DE CE? - partea întâi

... noi nu am fost numai bolnavi mintal și fizic, am fost bolnavi spiritual. Când boala spirituală este învinsă, ne îndreptăm mental și fizic.

Boala spirituală este cea care ne-a băgat în alcoolism, tratarea ei este ce ne va scoate din alcoolism.

Peste golul sufletesc (boala spirituală) am turnat alcool căutând sentimentul de ușurință și confort (p. xxix, par. 1). Alcoolul a fost doar un simtpom. De aceea doar eliminînd alcoolul nu ne rezolvăm problema.

Am fost întrebat care este problema. Păi problema este inclusă în pasul 1. este vorba despre LIPSA DE PUTERE. Asta știe toată lumea! oare? Ce nu prea se vede la pasul 1 este dimensiunea lipsei de putere.

suntem neputincioși (asta însemnă lipsa de putere):

- în fața alcoolului

- în fața vieții. Asta are o dimensiune exterioară (imposibilitatea de gestionare exterioară a vieții presupune că suntem lipsiți de control asupra oamenilor, situațiilor, locurilor etc) și o dimensiune interioară (imposibilitatea de gestionare interioară se referă la dialogul interior, gînduri, scenarite etc pe care nu le controlăm).

Boala spirituală poate fi văzută ca o imposibilitate de gestionare interioară.

Hai să o luăm așa:

Prima parte a Pasului 1 afirmă: „Am admis că suntem neputincioși față de alcool”. Am studiat de la „Opinia medicului” până la pagina 23 pentru a vedea cât de neputincioși suntem în fața alcoolului . Am folosit paginile 23 – 43 pentru a ne ajuta să experimentăm cum am fost lipsiți de putere mental . 

Mai este însă o parte din „boala” noastră despre care se discută rar în întâlnirile din zilele noastre: „boala spirituală”.

Noi, alcoolicii, suferim de „o alergie a corpului și o obsesie a minții” - odată ce am băgat orice tip de alcool în mine, indiferent de sistem, declanșează pofta de mai mult alcool. Și când sunt treaz, în cel mai bun moment, îmi va trece gândul să iau o băutură - sau uneori mă gândesc foarte puțin la asta sau deloc și ies dintr-o pană de curent după ce am experimentat ceea ce la pagina 42 se referă la un „punct gol mental ciudat”. Și, bineînțeles, acest cerc vicios al minții mele care mă duce în mod continuu înapoi la o băutură și corpul meu condamnându-mă să nu beau ca oamenii „normali” mă pune într-o serie de chestii siropoase fără sens și face practic imposibil să mă opresc.

Este clar că „obsesia mentală” este partea din „boala” noastră care duce la prima băutură; și este prima băutură care declanșează „fenomenul poftei”. Dar, cum rămâne cu partea din „boala” mea care declanșează în primul rând obsesia mentală? De ce oamenii care au rămas abstinenti de la băutură în Alcoolicii Anonimi timp de 1 an... 2 ani... 5 ani... 10 ani... și în unele cazuri chiar și 20 de ani sau mai mult, se întorc la băutură?

Știm că pofta fizică nu îi determină pe acești oameni să bea, deoarece s-a dovedit din punct de vedere medical că, după câteva zile în care nu au băut, alcoolul este eliminat din organism. Și, dacă sunteți în Comunitatea AA de ceva timp, pentru majoritatea oamenilor, obsesia mentală se risipește. 

Deci, ÎNTREBARE CHEIE, de ce, după o lungă perioadă de sobrietate, mulți oameni din comunitatea noastră se întorc la băutură - CHIAR CÂND NU VOR? Care este partea bolii noastre care declanșează obsesia mintală — CÂND NU BEM — FIIND SEPARAȚI DE ALCOOL PENTRU O PERIOADA LUNGĂ DE TIMP?

Prin examinarea atentă a Cărții noastre Mari, împreună cu multă experiență și practică cu cei Doisprezece Pași ai noștri, precum și prin munca viguroasă cu alți alcoolici, „piesa care lipsește” din Pasul 1 pare a fi ceea ce se numește la pagina 64 „boala spirituală”. 

Acum, a doua jumătate a Pasului 1: „— că viețile noastre au devenit de necontrolat.”

Multă vreme am crezut că viața mea este imposibil de gestionat din cauza tuturor prostiilor nebunești pe care le făceam în timp ce beam - cum ar fi accidentele de mașină, rănirea oamenilor când nu am vrut, relații eșuate, pierderea locurilor de muncă, disfuncționalități familiale, închisori, aziluri. , etc.

În cele din urmă, cineva mi-a explicat că acele lucruri nu sunt nebunia despre care vorbește Cartea Mare; nici nu sunt acele lucruri pentru care viața alcoolicului devine de necontrolat.

Bineînțeles, aceste lucruri pot fi clasificate drept „negestionabilitate” – dar sunt imposibilitatea de gestionare externă. Imposibilitatea pe care o indică Primul Pas este imposibilitatea de gestionare INTERIOARĂ a vieților noastre - neliniștea, iritabilitatea și nemulțumirea pe care majoritatea alcoolicilor le au chiar ÎNAINTE de a lua prima băutură. Există multe nume pentru această „negestionabilitate interioară” . Unii o numesc „alcoolism netratat”. Alții folosesc termenul „bedevilments” (tulburari), care provine de la pagina 52 din Cartea Mare. Pagina 64 se referă pur și simplu la această „necontrolabilitate interioară” ca „boala spirituală”.

Cartea noastră ne promite că atunci „Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic”. Factorii mentali și fizici ai alcoolismului sunt puși în remisie DUPĂ ce „boala spirituală” este depășită – ceea ce înseamnă că sunt încă în pericol de a bea până când am o trezire spirituală – indiferent dacă cred sau nu.