<< O, cum imi mai place inca sa controlez oameni, locuri si lucruri. Cu toate ca primul pas ma invata despre neputinta si pasul trei imi da uneltele ca sa pot sa iau in piept viata, inca am resentimente atunci cand lucrurile nu ies asa cum vreau eu. Si pot sa le iau urma resentimentelor pana la sperantele care le-au generat. Sperantele sunt indicatori ai faptului ca nu mi-am predat in totalitate vointa si viata catre Dumnezeu. Inseamna ca am uitat ca treaba mea este sa ma pregatesc si sa fiu prezent, iar treaba lui Dumnezeu este sa aiba grija de rezultate. Deoarece sperantele sunt rezultate deghizate, nu-I de mirare ca ele conduc atat de usor la resentimente. Astazi sperantele imi folosesc spre aducere aminte pentru reconcentrarea energiei si gandurilor catre actiunile pe care trebuie sa le intreprind si sa las preocuparea pentru rezultate. Imediat imi fac un rapid pas un-doi-trei in legatura cu situatia respectiva si imi predau sperantele catre Puterea Superioara. Acest lucru imi permite sa fiu intr-adevar deschis spre darurile cuprinse in rezultate (si ele sunt intotdeauna acolo daca sunt deschis catre ele), si ma tine la distanta sigura fata de resentimente inutile. >>
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu