Gândirea totul sau nimic - vad lucrurile doar in alb si negru. Dacă o situație nu este perfectă, o vad ca un eșec total. Iar pe mine un asta ma intoarce la ganduri si actiuni compulsive.
Generalizarea exagerata - vad un singur eveniment negativ, cum ar fi o respingere romantică sau o cadere profesionala, ca un model fără sfârșit al înfrângerii, folosind cuvinte precum "intotdeauna" sau "niciodată" când ma gandesc la asta: "Mie intotdeauna mi se intampla asta!" / "Niciodata nu o sa fie altfel!"
Filtre mentale - Aleg un singur detaliu negativ și stau pe el exclusiv, astfel încât viziunea mea despre realitate devine întunecată ca picatura de cerneală care colorează un pahar de apă. Din o mie de aprecieri pozitive si unul singur critic, eu il observ si analizez pe cel critic. Sunt obsedat zile intregi de el și ignori toate reacțiile pozitive.
Minimalizarea pozitivului - resping experiențele pozitive, insistând că ele "nu contează". Dacă fac o treabă bună, imi spun că nu am fost suficient de bun sau că oricine ar fi putut face același lucru. Asta imi strica bucuria vieții și ma face să ma simț inadecvat si neapreciat.
Ma arunc in concluzii - Interpretez lucrurile în mod negativ chiar daca nu există fapte care să-mi susțină concluzia.
Fără a verifica, concluzionez arbitrar că cineva reacționează negativ in ceea ce ma priveste.
Prezic că lucrurile se vor întîmpla rău. Înainte de a verifica, imi spun: "Într-adevăr, o să sufăr. Dacă am dat-o-n bara iar?" Ma deprim si-mi spun: "Nu voi fi niciodată mai bine."
Exagerarea - exagerez importanța problemelor și a neajunsurilor mele sau minimalizez importanța calităților.
Raționalizarea emoțională - fac presupunerea că emoțiile mele reflectă în mod cert modul în care lucrurile sunt in realitate: "Mă simt vinovat. Sunt lamentabil.", "Mă simt supărat. Sunt tratat pe nedrept.", "Mă simt inferior. Sunt mediocru.", "Ma simt deznadajduit. Sunt fără speranță."
Afirmatii "Ar trebui să" - Imi spun că lucrurile ar trebui să fie așa cum ami sperat sau așteptat ca acestea să fie.
Acest "Ar trebui" îndreptat împotriva mea, ma conduce la vină și frustrare. Îndreptat împotriva altor oameni sau a lumii în general, duce la furie și frustrare.
Etichetarea - Etichetarea este o formă extremă de gândire totul sau nimic. În loc să-mi spun "Am făcut o greșeală", îmi atribui o etichetă negativă: "Sunt un ratat".
Etichetarea este irațională Pentru că nu sunt ceea ce fac.
La fel si pentru ceilalti. Gandesc ca ce fac alte persoane are legatura cu "caracterul" si nu cu gândirea sau comportamentul lor, asa cum este de fapt in realitate. Ii vad ca oameni rai! si asta ma face sa ma simt ostil și neincrezator în ceea ce privește îmbunătățirea lucrurilor, nelasand loc pentru o comunicare constructivă.
Aceste etichete sunt doar abstracții inutile, care duc la furie, anxietate, frustrare și stima de sine scăzută.
Personalizarea și vina - când mă consider personal responsabil pentru un eveniment care nu este sub controlul meu. Ajung la invinovățire, rușine și sentimente de inadecvare.
Sau invers - dau vina pe ceilalti pentru problemele mele si vad doar modul in care au contribuit ei la ce mi se intampla.
Eu pastrez resentimente, iar ceilalti se vor supăra sa fie țapi ispășitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu