Cele mai obişnuite simptome ale insecurităţii emoţionale sînt îngrijorările, mînia, auto-compătimirea şi depresiile. Ele par de multe ori să-şi aibă rădăcina în interiorul nostru, alteori par să vină din afara noastră. Ca să facem inventarul acestui aspect, este nevoie să cercetăm cu grijă toate relaţiile personale care ne aduc necazuri încontinuu sau cu diverse ocazii. Este bine să ţinem minte că acest tip de insecuritate poate apărea în orice zonă în care ne sînt ameninţate instinctele ...
Însă, mulţi dintre noi am suferit mai ales din cauza relaţiilor noastre strîmbe cu familia, cu prietenii şi cu societatea în general. Mai ales în privinţa acestora, am avut un comportament stupid şi o atitudine încăpăţînată. Cel mai important factor, pe care nu reuşim să-l recunoaştem, este incapacitiatea noastra de a fi reali parteneri altor fiinţe umane.
Mania egocentrismului sapă două prăpăstii dezastruoase. Fie că ţinem morţiş să-i dominăm pe cei pe care-i cunoaştem, fie că depindem mult prea mult de ei. Dacă ne rezemăm prea mult de semeni, ei ne vor lăsa baltă, mai devreme sau mai tîrziu, pentru că sînt şi ei oameni, şi nu pot satisface pretenţiile noastre interminabile. Astfel, insecuritatea noastră creşte şi devine de neîndurat. Cînd ne facem un obicei din manipularea oamenilor după bunul nostru plac, ei se revoltă şi ne opun o rezistenţă îndîrjită. Atunci în noi se dezvoltă sentimentele rănite, sentimentul persecuţiei şi dorinţa de a plăti cu aceeaşi monedă. Pe măsura ce sporim eforturile de a controla totul, şi eşuăm în continuare, suferinţa noastră devine acută şi constantă. Nu o dată am căutat să fim cel mai important membru al familiei, unicul prieten al altora, unicul muncitor printre muncitori, unicul cetăţean util al societăţii. Am încercat mereu să fim fie în vîrful piramidei, fie ascunşi sub ea. Acest comportament egocentric ne-a blocat posibilitatea de a fi partenerul cuiva din jur. Prea puţine înţelegeam noi despre adevărata frăţie omenească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu