Reprezentatul general al serviciului (RGS): Fiind conectaţi cu alte grupuri şi cu birouri generale şi regionale ale serviciilor, RGS are legătură cu Conferinţa Generala a Serviciului, prin care grupurile din SUA şi Canada îşi fac cunoscută experienţa şi exprimă conştiinţa de grup colectivă a AA. Numit uneori “păstrătorul tradiţiilor”, RGS se familiarizează cu A Treia Moştenire - responsabilitatea noastră de a acorda serviciile în mod gratuit. Ei sunt aleşi, de obicei, pe o perioadă de doi ani pentru a :
· reprezenta grupul la reuniunile judeţene şi regionale ale serviciului;· informa membrii grupului despre activităţile serviciului general în zonă;
· primi şi comunica grupului orice e-mail de la BGS, inclusiv a scrisorilor informative, inclusiv a Cutiei 4-5-9 care este principalul instrument de comunicare cu Comunitatea.
RGS poate să îi asiste pe membrii grupului în rezolvarea anumitor probleme, mai ales a celor legate de Tradiţii. În realizarea sarcinilor lor, ei pot să apeleze la toate serviciile oferite de BGS.
Odată cu alegerea RGS, este ales şi un “adjunct” cu care acesta poate să îşi împartă sarcinile şi care îl poate înlocui pe acesta atunci când nu poate participa la toate reuniunile.
Conştiinţa de grup este conştiinţa colectivă a membrilor grupului şi reprezintă astfel unanimitatea faţă de o problemă, înainte ca o decizie să fie luată în legătură cu aceasta. Acest lucru e obţinut de membrii de grup prin împărtăşirea tuturor informaţiilor, punctelor personale de vedere şi a practicării principiilor A.A. Pentru a fi complet informat, e nevoie de bunăvoinţa de a asculta cu o minte deschisă opiniile minorităţii.
În cazul chestiunilor mai delicate, grupul acţionează mai încet – descurajând deciziile formale până când nu se ajunge la un sentiment clar al perspectivei colective. Prin plasarea principiilor înainte personalităţilor, membrii grupului se feresc de opiniile dominante. Vocea sa e auzită atunci când un grup bine-informat ajunge la o decizie. Rezultatul depinde mai mult de o numărătoare de ‚da’-uri şi ‚nu’-uri – exact pentru că aceasta este expresia spirituală a conştiinţei de grup. Termenul de ‚conştiinţă de grup avizată’ se referă la faptul că au fost studiate informaţii pertinente şi că toate părerile au fost ascultate înainte ca grupul să voteze asupra unei chestiuni.
Multe grupuri realizează periodic un ‚şedinţă de inventar al grupului’ pentru a evalua cât de bine îşi îndeplineşte grupul scopul său primar: de a-i ajuta pe alcoolici să se recupereze cu ajutorul celor 12 Paşi sugeraţi pentru recuperare. Unele grupuri fac acest inventar prin analizarea celor Douăsprezece Tradiţii, câte una pe rând, pentru a vedea cât de bine aplică aceste principii.
Următoarele întrebări, extrase din experienţa A.A.-ului, pot fi utile în obţinerea unei conştiinţe de grup avizate. E de aşteptat ca grupurile să dorească să adauge şi alte întrebări pe această listă:
1. Care e scopul de bază al grupului?
2. Ce altceva mai poate face grupul pentru a transmite mesajul?
3. Reuşeşte grupul să atragă membri din diferite medii sociale? Observăm în grup o imagine reprezentativă a comunităţii locale?
4. Membrii nou-veniţi rămân lângă grup sau ne dăm seama că aceştia pleacă în număr mare? Dacă da, de ce? Ce putem face ca grup în acest sens?
5. Accentuăm importanţa năşitului? Cât de eficient e acest proces? Ce putem face mai bine în această direcţie?
6. Avem grijă să păstrăm anonimatul membrilor actuali sau foşti ai grupului, în afara sălii de şedinţe? Reuşim să lăsăm în grup lucrurile care au fost împărtăşite de aceştia?
7. Ne facem timp să le explicăm tuturor membrilor grupului valoarea pe care activităţi precum sarcinile de pregătire a răcoritoarelor şi curăţenia o au pentru grup? Se înţelege faptul că acestea reprezintă ‚bucăţi’ din eforturile de a lucra Pasul 12?
8. Au toţi membrii grupului ocazia de a vorbi în cadrul şedinţelor şi de a participa la alte activităţi de grup?
9. Ţinând minte că ocuparea unei funcţii reprezintă o mare responsabilitate care nu rezultă dintr-un concurs de popularitate, ne alegem reprezentanţii cu suficientă grijă?
10. Facem tot ce putem pentru ca locul nostru de întâlnire să fie unul plăcut?
11. Îşi îndeplineşte grupul obligaţiile faţă de cele Trei Moşteniri ale A.A.-ului – Recuperare, Unitate şi Serviciu?
12. Ce a făcut grupul în ultima vreme pentru a aduce mesajul A.A. în atenţia profesioniştilor din comunitate – medici, preoţi, angajaţi ai sistemului de justiţie şi educaţi etc., precum şi a altora care sunt de multe ori cei care îi întâlnesc mai întâi pe alcoolici?
13. Cum îşi îndeplineşte grupul responsabilităţile faţă de Tradiţia Şapte?
Întâlnirile de afaceri
În cele mai mult grupuri, reprezentantul grupului anunţă întâlnirea de afaceri , de obicei, o dată pe lună sau trimestrial.
În timp ce anumite grupuri le permit ocazional unor non-membri să participe, doar membrii grupului au dreptul să voteze. Afacerile grupului pot să includă: ocuparea unor noi funcţii, programarea şedinţelor de grup, primirea şi discutarea rapoartelor financiare periodice ale casierului; ascultarea unor rapoarte de progres din partea reprezentantului grupului şi a altor membri cu diferite funcţii în grup; repartizarea fondurilor în exces către inter-grup, Biroul General de Servicii sau alte servicii zonale ale A.A.-ului.
Înainte de vot, e important ca membrii să primească toate datele despre subiectul ales pentru şedinţă. În multe cazuri, câţiva membri pot fi rugaţi să analizeze argumentele pro şi contra privind respectiva chestiune şi de a prezenta aceste argumente în cadrul şedinţei de grup. Poate să fie nevoie de ceva timp pentru a putea ajunge la o conştiinţă de grup avizată, indiferent dacă sunt în discuţie subiecte majore sau de mai mică importanţă. Dar e important ca punctul de vedere al minorităţii, sau al celor care au păreri opuse, să fie ascultate deopotrivă cu cele ale majorităţii. În anumite cazuri, se poate ajunge chiar la răsturnări de situaţie.
Întâlnirile de afaceri sunt programate, de obicei, înainte sau după şedinţa obişnuită de grup. Ele tind să fie informale, însă obiceiul diferă de la grup la grup. Unele grupuri au încercat să observe ‚Regulile de Ordine ale lui Robert’, pentru a-şi da seama că mulţi membri nu au experienţa procedurilor de dezbatere şi se simt prea intimidaţi pentru a lua cuvântul. Dincolo de asta, există natura spirituală a Comunităţii, întrupată în Tradiţiile şi Conceptele noastre care ne oferă suficient de multă îndrumare.
Despre problemele de grup
Problemele de grup sunt de multe ori dovada faptului că există opinii sănătoase şi diversificate între membrii grupului. Ele ne dau ocazia, cum spun cei 12 Paşi, “să aplicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre”.
Problemele de grup pot să apară sub forma unor întrebări de genul: Ce poate să facă grupul în legătură cu cei care au mereu recăderi? Ce putem face să existe o participare mai serioasă la întâlniri? Cum putem face ca mai multe persoane să se implice în treburile de grup? Ce putem face atunci când se încalcă anonimatul unui membru? Ce facem cu “pasul treisprezece”? Cum putem să le facem faţă ‚diaconi însângeraţi’, acei “veterani” care insistă că ei ştiu ce e mai bine pentru grup? Cum putem să-i facem pe “veterani” să ne împărtăşească experienţa lor pentru rezolvarea dilemelor de grup?
Aproape fiecare problemă de grup are o rezolvare, la care se ajunge de obicei prin acel mecanism numit „conştiinţă de grup avizată”. Dar mai presus de toate, ceea ce s-a dovedit a fi mai eficient decât orice controversă sau acuzaţii personale, au fost: simţul umorului, pauze pentru calmarea spiritelor, răbdare, respect, bunăvoinţa de a asculta şi de a aştepta – dar şi un simţ al corectitudinii şi încrederea într-o „Putere Superioară nouă înşine”.
Ce nu face AA-ul
Tradiţia Zece: Comunitatea AA nu exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele AA să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.
1. Nu recrutează membri şi nu îi motivează pe alcoolici să se recupereze.
2. Nu are registre de prezenţă ale membrilor
3. Nu îi monitorizează şi nu încearcă să-i controleze pe membrii săi.
4. Nu face pronosticuri şi nu dă diagnostice medicale sau psihologice.
5. Nu oferă tratament medicamentos, psihiatric, droguri şi nu face internări.
6. Nu oferă adăpost, mâncare, haine, locuri de muncă, bani sau alte servicii.
7. Nu oferă consiliere vocaţională sau pe probleme domestice.
8. Nu se angajează şi nu face sponsorizări pentru cercetare.
9. Nu se afiliază cu agenţii sociale (deşi mulţi membri şi grupuri cooperează cu ele)
10. Nu oferă servicii religioase.
11. Nu se angajează în nici o controversă legată de alcool sau alte chestiuni.
12. Nu acceptă bani pentru serviciile sale sau contribuţii din alte resurse din afara AA-ului
13. Nu oferă scrisori de recomandare către tribunal, avocaţi, oficiali, şcoli, firme, agenţii sociale sau alte organizaţii sau instituţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu