cat de neputincios sunt
pe cont propriu.
Fac trei pasi (pentru ca sunt obisnuit cu Pasii!):
1. DECIZIA
Iau o decizie in legatura cu problema care ma framanta.
Pentru ca mintea mea este intortocheata, sunt inconsecvent, azi intr-un fel, maine in alt fel, (pripeala si nehotararea!), asa ca Îl rog pe El sa-mi arate voia Lui in ceea ce ma priveste; caut ghidare, indrumare, gandul cel bun, ori de cate ori ma simt neputincios in fata unor situatii de viata.
2. ACCEPTAREA
Accept decizia pe care am luat-o, indiferent care ar fi ea, sa fiu impacat cu mine insumi. Nu stiu de la bun inceput daca decizia este buna sau nu, dar am invatat ca o decizie, oricum ar fi ea, este mai buna decat nicio decizie. Urmeaza sa aflu cum este decizia, iar pana atunci imi fac partea mea de treaba: fac tot ce imi sta in putinta, ma straduiesc sa o fac sa fie buna. Ceea ce inseamna ca voi fi impacat cu mine insumi in legatura cu decizia pe care am luat-o.
3. DETASAREA
Situatia de viata implica atasament emotional. Atata timp cat sunt sub imperiul emotiilor, gandurile mele nu sunt foarte clare, ajung la scenaritele mintii mele de odinioara si sunt condus catre comportamente nesabuite.
Cu alte cuvinte, gradul meu de inteligenta este invers proportional cu intensitatea si durata emotiilor!
Am nevoie sa ma detasez (emotional) pentru a reveni la claritate si las in grija Lui REZULTATUL.
Detasarea insemna eliberarea de emotie.
Iar eliberarea de emotie ma ajuta sa vad lucrurile asa cum sunt in realitate, nu cum apar in mintea mea, deformate de existenta emotiei.
Fara sa le mai trec prin filtrul egoului meu, fara sa ma mai autocompatimesc si sa imi plang de mila - de ce mie?! - , fara sa ma mai victimizez, fără ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu