GHID PENTRU STUDIUL CELOR 12 PASI - PASUL 1

„Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului – ca nu mai eram stapani pe viata noastra“

Orice lucru are un inceput. Asa se intampla si in cazul Celor 12 Pasi. Primul Pas este inceputul procesului de recuperare. Vindecarea incepe de aici. Nu putem merge mai departe pana nu parcurgem acest Pas.

Unii dintre noi se vor lasa calauziti de intuitie in parcurgerea acestui Pas, altii vor alege o modalitate mai sistematica. Motivele pentru parcurgerea primului Pas vor fi diferite, de la un membru al Alcoolicilor Anonimi la altul. Poate ca unii dintre noi acum intra in recuperare si tocmai au pierdut o batalie lunga si devastatoare cu alcoolul. Poate ca altii sunt in recuperare de ceva timp, abstinenti, dar au descoperit ca alcoolismul lor a devenit activ in alte domenii ale vietii, fortandu-i sa se confrunte inca o data cu neputinta si cu pierderea controlului. Maturizarea nu este intotdeauna motivata de durere; poate ca este doar momentul potrivit sa parcurgem din nou Pasii, incepand astfel un nou stadiu al calatoriei noastre fara sfarsit spre recuperare.

Unii dintre noi vom gasi o oarecare usurare in faptul ca ceea ce ne-a facut sa ajungem atat de jos este o boala si nu un esec de moralitate. Altora nu le va pasa prea mult care este cauza caderii lor, pur si simplu vor o iesire.

Oricare ar fi cazul, este vremea parcurgerii pasilor. Este vremea sa facem ceva concret, care ne va ajuta sa ne eliberam de dependenta noastra. Speranta noastra este sa ne insusim principiile Pasului Unu. Vrem ca principiile de capitulare, acceptare, umilinta, bunavointa, sinceritate si minte deschisa, sa devina o parte fundamentala a fiintei noastre.

In primul rand, trebuie sa ajungem la capitulare. Sunt o multime de modalitati de a face acest lucru. Pentru unii dintre noi, drumul parcurs pana la Primul Pas a fost de ajuns pentru a ne convinge ca singura noastra alegere este capitularea neconditionata. Altii, incep procesul de recuperare chiar daca nu sunt convinsi in totalitate ca sunt alcoolici, sau ca au ajuns la limita de jos. Numai atunci cand parcurgem Primul Pas ne convingem cu adevarat ca suntem alcoolici, ca am ajuns la limita de jos si ca trebuie sa capitulam.

Inainte de a incepe Primul Pas, trebuie sa fim abstinenti, cu orice pret. Daca suntem nou veniti in A.A., primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa privim la efectele alcoolismului in viata noastra si trebuie sa renuntam la bautura. Daca avem o perioada de abstinenta si facem din nou Pasul Unu, pentru neputinta si lipsa de control in fata unui anumit tip de comportament, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne oprim de la acel comportament. Capitularea noastra nu trebuie sa fie umbrita de mentinerea in continuare a acelui comportament.

ALCOOLISMUL

Ceea ce ne face sa fim alcoolici nu este nici bautura, nici comportamentul nostru, ci boala de care suferim – alcoolismul. Este ceva in noi care ne face incapabili sa controlam felul in care bem. Acelasi „ceva” ne face sa ne manifestam obsesiv si nestapanit si in alte domenii ale vietii noastre. Cum putem descoperi daca boala noastra este activa? Atunci cand suntem prinsi in capcana unui comportament obsesiv, nestapanit, egoist; atunci cand suferim indelungate stari depresive, care nu duc decat la o si mai mare decadere fizica, mintala, spirituala si emotionala.

• Ce inseamna pentru mine „alcoolism”?
• Am observat in ultimul timp ca boala mea este activa? In ce fel?
• Ce se intampla atunci cand sunt obsedat de un anumit lucru? Am un anumit tipar de gandire? Descrie.
• Cand imi vine in minte ceva, actionez imediat, fara sa ma gandesc la consecinte? In ce alte imprejurari ma comport nestapanit, impulsiv?
• In ce fel egocentrismul a afectat atat viata mea cat si pe a celor din jur?
• In ce fel am fost afectat de alcoolism din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si emotional?

Boala noastra se poate manifesta in nenumarate feluri. Atunci cand venim pentru prima oara in A.A., credem ca singura noastra problema este, bineinteles, alcoolul. Dar, mai tarziu vom descoperi ca dependenta de alcool ne-a afectat viata in multe alte feluri.

• Care este felul specific in care alcoolismul meu s-a manifestat cel mai recent?
• In ultimul timp, am fost obsedat de o persoana, un loc sau un lucru? Daca da, in ce fel aceasta obsesie a impiedicat relatiile mele cu alti oameni?
• In ce alt mod am fost afectat de aceasta obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?

NEGAREA

Negarea este acea componenta a bolii noastre care ne spune ca ….!!? nu suntem bolnavi. Atunci cand suntem in negare, suntem incapabili sa vedem realitatea bolii de care suferim. Intotdeauna ne spunem ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele. Dam vina pe toti cei din jur: familie, prieteni, colegi, sefi. Ne comparam cu alti alcoolici, care, dupa parerea noastra, sunt mai betivi decat noi. Daca am renuntat la bautura de ceva timp, ne vom consola spunand ca nimic din comportamentul nostru de acum nu poate fi mai rau decat cel de pe vremea cand beam.

Una dintre cele mai usoare modalitati de a ne da seama daca suntem sau nu in negare este analizarea propriului comportament, incercand sa ne dam seama daca nu cumva am inceput sa cautam tot felul de scuze pentru felul irational in care ne purtam.

• Am inventat diverse scuze neadevarate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?
• Am actionat vreodata nestapanit, in urma unei obsesii, iar apoi m-am prefacut ca, de fapt, planuisem sa actionez asa? Cand s-a intamplat asta?
• In ce fel am dat vina pe altii pentru propriul meu comportament?
• Descrie imprejurari in care ai comparat felul in care bei tu, cu felul in care beau altii.
• Cred ca problema mea este destul de grava, fara sa fie nevoie sa ma compar cu altii?
• Compar acum vreo manifestare recenta a alcoolismului meu cu viata mea inainte de a renunta la bautura?
• Sunt cumva macinat de gandul ca ar trebui sa stiu mai mult de atat? Cred ca am deja destule informatii despre alcoolism si recuperare ca sa-mi pot infrana comportamentul inainte de a scapa de sub control?
• Evit sa intru in procesul de recuperare, pentru ca mi-e frica de rusinea pe care o voi simti atunci cand va trebui sa ma confrunt cu consecintele alcoolismului meu? Sunt ingrijorat de ceea ce altii vor gandi despre mine?

LIMITA DE JOS: DISPERARE SI IZOLARE

Inevitabil, alcoolismul nostru ne aduce in situatia in care nu mai putem nega ca avem o problema. Zidul de minciuni si iluzii va cadea atunci cand ne vom confrunta, fata in fata, cu cruda realitate – intorsatura dramatica pe care a luat-o viata noastra. Ne vom da seama ca am ajuns sa traim pur si simplu fara speranta. Vom descoperi ca nu avem prieteni si ca relatiile noastre afective nu sunt decat o parodie, un fals. Desi s-ar parea ca totul este pierdut atunci cand descoperim ca am ajuns intr-o astfel de situatie, adevarul este ca trebuie sa trecem si prin acest punct, inainte de a incepe „marea calatorie” a recuperarii.

• Ce criza a vietii mele m-a facut sa intru in recuperare?
• Cand mi-am dat seama pentru prima oara ca am probleme cu bautura? Am incercat sa fac ceva in aceasta privinta? Daca da, descrie ce anume. Daca nu, spune de ce.

NEPUTINTA

Noi alcoolicii, avem reactii diferite la auzul cuvantului neputinta. Unii dintre noi recunosc faptul ca acest cuvant descrie cel mai bine situatia noastra si atunci cand admitem ca suntem neputinciosi in fata alcoolului, traim chiar un sentiment de usurare. Altii, resping cu toata puterea acest cuvant, pentru ca il asociaza cu slabiciunea sau cu lipsa de caracter. Intelegand ce inseamna neputinta, precum si importanta vitala pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom putea trece peste ideile gresite pe care le avem in legatura cu acest cuvant.

Putem spune ca suntem neputinciosi atunci cand nu mai avem nici un fel de control asupra fortei care ne conduce viata. Alcoolismul de care suferim este o astfel de forta incontrolabila si manipulatoare. Nu putem reduce sau controla cantitatea de alcool pe care o bem, nici chiar atunci cand ajungem in situatia de a pierde lucruri sau fiinte care ne sunt foarte dragi. Nu ne putem opri nici macar atunci cand suntem constienti ca bautura ne va provoca boli grave. Constatam ca facem lucruri pe care nu le-am fi facut niciodata, daca nu am fi fost sub influenta alcoolului, si care ne fac sa ne cutremuram de rusine si oroare atunci cand ne gandim la ele.

Adesea, luam hotarari de genul: „nu vreau sa mai beau”, sau „nu voi mai bea niciodata“ dar, la prima ocazie, ne dam seama ca ne este pur si simplu imposibil sa ne oprim. Poate ca unii dintre noi au incercat sa se abtina de la bautura, avand chiar si succes pentru o scurta perioada de timp. Dar, daca nu urmam un program riguros de recuperare vom constata ca alcoolismul nostru, netratat corespunzator, ne va aduce in aceeasi stare in care fusesem mai inainte.

Pentru a parcurge cu succes Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea, ca suntem neputinciosi in fata alcoolului.

• Care este lucrul fata de care ma consider neputincios?
• Am facut lucruri, in timp ce eram beat, pe care nu le-as fi facut niciodata treaz? Care sunt acestea?
• Ce anume am facut uneori ca sa obtii bautura, fapte care in mod normal, sunt impotriva principiilor mele?
• In ce fel personalitatea mea se schimba atunci cand sunt sub influenta alcoolului? (Exemplu : devin increzut, arogant, violent, pasiv, manipulativ, plangacios, excesiv de vesel…?)
• Ii manipulez pe altii cu scopul de a obtine bautura? In ce fel?
• Am incercat vreodata sa ma abtin de la bautura, dar am constatat ca nu pot?
• Am incercat vreodata sa ma opresc de la bautura fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva, dar am constatat ca viata este dureroasa, trista si plictisitoare fara bautura, asa ca, perioada mea de abstinenta a fost foarte scurta? Descrie astfel de ocazii.
• In ce fel alcoolismul meu mi-a facut rau atat mie, cat si persoanelor din jurul meu?

PIERDEREA CONTROLULUI

Primul Pas ne cere sa admitem doua lucruri: unu – eram neputinciosi in fata alcoolului; doi – nu mai eram stapani pe viata noastra. De fapt, aceste doua lucruri sunt atat de strans legate incat nu putem admite unul, fara sa-l admitem si pe celalalt.

Faptul ca am pierdut controlul asupra vietii noastre este rezultatul neputintei in fata alcoolului. Pierderea controlului se manifesta pe doua planuri: exterior si interior (sau personal).

Pe plan exterior, pierderea controlului se identifica adesea cu: arestari, pierderea locului de munca, probleme in familie. Unii dintre noi au ajuns sa fie arestati; altii nu au fost niciodata capabili sa mentina o relatie de lunga durata; altii, din cauza bauturii, au ajuns sa fie respinsi sau alungati de propriile familii.

Pe plan interior sau personal, pierderea controlului se identifica cu parerile gresite pe care le avem despre noi insine, despre lumea in care traim, si despre oamenii care ne sunt apropiati. Exemple de pareri gresite: credem ca nu avem nici o valoare; credem ca intregul Univers se invarte in jurul nostru; credem ca nu este datoria noastra sa avem grija de noi insine, ci altcineva trebuie sa o faca; credem ca responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume un om obisnuit sunt prea grele pentru umerii nostri.

De obicei, reactiile pe care le avem fata de diverse evenimente din viata noastra, sunt exagerate. Instabilitatea emotionala este adesea cea mai evidenta dovada a pierderii controlului la nivel interior, personal.

• Ce inseamna pentru mine pierderea controlului?
• Am fost vreodata arestat sau am avut probleme cu legea din cauza consumului de alcool?
• Am facut vreodata ceva pentru care as fi putut fi arestat daca as fi fost prins? Ce?
• Ce necazuri am avut la scoala sau la serviciu ca urmare a consumului de alcool?
• Ce necazuri am avut in familie ca urmare a consumului de alcool?
• Ce necazuri am avut cu prietenii ca urmare a consumului de alcool?
• Insist intotdeauna ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra relatiilor mele cu prietenii sI familia?
• Ma intereseaza vreodata sa aud si parerile celorlalti? Ce efect a avut lipsa mea de interes in aceasta privinta asupra relatiilor cu prietenii sI familia?
• Accept sa-mi asum responsabilitatea pentru viata si faptele mele?
• Sunt capabil sa-mi indeplinesc responsabilitatile zilnice fara sa ma simt coplesit de ele? Daca nu, in ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
• Ma descurajez la primul semn ca lucrurile nu merg asa cum am planuit? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
• Privesc provocarile ca pe o insulta personala? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
• Intru in panica de fiecare data cand ma aflu intr-o situatie critica? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
• Nu iau in seama semnele care ma avertizeaza ca sanatatea mea este in pericol, gandind ca, poate ca va trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situatii.
• Am fost vreodata in pericol, dar am fost incapabil sa ma apar, sau am reactionat cu indiferenta, din cauza ca eram sub influenta alcoolului? Descrie situatia.
• Am ranit vreodata pe cineva in timp ce eram sub influenta alcoolului? Descrie.
• Am consumat vreodata alcool pentru a-mi schimba sau pentru a-mi inabusi anumite sentimente? Ce sentimente am incercat sa schimb sau sa inabus?

REZERVE

Rezervele sunt acele idei gresite pe care le pastram si care ne duc inevitabil din nou la paharul de alcool. Poate ca aceste rezerve se nasc in jurul gandului ca totusi, daca vrem, ne putem controla si singuri, in ceea ce priveste bautura.

Poate ca gandim ceva de genul: „Bine, pot sa accept faptul ca eu nu pot sa beau, dar pot vinde sau pot cumpara bautura pentru altcineva, nu-i asa?” Sau, ne putem gandi ca totusi putem continua sa fim prieteni cu oamenii cu care obisnuiam sa bem.

Poate ca ne gandim ca anumite aspecte ale acestui program nu ne vizeaza pe noi. Sau, avem ideea ca in anumite cazuri, cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit, pur si simplu nu vom putea sta fara bautura si planuim sa bem, daca vreun asemenea eveniment va avea loc vreodata.

Poate ca ne facem planuri ca dupa ce reusim sa stam abstinenti o perioada indelungata, dupa ce ne realizam anumite idealuri in ceea ce priveste situatia materiala sau familia, vom putea incepe sa bem din nou, dar cu masura.

De obicei, aceste rezerve sunt adanc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti ca le avem. Este foarte important, esential chiar, sa scoatem la iveala orice rezerve pe care le pastram si sa incercam sa le eliminam chiar acum, in acest moment.

• Am ajuns sa accept gravitatea bolii de care sufar (alcoolismul)?
• Cred ca mai pot avea legaturi cu oamenii cu care obisnuiam sa beau, cu tovarasii de pahar? Cred ca mai pot frecventa aceleasi locuri pe care le frecventam inainte?
• Cred ca este un lucru intelept sa tin bautura in casa numai ca sa „imi aduc aminte” sau ca sa imi „testez” recuperarea? Daca da, de ce ?
• Exista vreun lucru sau vreun eveniment prin care nu cred ca pot trece fara sa beau? Cred ca daca mi se intampla ceva rau va fi atat de dureros incat va trebui sa beau ca sa pot supravietui durerii?
• Cred ca dupa ceva timp de abstinenta, sau in imprejurari de viata diferite, as fi in stare sa beau cu masura?
• Ce alte rezerve mai pastrez?

CAPITULAREA

Este o deosebire imensa intre resemnare si capitulare. Resemnarea este ceea ce simtim atunci cand ne dam seama ca suntem alcoolici, dar, nu acceptam recuperarea ca fiind solutia problemei noastre. Multi dintre noi au fost in aceasta situatie cu mult inainte de a intra in A.A., gandind ca este destinul nostru sa fim alcoolici, sa traim si sa murim asa. Pe de alta parte, capitularea este ceea ce se intampla atunci cand acceptam Pasul Unu ca fiind foarte real pentru noi si, cand am acceptat recuperarea ca pe solutia problemei noastre. Nu vrem sa ne mai traim viata ca si pana acum. Nu vrem sa ne mai simtim cum ne-am simtit pana acum.

• Este ceva anume de care imi este frica atunci cand aud de ideea de capitulare?
• Ce m-a convins ca nu mai pot bea controlat?
• Accept faptul ca nu voi putea bea cu masura niciodata, nici chiar dupa o perioada mai lunga de abstinenta?
• Pot incepe procesul de recuperare fara o capitulare completa?
• Cum cred ca ar fi viata mea daca as capitula complet?
• Pot sa continui procesul de recuperare fara sa capitulez complet?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Unu ne concentram asupra a patru principii: sinceritate, minte deschisa, bunavointa si umilinta. Practicarea principiului sinceritatii in Pasul Unu incepe cu admiterea adevarului despre alcoolismul nostru si continua cu practicarea sinceritatii in mod zilnic. Atunci cand spunem „sunt alcoolic” la o intrunire, poate sa fie primul lucru cu adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Incepem sa fim capabili de a fi sinceri cu noi insine si prin urmare si cu alti oameni.

• Daca mi-a trecut prin cap sa beau, am stat de vorba cu cineva despre acest gand?
• Inca mai percep realitatea despre alcoolismul meu, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?
• Am observat ca acum, din moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru felul in care beau, nu mai este nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea care decurge de aici? In ce feluri am inceput sa fiu sincer in procesul de recuperare?

Principiul mintii deschise pe care il gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt mod de viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea fiecare aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce stim, ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii vom auzi pe unii membrii mai vechi in A.A. spunand ceva ce suna de-a dreptul nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci cand nu respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.

• Este vreun lucru pe care l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe mentorul meu sau pe altcineva sa-mi explice acel lucru?
• In ce fel cred ca practic principiul mintii deschise?

Bunavointa despre care se vorbeste in Pasul Unu poate fi practicata in mai multe feluri. Atunci cand incepem sa ne gandim pentru prima oara la recuperare, multi dintre noi ori nu cred ca este posibila, ori pur si simplu nu inteleg cum va functiona, dar merg mai departe oricum si fac Primul Pas – aceasta este prima experienta de practicare a bunavointei. Orice actiune pe care o facem in beneficiul recuperarii arata bunavointa: venirea la intruniri mai devreme, parasirea intrunirilor mai tarziu, o mana de ajutor la organizarea lor, interes in contactarea altor membrii A.A., ajutor in initierea noilor veniti prin impartasirea propriei experiente.

• Am bunavointa sa urmez indrumarile „nasului” meu?
• Am bunavointa sa particip la intruniri cu regularitate?
• Am bunavointa de a depune toate eforturile pentru recuperare? In ce fel?

Principiul umilintei, atat de important pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine in capitularea noastra. Umilinta este cel mai usor de identificat cu faptul ca ne acceptam asa cum suntem cu adevarat – nici mai rai nici mai buni decat credeam ca suntem atunci cand consumam alcool, ci pur si simplu oameni.

• Cred cumva ca sunt un monstru si am otravit intrega lume cu alcoolismul meu? Cred ca alcoolismul meu nu a avut nici un fel de urmari pentru societatea din jurul meu? Sau ma situez undeva intre aceste doua idei?
• Am sentimentul ca sunt oarecum important in cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar in cadrul intregii societati? In ce consta aceasta importanta?
• In ce fel practic principiul umilintei de-a lungul parcurgerii Pasului Unu?

Pentru a pune in practica principiul acceptarii, trebuie sa facem mult mai mult decat sa admitem ca suntem alcoolici. Atunci cand ajungem sa ne acceptam dependenta, simtim o schimbare interioara profunda, dublata de o speranta crescanda. De asemenea, incepem sa avem si un sentiment de pace. Ajungem sa ne impacam cu faptul ca suntem alcoolici, ca trebuie sa ne recuperam si cu semnificatia pe care aceste doua realitati o va avea in vietile noastre. Nu ne este frica de un viitor in care va trebui sa participam la intruniri, sa urmam indrumarile nasului, sa parcurgem Cei Doisprezece Pasi, ci incepem sa privim recuperarea ca pe un dar pretios, iar efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru recuperare, ca pe o alta rutina obisnuita a vietii.

• M-am impacat cu faptul ca sunt alcoolic?
• M-am impacat cu lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru a imi mentine abstinenta?
• De ce cred ca acceptarea alcoolismului este necesara pentru o recuperare continua?

MAI DEPARTE

Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil daca am parcurs Pasul Unu asa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa trecem mai departe? Am lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles cu adevarat Pasul Unu?

Multi dintre noi am descoperit ca ne ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare Pas, atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe.

• Cum imi dau seama ca a venit momentul sa trec mai departe?
• Ce am inteles eu din Pasul Unu?
• In ce fel cunostintele si experientele mele anterioare mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?

Am ajuns in punctul in care vedem foarte bine rezultatele vechiului nostru mod de viata si acceptam faptul ca avem nevoie sa il schimbam, dar probabil ca inca nu vedem cat de bogata in posibilitati este viata in recuperare. Poate consideram ca este de ajuns pe moment ca nu mai consumam alcool, dar vom descoperi in curand ca golul pe care il umplusem cu bautura sau cu alte comportamente impulsive si obsesive, trebuie umplut cu altceva. Parcurgerea restului Pasilor va umple acest gol.

In calatoria noastra spre recuperare urmeaza Pasul Doi.