LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: oamenii au dreptul de a nu se recupera

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 13 februarie 2015

oamenii au dreptul de a nu se recupera

<< Prima data cand am auzit aceasta zicala mi-am zis ca e cruda si insensibila. Eram in Al-anon de vreo sase luni si eram convins nu numai ca puteam ajuta alti oameni din viata mea sa se recupereze, ci si ca era misiunea mea sa o fac. A invata sa ma detasez cu dragoste imi era ceva strain, iar ideea de a permite cuiva sa-si distruga viata era de neimaginat. Cand mi-am intrebat sponsorul ce sa fac, el ma indemnat sa-mi revad propria experienta. Ca dublu castigator (in ambele programe), stiam la prima mana cat de ineficace erau ceilalti incercand sa ma faca sa vad pericolele bautului si consumului meu. Cu cat incercau sa sa ma avertizeze ori sa-mi controleze comportamentul, cu atat ii respingeam si ii evitam. De fapt, incercarile lor aveau efectul contrar ma duceau la izolare si baut, mai abitir! In final adevarul pe care l-am descoperit este cel pe care l-am auzit la intruniri de o mie de ori: pana cand nu admitem catre eul nostru cel mai intim ca suntem alcoolici (ori dependenti) nu vom face lucrurile pe care trebuie sa le facem ca sa devenim si sa ramanem abstinenti. De-a lungul timpului unul din lucrurile care continua sa ma nedumireasca este de ce unii oameni se recupereaza, iar altii – care in mod atat de evident au nevoie si care ar avea beneficiu din asta - nu. Trebuie sa-mi recunosc neputinta asupra altora, dar tot este greu sa vad ca cei la care tin isi distrug viata. Sponsorul meu mi-a spus odata ca trebuie sa respect decizia cuiva de a bea pana la moarte. Suna dur, dar este un straniu si trist adevar in asta. Este un reminder ca oamenii au dreptul de a nu se recupera. >>

Sursa: