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi până la portile azilurilor sau ale cimitirelor". 
Pentru adevăratul alcoolic, această iluzie poate împiedica în întregime toate încercările de recuperare și se poate dovedi fatală dacă victima acestei iluzii nu este în stare să-și depășească pofta de alcool.

În Prefața la Big Book Opinia unui medic, citim: "... cred că acțiunea alcoolului asupra alcoolicilor cronici este o manifestare a unei alergii, că fenomenul de nevoie aprigă de alcool este limitat la această categorie și nu apare niciodată la băutorii normali, temperați. Aceste persoane alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și, odată ce și-au format obiceiul de a bea și descoperă că nu se mai pot dezvăța, odată ce și-au pierdut încrederea în sine și in lucrurile omenești, problemele lor se acumulează și devin uimitor de greu de rezolvat." 
Un alcoolic "nu poate folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nici o formă." Iluzia că el sau ea poate controla din nou și să se bucure de băut trebuie să fie astfel complet distrusă. 

Nu te pierde în amăgirea că într-o zi poți bea din nou ca în vremurile vechi. Vei relua băutul de acolo de unde l-ai lăsat!!!

A doua "iluzie" este prezentată în al doilea paragraf din capitolul "Alte date privind alcoolismul". Citim: Am învățat că trebuie să recunoaștem pina in adincul sufletului nostru că suntem alcoolici. Acesta este primul pas spre revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni sau ca am putea fi. " 

Această a doua "iluzie" este relevantă atât pentru prima, cât și pentru cea de-a doua jumătate a pasului unu. Există o veche zicală în A.A. că odată ce un castravete devine un murat, nu poate deveni niciodată un castravete din nou. Acest lucru este ilustrat de povestea (pag. 31) omului care a renunțat la băut la vârsta de treizeci de ani, doar să se pensioneze și să înceapă să bea iar la vârsta de cincizeci de ani. În două luni a fost internat pentru alcoolism. Povestea lui ilustrează modul în care alergia fizică nu dispare niciodată și, așa cum se pare, din experiența noastră, obsesia netratată pentru alcool doar se înrăutățește în timp, nu se îmbunătățește.

A treia "iluzie" se găsește în descrierea alcoolicului ca "actor" (pag. 58 din "Big Book"). Citim: "Care este oare problema sa cea mai mare? Nu cumva caută să iși satisfacă propriile interese, chiar și atunci când încearcă să fie bun cu ceilalți? Nu e el oare victima iluziei că ar putea smulge satisfactia si fericirea suprema a vietii, numai de-ar dirija-o el bine?" 

Până nu ne debarasăm de prima  "iluzie", nu putem să rămânem abstinenți. 
Până nu distrugem cea de-a doua "iluzie", putem să rămânem abstinenți, dar vom rămâne prinși în interiorul nebuniei vechilor noastre moduri de gândire. 
Până nu scăpăm de a treia iluzie, aceea de a controla incontrolabilul, nu vom cunoaște seninătatea abstinenței. 
Dar, odată ce acceptăm și vedem dincolo de cele trei "iluzii", vom putea să trăim ceea ce Bill W. descrie ca "the Sunlight of the Spirit". Ne vom fi recuperat dintr-o "stare mentală și trupească aparent fără speranță".

Egocentrism

  Boala spirituală (egocentrismul), declanșează obsesia noastră mentală (nebunia minții care precede prima băutură), care declanșează pofta fizică (când ingerăm alcoolul). Cauza principală a tuturor necazurilor noastre este egoismul-egocentrismul.

Aceasta este imposibilitatea noastră interioară, numită uneori alcoolism netratat.

Sub egoism se află separarea de sursă. Pentru a vindeca de la rădăcină, trebuie să practicăm altruismul în toate formele lui. Pentru a ne trezi trebuie să învățăm cum se manifestă egocentrismul în noi personal.

Munca este ceea ce trebuie să fac pentru a rămâne bine spiritual. Trebuie să devin pe deplin dependent pe Dumnezeu, să fac inventar, să repar greșelile, să lucrez cu alții. 

Egocentrism = Ego.

Ego-ul îmi servește dorințele și nevoile, ceea ce are ca rezultat să fiu

egocentric și să manifest propria voință.

Ego = Separare de Dumnezeu

Prin urmare, cauza principală a tuturor problemelor noastre este:

Egocentrism și propria voință = Deconectare.

Soluția este o trezire spirituală – schimbarea personalității – încredere completă în Dumnezeu,

Centrat pe alții = Conexiune cu Dumnezeu.

Sunt alcoolic. Ce fac eu acum?

 

 Căutând o modalitate de a face față, am băut pentru a-mi depăși nesiguranța și a scăpa de sentimentele care păreau prea dureroase pentru a le înfrunta. Asta mi-a distrus caracterul și spiritul.

Aceasta este o criză spirituală. Nu suntem meniți să fim centrul universului și consumați de egoism. Suntem meniți să avem relații profunde cu ceilalți, să ne servim familiile și comunitățile și să fim conectați la ceva mai mare decât noi înșine. Dependența ne fură toate acestea. 

Iar pentru o problemă spirituală, este nevoie de un remediu spiritual.

***

Boala noastră, alcoolismul, are cauze spirituale (trăiam într-un haos psihologic și dezertaserăm din realitate). Pe care în loc să le tratăm cu principii spirituale, noi le-am tratat cu alcool. Alcoolul ne-a oferit ușurare și confort până ne-a învins și am ajuns fără putere în fața lui. Adică, dacă începem să bem nu ne putem opri și nu ne putem opri să nu începem. Compulsia fizică și obsesia mentală.

În abstinență fiind, dacă nu tratăm cauzele spirituale rămânem nemulțumiți, iritați și neliniștiți până în momentul în care apare acel straniu vid mintal când puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu sunt de niciun ajutor și suntem în mare pericol de a bea din nou.

Puterea programului pașilor de acțiune pe care îi lucrăm ne oferă o experiență spirituală care produce o schimbare psihică suficientă să ni se redea sănătatea mintală, să nu mai avem niciodată acea obsesie mentală atât de puternică încât să ne ducă la fenomenul de nevoie aprigă de alcool (craving), SINGURUL lucru nevindecabil din boala noastră.

Neintelegeri la Pasul 5

 Există două neînțelegeri frecvente Pasul cinci. 

Avertismentul aici este să fii cât se poate de deschis și sincer. La pagina 72 al 2-lea paragraf se spune; „Dacă sărim peste acest pas vital, s-ar putea să nu depăşim băutura.” Deci, dacă nu facem asta, cel mai probabil ne vom îmbăta, iar dacă ne vom îmbăta, nu vom găsi niciodată liniște reală a minţii.

Te-ai întrebat vreodată de ce admitem aceste lucruri lui Dumnezeu, nouă înșine și altei ființe umane? Admitem lui Dumnezeu pentru iertare, nouă înșine pentru înțelegere și altei ființe umane pentru smerenie.

Există câteva instrucţiuni în pasul cinci care sunt adesea trecute cu vederea. Ultimul paragraf de la pagina 75 ne cere să facem opt lucruri specifice.

1. „Întorcându-ne acasă, găsim un loc în care să fim liniștiți timp de o oră, analizând cu atenție ceea ce am făcut.” Această reflecție liniștită este o parte importantă și complexă a sobrietății tale. Este un moment personal de pace și ușurință de împărtășit cu Dumnezeu.

2. „Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.” Ar trebui să ai această nouă conștientizare a lui Dumnezeu. Aveți o conversație cu El și mulțumiți pentru binecuvântările voastre.

3. „Luând această carte de pe raftul nostru, ne întoarcem la pagina care conține cei doisprezece pași.” Cartea o deschideți la pagina 59.

4. „Citind cu atenție primele cinci propuneri, întrebăm dacă am omis ceva, pentru că construim un arc prin care vom trece în cele din urmă către un om liber.” Trebuie să ne uităm bine la ceea ce am făcut până acum în ceea ce privește primii cinci pași. O reflecție sinceră va aduce mari dividende.

5. „Este munca noastră solidă până acum?” Aș fi putut să fac mai bine? Îmi lipsește ceva?

6. „Sunt pietrele la locul lor?” Principala întrebare aici este dacă am fost sinceri în ceea ce am făcut până acum?

7. Ne-am zgarcit cu cimentul pus în fundație? Mi-am împărtășit adevăratele sentimente sau mă rețin?

8. Am încercat să facem mortar fără nisip? Doar intelectualizez asta sau primii cinci pași au fost din inimă?

Un alt lucru important este listat la pagina 57 din 12&12, în partea de jos a paginii; „Până când nu am vorbit cu deplină candoare despre conflictele noastre și am ascultat pe altcineva făcând același lucru, tot nu ne aparținem.” Deci, nu numai că trebuie să facem un al 5-lea pas, trebuie să ascultăm pe altcineva făcând pe al lor. Avem nevoie să înțelegem beneficiile programului AA, astfel încât să putem ajuta o altă persoană să-și facă al 5-lea pas și să îi oferim feedback bun de recuperare. 

A doua neînțelegere este să nu iei acea oră în contemplare după al cincilea pas și să nu-i asculți pe alții care fac al cincilea pas.

Există un întreg grup de oameni în recuperare care cred că nu dăm sfaturi, aceasta nu este „treaba” noastră, ca să spunem așa. Pasul cinci din Doisprezece&Doisprezece vorbește despre umilință. Oferă cea mai mare definiție a umilinței care poate fi văzută, pagina 58 primul paragraf; „Pentru cei care au făcut progrese în AA, este recunoașterea clară a ceea ce și cine suntem cu adevărat, urmată de o încercare sinceră de a deveni ceea ce am putea fi.”

Apoi continuă să vorbească despre cât de multe necazuri ne-a cauzat „auto-amăgirea” toată viața. Din această cauză ei fac o afirmație importantă, pagina 59 primul paragraf; „De aceea, a fost cel mai evident că o autoevaluare solitară și recunoașterea defectelor noastre doar pe baza acestui lucru nu ar fi suficient.” Apoi ne spune că noi avem nevoie de ajutor din afară, de ajutorul lui Dumnezeu și al unei alte ființe umane.

Tot pe același paragraf ne spune; „Numai discutând despre noi înșine, nereținând nimic ascuns, doar fiind dispuși să primim sfaturi și să acceptăm instrucţiuni, am putea păşi către o gândire corectă, onestitate solidă și umilință autentică.” Sfatul pe care trebuie să-l luăm vine de unde? De la o altă persoană în recuperare. Deci iată. Oferim sfaturi și îndrumări oamenilor cu care lucrăm, indiferent de cât timp au fost abstinenţi. Este întotdeauna mai ușor să vezi o problemă cu un alt set de ochi.

Din cartea:

The 20 Most Misunderstood, Misinterpreted, Mistakes: Of the Big Book of Alcoholics Anonymous

De Danny Falcone

Pasul cinci

 

M-a vizitat colegul meu de școală și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele. (Povestea lui Bill, 13: 3)

Ne-am mințit pe alții și pe noi înșine ani de zile despre cine suntem și ce am făcut. Acum, ne întoarcem și vorbim direct, într-o perspectivă adevărată, unei alte persoane. Discutăm punctele noastre forte și limitările fără judecată sau vina. Lăsăm totul afară; devenim reali. Împărtășim gândurile, acțiunile și motivele din viața noastră care au funcționat și nu au funcționat pentru a ne face fericiți, bucuroși și liberi.

Arătăm dragoste și respect față de noi înșine atunci când le cerem altora să asculte al cincilea pas. Pe măsură ce ne împărtășim inventarul, devenim mai clari cu privire la natura exactă a vechilor noastre apărări uzate, greșelile noastre, defectele și neajunsurile noastre. Acum, ne concentrăm asupra a ceea ce se află în spatele tiparelor alcoolismului nostru și asupra motivelor pentru care ne-am comportat în felul în care am procedat. Pasul 5 cere curaj și un sentiment de încredere în procesul de recuperare. Cu curaj, spunem adevărul despre cine suntem – apoi, cu încredere, ascultăm răspunsul. Existența noastră singură de rușine este înlocuită de umilință și acceptare de sine.

Noi înșine suntem cei care decidem dacă acum am lucrat primii cinci Pași în mod satisfăcător. (76: 0) Măsura este propria noastră liniște sufletească.

Traditia 5

  

TRADITIA 5

 „Fiecare grup are un singur scop principal - să-și transmită mesajul alcoolicului care încă suferă.”

Cofondatorul nostru Bill W. a spus că este mai bine să faci un lucru bine decât multe lucruri rău. Lucrul pe care AA îl face este că un alcoolic îl ajută pe altul. Asta este. Pe vremuri, oamenii credeau că AA a ajutat atât de bine alcoolicii, că poate că va deveni o nouă religie mondială. Azi bețivii, mâine lumea! Dar nu, „Ține-te de expertiza ta”. Nu putem salva lumea. Avem un singur scop principal, să transmitem mesajul alcoolicului care încă suferă.

Astăzi, înseamnă că atunci când sunt într-o întâlnire, nu pot remedia depresia cuiva, problemele conjugale, problemele financiare etc. Nu pot face decât un singur lucru bine – să vorbesc despre experiența mea cu alcoolismul și despre ce am făcut pentru a-mi menține recuperarea. I-am auzit pe cei mai vechi vorbind despre asta în câteva dintre discuțiile lor deschise și chiar m-a speriat - ceea ce m-a făcut să fac câteva schimbări majore în modul în care am vorbit la mese, cum am lucrat cu noii veniți și cum mi-am exersat Programul. Au subliniat, iar și iar, „...să-și ducă mesajul...”. „Care este mesajul pe care îl porți?” Mesajul este, desigur, Programul AA de recuperare – cei Doisprezece Pași, promisiunea unei treziri spirituale dacă sunt urmați, recuperarea de la alcoolism și toate grozavele promisiuni din Pașii 5, 11 si 12,  plus toate celelalte care sunt presărate în Cartea Mare. Chiar m-au înțeles când mi-au sugerat că, dacă cineva nou intră pe ușă și este lovit de alcoolism - nu este sigur să spun că au fost conduși aici pentru Programul de recuperare dovedit al AA? Așa fiind adevărat, cine cred că sunt pentru a le arăta „versiunea mea” sau pentru a le arăta vreun program alternativ de recuperare? Eram dispus să le risc viața în „programul meu”? Oricum, m-am speriat puțin când mi-am dat seama de eroarea căilor mele, care m-au adus înapoi în Cartea Mare cu o motivație reînnoită. Am luat decizia că acum sunt dispus să pun viața cuiva în joc cu nimic altceva decât Programul AA. 

Un alt lucru pe care mi-l amintește această Tradiție este că nu spune că este doar pentru noul venit care suferă. Uneori, alcoolicul care suferă este un bătrân, un mijlociu sau un tip cu un an sau doi care stă în fața mea. Această Tradiție mă întreabă cât de mult curaj am? - am curajul și smerenia (da, ambele în același timp) să-i transmit mesajul tipului cu de două, cinci sau zece ori mai mult timp de la ultimul pahar decât mine? Pot să o fac într-un mod care să fie atractiv și să nu pară egoist? Pentru asta, am descoperit că am nevoie de multă intervenție divină pentru că, indiferent de motiv, oricine are mult mai mult timp decât mine mă intimidează. Sunt oarecum nervos când încerc să le transmit mesajul.

În cele din urmă, această Tradiție îmi amintește că nu eu sunt cel care rezolvă problemele, ci Dumnezeu. Aceasta face parte din acordul „...carry its message...” menționat mai sus, dar este foarte important, așa că o spun din nou. Nu pot face decât prin experiența mea. Bunăvoința mea este cheia și înțelegerea Tradiției care  împreună cu pasul 12 lucrează. Ego-ul meu vrea să creadă că am toate răspunsurile, vrea să dau sfaturi și să strige recuperarea, dar și frica mea egocentrică mă oprește pentru că: „De ce ar vrea cineva să audă de la mine?” sunt sfâşiat! Nu voi crește spiritual dacă mă opresc din cauza fricii. Aceasta este o reamintire constantă că Dumnezeu lucrează prin mine, pentru a ajuta alcoolicul care suferă. Dumnezeu este acolo unde este seva adevărată, de acolo vine adevărata seninătate - nu de la mine. Eu transmit mesajul lui Dumnezeu prin învățăturile și practicile celor Doisprezece Pași.

MATTHEW W, Drumul spre recuperare, Plymouth

Tradition Five | Alcoholics Anonymous - Great Britain

Există un singur mesaj pe care să-l transmitem. 

Cât despre cum o persoană își gestionează restul treburilor? Cu excepția cazului în care sobrietatea lor este, fără îndoială, în pericol, aceste afaceri nu sunt treaba noastră.

 Din: Limbajul inimii, p223

„Prima noastră datorie, ca societate, este să ne asigurăm propria supraviețuire. Prin urmare, trebuie să evităm distragerile și activitatea polivalentă. Un grup AA, ca atare, nu poate prelua toate problemele personale ale membrilor săi, cu atât mai puțin problemele lumii întregi.

„Sobrietatea – eliberarea de alcool – prin învățarea și practicarea celor Doisprezece Pași, este singurul scop al unui grup AA....Trebuie să ne limităm apartenenţa la alcoolici şi trebuie să ne limităm grupurile AA la un singur scop. Dacă nu ne ţinem de aceste principii aproape sigur ne vom prăbuși. Și dacă ne prăbușim, nu putem ajuta pe nimeni”.

Pasul 5 din Big Book (8)

  După ce am parcurs acești primi cinci Pași, este singurul loc din carte în care îți dă o mică pauză, unde ne putem odihni. Dacă faci cei cinci pași chiar ai nevoie de puțină odihnă.

(p. 75, par. 4) „Întoarcându-ne acasă găsim un loc în care să fim liniștiți o oră...” N-a spus treizeci și opt de zile. A spus o ora. Dacă mergi pe autostradă și te oprești, nu stai acolo să timp de treizeci și opt de zile. Ești acolo doar câteva minute, apoi mergi iar pe drum, același lucru aici. 

(p. 75, alin. 4) „...revizuind cu atenție ceea ce am făcut. Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.'

Nu spune că îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar îl cunoaștem mai bine decât atunci când am început.

(p. 75, par. 4) „Luăm această carte de pe etajeră şi o deschidem la pagina care conţine cei Doisprezece Paşi. Citim cu atenţie primele cinci sugestii şi ne întrebăm dacă nu am omis ceva - şi aceasta, pentru că ne aflăm în procesul construirii unui arc de triumf pe sub care vom păşi, în cele din urmă, către libertate. Este construcţia destul de solidă în acest moment? Este fiecare cărămidă la locul ei? Oare n-am trişat cumva la conţinutul cimentului fundaţiei? Am încercat cumva să facem mortar fără nisip?

Din nou vedem imaginea pe care Bill ne-o desenează. Amintiți-vă că a spus că bunăvoința a fost fundamentul acestei structuri. (pag. 12, alin. 5) Apoi a spus mai târziu că Pasul doi a fost piatra de temelie. (p. 47, par. 2) ... El spune că Pasul Trei (p. 62, par. 4) „...a fost cheia de boltă a unui nou și triumfător arc prin care am trecut la libertate”. Așa că acum mai punem două pietre. Punem pasul patru și pasul cinci. El desenează această imagine a personalității în schimbare (p. 569, par. 1) care a avut loc, deoarece construim acest lucru împreună. El pune în paralel arcul cu schimbarea personalității pe care o construim. Putem vedea cum se ridică acum. Îl putem revizui în acest moment. El a spus că dacă aceste lucruri sunt corect la locul lor, atunci putem privi catre pasul șase și pasul șapte. 

...

În încheiere:

(p. 75, alin. 4) „...revizuind cu atenție ceea ce am făcut. Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.'

Nu spune că îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar îl cunoaștem mai bine decât atunci când am început.

Pasul 5 din Big Book (7)

  După ce am parcurs acești primi cinci Pași, este singurul loc din carte în care îți dă o mică pauză, unde ne putem odihni. Dacă faci cei cinci pași chiar ai nevoie de puțină odihnă.

(p. 75, par. 4) „Întoarcându-ne acasă găsim un loc în care să fim liniștiți o oră...” N-a spus treizeci și opt de zile. A spus o ora. Dacă mergi pe autostradă și te oprești, nu stai acolo să timp de treizeci și opt de zile. Ești acolo doar câteva minute, apoi mergi iar pe drum, același lucru aici. 

(p. 75, alin. 4) „...revizuind cu atenție ceea ce am făcut. Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.'

Nu spune că îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar îl cunoaștem mai bine decât atunci când am început.

(p. 75, par. 4) „Luăm această carte de pe etajeră şi o deschidem la pagina care conţine cei Doisprezece Paşi. Citim cu atenţie primele cinci sugestii şi ne întrebăm dacă nu am omis ceva - şi aceasta, pentru că ne aflăm în procesul construirii unui arc de triumf pe sub care vom păşi, în cele din urmă, către libertate. Este construcţia destul de solidă în acest moment? Este fiecare cărămidă la locul ei? Oare n-am trişat cumva la conţinutul cimentului fundaţiei? Am încercat cumva să facem mortar fără nisip?

Din nou vedem imaginea pe care Bill ne-o desenează. Amintiți-vă că a spus că bunăvoința a fost fundamentul acestei structuri. (pag. 12, alin. 5) Apoi a spus mai târziu că Pasul doi a fost piatra de temelie. (p. 47, par. 2) ... El spune că Pasul Trei (p. 62, par. 4) „...a fost cheia de boltă a unui nou și triumfător arc prin care am trecut la libertate”. Așa că acum mai punem două pietre. Punem pasul patru și pasul cinci. El desenează această imagine a personalității în schimbare (p. 569, par. 1) care a avut loc, deoarece construim acest lucru împreună. El pune în paralel arcul cu schimbarea personalității pe care o construim. Putem vedea cum se ridică acum. Îl putem revizui în acest moment. El a spus că dacă aceste lucruri sunt corect la locul lor, atunci putem privi catre pasul șase și pasul șapte. 

...

În încheiere:

(p. 75, alin. 4) „...revizuind cu atenție ceea ce am făcut. Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.'

Nu spune că îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar îl cunoaștem mai bine decât atunci când am început.

Pasul 5 din Big Book (6)

  Scopul pasului cinci este de a îmbunătăţi pasul patru, pentru a găsi natura exactă a greșelii. Ne-am pus pe hârtie handicapurile noastre cele mai groaznice, așa cum vedem noi. Scopul Pasului cinci este de finisaj, nu atât de mult primele două coloane, despre ceea ce ați făcut sau cauza, cât acea persoană va încerca să vă ajute să corectați și să evaluați și să îmbunătățiți a treia coloană și a patra coloană, pentru a ajunge la natura exactă a greșelii. 

...

Pagina șaptezeci și patru a fost pusă în carte pentru a ajuta persoana, a ne ajuta, să alegem pe cineva cu care să facem Pasul Cinci. Trebuie să (știm) cine va face asta. Avem nevoie de o persoană informată. Această carte a fost... publicată în 1939 - am fi făcut-o trebuie să privesc înapoi - și este neschimbat. Cartea a fost scrisă (să fie) o carte completă pentru noul alcoolic care a trimis și a primit carte. Nu a putut merge la sponsorul său. Când primul tip din Arizona a primit cartea, nu scria să merg la sponsorul tău. Nu a fost un sponsoriza aici. Trebuia să-i ofere o modalitate de a alege la cine merge noaptea. Despre aceasta este pagina. Aceasta i-a spus cum să găsească un mod de a face pasul cinci. Astăzi nu avem această problemă. Sunt mulți oameni, oameni cunoscători, prin care au trecut programul. Suntem foarte norocoși. Trăim într-o perioadă în care avem informațiile și oamenii valoroși la care să mergem pentru Step Cinci. Dar iată ce spune el. Putem vedea ce au avut de făcut în 1939.

(p. 74, alin. 1) „Pe bună dreptate și firesc, gândim bine înainte de a alege persoana sau persoanele cu care să luăm acest intim și pas confidențial. Aceia dintre noi care aparțin unei confesiuni religioase care necesită mărturisire trebuie și, desigur, vor dori să meargă la autoritatea desemnată în mod corespunzător a cărei îndatorire este să o primească”.

Asta are grijă de acel grup anume. Cred că asta ar putea fi valabil și astăzi. Dacă se întâmplă să aparţineţi unei anumite religii care necesită asta, nu este nimic în neregulă cu asta. , (p. 74, par. 1) „Deși nu avem nicio legătură religioasă, s-ar putea să facem totuși bine să vorbește cu cineva hirotonit de o religie stabilită. Găsim adesea o astfel de persoană rapidă să vadă și să înțeleagă problema noastră. De bineînțeles, uneori întâlnim oameni care nu înțeleg alcoolicii.'

Acești oameni în religie, sunt oamenii care (au) de-a face cu natura umană.

(p. 74, alin. 2) „Dacă nu putem sau prefera să nu facem asta, căutăm cunoscutul nostru un prieten cu gura apropiată, înțelegător”.

Putem vedea... unele dintre dificultățile oamenilor din zilele anterioare. Vă puteți imagina că mergeți la muncă și vă duceți inventarul la unul a prietenilor tăi. E destul de greu, nu-i așa? El spune că dacă nu poți face asta, el spune:

(p. 74, alin. 2) „Poate că medicul sau psihologul nostru va fi persoana respectivă”.

Acum cred că chiar a rămas fără oameni. Se înrăutățește pe măsură ce citim.

(pag. 74, alin. 2) „Poate fi unul din familia ta...”

Vezi, le-au fost foarte greu în acele zile.

(p. 74, alin. 2) „...dar nu putem dezvălui soţiilor noastre sau părinţilor noştri nimic care să le rănească sau să-i facă nefericiţi”.

Pasul 5 din Big Book (5)

  

(p. 73, alin. 3-4) „Inconstanța este agravată de lucrurile pe care le face. Venindu-și în fire, este revoltat de episoade pe care şi le amintește vag. Aceste amintiri sunt un coșmar. Tremură când crede că cineva l-ar fi observat. La fel de repede el împinge aceste amintiri mult în interiorul său. Speră că nu vor vedea niciodată lumina zilei. Este sub o frică constantă și sub tensiune - care face să vrea mai multă băutură.

Nu am fost niciodată sinceri cu altcineva. Nu am fost niciodată sinceri cu noi insine. Dacă nu am avea capacitatea de a ne scuza, dacă nu am avea capacitatea de a împinge aceste lucruri în interiorul nostru și să le ignorăm și să transferăm vina altor oameni, nu cred că am putea trăi cu noi înșine. Lucrul pe care îl facem cel mai bine este să ne înșelăm, să mințim și să ne manipulăm. De ce m-as gandi brusc, în Pasul Patru că voi fi sută la sută sincer cu mine. Când vine ceva în viața mea, prima mea înclinație este să spun o minciună. Să mă scuz, să transfer altcuiva vina, asta este în natura mea. Acesta este genul de persoană care sunt.

Unul dintre scopurile pasului cinci este să mă ajute să fiu sincer cu mine. O să fac acest inventar. Mă duc la un alt om care cunoaște natura umană și cine știe ce încerc să fac. Acea ființă umană, privind acest lucru dintr-o perspectivă exterioară, mă poate ajuta să fiu sincer cu mine. De exemplu, el se va uita la aceste defecte de caracter. El va spune, oh, nu cred că asta a fost cauzat de neconsiderarea unei alte ființe umane. El va spune, cred că asta a fost cauzat de necinste simplă. Sau se va uita la acele coloane despre sine. El va spune: Acest lucru nu a fost cauzat de instinctul sexual. Acesta a fost cauzat de dorinta de a-ti construi propriul ego, de stima de sine. El mă ajută să-mi găsesc defectele de caracter. Este imposibil pentru mine să fiu sincer cu mine. Acum, desigur, mărturisirea este bună pentru suflet. Desigur, împărtășirea acestor lucruri cu o altă persoană va face să ne simțim mai bine. Dar nu acesta este adevăratul motiv pentru pasul 5. Adevăratul motiv este să aflu tot ce pot despre mine în ceea ce trebuie să schimb în viața mea, astfel încât să pot trăi fericit, liniștit și senin în viitor. 

Pasul 5 din Big Book (4)

  

Resentimentele pe care le stocăm astăzi în mintea noastră nu s-au întâmplat doar azi. Au apărut de-a lungul întregii noastre vieți. Referitor la stocul de frici, ceea ce este astăzi în rafturile minţii noastre s-au dezvoltat de-a lungul întregii noastre vieți. Uneori se merge până la prima copilărie. Dacă ne-am împărtășit răul pe care le facem altor oameni, acelea care sunt astăzi în capul nostru, constatăm că ele nu s-au întâmplat doar astăzi. Că multe dintre aceste răutăți pe care le facem altor oameni se extind clar de-a lungul vieții noastre. 

Deci, în acele trei zone, mi-am împărtășit toată povestea vieții mele. Nu avem deloc dubiu cu această afirmație. Mai târziu, vom avea alți pași care ne vor ajuta să privim mai multe lucruri. Dar chiar acum ne-am împărtășit povestea vieții noastre în aceste trei zone de bază. Am vorbit despre capacitatea de a folosi resentimentele pentru a justifica ceea ce am fost, de a ne scuza, de a transfera vina altor oameni și să apărem puri ca zăpada. Bill vorbește despre asta puțin aici, despre unul dintre motivele pentru care avem nevoie să facem pasul cinci. El a spus:

(p. 73, alin. 2) „Mai mult decât majoritatea oamenilor, alcoolicul duce o viață dublă. El este foarte mult actor. Lumii exterioare îi prezintă pe al lui personaj scenic. Acesta este cel pe care îi place să-l vadă semenii lui. Vrea să se bucure de o anumită reputație, dar știe în inima lui că nu o merită.

Chiar cred că suntem cei mai mari actori ai lumii. Ar trebui să ni se plătească bani pentru ceea ce facem. (râsete) Putem merge la muncă deşi dimineața abia ne puteam ridica din pat. Probabil că am dormit o oră sau două. Tremurăm din tot corpul. În cele din urmă ne-am clătinat în baie și am reușit să ne bărbierim fără să ne tăiem gâtul. Avem o ceașcă de cafea. Mergem la muncă și chiar suntem mai bolnavi decât oamenii care zac în spital. Ne întâlnim cu șeful la serviciu şi ne spune: salut, John, ce mai faci în dimineaţa asta? Băiete, zâmbim și spunem, grozav, grozav, deşi suntem aproape morţi pe dinăuntru. Suntem cei mai mari actori ai lumii. Nu i-am lăsat niciodată pe oameni să se uite în interiorul nostru și nu vrem să ne uităm acolo chiar noi insine.

Pasul 5 din Big Book (3)

  Având în vedere asta, haideți să vedem ce face Bill. În următoarele câteva pagini, îl vom vedea cum folosește acești termeni în mod interschimbabil, fără nicio atenție cum îi pune. A spus în Pasul Cinci, defecte, iar in naratiunea pasului a spus greșeli.

El a spus: (p. 72, alin. 2) „Acest lucru este probabil dificil – în special să discutăm despre defectele noastre cu o altă persoană”.

A folosit din nou defecte.

(p. 72, par. 2) „Credem că ne-am descurcat destul de bine în admiterea acestor lucruri în fața noastră. Există îndoieli cu privire la asta. În practică reală, de obicei ni se pare insuficientă o autoevaluare solitară. Mulți dintre noi au considerat că este necesar să mergem mult mai departe. Vom fi mai împăcați să discutăm despre noi înșine cu o altă persoană când vedem motive întemeiate pentru care ar trebui să facem acest lucru. Cel mai bun motiv mai întâi: dacă omitem acest pas vital, s-ar putea să nu depășim băutura.

Acesta este cel mai bun motiv la care mă pot gândi. Dar apoi ne spune de ce este adevărat. El a spus:

(p. 72, alin. 2 p. 73, alin. 1) „Din când în când, noii veniți au încercat să păstreze pentru ei înșiși anumite fapte despre viața lor. Încercând să evite această experiență umilitoare, au apelat la metode mai ușoare. Aproape (sus p. 73) invariabil s-au îmbătat. După ce a perseverat cu restul programului, s-au întrebat de ce au recăzut. Credem că motivul este că nu și-au terminat niciodată curățenia. Au făcut inventarul în regulă, dar s-au agățat de unele dintre cele mai proaste articole din stoc. Ei credeau doar că și-au pierdut egoismul și frica: ei doar credeau că s-au smerit. Dar ei nu învățaseră suficient despre smerenie, fără teamă și onestitate, lucru pe care îl găsim absolut necesar, până când nu au spus altcuiva toată povestea vieții lor.'

Cred că această afirmație, toată povestea lor de viață, este ceea ce derutează la Pasul Patru. Nu știam cum să facem pasul Patru, așa că văzând această afirmație am presupus că trebuie să scriem întreaga noastră poveste de viață pe hârtie. Dar dacă am făcut inventarul cum spune cartea, ne-am împărtășit toată povestea vieții în cele trei zone cu handicap grav.

Pasul 5 din Big Book (2)

  (p. 72, alin. 1) „...am pus degetul pe obiectele slabe din inventarul nostru personal. Acum acestea sunt pe cale să fie alungate. Este nevoie de acțiune din partea noastră, care, atunci când este finalizată, va însemna că am admis lui Dumnezeu, față de noi înșine și față de o altă ființă umană, natura exactă a defectelor noastre. Aceasta ne duce la a cincea tulpină din programul de recuperare menționat în capitolul precedent.'

Aici trebuie să ne oprim și să privim din nou cuvintele. În Pasul 5 însuși se spune, am admis lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte ființe umane natura exactă a deficiențelor noastre, sau natura exactă a ... - care este cuvântul? Defecte. Nu, nu scrie defecte. Scrie greşeli.

Acum am înțeles, natura exactă a greșelilor noastre. Recidiva de moment. Natura exactă a greșelilor noastre. Dar dacă vei observa în narațiunea Pasului, el a spus natura exactă a defectelor noastre.

Oamenii îl întrebau pe Bill despre asta. Ei spuneau, Bill, în Pasul 5, de ce ai folosit cuvântul greşeli, iar în narațiunea pasului din carte, ai folosit cuvântul defecte? Iar mai apoi la Pasul Șase ai vorbit despre defecte, iar la Pasul Șapte despre slăbiciuni? Care este diferența între aceste lucruri? Care este diferența între greșeală, defect, slăbiciune?

Se spune că răspunsul lui Bill era, ei bine, când am urmat cursuri de engleză la facultate, m-au învățat să nu folosesc niciodată aceleași cuvinte în propoziții consecutive iar și iar pentru că asta arată ignoranța. Că toți scriitorii caută cuvinte diferite care înseamnă același lucru. Nu este nicio diferenţă, nu contează cum le numim. Fie că le numiți o greșeală, un defect, o slăbiciune, trăsătură de personalitate, nu contează cum le numiți. (Vezi cele șapte păcate capitale din „Doisprezece și Doisprezece”, p. 48) El a spus, acestea sunt lucrurile pe care le-am găsit în inventarul nostru, lucrurile care ne provoacă dificultăți. El a spus, acestea sunt lucrurile despre care vom vorbi cu o altă ființă umană. Acestea sunt lucrurile pe care vom deveni pregătiți (vom consimţi) ca Dumnezeu să le îndepărteze. Acestea sunt lucrurile pe care îi vom cere lui Dumnezeu să le ia. Oricum le-am numi este irelevant.

Pasul 5 din Big Book (1)

   Până acum am lucrat cu Dumnezeu și am lucrat cu noi înșine. În Unu, Doi și Trei, ne-am înțeles cu Dumnezeu. Ne-am recunoscut neputința. (Pasul unu) Am admis nevoia de putere. (Pasul doi) Am luat decizia să lăsăm acea Putere să ne controleze viețile. (Pasul trei) Avem de-a face cu Dumnezeu atunci. Avem suficientă îndepărtare a sinelui prin Unu, Doi și Trei, încât să putem face Pasul Patru și avem de-a face cu noi înșine în Pasul Patru.

Acum, atunci, vom începe să ajungem la restul rasei umane. Majoritatea dintre noi ne-am retras complet de la Dumnezeu. Majoritatea ne-am retras complet de restul rasei umane și trăim în propriile noastre mninţi. Dacă ești un alcoolic practicant, ăsta e un loc destul de bolnav de locuit. Suntem oameni care pot sta într-o cameră plină de alți oameni și totuși să fim singuri. Pentru ca noi să fim fiinţe umane complete, trebuie să facem lucrurile corect în toate cele trei dimensiuni ale vieții.

În carte s-a vorbit deja despre faptul că avem o latură spirituală; avem o latură mentală; și avem avem o latură fizică. (p. 64, alin. 4) Fizicul nu înseamnă doar corpurile noastre. Fizicul se ocupă de relația noastră cu tot ceea ce în lume este un lucru material, alţi oameni, etc. Dacă reușim să facem bine în toate cele trei domenii, vom fi în formă bună. Acum începem să ne întindem spre acea treime de zonă. Începem să luăm contact cu restul rasei umane. Probabil de aceea acest capitol se numește În acțiune. 

(p. 72, alin. 1) „După ce ne-am făcut inventarul personal, ce vom face în privința asta? Am încercat să obținem o nouă atitudine, o nouă relație cu Creatorul nostru și să descoperim obstacolele din calea noastră. Am admis anumite defecte; am constatat într-un mod dur care este problema...

Inventarul grupului

   Inventarul grupului A.A.

Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?

EXTRAS DIN BROSURA: P-16 Grupul AA... Unde începe totul

Pasul 4 - După inventar

 Dacă am fost conştiincioşi în întocmirea inventarului, am scris multe pe hârtie. Am făcut o listă a resentimentelor şi le-am analizat. Am început să înţelegem cât erau de inutile şi de fatale. Am început să le vedem caracterul teribil de destructiv. Am început să învăţăm toleranţa, răbdarea şi bunăvoinţa faţă de toţi oamenii, chiar şi faţă de duşmanii noştri - şi aceasta, pentru că îi privim ca pe nişte oameni bolnavi. Am făcut o listă cu cei pe care i-am rănit prin comportamentul nostru şi suntem dispuşi să îndreptăm trecutul, dacă se poate.

In această carte, veţi citi în repetate rânduri că credința a făcut pentru noi ceea ce n-am putut face pentru noi înşine. Sperăm că sunteţi convins acum că Dumnezeu poate face să dispară orice formă de încăpăţânare egoistă (voință proprie) care v-a blocat calea către El.

Dacă aţi luat deja o hotărâre şi aţi făcut un inventar al trăsăturilor personale deficitare, ați făcut un început bun. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că aţi înghiţit şi digerat câteva felii de adevăr despre dumneavoastră înşivă

...

Odată terminat inventarul personal, ce facem cu rezultatele obţinute? Până aici, am încercat să adoptăm o atitudine nouă, să construim o relaţie nouă cu Creatorul şi să descoperim obstacolele întâlnite în drumul către El. Ne-am recunoscut câteva defecte; am aflat, în linii generale, cu ce probleme ne confruntăm; am pus degetul pe punctele slabe ale personalităţii noastre. Acum suntem pregătiţi să ne debarasăm de ele