Pasul 1 = 100%. Sau nu!

Există multe ziceri - unele banale, dar adevărate, altele nu - pe care le auzi în jurul meselor de la Alcoolicii Anonimi. Una dintre aceste ziceri este că: „Primul pas este singurul pas pe care îl facem 100%”. Dar oare asta spune literatura noastră? Este aceasta cu adevărat experiența noastră colectivă? Lectura mea despre literatura noastră și propria mea experiență spune că nu este.

Această zicere specială pare să provină din eseul de la Pasul șase din Cei doisprezece pași și douăsprezece tradiții , unde (la pagina 68) citim: „Doar primul pas, unde am făcut admiterea de 100 la sută asupra faptului că eram neputincioși în faţa alcoolului, poate fi practicat cu o perfecțiune absolută. Cei unsprezece pași rămași afirmă idealuri perfecte. Acestea sunt scopuri către care privim și inmdicatoarele de măsurare prin care ne estimăm progresul. "

Rețineți că, în acest pasaj, doar „admiterea de 100% la care am fost neputincioși față de alcool” poate fi „practicată cu perfecțiune absolută”. Dependentul alcoolic practică această primă parte a Primului Pas cu perfecțiune în fiecare zi, atunci când el sau ea nu bea. Acest lucru nu spune nimic despre cea de-a doua (și mai dificilă) jumătate a Primului Pas, unde admitem că viața noastră a devenit imposibil de gestionat. Cele două jumătăți ale Primului Pas sunt concepte separate, dar legate între ele. Nu sunt interschimbabile.

Totuși, în eseul său despre Pasul unu din Cei doisprezece pași și doiuăprezece tradiții , chiar Bill pare să trateze cele două părți ca fiind aceleași, sau cel puțin el tulbură distincția dintre ele. La pagina 23 din Doisprezece și Douăsprezece, discutând despre aceia „care abia dacă erau mai mult decât potențiali alcoolici”, Bill întreabă: „Întrucât primul pas necesită admiterea că viața noastră a devenit imposibil de gestionat, cum ar putea aceștia să facă acest pas?”

Răspunsul său este că „ridicăm fundul sacului pe care noi ceilalţi l-am atins până la punctul în care ei o să-l atingă”. Și, dacă acest lucru nu funcționează, el sugerează că acestor „dubioși” le-am putea spune: „Poate că nu ești alcoolic până la urmă. De ce nu încercaţi să mai controlaţi băutul având în minte până una alta ce v-am spus despre alcoolism?".

WTF ???? El sugerează că o persoană care se luptă cu ideea că viața lui a devenit imposibil de controlat ar trebui să meargă și să încerce să mai bea? Asta n-ar avea niciun sens. Din experiența mea, a fost benefic să sugerăm o astfel de tactică unei persoane căreia îi este neclar dacă este sau nu neputincioasă în privința alcoolului, la urma urmei este esența problemei, și o propunere că trebuie să acceptăm 100%. Prin contrast, mă lupt (și văd că mulți alții se luptă) cu ideea că viața este, de fapt, imposibil de gestionat. . . și va rămâne așa. La urma urmei, dacă viața ar deveni gestionabilă, am gestiona-o singuri și ce nevoie am avea de cei unsprezece pași rămași?

Amintiți-vă, scris în cap. Cum funcționează, auzim următoarele, iar și iar: „Descrierea noastră despre alcoolic, capitolul pentru agnostic și aventurile noastre personale înainte și după [oprirea băutului], clarifică trei idei pertinente: (a) Că am fost alcoolici și nu ne-am putea gestiona propriile vieți. (b) Probabil că nici o putere umană nu ar fi putut să ne ușureze alcoolismul. (c) Că Dumnezeu ar putea și ar fi face-o dacă l-am căuta”.

Am practicat prima jumătate a Primului Pas cu o eficiență de 100% în ultimii 21 de ani, dar zi de zi mă lupt cu a doua jumătate a Primului Pas - adică cedând controlul și gestionarea vieții mele unei Puteri mai mari decât mine. Astfel, ori de câte ori am o problemă azi, pot recunoaște că este, de fapt, o problemă cu a doua jumătate a primului pas. Încă pot fi condus orbește de ego, deși din fericire (a) acest lucru nu se întâmplă la fel de frecvent ca odinioară și (b) am instrumentele necesare pentru a corecta - și a curăța după - o astfel de gândire egocentrică și comportament.

A nu lua o băutură este singura parte a programului pe care până acum am reușit să o practic 100% cu succes și este probabil aşa o să rămână. Amintiți-vă, pe această cale spirituală ne străduim să mergem spre perfecțiune, știind în același timp că, inevitabil, nu vom atinge această ţintă. Între timp, cu Voia lui Dumnezeu, rămânem sobri, fiecare zi la timpul ei.

Primul pas