AUTENTICITATE PRIN ONESTITATE

<< Negarea sau ”fabricarea” experienței prin respingerea a ceea ce este, e un act de neautenticitate și de manifestare ne-spirituala, a unei ființe care încă trăiește în ”colivia aurită” a minții sale și-și trăiește traumele sufletești prin frica și furia lăuntrică. 

A ne spune nouă înșine adevărul și celorlalți (chiar dacă e opus dreptății minții), este prima cerință a vieții spirituale. A menaja de suferințe pe cel care confruntându-se cu adevărul din lipsa maturității sale emoționale, se va simții nedreptățit sau jignit, înseamnă doar a perpetua minciuna și a înfrâna evoluția sa. Secretele trebuie dezvelite. De ne e teamă de consecințele și efectele lor, e pentru că încă nu suntem pregătiți să ne asumăm autenticitatea și frica trăiește încă, în sufletul nostru, în detrimentul iubirii.

Fără a rosti adevărul, despre ceea ce s-a întâmplat, experiența nu poate fi acceptată și integrată în mod autentic prin lecția ei. Astfel, lipsiți de onestitate, vom rămâne lipsiți și de autenticitate și valoare morală. A nega ce s-a întâmplat, a trăii în iluzii și minciună, și a da curs minții să se scuze, să se justifice și să inventeze altceva, doar pentru a ascunde adevărul în spatele unei false dreptăți ale sale - înseamnă a-i permite să ne submineze autoritatea inimii și să ne împiedice să trăim frumusețea vieții în adevăr și în prezent. >>

SK