Cum poate veni o recadere cu programul "facut"!

 Ce se întâmplă atunci când ne pierdem atenția asupra recuperării?

Uneori, vechile modele de comportament, care ar fi putut sau nu să fie abordate în timpul pașilor, încep să-și ridice capul urât. În acest punct putem să vedem că începe o recidivă. Problemele de relație încep să iasă la iveală, indiferent dacă este vorba despre un șef, un coleg de serviciu, un coleg sau o persoană dragă, acestea ne pot diminua noua noastră seninătate.

Unele lucruri, cum ar fi codependența, exagerarea de sine sau problemele de perfecționism, care ar fi putut fi latente în recuperarea timpurie, încep să devină mai amplificate pe măsură ce căutăm un echilibru sănătos între viață și recuperare. Mulți oameni își înlocuiesc recuperarea cu locul de muncă, sala de sport sau o relație. S-ar putea să uităm cum am ajuns la acest punct în viața noastră.

Contactul cu dependenții care se recuperează începe să scadă, frecvența întâlnirilor scade și așa mai departe. Aceasta este lipsa de funcționare a pasului 12, eșecul de a transmite mesajul altor alcoolici (renunţarea la PASUL 12). Putem începe să fim atât de prinși de celelalte aspecte ale vieții, încât una dintre piesele fundamentale ale recuperării noastre începe să cadă pe marginea drumului.

Apoi, putem opri rugăciunea sau meditația (renunţarea la PASUL 11). Aceasta este desfacerea contactului nostru conștient cu o Putere Superioară. La început poate fi o schimbare subtilă. Este o practică obișnuită pentru mulți aflați în recuperare, care odată s-au pus în genunchi să se roage, să întrerupă această practică. Unde este acea disperare pentru recuperare pe care am avut-o cândva? Conștiința noastră despre o putere superioară începe să se estompeze.

Aici ne scufundăm; desfășurați pașii de la 10 la 4 dintr-o singură lovitură puternică. Inventarul personal de seară devine în săptămânal sau inexistent (renunţarea la PASUL 10). Dacă nu există inventar, nu este nevoie de reparaţii (renunţarea la PAŞII 8 şi 9). Nu există nicio deficiență vizibilă pentru noi. Dacă nu vedem defectele noastre de caracter, nu mai schimbăm nimic (renunţarea la PAŞII 6 şi 7) . Pierdem din vedere inventarul moral pe care l-am făcut odată şi devine greu să vorbim cu o altă persoană (renunţarea la PAŞII 4 şi 5).

Acum vine partea cu adevărat înfricoșătoare: luăm o decizie de a ne lua înapoi voința şi viaţa în mâinile proprii (renunţarea la PASUL 3). Nu doar puțin, așa cum am făcut cu anumite situații din trecut, ci total. Puterea care am crezut cândva că ne poate readuce la sănătate a ieșit pe fereastră, cel mai probabil odată cu sănătatea noastră (renunţarea la PASUL 2). Dacă sănătatea noastră a dispărut, credem din nou că de această dată va fi diferit.

Credem că acum avem puterea și ne putem gestiona propria viața (renunţarea la PASUL 1) . Pe măsură ce ne îndreptăm spre nebunie, ajungem în acel spațiu descurajant pe care credeam că l-am lăsat în urmă. Încă o dată avem sentimentul unei găuri întunecate adânci în sufletele noastre, un gol atât de vast încât nimic nu-l poate umple oricât ne-am strădui.