Carticica rosie - PASUL UNSPREZECE

PASUL UNSPREZECE

Am căutat prin rugăciune şi meditaţie să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuie, fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.   

 

     Acest pas poate fi împărţit în trei părţi. Să ne gândim în primul rând la prima parte, care recomandă nevoia de rugăciune şi meditaţie pentru a îmbunătăţi înţelegerea noastră faţă de Dumnezeu, contactul nostru cu El.

     O rugăciune pentru îmbunătăţirea contactului cu Dumnezeu, pentru cunoaşterea voinţei Sale şi pentru atingerea energiei spirituale, psihice şi mentale, cere efortul coordonat a tuturor facultăţilor noastre.

     Cunoaşterea nevoii referitoare la acest pas se bazează pe experienţa din trecut a membrilor A.A., a acelora cărora li s-a demonstrat capacitatea de a uita de faptul că Nu S-au Vindecat de Alcoolism. Ei au ratat recuperarea prin tratament, astfel încât după câteva luni de abstinenţă au considerat inutilă practicarea filozofiei A.A. Au trecut cu vederea peste faptul că mintea omenească nu a fost făcută pentru a-şi aminti durerea şi suferinţa pricinuite de boală. Ei şi-au însuşit personalităţile schimbate Mai Mult Pe Gratis, crezând câ odată dobândite vor rămâne cu acestea pentru totdeauna.

     A fost nevoie de ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când au avut o urgenţă, dar acum s-a rezolvat. Ei spun „Nu vom mai bea niciodată, nici măcar nu ne vom mai gândi la acest lucru." Îşi lasă garda jos şi slăbesc contactele spirituale şi serviciul pus în slujba altora.

     Se recomandă o atitudine pozitivă faţă de o abstinenţa permanentă . Este atitudinea pe care toţi membrii ar trebui să o adopte.

     Faptul că nu mai avem dorinţa sau intenţia sa bem niciodată reprezintă un cadru mental bun de menţinut pentru noul membru. Reprezintă ambiţtia noastră, o stare mentală pentru care suntem recunoscători, Dar Una Care Favorizează Prea Des Mulţumirea De Sine Ce Ne Poate Conduce către Necazuri Daca Dumnezeu Nu Ne Oferă Întregul Ajutor Ca Să Ne Bucurăm de Abstinenţă.

     Atunci când mulţumirea de sine se dezvoltă suntem capabili să uitam rolul pe care Dumnezeu L-a jucat în reabilitarea noastră. Omitem faptul că sistemul nostru nervos este încă acela al unui alcoolic. Se pare că uităm că suntem susceptibili, ca alcoolici, la stări şi emoţii pe care în trecut le-am domolit cu alcool. Mulţumirea de sine ascunde cunoaşterea faptului că recuperarea noastră din braţele alcoolismului a fost permisă de O Putere Superioară nouă înşine, ca fără  contactul cu Dumnezeu este posibilă revenirea noastră la niveluri spirituale şi fizice scăzute.

     Colaborârea cu o Putere Superioară nouă însine ne-a îndepărtat din calea alcoolului. Pasul Unsprezece este un pas de menţinere conceput pentru a ne păzi şi a ne face să stam liniştiţi.

     Ne menţine activi din punct de vedere spiritual şi în concordanţă cu Dumnezeu. Ne asigură împotriva pierderii inspiraţiei, pe măsură ce se diminuează problemele alcoolice proprii.

     Înţelegerea acestei situaţii şi cunoaşterea faptului că, din când în când membrii îşi fac inventarul din punct de vedere spiritual, reprezintă prima noastră linie de apărare. Întărim această apărare, menţinând în cel mai înalt grad în mintea noastră faptul că „În realitate ne aflăm într-o Păsuire Zilnică, că amânările noastre Depind de Starea Noastra Spirituală."*

    Experienţele amare ale membrilor care au insistat să afle calea dificilă - vicioşii reîntorşi la băutură - stau mărturie a adevărului acestei declaraţii.

     Invariabil, problema lor Porneşte în Primul Rând de la Neglijarea Rugăciunii şi atinge apogeul atunci când abandonează complet contactul cu Dumnezeu şi ajutorarea celorlalţi.

     Realizarea ajutorului din trecut a lui Dumnezeu ne  impresionează prin faptul că acesta poate fi folosit  chiar mai bine  în viitor. O cale sigură de creştere a acestui ajutor şi de realizarea contactului nostru cu Dumnezeu este posibilă prin rugăciuni simple de apreciere sinceră. Meditaţi asupra asupra ajutorului pe care ni L-a dăruit, recunoaşteţi sursa lui, şi fiţi sinceri în mulţumirile pentru înţelegerea Sa a problemelor noastre alcoolice şi pentru puterea pe care El ne-a oferit-o pentru a le depăşi.

     El a relevat un miracol în vieţile noastre, astfel încât problema noastră nu mai este în întregime una de realizare. Am dobândit abstinenţa şi ne bucurăm de beneficiile acesteia. Prin intermediul ei ne-am recâştigat sănătatea şi normalitatea mentală şi am căştigat respectul de sine, al celor de acasă şi al prietenilor nostri. Este privilegiul şi datoria noastră să păzim şi să protejăm acest miracol. El a fost dobândit prin umilinţă, încredere şi rugăciune, pe măsură ce am încercat în mod activ să-L înţelegem şi să-I îndeplinim voinţa.

* Citiţi pagina 85 din cartea Alcoolicii Anonimi

     Rugăciunile de apreciere nu reprezintă tot ceea ce putem face, dar ele sunt lipsite de egoism şi reprezintă cele mai rapide mijloace pentru noi de a ajunge în prezenţa Lui. Legătura cu Dumnezeu prin mulţumiri şi apreciere vă aduce rapid inspiraţia care merge mână în mână cu imbunătăţirea înţelegerii noastre şi apropierii faţă de El. Astfel de contacte  ne reînnoiesc credinţa şi ne ţin activi.

     Fiecare membru va avea, în mod natural, propria tehnică de imbunătăţire a contactului cu Dumnezeu, dar dacă   rugăciunile de apreciere lipsesc acum, tehnica ar trebui dezvoltată astfel încât să le cuprinda. Este mai practic să te rogi pentru o anumită imprejurare  după ce ai fost recunoscător şi ţi-ai exprimat mulţumirile pentru primirea uneia anterioare.

     Rugăciunea şi meditaţia pentru imbunătăţirea contactului conşstient cu Dumnzeu pare cel mai uşor de realizat când suntem relaxaţi şi liniştiţi, când neînţelegerea, frica şi resentimentul sunt lăsate deoparte şi când ne aflam în armonie cu cei din jurul nostru. Din acest motiv este recomandabil să vă gândiţi la importanţa calmului mental şi relaxării fizice înainte să vă preocupe rugăciunea şi să le priviţi în continuare ca pe stabilizatori ai firii neliniştite a alcoolicului.

     Faptul care trebuie reţinut este că cei Doisprezece Paşi vor călăuzi pe mulţi dintre noi înspre recunoaşterea nevoii   de ajutor spiritual, dar nu se preocupă de faptul că am putea să abuzăm de sursa noastră de energie mentală şi fizică.

     Relaxarea minţii şi a trupului şi supunerea voinţei noastre către Dumnezeu sunt necesare, fără  îndoiala, înainte de a începe o rugăciune satisfăcătoare şi meditaţia.

   Îi datoram lui Dumnezeu atât umilinţa, cât şi respectul; I-L arătam prin eliberarea noastră, pe moment, de considerente materiale, de autocompătimire, frică sau anxietate şi dăruindu-I întreaga noastră atenţie.

     Este în avantajul nostru să înţelegem valoarea menţinerii trupurilor noastre într-o stare sănătoasă, să ţinem post  şi să menţinem pacea sufletească.

     Alcoolicul este capabil să aibă o dispoziţie neliniştită care îl conduce către supra-activitate. Nu numai că practică acest lucru prin intermediul consumului de băutură necontrolat, dar face dovada neliniştii sale în multe alte moduri. De aceea, recomandăm relaxarea drept ajutor pentru rugăciune şi sugerăm faptul că un moment de linişte, însoţit de rugăciune, va fi benefic pentru toţi alcoolicii.*

     Obiceiul relaxării, practicat de-a lungul momentelor zilnice de linişte, la anumite intervale, este exact ceea ce ne trebuie. Autorităţi medicale de prestigiu au fost permanent de acord în această privinţă.

     Intervalele vor fi hotărâte de atitudinile şi stările noastre mentale, de răspunsul nostru la frică, furie, extenuare, stres emoţional, sau ori de câte ori simtim presiune sau o tensiune nervoasă mare.

     Efectele dăunatoare ale acestor lucruri asupra stării mentale a alcoolicului afectează în mod decisiv comportamentul acestuia. Ele constituie un pericol care pune în primejdie şansele de recuperare.

     Acestea sunt lucrurile de care scăpa altădată cu ajutorul băuturii. Nu poate să le ignore acum şi să se aştepte să funcţioneze normal sau să obţina acel grad de eficienţă mentală sau spirituală

*Citiţi paginile 87 şi 88 din cartea, Alcoolicii Anonimi

pe care i le-ar aduce liniştea sufletească.

      Cum realizăm acest lucru? Încercăm să suspendăm pe moment toate activităţile mentale şi fizice. Încercăm să ne relaxăm întregul corp, apoi ne închidem mintea grijilor şi neliniştilor în ceea ce ne priveşte.

     La ce ne gândim? La nimic. Lăsaţi să treacă totul, odihniţi-vă doar şi învăţaţi „Să O Luaţi Încet."

     Cât de mult timp continuăm aşa? Hotărâţi dumneavoastră. Poate fi o chestiune de minute, dacă este necesar. Ştim, totuşi, din experienţă, că şi Treizeci de Secunde de Relaxare Completă a minţii şi a trupului poate realiza trucul. Este simplu. Încercaţi.

     Ţi-o datorezi ţie însuţi şi oamenilor din jurul tău. Contactul tău conştient cu Dumnezeu este cu greu complet fără  acest lucru.

      Partea a doua a acestui pas se ocupă cu Rugăciunea pentru Cunoaşterea Voinţei Sale. Această cunoaştere va duce la folosirea potrivită a voinţei noastre, care pare împărţită între autonegare şi dorinţa de a-i servi pe ceilalţt.

     Întrebarea cu care s-au confruntat în mod repetat membrii este - Care este Voinţa lui Dumnezeu? - Cum Pot să O Deosebesc de Voinţa Proprie?

     Nu încercăm să răspundem direct la această întrebare. Nu intră în responsabilitatea noastră. Este datoria bisericii şi a religiei organizate de a interpreta voinţa lui Dumnezeu.

     Ca membrii ai asociaţiei Alcoolicii Anonimi ne putem folosi inteligenţa pe care ne-a dat-o El, totuşi, ajungem şi prin deducţie la înţelegerea proprie a voinţei Sale în ceea ceea ce ne priveşte, în cadrul asociatiei A.A. Meditând asupra problemei respective, vă oferim următoarea explicaţie:

      Voinţa Domnului n-ar fi fost dificil de executat dacă n-ar fi existat nimeni în aceasta lume la care să te gândeşti, în afară de tine însuţi.

      Nu te-ai minţi pe tine, aşa cum o faci în împrejurările actuale; trădarea n-ar fi numai inutilă, ar fi imposibilă. Nu ai putea să comiţi adulter şi n-ar  exista nici scuza sau ocazia de a trăi o viaţă dublă.

     Beţia în aceste circumstanţe nu va dăuna nimănui decât ţie însuţi. Valorile morale ar fi cu totul schimbate, comiterea unui păcat ar fi imposibilă dacă nu îl negi complet pe Dumnezeu. Natura rugăciunilor noastre s-ar asemăna prea puţin cu rugăciunile pe care le rostim acum. Nevoia principală  pe care am fi avut-o via-a-vis de Dumnezeu ar fi fost atunci aceea de contact personal pentru alungarea singuratăţii, pentru înlăturarea pericolului, pentru vindecarea bolii şi pentru asigurarea securităţii în viaţa de apoi.

     O astfel de existenţă autocentrată s-ar transforma în curând în plictiseală, mai presus de credinţă. Am fi tânjit după tovărăşie omenească. După cineva cu care să ne împărţim vieţile, care să ne audă povestirile despre suferinţa şi pe care să le ajutăm. Succesul nostru şi insuccesele ar  însemna puţin dacă nu le-am putea împărţi. Natura omului constă în aceea că  este cel mai fericit atunci când se asociază cu cineva şi îşi împarte soarta cu ceilalţi. Aşa l-a creat Dumnezeu şi nu îşi poate împlini destinul în alt mod. Din fericire, nu suntem singuri în acest univers, dar suntem unul dintre milioanele care sunt dependenţi în întregime unul de celălalt pentru necesităţile vieţii şi pacea minţii care fac să merite existenţa.

     De aceea, deducem că propria înţelegere a Voinţei Divine Trebuie Regăsita în Atitudinea Faţă de Concetăţenii Noştri şi în Tratamentul pe care Îl Acordăm Acestora. „Nu putem trăi Singuri cu noi înşine."

     Experienţa spirituală  valoroasă pe care am avut-o cu toţii vine într-adevăr după ce am renunţat la egoism, ne-am recunoscut greşelile, am făcut corecţii sau am făcut fapte caritabile ce au fost în beneficiul altora, pentru care ne-am cheltuit timp şi bani. Am simţit uşor prezenţa lui Dumnezeu şi ne-am apropiat de voinţa Lui numai atunci când ne-am angajat în gând şi acţiune de aceast tip. Răspunsul la rugăciunea noastră referitoare la aceasta înţelegere vine fără  cel mai mic efort atunci când ne ocupăm timpul cu misiuni spirituale de ajutorare şi servire a familiilor noastre şi a prietenilor sau atunci când lucram cu noii membri. Eforturile noastre în aceasta direcţie, ajutate de credinţa şi rugăciune pentru îndrumare, ne-au adus aproape de Dumnezeu.  

     Practicarea zilnică a programului Alcoolicilor Anonimi ne apropie de nevoile psihice şi spirituale ale umanităţii. Sunt multe de făcut pentru reabilitarea sa; pe măsură ce ne interesăm de acest lucru şi îl aducem la îndeplinire Mulţumită Celor Mai Bune Abilităţi  şi  a  Cunoştiinţelor Noastre Câştigăm O Înţelegere a Voinţei lui Dumnezeu datorită Ajutorului pe Care Îl Oferim Celorlalţi .

     Membrul activ care încearcă să aducă zilnic în viaţa sa voinţa Domnului, n-ar trebui să se descurajeze atunci când este criticat acasă sau de către ceilalţi membri din organizaţie, atâta timp cât motivele sale sunt sincere şi constructive. Dacă greşeşte, o recunoaşte şi caută în continuare înţelegere de la Dumnezeu. Continuă să încerce.  Trebuie să-şi păstreze credinţa în munca sa şi în rugăciune.

     Aprecierea acestei situaţii este necesară pentru toţi membrii. Nici unul dintre noi nu ar trebui să pună la îndoială munca altora până când nu cunoaştem dacă motivul aflat în spatele acestora este străin de voinţa lui Dumnezeu.

     Critica, chiar atunci când este necesară, trebuie să fie de natura constructivă. În momentul în care o faceţi, ar trebui facută cu intenţia de cooperare şi nu ca rezultat al resentimentului sau al invidiei.

     Membrii mai vechi se mişcă sau pledează pentru metode care sunt în general logice şi raţionale, pentru că se bazează pe înţelegerea experientelor din trecut. Un novice le-ar putea pune sub semnul întrebării şi, din lipsă de înţelegere, ar putea căpăta o fixaţie impotriva adoptării lor.

     De aceea, suntem precauţi să punem la îndoială faptele oricărui membru, până când nu îi cunoaştem motivele sau până  când nu ştim dacă greşeşte. Dacă are dreptate putem să apelăm cu uşurinţă la voinţa Domnului. Scopul nostru este de a ne conforma acesteia, Niciodată Să Nu Ne Opunem Acesteia.

     A treia parte a acestui pas se referă la rugăciune pentru puterea de a Duce la Îndeplinire Voinţa Domnului. Aceasta rugăciune este pentru Eficienţă Mentală, pentru Putere Spirituală şi pentru Rezistenţă Fizică.

     Trebuie să merităm puterea pe care o cerem în primul rând prin îmbunătăţirea eficienţei noastre. Energia mentală, puterea spirituală şi rezistenţa fizică nu ne sunt acordate până nu suntem calificaţi pentru ele. Ne putem ruga pentru ele şi ar trebui să o facem, dar ele nu pot fi obţinute doar rugându-ne. Trebuie câştigate printr-un efort sincer.

     Puterea se dezvoltă pe măsură ce renunţăm la egoism şi prin consideraţie, prin toleranţă şi umilinţă preluăm supravegherea problemelor altei persoane.

     Nu îi putem trăi viaţa, dar o putem ajuta să se ajute singură. Interesul nostru cu privire la progresul său ne va îmbogăţi propria ingeniozitate pe măsură ce schiţăm căi şi mijloace pentru recuperarea lui. Pe măsură ce o ajutăm să-şi dezvolte puterea, vom câştiga noi înşine, în mod inconştient, putere şi tărie.

     Nu este înţelept să te rogi pentru putere în mod egoist sau cu resentiment, invidie sau autocompătimire în suflet. Aceasta rugăciune nu este permisă niciodată. Filozofia A.A. nu este construită pe astfel de căi. Nu aşteptăm niciodată rezultate, până când nu ne depăşim defectele şi până când nu ţinem lucrurile sub control.  Atunci când se realizează acest lucru ne  rugăm nu numai pentru rezultate bune, ci credem cu tărie ca ne vor fi acordate.

     Din când în când părem să ne uităm „modul de viaţă"  şi încercăm să forţăm rezultatele. Confundăm propria dorinţă cu Voinţa Divină si, prin devierea puterii de voinţă îndeplinim anumite obiective. Sursa adevărată a unei astfel de puteri devine în curând evidentă. Ne descoperim în dezacord faţă de ceilalţi membri. Nu simţim acel sentiment de satisfacţie. Ne lipseşte inspiraţia potrivită. Suntem neapreciaţi şi neînţeleşi. Realizăm lucruri din care nu derivă nici o plăcere şi care nu sunt prea folositoare celorlalţi. când se întamplă acest lucru putem fi siguri că puterea pe care o generăm nu are nici o legătură cu Puterea Superioară nouă înşine.   

  Este bine să folosim această comparaţie ca etalon pentru a cântări sursa şi calitatea puterii noastre.

     Dacă nu primiţi inspiraţie sau fericire din eforturile voastre, cu siguranţă nu aveţi atitudinea potrivită faţă de cei din jurul vostru. Corectaţi acest lucru discutând cu alţi membri, apoi concentraţi-vă atenţia şi energia asupra unei fapte care nu va fi în beneficiul vostru, ci va ajuta pe altcineva. Acest lucru deschide calea către voinţa lui Dumnezeu şi eliberează puterea Lui în interiorul tău. Nu poţi da greş în scopul tău daca porţi cu tine conştiinţa lui Dumnezeu.

     Trebuie luate în considerare emoţiile în relaţie cu dorinţa noastră pentru puterea de a duce la îndeplinire voinţa lui Dumnezeu.

     În mod paradoxal, emoţiile unui alcoolic ori îl ajută, ori îl doboară. Pare necesar să învăţăm cum să le folosim în mod constructiv.

     Exista o soluţie practică la problemele noastre emoţionale, un procedeu care răspunde unei aplicaţii inteligente a datelor pe care le-a furnizat ştiinţa.

     Cunoaştem din experienţă că frica şi supărarea au mult de-a face cu dobândirea şi menţinerea unei stări alcoolice. Suntem de acord, în general, că sentimentul de ură, critică, resentiment, autocompătimire, gelozie, intoleranţă şi alte astfel de manifestări ale emoţiilor sau sentimentelor prelungesc şi agravează condiţia noastră alcoolică.

     Psihologia ne învaţă că Emoţiile şi Sentimentele Sunt Surse de Energie. Exemple ale acestei energii se regăsesc în emoţiile pricinuite de SEX, FRICĂ, FURIE şi DRAGOSTE. Am fost învăţaţi apoi că Omul trebuie să posede aceasta energie emoţionala pentru a funcţiona din punct de vedere mental şi fizic. fără  acestea el ar fi anormal.

     Suntem informaţi, de asemenea, că fără  imboldul energiei emoţionale, omul ar fi o creatură neajutorată, ţintuită la pat. I-ar lipsi capacitatea de a se angaja în rutina zilnică a vieţii. Nu s-ar gândi şi nu s-ar mişca. Ar fi practic imobil. Ar reţine doar propriile acţiuni reflexe, nimic altceva.

     Deducţiile simple din aceste date sunt acelea ca alcoolicul a trecut cu vederea peste valoarea fructificării propice a energiei emoţionale. El a folosit energia puterii negative pentru risipirea puterii pozitive.

     Evident, imboldul pentru sex, fricaă şi furie a fost angajat instictiv. În mod ironic, ne-am concentrat asupra puterii acestor forţe în detrimentul propriei bunăstări. N-am găsit destul timp ca să vizualizăm incapacitatea noastră de a ne opune cerinţelor unei astfel de energii concentrate.

     Am omis o sursă mai mare de energie, pe care suntem capabili să o generăm: DRAGOSTEA.

     Atunci când mintea şi trupul sunt activate de aceasta emoţie deplină, energia umană se află la limitele sale maxime şi este cea mai constructivă.

     Este bine să credem, totuşi că Puterea de A îndeplini Voinţa lui Dumnezeu Trebuie Să Vină Din Inspiraţia şi Energia Care Se Găsesc în Emoţia - DRAGOSTE. Dragostea faţă  de Dumnezeu. Dragostea Faţă De Semenii Noştri. Recunoaşterea şi Aprecierea Amândurora.

SUMAR: Am pus la punct o anumită disciplină pentru 24 de ore pentru supravegherea noastră emoţională. Începem în fiecare zi cu un moment matinal de rugăciune, rugându-ne pentru eliberarea de egoism, teamă şi minciună. Plănuindu-ne ziua, ne rugăm pentru cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu; pentru îndrumare Divină şi pentru luarea unor decizii potrivite. Rugăciunile noastre ar trebui să fie neegoiste şi folositoare celorlalţi.

     Acest pas recomandă să ne relaxam şi să încetăm cu pierderea prostească de energie. Să stabilim o perioadă zilnică pentru citirea cărţii Alcoolicii Anonimi; să citim literatură spirituală; să ne golim minţile de motive greşite; să învăţăm să traim şi să-i lăsăm pe ceilalţi să trăiască.

     În fiecare noapte ne inventariem activităţile zilei respective. Recunoaştem greşeala pe care am comis-o. Cerem iertare Domnului şi Îl consultăm cu privire la corecţiile pe care trebuie să le facem, încheind ziua cu o rugăciune de apreciere pentru ajutorul Său; pentru abstinenţa noastră.

*Acest sumar se găseşte în paginile 86-88 din cartea Alcoolicii Anonimi. Studiaţi-le şi apoi stabiliţi-vă propriul program de 24 ore de existenţă A.A.

Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)