<< Cartea Mare a Alcoolicilor Anonimi ne spune că alcoolul este “viclean, derutant, puternic”.
Parte a bolii sunt şi capcanele psihologice care ne pot conduce la recădere. Astfel, pentru prevenirea recăderii e de folos să le cunoaştem pentru a le putea evita.
Capcanele psihologice sunt modalităţi de gândire care ne pun în situaţii – aşa-numitele Situaţii cu Risc Crescut (SRC) - în care trebuie să fim fie foarte curajoşi, fie foarte norocoşi să nu bem.
Aceste capcane pot fi evidente sau subtile.
• Decizii aparent irelevante – se referă la decizii pe care le considerăm a nu avea nici o legătură şi a nu periclita în nici un fel recuperarea noastră, dar care ne pun într-o SRC.
De exemplu, vrei să mergi în vizită la o mătuşă şi intenţionezi să îi cumperi nişte biscuiţi proaspeţi. La magazin, te întâlneşti cu un vechi prieten, vecin cu mătuşa ta, despre care ştii că nu are probleme cu băutura şi care ştie că tu eşti în recuperare din alcoolism. Pentru că nu v-aţi văzut de mult timp, te invită să te opreşti pe la el pentru câteva minute, înainte de a intra la mătuşa ta. Pentru ţi se pare o situaţie lipsită de risc, accepţi. În timp ce discutaţi, apare fratele prietenului împreună cu un alt prieten şi o damingeană din vinul tău preferat.
• Efectul violării regulii – unul dintre lucrurile auzite în tratament se referă la a evita – pe cât posibil - acele evenimente sociale în care există consum de alcool şi care te pot pune într-o situaţie dificilă. E posibil însă ca cineva să îşi impună cu stricteţe regula de a nu participa la astfel de evenimente, însă nu poate să o urmeze şi se vede obligat să o încalce.
Eşti invitat la o nuntă la care şti că va exista mult alcool. Iniţial, refuzi să mergi pentru că ţi-ai impus să păstrezi distanţa faţă de astfel de situaţii. Însă, soţia insistă şi te trezeşti la nuntă. Te gândeşti că de acum eşti pierdut, că nu mai ai nici o şansă, eşti mânios că ţi-ai încălcat regula, drept urmare, bei.
• “Acum, sunt bine… aşa că nu mai am nevoie de grupuri / de citit / etc.” – începi să acţionezi conform iluziei de omnipotenţă şi să neglijezi ceea ce până acum te-a ajutat să te menţii abstinent, uitând că alcoolismul este o boală cronică şi progresivă care are nevoie de un tratament continuu, pe bază zilnică (de zi cu zi).
• “Trebuie să verific dacă m-am vindecat…” - "Dacă tratamentul funcţionează, atunci pot să merg să cumpăr o sticlă de vin, să o ţin în cămară şi să demonstrez că nu o beau. "
• "Merit o recompensă…"- "Am băut timp de 15 ani, iar acum sunt abstinent de 3 luni; am arătat că pot, deci merit să mai beau o dată, după care nu o să mai beau niciodată. Voi fi abstinent toată viaţa".
• "Trebuie să ţin piept vieţii. Trebuie să recuperez ce-am pierdut…" - "În anii în care am băut am pierdut atât de multe, acum că sunt în sfârşit abstinent trebuie să mă revanşez faţă de familia mea… trebuie să recuperez ce-am pierdut… trebuie să îmi trăiesc şi eu viaţa, să mă căsătoresc, să muncesc pe rupte."
Un astfel de "maraton de compensare a trecutului" ne poate conduce la epuizare, iar oboseala e doar una dintre simptomele care pot contribui la recădere ("Nu aştepta până eşti prea Flămând, prea Mânios, prea Singur şi prea Obosit pentru a mai fi abstinent". - H.A.L.T.!)
• "Trebuie să mă revanşez faţă de / să îi ajut pe prietenii mei care încă beau…" - "Eu am avut şansa de a deveni abstinent, dar prietenii mei suferă încă. Vreau să îi salvez."
De multe ori, însă, dacă abstinenţa noastră nu e solidă, prietenilor noştri le va fi mai uşor să ne facă pe noi să bem, decât să îi "salvăm" noi pe ei. AA-ul recomandă ca atunci când vrem să facem un Pas 12 să mergem însoţiţi de un alt membru AA pentru a fi şi noi în siguranţă. >>
Parte a bolii sunt şi capcanele psihologice care ne pot conduce la recădere. Astfel, pentru prevenirea recăderii e de folos să le cunoaştem pentru a le putea evita.
Capcanele psihologice sunt modalităţi de gândire care ne pun în situaţii – aşa-numitele Situaţii cu Risc Crescut (SRC) - în care trebuie să fim fie foarte curajoşi, fie foarte norocoşi să nu bem.
Aceste capcane pot fi evidente sau subtile.
• Decizii aparent irelevante – se referă la decizii pe care le considerăm a nu avea nici o legătură şi a nu periclita în nici un fel recuperarea noastră, dar care ne pun într-o SRC.
De exemplu, vrei să mergi în vizită la o mătuşă şi intenţionezi să îi cumperi nişte biscuiţi proaspeţi. La magazin, te întâlneşti cu un vechi prieten, vecin cu mătuşa ta, despre care ştii că nu are probleme cu băutura şi care ştie că tu eşti în recuperare din alcoolism. Pentru că nu v-aţi văzut de mult timp, te invită să te opreşti pe la el pentru câteva minute, înainte de a intra la mătuşa ta. Pentru ţi se pare o situaţie lipsită de risc, accepţi. În timp ce discutaţi, apare fratele prietenului împreună cu un alt prieten şi o damingeană din vinul tău preferat.
• Efectul violării regulii – unul dintre lucrurile auzite în tratament se referă la a evita – pe cât posibil - acele evenimente sociale în care există consum de alcool şi care te pot pune într-o situaţie dificilă. E posibil însă ca cineva să îşi impună cu stricteţe regula de a nu participa la astfel de evenimente, însă nu poate să o urmeze şi se vede obligat să o încalce.
Eşti invitat la o nuntă la care şti că va exista mult alcool. Iniţial, refuzi să mergi pentru că ţi-ai impus să păstrezi distanţa faţă de astfel de situaţii. Însă, soţia insistă şi te trezeşti la nuntă. Te gândeşti că de acum eşti pierdut, că nu mai ai nici o şansă, eşti mânios că ţi-ai încălcat regula, drept urmare, bei.
• “Acum, sunt bine… aşa că nu mai am nevoie de grupuri / de citit / etc.” – începi să acţionezi conform iluziei de omnipotenţă şi să neglijezi ceea ce până acum te-a ajutat să te menţii abstinent, uitând că alcoolismul este o boală cronică şi progresivă care are nevoie de un tratament continuu, pe bază zilnică (de zi cu zi).
• “Trebuie să verific dacă m-am vindecat…” - "Dacă tratamentul funcţionează, atunci pot să merg să cumpăr o sticlă de vin, să o ţin în cămară şi să demonstrez că nu o beau. "
• "Merit o recompensă…"- "Am băut timp de 15 ani, iar acum sunt abstinent de 3 luni; am arătat că pot, deci merit să mai beau o dată, după care nu o să mai beau niciodată. Voi fi abstinent toată viaţa".
• "Trebuie să ţin piept vieţii. Trebuie să recuperez ce-am pierdut…" - "În anii în care am băut am pierdut atât de multe, acum că sunt în sfârşit abstinent trebuie să mă revanşez faţă de familia mea… trebuie să recuperez ce-am pierdut… trebuie să îmi trăiesc şi eu viaţa, să mă căsătoresc, să muncesc pe rupte."
Un astfel de "maraton de compensare a trecutului" ne poate conduce la epuizare, iar oboseala e doar una dintre simptomele care pot contribui la recădere ("Nu aştepta până eşti prea Flămând, prea Mânios, prea Singur şi prea Obosit pentru a mai fi abstinent". - H.A.L.T.!)
• "Trebuie să mă revanşez faţă de / să îi ajut pe prietenii mei care încă beau…" - "Eu am avut şansa de a deveni abstinent, dar prietenii mei suferă încă. Vreau să îi salvez."
De multe ori, însă, dacă abstinenţa noastră nu e solidă, prietenilor noştri le va fi mai uşor să ne facă pe noi să bem, decât să îi "salvăm" noi pe ei. AA-ul recomandă ca atunci când vrem să facem un Pas 12 să mergem însoţiţi de un alt membru AA pentru a fi şi noi în siguranţă. >>
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu