Am
ajuns la Credința că o Putere Superioară
nouă ne-ar putea reda sănătatea
mintală.
Scopul acestui pas este de a pune în
evidenţă natura bolii mentale de care am suferit din cauza alcoolismului şi să
admitem credinţa că o putem învinge cu ajutorului unei Puteri mai Mari decât
Noi...
Incapacitatea mentală a alcoolicului este
autoimpusă; este înrădăcinată în chiar centrul său care este alimentat de
alcoolul-narcotic, faţă de care suntem neputincioşi. Cercetarea exhaustivă a
cazurilor a mii de alcoolici care şi-au învins boala a dus la concluzia că
puterea voinţei nu constituie un factor al tratamentului, cu exceptia cazului
când voinţa individuală este supusă unei Puteri mai Mari decât a Sa.
Aceia dintre noi care am avut o dorinţă
sinceră de recuperare din boala mentală pe care alcoolismul ne-a inoculat-o am
folosit cu succes această Putere. Ne referim la Ea ca la Puterea lui Dumnezeu
şi O recomandăm tuturor alcoolicilor ca pe o sursă de vindecare. Ea revigorează
mintea. Ea ne fortifică gândirea.
Felul
în care numeşti această Putere rămâne la latitudinea ta. Numeşte-O cum doreşti.
Valoarea Ei de recuperare constă în faptul că tu crezi că Ea există, pentru că
ţi-O apropii cu credinţă şi pentru că, în mod sincer, te bazezi pe Ea pentru
recuperarea echilibrului tău mental. Armonia cu Dumnezeu este singura speranţă
a alcoolicului; este posibilă făcându-ţi din programul A.A. un mod de viaţă.
Acceptarea şi practicarea celor 12 Paşi din programul A.A. îţi va oferi un
contact conştient cu Puterea Mai Mare decât
Tine; te va îndruma spre o gândire sănătoasă.
*** Înainte de citirea acestui capitol, consulta paginile 36-39 din
cartea Alcoolicii Anonimi.
Incapacitatea unui băutor necotrolat de a
fi autocritic îl face adesea să piardă timpul cu discuţii inutile despre
folosirea cuvântului sănătate din Pasul Doi. Este pregătit să recunoască boala
sa fizică şi mentală, dar obiectează la orice întrebare privind sănătatea
mentală. Următoarea explicaţie se
adresează membrilor care au aceste păreri.
Începatorul va evita confuzia în
interpretarea proprie a acestui pas dacă îl abordează cu dorinţa sinceră pentru
înţelesul acceptat de progamul A.A. Amintiţi-vă că vă
faceţi din programul A.A un mod de viaţă, pentru că acesta este esenţial pentru
recuperarea dvs. din alcoolism. De acesta depinde sănătatea trupului şi a
minţii dvs., fericirea şi securitatea căminului dvs. - însăşi viaţa dvs. Ar
putea foarte bine să fie sinucidere curată dacă nu sunteţi de acord cu oricare
dintre părţile programului, aşa că rezolvaţi acest lucru acceptând cei 12 Paşi pe de-a-ntregul.
Unii membri au ajuns în
cele din urmă la adevăratul înţeles al Pasului Doi prin refrazarea lui
temporară la citit „Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară noua înşine
ne-ar putea readuce la un comportament sănătos”.
Adevărul referitor la această problemă
este că marea majoritate a membrilor noştri s-au comportat anormal doar în timpul perioadei de
intoxicare. Este ceva obişnuit la toţi băutorii care „o fac lată”, însă pentru
alcoolicul care scurtează intervalele dintre perioadele de intoxicare şi, în
final, se afundă într-o lungă perioadă de băut, această practică devine o
problemă serioasă. În general, un comportament anormal din cauza unei „beţii
de-o seară" este scuzat, dar când a acesta durează săptămâni sau luni care
se transformă în ani, devine un şablon fix, dirjat de creier.
Nu putem trece peste efectul dăunător al
utilizării prelungite a alcoolului asupra creierului sau peste faptul că acesta
produce o stare mentală nesănătoasă care are ca efect o desconsiderare afabilă
a gândirii sănătoase sau a comportamentului normal. Alcoolicul nu-şi poate
controla impulsurile; îi lipseşte coordonarea mentală. Consumul continuu de
alcool a dăunat creierului şi, în unele cazuri,
a dus la nebunie.
Diverse
grade ale rănirii creierului există la toţi alcoolicii proporţional cu
rezistenţa lor psihică la otrăvirea cu alcool şi cu perioada de timp în care au
consumat prea mult alcool.
Alcoolicul care doreşte să se agaţe de
iluzia că dă dovadă de echilibru mental când bea este invitat să demonstreze că
are dreptate în faţa definiţiei acceptate a nebuniei.
„O definitie simpla a nebuniei este o
dezordine a comportamentului care apare atunci când impulsurile corpului nu mai
găsesc în creier un centru coordonator care să condiţioneze comportamentul”.
Când apare această
stare comportamentul omului devine imprevizibil şi el este nebun din punct de
vedere legal.
Comportamentului unui băutor înrăit care a
devenit alcoolic este de asemenea imprevizibil şi prietenii şi rudele se
îngrijorează pe masură ce alcoolismul perverteşte puterea de a raţiona,
slăbeşte talentul, limitează instinctul de autoconservare, îl face iresponsabil
şi îi afectează negativ comportamentul.
Cum poate un alcoolic să ţină seama de
acel impuls nebunesc care-l împinge să treacă de la Prima Beţie care l-a
doborât la următoarea?
Este un act raţional? Este obsedat? Este
cumva rezultatul unei necesităţi care este comandată de o gândire iraţională?
Oare implică şi gândirea?
Oare echilibrul mental la un alcoolic
presupune puterea de a accepta sau de a respinge aceasta Primă Beţie?
Credem că da, aşa cum credem că acesta nu
se poate ajuta de unul singur. Credem şi ştim din experienţă că o Putere Mai
Mare decât el poate îndepărta obsesia sa, îi poate întări raţiunea şi îi poate
restabili echilibrul mental şi comportamental.
Aceia care dezaproba folosirea cuvantului
echilibru mental în Pasul Doi sunt de obicei alcoolicii care au fost destul de
norocosi ca să scape de aspectele mai grave ale alcoolismului. Ei motiveaza ca
erau perfect normali între intervalele de acalmie.
Alcoolicul care nu şi-a cauzat deteriorări
grave de-a lungul carierei sale de băutor probabil îşi găseşte alinare în acest
lucru. Totuşi, ar trebui să privească atent la nebunia alcoolismului, pentru că
mulţi dintre noi au fost, cu siguranţă, afectaţi de-a lungul diferitelor
perioade de timp.
Trebuie să-şi amintească, de asemenea, că
în dezvoltarea progresiva a alcoolismului, puterea raţiunii se deteriorează
încet. Acest lucru încurajează decepţia cu privire la condiţia fizică şi la
sănătatea noastră mentală reală; hrăneşte un sentiment superior de falsă
securitate.
Dovada care vine în sprijinul acestui
lucru se găseşte în următoarele simptome periculoase observate, în mod
obisnuit, la alcoolici:
1.
Reducând Prima Beţie la maxima „De data aceasta va fi altfel".
2. Folosirea continuă a alcoolului şi
bazarea pe acesta pentru a căpăta putere fizică şi psihică, pentru a rezista
responsabilităţilor zilnice.
3. Necesitatea de a bea în „dimineaţa de
după".
4. Incapacitatea noastră de a fi
autocritici cu privire la echilibrul comportamentului nostru dupa ani lungi de
băutura - refuzul nostru de a analiza răul pe care l-am făcut celorlalţi şi
nouă înşine.
5. Încrederea copilărească pe care o punem
în scuzele pentru consumul de alcool şi pretextele la care ne-am gândit ca să
scăpăm cu faţa curată.
6. Abandonul total pe care-l afişam când
conduceam beţi - argumentul că şofăm mai bine când suntem băuti decât atunci
când suntem treji şi resentimentul îndreptat împotriva acelora care credeau
altceva în legătura cu această părere.
7. Starea fizică critică la care ajungem
şi suferinţa continuă pe care o îndurăm din cauza neputinţei de a controla consumul
de alcool.
8. Riscurile financiare pe care ni le
asumăm - ruşinea, durerea şi deseori sărăcia care se abate asupra familiilor
noastre.
9. Resentimentele prosteşti care ne umplu
mintea - pierderea clară a responsabilităţii - retragerea noastră la nivele
copilăreşti de ilaritate - credinţa eronată că putem „să bem sau să
renunţăm" - risipa inutilă de bani.
10. Amneziile alcoolice.
11. Încercare de sinucidere sau gânduri
despre aceasta.
Acestea sunt câteva simptome, comune alcoolicilor,
indicând îmbolnăvirea mentală. Ele justifică deducţia noastră că alcoolul, în
doze mari sau mici, devine o otravă care induce un comportament imprevizibil şi
limitează coordonarea mentală.
Nu are rost să ne păcălim cu privire la
soarta alcoolicului, a băutorului înrăit, dacă acesta va continua să bea. Are
doar două evadări din băutura: una este nebunia, cealaltă este coma alcoolică.
Scopul programului A.A. ca „mod de viaţă" este de a evita ambele variante
prin stoparea alcoolismului.
Ca alcoolici nu putem şterge comportarea
noastră trecută; putem totuşi să folosim cunoştinţele legate de scăparea de
nebunie şi de coma alcoolică ca pe un îndemn pentru a lua legătura cu Dumnezeu
pentru a ne ajuta să ne abţinem pe viitor de la băut.
În acest moment este privilegiul nostru să
chemăm ajutorul unei Puteri Superioare noua înşine pentru a ne aduce pe calea
cea bună. Admiterea aspectului alcoolic al trecutului nostru nu reprezintă baza
după care va fi judecat viitorul nostru. Avem o pagina nouă în faţa noastră;
suntem invitaţi să "ne completăm biletul". Abstinenţa, echilibrul
mental, securitatea şi pacea minţii se află la îndemâna noastră.
Viitorul, cu ajutorul programului A.A. ca
„modul nostru de viaţă", ne va
aduce vieţi fericite, utile şi sănătoase. Ne-am învăţat lecţia; adică, faptul
că pentru noi alcoolul reprezintă otrava care duce la îmbolnăvire mentală şi
comportament nesănătos.
Cu siguranţă, având aceste cunoştiinţe, nu
vom mai tinde niciodată spre echilibru mental dacă o vom lua de la capăt cu Prima Băutură.
BEȚIA MENTALĂ
În ciuda tuturor acestor cunoştinte, unii
dintre noi continuă să fie ego-centrici. Ne ignorăm boala mentală şi dăm
uitării golurile spirituale care duc la reîntoarcerea la băutură. Verificând
motivul eşecului nostru descoperim că după o perioadă de timp suntem plini de
resentimente, autocompătimire, frică, oboseală fizică şi mentală şi că
încrederea noastră într-o Putere mai Mare decât Noi era inadecvata. N-ar trebui
să uităm niciodată că beţia fizică este
precedată întotdeauna de beţia mentală, care se transformă într-un gol
spiritual. Acest lucru poate fi evitat dacă observăm semnalele periculoase,
care sunt evidente de-a lungul apariţiei beţiei mentale.
Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu