BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


sâmbătă, 28 februarie 2015







giphy (1)

IUBIREA NU ESTE CEEA CE VREI, CI CEEA CE ESTI



In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii…
osho_iubire_528… ca iubirea nu este ceea ce vrei, ci ceea ce esti.
Este foarte important sa nu confunzi cele doua lucruri.

  • Daca crezi ca iubirea este ceea ce vrei, vei merge s-o cauti pretutindeni.
  • Daca crezi ca iubirea este ceea ce esti, vei merge s-o impartasesti pretutindeni.
  • A doua abordare te va face sa gasesti ceea ce cautarea nu iti va dezvalui niciodata.
Totusi, nu poti oferi iubire, ca sa primesti iubire.
 Daca faci asta, este ca si cum ai spune ca nu ai acum iubire.
giphyIar acea afirmatie va fi, desigur, realitatea ta. Nu.
Tu trebuie sa oferi iubire, pentru ca o ai de oferit. In acest fel vei experimenta faptul ca ai iubire.
Cu dragoste, prietenul tau N.D.Walsch

joi, 26 februarie 2015

DESPRE RECUPERARE

12 Step Recovery Crash Course
Cand mergem la intalniri, la inceput fiecare poveste ni se pare cunoscuta si fiecare expresie de intelepciune ni se pare ca ne poate schimba viata. Pentru noii veniti instrumentele noastre sunt ca niste stalpi pe care se sprijina programul de recuperare. Pentru cei vechi, ele servesc ca niste barometre care reamintesc necesitatea de a ramane vigilenti și de a preveni automulțumirea.
Iata cateva elementele de baza:
Sedintele nu sunt programul.
Ședintele sunt un loc de conectare cu alti alcoolici, de a impartasi si auzi solutii, precum și de a beneficia de experienta, puterea și speranta pe care o ofera acestia. Ele nu sunt un substitut pentru a lucra programul. Nu se poate ajunge de la foame la satul sarind peste masa. 
Sugestie: Participa la intalniri pentru a gasi oameni care lucreaza in mod activ programul pentru a ramane abstinenti. Asculta, pentru a afla cum o fac și urmeaza exemplul lor!
A lua un sponsor si a lucra pasii.
 Pașii ne ofera o perspectivă constienta interioara cu privire la motivele, tiparele și capacitatile noastre. Ne ajuta sa identificam punctele noastre slabe si cele forte. Ne invata sa stabilim limite sanatoase si sa atragem relatii pozitive. Este de folos in a gasi un sponsor, o persoana cu experienta. Sponsorii ar trebui sa fie apropiati ca varsta și de acelasi sex, pentru a evita confuzia și semnalele de tip sexual.
Sugestie: Suna cinci persoane abstinente in fiecare zi timp de o saptamana. La sfarsitul saptamanii vei ști cine sponsorului tau.
A fi implicat
Recuperarea sa fie prima prioritate. Este misiunea, treaba, serviciul. Vorbind de servici, nu este suficient a incalzi un scaun. Cine nu face munca, pierde slujba. Același lucru este valabil pentru recuperare. Este necesar a investi la fel de multă energie și concentrare inspre recuperare cat s-a investit in bautul activ. 
Sugestie: Depune efortul necesar pentru recuperare.
A fi angajat in comunitate
Sugestie: Imbratiseaza activitati sociale și vezi cum se pot distra alcoolicii in recuperare. 
Ieși la o cafea sau un suc, participa la un pic-nic sau la o intalnire cu alcoolicii din alte orase. 
A fi ocupat
Este utila planificarea unui program si analiza modului de realizare a acestuia pentru a vedea cum se petrec lucrurile - pentru a identifica tiparele de comportament si ceea ce lipseste.
Sugestie: Fa un program, chiar daca nu o sa-l urmezi punct cu punct.
A fi dedicat serviciului pentru comunitate
Cel care se implica in a ajuta la buna desfasurare a intalnirilor la grup isi intareste abstinenta.
Sugestie: Serveste cafeaua, aranjeaza scaunele, foloseste mopul pentru curatenie.
A sta departe de oamenii care beau prea mult
Iubirea neconditionată si acceptarea înseamnă oferirea de sprijin. Dar nu înseamna permisiunea de a se profita sau de a fi folosit. 
Sugestie: Evita contactul cu astfel de persoane si locurile unde isi petrec timpul. Fa-te placut, nu fa "pe plac".
A ramane conectat
Sugestie: Ia cel putin 2 numere de telefon la intalniri si suna in urmatoarele 24 de ore. Poate ajuta la a se face mai pe inteles ce s-a vorbit la intalnire, la eliminarea nelamuririlor.
A ramane onest, cu mintea deschisa, dispus (cu bunavointa), umil si invatabil (docil):
Sugestie: Practica onestitatea în toate lucrurile si mai ales fata de tine insuti. Fii deschis la idei noi. Fii dispus să incerci noi metode. Nu critica fara sa dai o sansa.
A fi atent la sanatatea mentala
Aflam ca nebunia este a face mereu si mereu acelasi lucru si a astepta rezultate diferite. In aceasta etapa a lucrului se dezvolta gradul de constientizare a acestor comportamente distructive.
Sugestie: Accepta ca sanatatea mentala a fost erodata.
A practica rugaciunea
Daca nu exista o conexiune cu o Putere Superioara acum, atunci este util sfatul psihologului Alfred Adler si anume "acționează ca și cum" (o vorba in AA spune: "fake it until make it"). Sugestie: Spus altfel ar fi: "sa fii dispus sa crezi". O Putere superioara este orice putere mai mare decât tine. Este nevoie de doar doi oameni pentru a face o sedinta și acolo este o putere mai mare decat tine. Este un inceput.
A asuma responsabilitatea
Propriilor alegeri, acțiuni și, mai ales, sentimente. Lucrul de pret care se dobandeste este libertatea de a alege. Ce s-a intamplat in trecut, e timpul să traiasca in trecut. Nu mai traim in problema, traim in solutie. Asta înseamnă a da drumul sentimentelor de vinovatie si a merge mai departe.
Sugestie: asuma-ti responsabilitatea abstinentei / recuperarii tale.
A fi atent la partea ta de contributie
Fie victima, fie faptuitor, esti întotdeauna un participant.
A examina motivele
Sugestie: Indreapta-te mai degraba catre Sine, decat catre Ego.
A nu judeca
<<Oamenii care judecă nu contează și oameni care contează nu judeca.>>
Sugestie"Traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca". Stai in treaba ta, nu in treaba lor. Pentru ca atunci cand te afli in treaba lor, lucrul acesta produce așteptări. Iar așteptările lasa resentimente. Fii atent la emoțiile negative. Daca ignori, te simti ranit. Daca te infurii se va consuma energia. Resentimente sunt un obstacol in a asculta mesajul de recuperare.
A nu te atinge de primul pahar
Sugestie: Daca ai de gand sa pui mana pe pahar (sau sa ai orice comportament dependent), mai intai da un telefon. Inainte, nu dupa. Poti sa faci ce vrei peste zece minute. 
 Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   



Pune abtinenta pe primul loc ca sa o faci sa dureze.


miercuri, 25 februarie 2015

un alt alcoolic




Nu pot să mă consider "altfel" în AA; dacă o fac, ma izolez de ceilalți și de la contactul cu Puterea mea superioara. Si dacă mă simt izolat în AA, nu ceilalti sunt raspunzatori. E ceva ce eu am creat prin sentimentul că sunt "altfel", intr-un fel. 


Azi consider ca sunt doar unul dintre multii alcoolici 
care fac parte din comunitatea mondiala a 
Alcoolicilor Anonimi.



P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   

sâmbătă, 21 februarie 2015

DE CE? DE AIA! - articol


De ce?


Pentru că ne e teamă că, dacă spunem Nu! sau punem limite, pierdem relaţia. Pentru că am fost educaţi prin şantaj emoţional („Din cauza ta”), nutriţi cu dragoste condiţionată („Te iubesc dacă”), manipulaţi prin ruşine („Ce-o să zică X”), programaţi să nu reuşim („Nu eşti în stare de nimic”), dar să încercăm din greu („Lasă, măcar te-ai străduit”), reduşi la tăcere(„Tu să deschizi gura când îţi dau eu voie”), minimizaţi ca neimportanţi („Lasă-mă, am treabă”), răsfăţaţi din vinovăţie şi ameninţaţi cu abandonul din neputinţă.
Pentru că ne e groază să greşim, crescuţi fiind de părinţi şi de educatori pe care nu i-am auzit spunându-ne, când aveam atâta nevoie să vedem că poţi fi ok şi dacă greşeşti: „Îmi pare rău, am greşit. Ce pot face să îndrept lucrurile?”
Pentru că ni s-a spus constant ce să simţim („Copiii trebuie să-şi iubească părinţii”) sau ce să nu simţim („Băieţii nu plâng, ce eşti tu, fetiţă?”, „Fetele nu se bat, ce eşti tu, băieţoi?”), fără să fim întrebaţi şi ascultaţi vreodată deschis despre ce simţim.
Pentru că, în lacrimi fiind, am fost constant consolaţi cu „Nu mai plânge”.
Pentru că am fost îndemnaţi zilnic să „mâncăm tot din farfurie”, ignorând semnalele de saţietate sau preferinţele propriului corp.
Pentru că ni s-a „cumpărat” bunăvoinţa cu jucării, ni s-a impus respectul cu palma, pumnul sau cureaua,, am fost „struniţi” prin ameninţări cu retragerea afecţiunii („Nu te mai iubesc”) sau cu ignorarea („Nu mai vorbesc cu tine”), ne-a fost otrăvită stima de sine prin comparaţii perpetue cu alţii („Uite X ce…”).
Pentru că ni s-a comunicat repetat şi în sute de feluri că nu suntem ok aşa cum suntem: „Eşti prea slab/gras(-ă), timid(ă)..”, „Fii şi tu mai…”, „Nu mai fi aşa de..”
Pentru că ni s-au rezolvat probleme, reale sau imaginare, fără să fim întrebaţi de ce avem nevoie cu adevărat sau, dimpotrivă, am fost lăsaţi să ne descurcăm singuri, fără niciun sprijin, atunci când aveam cu adevărat nevoie de el„Aşa înveţi să te descurci singur(ă)”, cu corolarul: „Ha, ţi-am spus eu că nu eşti în stare de nimic”, dacă dădeam greş.
Pentru că, în loc de a primi protecţie autentică, am fost supraprotejaţi şi am crescut fără să ne cunoaştem propria putere. Pentru că ni s-au pus 3 căciuliţe una peste alta pe vremea când eram prea mici ca să putem protesta în vreun fel, „ca să nu tragă, maică”, şi am rămas aşa.
Pentru că am primit toată atenţia părintelui şi disponibilitatea lui afectivă numai atunci când eram bolnavi. Pentru că am fost răsplătiţi când dădeam „răspunsul corect”, lăudaţi pentru cuminţenie şi obedienţă, descurajaţi sau ridiculizaţi când puneam întrebări, învăţaţi că nu există decât un adevăr şi acela se află, de cele mai multe ori, la autoritate, care, nu-i aşa, e undeva în afară.
Pentru că am fost ameninţaţi că „Vine baubaul, gaia, ţiganul cu sacul, poliţia (!) şi te ia”, „Îţi face doamna injecţie!”, „Vine el tac’tu acasă şi vezi tu!”.
Pentru că am auzit de mult mai puţine ori decât era cazul, de la educatori: „Nu ştiu. Dar uite, am să mă informez şi am să-ţi răspund.”
Pentru că ne este atât de greu să dăm laoparte paharul căldicel-simbiotic cu „Tu tot copilul meu rămâi”, oricât de sur ne-ar fi părul.
image
Pentru că mamele noastre s-au sacrificat pentru noi, taţii noştri s-au spetit muncind pentru noi şi pentru că „Te-am crescut cum am ştiut eu mai bine. Tot ce am făcut, din dragoste am făcut.”
Şi ne mai mirăm că stăm în relaţii toxice, că acceptăm, în numele dragostei şi datoriei sau ce am învăţat noi c-ar însemna ele, tot felul de abuzuri, ne mai mirăm că şefii noştri ne fac o favoare când „ne dau de muncă”, doar „am zece ca tine la uşă care-mi cer de muncă”, că politicienii sunt nişte potenţiali martiri sau nişte salvatori-justiţiari pe cal alb sau toţi o apă şi-un pământ, hoţi şi corupţi,
Dar ce pot face eu?  Staţi puţin să-i mai pun o căciuliţă lu’ ăsta micu’, că mi-e frig!
De aia!
Ioana, Psihoatelier

Sursa: http://crestemoameni.ro/de-ce/

VSDM



<< Sponsorul meu mi-a spus că, dacă merg la ședințe suficient de mult timp, voi vedea niste chestii nebunesti. Tocmai am plecat de la o întâlnire la care persoana care a avea cea mai lunga abstinenta a intrat in pielea lui "vai saracul de mine" cerând apoi sa iasa toată lumea afară și sa se inchida sedinta. Fusese o persoană fără adăpost care a împărtășit despre cum în mod repetat recadea in mocirla. 
Deci, am ajuns să văd cum arăt atunci când trăiesc în problema, mai degrabă decât in soluție, și cum arăt și unde pot ajunge atunci când consum. >>



Cand vad cat de "bolnavi" sunt altii, devin mai atent la boala mea.
Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   

incetarea bautului


Incetarea bautului este doar inceputul.



vineri, 20 februarie 2015

ISTORIA AA - articol








ISTORIA inventãrii inspirate a metodei
Cei 12 Pasi pentru iesirea din dependentã
si a înfiintãrii asociatiei Alcoolicii Anonimi
Cele 12 etape pentru ieşirea din dependenţă
de Michel Geraud

Sursa articolului în francezã: site-ul revistei CLES, aici:
http://www.cles.com/enquetes/article/aa-les-12-etapes-pour-sortir-de-la-dependance
Toată lumea a auzit deja vorbindu-se despre Alcoolicii Anonimi şi despre rara lor aptitudine de eliberare din dependenţe. Dar ştiţi cum a apărut metoda Celor 12 paşi (aplicată azi pentru ieşirea din toxicomanie, bulimie etc)? Se întâmpla în timpul crizei din 1929, în plină nebunie prohibiţionistă. Ascultaţi povestea lui Bill şi a lui Bob…
Un congres mondial de spiritualitate care s-a ţinut la Chicago anul trecut califica Programul celor 12 paşi drept contribuţie majoră a Americii la spiritualitatea sec. XX. Statele Unite ne-au obişnuit, desigur, cu spiritul lor inovator, dar ca ele să poată oferi un „aport spiritual major” îi va uimi poate pe cei pentru care spiritualitatea este (prea adesea) sinonimă cu „vântul de răsărit” sau cu „Orientul etern”.
Astăzi, Alcoolicii Anonimi şi „Narcoticii Anonimi” împreună ţin, în lumea întreagă, peste o sută de mii de reuniuni pe săptămână – anonime şi gratuite!
Metoda lor este considerată în multe ţări ca realmente eficace în restabilirea persoanelor dependente de alcool sau de droguri, dar şi al celor dependente de jocuri, al persoanelor bulimice sau obsedate sexual etc.
Multe „centre de dezintoxicare” care utilizează metoda celor 12 paşi există, de asemenea, de mulţi ani deja în Statele Unite şi în Marea Britanie. Unul dintre primele centre de acest fel a fost deschis în Franţa în 1995.
Anonimii traversează fără dificultate barierele sociale, lingvistice, culturale, confesionale. În reţelele lor, se antrenează staruri de la Hollywood şi ţărani  din Vestul mijlociu, burghezi din arondismentul al XVI-lea şi muncitori de la periferie, de la agenţi comerciali la toxicomanii zonei. De la marinarul suedez la muzicianul andaluz, de la palestinian la israelian toţi împărtăşesc aceeaşi adeziune la programul celor 12 Paşi, unde nu este vorba numai de terapie comportamentală şi emoţională, ci mai ales de un nou mod de abordare a existenţei, o modalitate spirituală de a aborda existenţa.
Unii dintre voi aţi auzit deja  vorbindu-se despre „Alcoolicii Anonimi”, celebrii A.A. Dar cunoaşteţi originea acestei uimitoare asociaţii?
Întâlnirile miraculoase ale unui om remarcabil
Cei 12 Paşi au fost redactaţi în primăvara lui 1938 de către William Griffith Wilson, care urma să devină anonimul Bill W – pe care unii îl prezintă ca „Buddha american” şi care figurează în lista celor 100 de persoane, cele mai influente din America sec. XX. Aceşti faimoşi „paşi” au constituit rezultatul unei aventuri umane extraordinare, trăită de un tânăr şi strălucit agent comercial de pe Wall-Street care căuta să se smulgă din infernul alcoolului.
Traseul personal al lui Bill W este în sine o iniţiere: de la suferinţa distructivă la conştientizarea majoră care defineşte „trezirea”. În căutarea lui stăruitoare după o soluţie pentru a se opri din a bea, Bill W va face câteva întâlniri miraculoase, deşi cu totul întâmplătoare (dar „întâmplare” este adesea numele pe care îl ia Dumnezeu pentru a-şi păstra anonimatul). Aceste întâlniri sunt de trei tipuri: cu spiritualitatea, cu celălalt (alcoolicul), cu grupul.
Experienţa spirituală
Bill W a povestit iluminare sa în multe mesaje adresate alcoolicilor. În toamna lui 1933, el se afla în Towns Hospital din New York pentru o nouă cură de dezintoxicare. Ţara trăia atunci dificila experienţă a prohibiţiei care, pentru mulţi alcoolici, va reprezenta perioada de alcoolism cea mai intensă din timpurile moderne. Nici Bill nu a scăpat de această regulă.
În acest spital, lucrează dr. Silkworth care, pentru prima dată, ia în considerare tratarea alcoolismului ca pe o manifestare de alergie. Pentru persoanele atinde de această alergie, consumul alcoolului, sub orice formă ar fi, este strict exclus: „Odată creat obiceiul, scrie el, nu mai poate fi înfrânt. Se înlănţuie atunci pierderea încrederii în sine şi în umanitate. Din acest moment problemele se acumulează şi devin uimitor de dificil de rezolvat”.
Pentru prima dată, cineva vorbea despre alcoolism nu ca despre o lipsă de voinţă sau ca despre un defect moral, ci ca despre o maladie recunoscută. Acest discurs l-a frapat pe Bill W atât de mult încât el va face din recunoaşterea neputinţei alcoolicului în faţa alcoolului fundamentul primului din cei 12 Paşi, odată cu corolarul lui: abstinenţa totală – căci - cum spun A.A -: „Pentru noi, un pahar este prea mult, nici o mie nu vor mai fi îndeajuns!”
Dar această primă întâlnire nu este suficientă pentru a face din Bill W un abstinent. O forţă pe care el însuşi o descrie ca pe „o demenţă insidioasă” îl face să reia mereu primul pahar, în curând urmat de multe altele, care declanşează din nou procesul de teroare, de ură şi de gânduri suicidare.
Din nou iată-l încă o dată în spital, într-o stare de depresie cronică, aproape de nebunie. „Întunericul terifiant, scria el, a devenit total.”
Absenţa totală de credinţă şi de speranţă l-a adus la acest punct de non-întoarcere în care omul singur nu poate decât să exclame disperat: „Dacă există un dumnezeu, să se arate!”
Să-l ascultăm pe Bill descriindu-ne ce a urmat după acest ultim strigăt:
„Deodată, camera mea s-a aprins de o lumină albă indescriptibilă. Am fost cuprins de un extaz inefabil. Orice bucurie pe care o cunoscusem până atunci nu se putea compara cu aceasta… Stăteam pe vârful unui munte unde vârful sufla puternic. Un vânt, nu de aer, ci de spirit. Atunci a ţâşnit gândul scânteietor: „Tu eşti un om liber”. Nu ştiu cât timp am rămas în starea aceea, dar în cele din urmă, lumina şi extazul s-au risipit. Am văzut din nou peretele camerei mele. Cum deveneam din ce în ce mai calm, o mare pace mă invada; şi aceasta era însoţită de o senzaţie greu de descris. Am devenit intens de conştient de o Prezenţă care se asemăna unui adevărat ocean de viaţă spirituală”. Unii vor putea compara forţa şi frumuseţea acestei relatări cu ceea ce numim astăzi experienţe în apropierea morţii (NDE, EMI). Oricum ar fi, Bill Wilson, care avea atunci 39 de ani, nu a mai luat de atunci nici un pahar. Dar calea care îl va duce până la fondarea „Alcoolicilor Anonimi” este încă lungă, încărcată de încercări, de îndoieli şi de încântări.
Identificarea
O întâlnire a fost decisivă în restabilirea personală a lui Bill W şi în procesul care trebuia să-l ducă la crearea acestei metode: este vorba de întâlnirea cu Robert Holbrook Smith, mai cunoscut ca anonimul „Doctor Bob”, chirurg alcoolic şi co-fondator al A.A.
Circumstanţele acestei întâlniri au fost ele însele destul de extraordinare şi e greu să nu vezi aici semnul unei intervenţii providenţiale.
Bill W a fost foarte impresionat de iluminarea sa. Şi-a dat seama subit că o „vindecare de alcool” trebuie să treacă printr-o conştientizare de ordin spiritual. Această impresie i-a fost întărită de citirea unei cărţi de Wiliam James (unul din părinţii fondatori ai psihologiei americane), Varietăţile experienţei religioase. Aşa cum Bill va admite mai târziu, caracterul umanitar al acesteia s-a aliat atunci cu foarte noua lui spiritualitate, pentru a forma un compozit atât de ambiţios încât ar fi putut trece drept megalomanie: „M-am auzit imediat spunând că voi rezolva problema tuturor alcoolicilor din lume, cu toate că şansele de succes ale rezolvării acestei probleme erau cvasi nule de cinci mii de ani”.
Dar în holul hotelului May-flower (numele vasului Părinţilor  fondatori ai Statelor Unite!), la Akron, orăşel din Middle-West, Bill W a fost din nou bântuit de vechii săi demoni. Ceea ce l-a salvat de acest bar de hotel care scânteia la capătul coridorului şi de acest nou teribil „prim pahar”, a fost această idee foarte simplă: trebuie urgent să vorbească cu un alt alcoolic.
După multe telefoane, Bill a reuşit să obţină o întâlnire cu un medic, grav alcoolic şi el, care i-a spus că nu are decât câteva minute să-i acorde… De fapt, întâlnirea a durat zece ore. Ceea ce şi-au spus cei doi bărbaţi a rămas în anonimat. Dar ceea ce a rămas din această întâlnire este capital: este identificarea unui alcoolic cu un altul şi valoarea terapeutică fără egal a unei astfel de identificări.
Bill W tocmai l-a întâlnit pe dr. Bob, omul care urma să-l ajute să scrie cei 12 Paşi şi să întemeieze Alcoolicii Anonimi.
Grupul de la Oxford
După cum va spune el însuşi: „Traversam atunci o perioadă în care le predicam alcoolicilor, crezând că ei aveau nevoie de o experienţă spirituală spectaculoasă, asemănătoarea cu a mea”. Dr. Bob l-a ajutat să-şi corijeze tirul, arătându-i necesitatea conştientizării, mai întâi, de către alcoolic a „nevoii lui de alt bolnav alcoolic”. Bill a fost ajutat şi de către Dr. Silkworth, care găsea că el predica prea mult şi care credea că înainte de a vorbi de o „trezire spirituală” se cuvenea să se vorbească despre alcoolism şi să se spună că această boală îl condamnă pe cel în cauză la a deveni nebun sau la moarte. Venind de la un alt alcoolic, acest avertisment a avut şansa de a „fisura egourile tenace”. Mai târziu, această luare la cunoştinţă va marca trecerea de la Prima Etapă la a Doua Etapă. Pentru Bill W, aceasta a corespuns foarte exact cu propriul lui acces la cumpătare. Experienţa lui spirituală l-a apropiat astfel de grupul de la Oxford, o altă întâlnire care urma să aibă o importanţă capitală – pentru că aceasta l-a apropiat de dr. Bob, membru al acestui grup, dar mai ales pentru că aceasta îl punea în contact cu această idee, revoluţionară la acea vreme, a unui „grup de susţinere”, a unui grup de discuţie şi de apartenenţă, esenţial pentru a rupe izolarea şi a facilita exprimarea.
Creat în anii 20 de către un preot luteran, Dr. Frank Buchman, Grupul de la Oxford a cunoscut o anumită audienţă în America aflată în criză. Principiile care au prezidat la crearea lui au fost un evanghelism adaptat lumii moderne, care făcea apel la regulile comune tuturor religiilor şi care putea să se rezume astfel: „Puţină teologie, dar o onestitate absolută, o puritate absolută, o dezinteresare absolută şi o iubire absolută”. Având ca rezultat concret: ajutorul, căldura umană şi senzaţia de a părăsi indiferenţa care putea fi resimţită în grupurile clasice. Cu toate acestea, Grupul de la Oxford, în final, a eşuat ( în special cu alcoolicii). Examinarea motivelor eşecului nu au făcut decât să le confirme lui Bill W şi Dr. Bob justeţea ideii că grupurile de intra-ajutorare trebuiau să se bazeze pe identificarea unei problematici şi suferinţe comune. Rodul experienţei altor grupuri i-a condus în cele din urmă pe Bill W şi pe Dr. Bob la fondarea, în Akron, cu succesul care se cunoaşte, al primelor „grupuri de părtăşie” de alcoolici care se ajută unii pe alţii.
Cele şase Etape devin douăsprezece
Totul era atunci adunat pentru a trece la scrierea celor douăsprezece Etape despre care Dr. Bob va spune într-o zi: „Experienţa urma să ne arate că aceste Etape erau de o importanţă capitală pentru abstinenţă. Or, noi ajunseserăm să fim abstinenţi. Deci trebuia să le avem în noi deja… dar nu într-un mod precis şi tangibil”.
Bill şi Dr. Bob au început printr-un „program de şase Etape”, care rezumau experienţele lor comune şi care reflectau influenţele venite de la Grupul de la Oxford, ale lucrărilor lui Wiliam James şi ale lui C. Jung, cât şi ale preţioaselor colaborări ale tuturor celor care au fost în jurul lui Bill şi Dr. Bob de când aceştia lucrau împreună. Dar aceştia din urmă erau nemulţumiţi. Încă o dată s-a manifestat o inspiraţie sau o „prezenţă” superioară: Bill W urma, într-adevăr, să redacteze cele 12 Etape ca şi „ghid”. Întins pe un pat, el a scris dintr-un suflu o primă ciornă, la care n-a adus practic nici o schimbare. Când a recitit ceea ce a scris, el a observat: „Numărând etapele, îmi dau seama că sunt 12! Cifră simbolică de prim rang”.
Cele 12 Etape ( a se vedea mai jos) nu s-au schimbat de la sfârşitul anilor 30. Ele au fost pur şi simplu transferate de la problema alcoolului la cea a drogului, apoi a bulimiei, a jocurilor, a sexului…, urmând ca ceea ce fiecare identifica drept „neputinţa în faţa comportamentelor distructive induse de dependenţă”.
Nu trebuie să ne imaginăm că aceste etape pot fi străbătute cu uşurinţă. În 1993, revista Nouvelles Clés a publicat un articol pe acest subiect (Seropozitivitatea mi-a trezit sufletul, nr. A 27). O ex-heroinomană povestea acolo cum Anonimii au smuls-o din ghearele drogului. După 2 ani, ea era doar la etapa a şasea. O adevărată iniţiere. Terapiile oficiale nu ating decât nivelele cele mai materiale. Un ex-alcoolic: „Fizicul singur, nu era prea grav. Adevărata tară era în spiritul meu. Odinioară, am avut alergie la căpşuni. Dar niciodată nu am avut nevoie de ‚Mâncătorii de căpşuni anonimi!’”
Cele 12 Etape
1-     Noi am admis că suntem neputincioşi în faţa alcoolului şi că vieţile noastre au devenit incontrolabile.
2-     Noi am ajuns la convingerea că o Putere superioară nouă înşine ar putea să ne explice motivul (rendre la raison).
3-     Noi am decis să ne încredinţăm voinţele şi vieţile în grija lui Dumnezeu aşa cum îl înţelegem fiecare.
4-     Noi am procedat cu curaj la un minuţios inventar moral al nostru înşine.
5-     I-am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
6-     Suntem complet pregătiţi ca Dumnezeu să elimine defectele noastre de caracter.
7-     I-am cerut cu umilinţă lui Dumnezeu să facă să dispară deficienţele noastre.
8-     Am întocmit lista cu toate persoanele pe care le-am lezat şi am decis să le cerem iertare.
9-     Am reparat personal greşelile noastre faţă de aceste persoane, de fiecare dată când puteam să o facem, fără a le dăuna sau a aduce prejudiciu altora.
10- Am continuat inventarul nostru personal şi am admis prompt greşelile nostre de îndată ce le-am descoperit.
11- Am căutat prin rugăciune şi meditaţie să ameliorăm contactul nostru conştient cu Dumnezeu aşa cum îl înţelegem fiecare, rugându-l doar să ne facă cunoscută Voinţa sa şi să ne dea puterea de a o pune îndeplini.
12- Datorită acestor 12 etape, noi am cunoscut o trezire spirituală; am încercat să transmitem acest mesaj alcoolicilor şi să aplicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Sursa: Metoda celor 12 Pasi si înfiintarea AA - Cerul din noi 

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Istoria_12_Pasi_si_AA


Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   

joi, 19 februarie 2015

MAIMUTA DIN SPINARE



“Am scapat de maimuta din spinare, dar circul n-a plecat inca din zona”

<< Cam pe cand aveam 6 luni in recuperare, am simtit ca adictia mea incepe in  sfarsit sa poate fi stapanita - nu mai pofteam tot timpul, nu ma mai controla asa cum faceam odata si m-am surprins gandindu-ma mai mult la cei 12 pasi, la viata mea si la munca ce urma. Scapasem de maimuta din spinare. Dar asta nu insemna ca circul din viata mea disparuse din zona. Scapat de maimuta si concentrandu-ma acum pe altceva, am fost confruntat cu daunele, cu stricaciunine si “circul” din viata mea si din afacerile mele. Ce mizerie ! Ma simteam ca si cum diferite zone din viata mea erau ca niste mari corturi separate - fiecare cu circul sau salbatic in desfasurare, si cu totul lipsit de control. Cum aveam vreodata sa ma descurc cu toate astea?Fiecare zi la randul ei, iata cum. Una din cele mai pretioase lectii pe care am invatat-o repede a fost ca nu am facut mizeria asta intr-o singura zi si nu o puteam repara intr-o zi. Doar in fiecare zi la randul ei, cu ajutorul  Puterii Superioare, puteam fi onest, puteam face curatenie -  si sanatatea  va reveni. Si a revenit. 
Astazi sunt fericit sa depun marturie ca circul, maimuta si toti circarii au parasit zona. E pace acum aici si, Doamne, cat sunt de recunoscator. >>


Sursa: 

Wisdom of the Rooms

www.thewisdomoftherooms.com

Traducere: Radu




Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   

miercuri, 18 februarie 2015

NU TE LUA PREA TARE IN SERIOS



<< Daca nu poti invata sa razi de tine, o vom face noi pentru tine

O, ce serios era totul atunci cand am intrat in recuperare. Coplesit de problemele pe care le creasem, cu o viata de familie daramata, fara lucru si ne-angajabil, nu prea vedeam ceva distractiv. Dar oamenii de la grup in mod sigur vedeau. Adesea eram uimit cum, unul dupa altul, impartaseau ceea ce pareau a fi niste experiente oribile despre lucruri pe care le facusera ori pe care le patisera, in acest timp incaperea rasunand de rasete!  Ce se intampla cu oamenii astia, ma gadeam!?! Felul in care ei erau capabili sa rada si sa glumeasca despre lucrurile pe care le facusera ma faceau sa ma simt cel putin jenat, ca sa nu spun mai mult. Inca apasat de frica secreta  a propriilor mele experiente si ganduri, eram mult prea preocupat de mine ca sa pot sa impartasesc, si eram inca sigur ca, daca ar sti ispravile mele, nu m-ar mai primi la reuniuni si nu as mai avea unde sa ma duc. Din nou ma simteam blocat. Pe masura ce lucram pasii si viata mea a inceput sa se imbunatateasca, m-am trezit curand ca ma regasesc (identific) si ca rad impreuna cu ceilalti. De fapt, dupa o vreme, am avut suficienta distanta si perspectiva asupra vietii mele incat am inceput sa vad umorul in unele dintre situatiile in care modul meu  intortocheat de a gandi ma adusese. Am ajuns sa am intelegere si compasiune pentru propria persoana, iar asta mi-a permis sa rad din nou – si  ce  dar minunat  a fost acesta …>>

Sursa: 

Wisdom of the Rooms

www.thewisdomoftherooms.com

Traducere: Radu




Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!
                                                                                                   

marți, 17 februarie 2015

ESENTA AA



<< Iată ce s-a dovedit foarte eficient în experienţa noastră: Bolnavul este abordat de cineva care a trecut prin aceleaşi dificultăţi şi este clar că ştie despre ce vorbeşte. Întregul comportament al alcoolicului abstinent stă mărturie de netăgăduit a faptului că el deţine un răspuns real, că nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, că - sincer - nu vrea nimic altceva decât să fie de ajutor, că nu cere plată pentru consultaţie şi că nu urmăreşte nici un scop egoist. Bolnavul vede că nu trebuie să facă nimănui pe plac şi că nu i se ţine morală. După o astfel de abordare, mulţi "îşi iau patul lor şi umblă".
Nici unul dintre noi nu-şi face o carieră din acest gen de muncă şi nu credem că am fi mai eficienţi dacă am face-o. Suntem siguri că eliminarea băuturii nu este decât un început. Ne rămâne apoi ceva mult mai important de făcut şi anume, punerea în aplicare a principiilor noastre acasă, la locul de muncă şi în afaceri. Cu toţii, însă, ne petrecem o mare parte din timpul liber în efortul pe care urmează să-l descriem aici. Câţiva au norocul de a-şi putea consacra aproape tot timpul acestei munci.
Nu ne îndoim de faptul că, pe calea menţionată aici, se vor obţine multe rezultate bune. Dar cu aceasta abia dacă atingem problema la suprafaţă. Cei care locuim în marile oraşe suntem copleşiţi de gândul că, zilnic, nu departe de noi, neantul înghite sute de alcoolici, dintre care mulţi s-ar face bine, dacă s-ar putea bucura de şansa de care ne bucurăm noi. Cum să facem să le punem şi lor la dispoziţie ceea ce ne-a fost dat nouă pe gratis? >>


Big Book - Capitolul 2 - EXISTĂ O SOLUŢIE

                                                   Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

                                                                                                      

luni, 16 februarie 2015

DESPRE VOINTA



De ce nu vointa este cea care ne ajuta?!
Pentru ca vointa este limitata. Se consuma. Are nevoie permanent de o noua energie pentru a se reincarca si activa.
In timp ce bunavointa este nelimitata. Nu are nevoie decat de predare si acceptare.
Vointa vine din noi, iar bunavointa vine de la Dumnezeu.
Pentru cei care nu cred, se poate spune si altfel: vointa vine din Ego (ceea ce o limiteaza), iar bunavointa vine din Sine (care este infinit).


Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!