Titlul original al cărtii a fost ”Cei Doisprezece Pași: O interpretare a celor Doisprezece Pași ai Programului Alcoolicii Anonimi .”... titlul a fost schimbat odată cu editia a 5-a din 1949...este un ghid de studiu al Big Book, non aprobat de conferință.
F., Voluntari
PASUL UNU
Am admis ca eram
neputincioşi în faţa alcoolului -
că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
Bărbaţii şi femeile care sunt alergici la
alcool şi care persistă în folosirea acestuia în mod compulsiv, ca urmare a
viciului, se îmbolnăvesc în cele din urmă,
de o boală unică. Aceasta boală este cunoscută, în medicina, sub numele
de alcoolism; este unică prin faptul că afectează individul fizic, mental şi
spiritual.
Pasul Unu descrie pe scurt enigma patetică
a unui băutor înrăit care a contactat aceasta boală, faţă de care este complet
neputincios.
Băutorii din această categorie consideră
alcoolul o necesitate fizică; ei măresc
gradual consumul acestuia, în detrimentul produselor nutritive adecvate.
Această practică înduce deficienţe nervoase şi fizice, în mod cert nefavorabile
sănătăţii şi confortului lor.
Studierea PASULUI UNU se preocupă de
partea îmbolnăvirii fizice de alcoolism.*
Puţini alcoolici au acordat un studiu
inteligent problemei lor cu băutura. Ei recunosc cu greu că trebuie să renunţe
şi continuă să bea.
Stările severe de „mahmureală" îi fac
să realizeze că disconfortul lor se datorează în parte unei deficienţe fizice,
dar puţini recurg la „scalparea câinelui care i-a muşcat" şi continuă fie
să tragă o nouă beţie, fie - în cele din urmă -
să clacheze, torturaţi de consecinţele mentale şi fizice ale băutului.
* Nevoia unei evaluări realiste a stării noastre fizice este
subliniată în paragrafele doi, trei, pag.XXIV, în „Opinia Doctorului" din
cartea „Alcoolicii Anonimi”. Citiţi-o întâi, apoi studiaţi întregul capitol cu
atenţie.
Alcoolicul trăieşte într-o sclavie
impulsivă, deoarece alcoolul îi oferă singurul mijloc pe care îl cunoaşte prin
care viaţa devine suportabilă sau prin care îşi poate calma nervii chinuiţi.
Traiul în aceste condiţii îi face în curând viaţa de necontrolat.
Îndreptarea acestei stări este o problema
serioasă de care trebuie să ne preocupam imediat. Adaptarea – aparent
irealizabilă – în mod satisfacător la o existenţă normala în abstinenţă, poate
fi totuşi realizată dacă suntem cinstiţi în dorinta de a elimina definitiv
alcoolul din viaţa noastră.
Fondatorii asociaţiei „Alcoolicii Anonimi”
au identificat neputinţa lor în fata alcoolului ca pe „incapacitatea de a
renunţa la el indiferent de cât de mare este dorinţa sau necesitatea de a o
face". Ei au schiţat un remediu sub forma Programului de Doisprezece Paşi.
Acest program alcătuieşte un „mod de viaţă". El îi reda alcoolicului
sănătatea şi abstinenţa, aducându-i o pace sufletească şi o fericire, necunoscute până acum.
Prin încercări şi erori, fondatorii au pus
la punct detaliile unei filosofii simple dar sigure pentru recuperarea din alcoolism. Recuperarea este posibilă, dar
vindecarea nu poate fi realizată. Bărbatul sau femeia care au devenit alcoolici
nu vor putea fi niciodata băutori care se pot controla. Ei au dezvoltat o boală
gravă asupra căreia rezistenta lor mentală şi fizică scăzută este
neputincioasă. Controlul asupra alcoolului a dispărut. Consumul continuu de
alcool duce acum numai la îmbolnăvire fizică şi comportament nesănătos. Aceştia
sunt într-adevăr nişte oameni bolnavi.
Experienţa a dovedit că recuperarea
din alcoolism este posibilă astfel:
1. Având o dorinţă sinceră de a renunţa la
băutură.
2. Recunoscând şi crezând în adâncul
inimilor noastre că suntem neputicincioşi în faţa alcoolului.
3.
Clasificand alcoolul drept o otravă lentă, dar mortală.
4. Considerându-ne pacienţi aflaţi sub
tratament în programul A.A.
5. Văzând în alcoolism o boală a trupului,
a minţii şi a spiritului.
6. Ocupându-ne să înţelegem cum îl
afectează alcoolul pe alcoolic.
7. Realizând faptul că suntem alcoolici.
8. Învaţând, practicând şi având încredere
în cei Doisprezece Pasi din cadrul programului A.A.
9. Având credinţa că putem învinge
alcoolismul, dar că nu vom mai putea să bem niciodată.
10. Câştigând o cunoaştere de nespecialist
asupra alcoolismului în măsura în care acesta ne afectează sănătatea şi
mentalitatea.
11. Folosind aceasta cunoaştere şi
înţelegere a bolii noastre nu numai pentru a ajunge la abstinenţă, dar şi
pentru a ne păzi pe viitor de pericolul
reîntoarcerii la băutură.
12. Realizând parţial acest lucru prin
păstrarea în mintea noastră a unei imagini a vieţii de necontrolat pe care
alcoolul o cere de la noi şi neputinţa noastră faţă de acesta.
Viziunea de nespecialist şi înţelegerea
alcoolismului este una simplă, bazată pe câteva fapte şi întărită cu
experienţele proprii plus cunoaşterea dobândită din contactul cu alţi
alcoolici. Următoarea discuţie referitoare la alcoolism acoperă pe scurt datele
necesare unui începător a cărui
înţelegere va creste în mod natural, pe măsură ce îşi face din programul
Alcoolicii Anonimi un „mod de viaţă".
Natura a dotat fiecare bărbat şi femeie
normală cu un corp destinat să reziste rigorilor şi stresului vieţii de zi cu
zi.
O persoană sănătoasă poate îndura multe
greutăţi în condiţiile cele mai nefavorabile, atâta timp cât primeşte oxigen,
apă, destulă mâncare, relaxare şi odihnă adecvată. Tenacitatea umană de a
reţine „scânteia vieţii" persistă atâta timp cât nu renunţăm la aceste
lucruri indispensabile.
Atunci când renunţăm la oricare dintre
acestea inducem o stare pe care natura nu o poate suporta mult timp. Mai
devreme sau mai târziu, deficienţele se strecoară în trupurile noastre, se
instalează stări nevrotice şi tensiune nervoasă; sistemul nostru nervos
dezechilibrează echilibrul mental si, în cele din urmă, murim din lipsa de
odihnă şi hrană.
Alcoolismul stimulează o astfel de stare
şi o complică în continuare prin introducerea sistematică, zilnică a toxinei
otrăvitoare - alcoolul.
Primele afectate sunt circulaţia sângelui
şi celulele corpului, apoi creierul, pentru ca, în mod compulsiv, înlocuim
hrana necesară unei sănătaţi normale, cu alcoolul otrăvitor.
Această otravă irită organismul complex al
creierului şi, în final, distruge natura defensivă a barierelor de protecţie.
Uneori deteriorarea fizică este destul de rapidă, dar - în cazul celor mai
multi alcoolici - se ajunge la alcoolism dupa o perioadă de câtiva ani, astfel
încât acest lucru se vede numai în ultimele etape ale bolii, care agravează
căderile fizice.
Agravarea nu este sesizată de alcoolic. El
nu este în stare să vizualizeze aspectele riscante ale stării sale mentale sau
fizice. Alcoolismul i-a redus gradual puterea de a discerne între băutul social şi cel patologic. O schimbare
însemnată a personalităţii, influenţată în principal de o gândire negativă,
conduce alcoolicul la consumul de băutură în cantităţi tot mai mari.
Prietenii şi rudele sunt foarte
îngrijorate din cauza acestei schimbări a personalităţii. Nu însă şi
alcoolicul. Personalitatea sa exclude autocritica, permiţându-i doar corecţii
neînsemnate într-un mediu normal cu care se află
într-un mare dezacord.
Recuperarea din alcoolism - răspunzător
pentru vieţile noastre de necontrolat - poate fi realizată atunci când încetăm
cu băutura şi ne întoarcem la o dietă echilibrată, normală şi permanentă, dieta
ce elimina complet alcoolul. „Nu exista scurtătură, înlocuitor sau alta cale de
scăpare pentru un alcoolic."
Băutorii care se controlează nu au nici o
problemă conformându-se la aceasta procedură, dar băutorii care şi-au pierdut
controlul, care au rezistenţa fizică scazută şi sistemul nervos distrus ar avea
nevoie de îngrijire şi ajutor medical pentru începerea reabilitării lor.
Mulţi
dintre membrii care au ignorat importanţa bunăstării lor fizice, ca pe un bun
ce trebuie recuperat, n-au reuşit să învingă alcoolismul. Unii se pot recupera,
dar încetinesc procesul dacă nu se simt bine din punct de vedere fizic.
Credem că toţi alcoolicii ar trebui
spitalizaţi după ce au cerut ajutor de la asociaţia „Alcoolicii Anonimi”. Acest
lucru nu este posibil în toate cazurile, aşa că membrii care nu pot primi
îngrijiri medicale sunt îndrumaţi să consulte un doctor competent, care este
specializat în diagnosticarea alcoolismului.
Importanţa acestui sfat nu trebuie
subestimată. Alcoolicul este un om bolnav. El nu realizează acest lucru şi
doreşte să minimalizeze starea sa fizică. Acest lucru n-ar trebui permis de
membrii mai vechi; ei ar trebui să sublinieze necesitatea unui control fizic
complet şi să verifice dacă noul membru îl face.
Cei care neglijează măsura simplă de
precauţie de a primi îngrijire medicală etică, sunt mai putin apţi să ajungă la
o recuperare rapidă din alcoolism.
Alcoolicul a cărui viaţă a devenit de
necontrolat din cauza consumului necontrolat al băuturii, face un pas serios
când se identifică cu programul nostru şi încearcă să-l facă „modul său de viaţă".
Securitatea sa viitoare depinde de însuşirea cu succes a programului A.A. ca
„mod de viaţă". Nu poate permite sănătăţii sale fizice distruse să-i
diminueze şansele de recuperare; trebuie, deci, să-şi păzească sănătatea pentru
că o sănătate slabă îl poate reăntoarce la băutură.
Noul membru ar face bine să investigheze
diversele faze ale alcoolismului care se potrivesc cazului sau; ar trebui să
admită faptul că este alcoolic şi să
discute problemele sale cu membrii mai vechi care doresc întotdeauna să-i ofere
sfat şi ajutor.
Învăţaţi să priviţi alcoolismul ca pe o
îmbolnavire a sistemului nervos, datorită folosirii excesive a alcoolului.
Reflectaţi asupra neputinţei faţă de aceasta boală. Studiaţi un număr de teste
din domeniul psihologic şi medical ce identifică alcoolicii. Recunoaşteţi că
„nu vă descurcaţi". Gândiţi-vă la incapacitatea voastră de „a bea sau a
renunţa"; amintiţi-vă că incapacitatea voastră de a renunţa în faţa unui
dezastru iminent, dacă continuaţi, vă defineşte drept alcoolic. Necesitatea
unui pahar de băutura „în dimineaţa de după" este comună majorităţii
alcoolicilor. Există multe alte forme de identificare ale alcoolicului -
preocupaţi-vă să învăţaţi unele dintre acestea.
Fondatorii Alcoolicilor Anonimi au înţeles
că membrul va trebui să-şi dea seama de boala lui fizică şi să primească ajutor
medical înainte de a-şi concentra întreaga capacitate mentală asupra cerinţelor
spirituale necesare programului nostru.
Sănătatea fizica este o necesitate, dar constituie doar primul pas al
recuperării din alcoolism.
Pasul Doi ne indică tipul de ajutor la
care au recurs fondatorii noştri pentru a se însănătoşi, care reprezintă
urmatorul pas din programul A.A.
MEDICAMENTELE
În mod ocazional, unii dintre noi au
recurs la medicamente pentru a-şi oferi comfort fizic sau pentru a adormi.
Această practică este interzisă alcoolicilor, cu excepţia acelor cazuri rare,
în care un doctor specializat în tratarea alcoolismului, prescrie şi
supervizează un astfel de tratament.
Trăim
conform principiilor A.A. pentru a ne dezvolta personalităţi bine integrate,
normale, care exclud folosirea narcoticului numit alcool. Medicamentele
impiedică această schimbare a personalităţii. Ele ne denaturează gândirea.
Devin prea curând un înlocuitor al alcoolului şi pentru mulţi dintre noi devin
- indiscutabil - un obicei.
Prin medicamente ne referim la bromuri,
clorhidraţi, paraldehide, toate barbituricele (pastile de marihuana), produsele
pe bază de opiu şi benzedrină. Cunoaştem din experienţă rezultatul
nesatisfăcător al membrilor A.A. care au dorit să continue cu folosirea
acestora. Ştim că aceste medicamente ne modifică procesele mentale. Ele
împiedică realismul şi onestitatea.
Programul nostru AA de
24 ore cere Credinţă într-o Putere Mai Mare decât Noi, aşa că trebuie să
renunţăm la dorinţa noastră şi să eliminăm complet utilizarea acestor
medicamente. Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu