PASUL PATRU - Carticica Rosie

PASUL PATRU

Am făcut fără  teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.

    Scopul realizării unui inventar moral este de a arăta trăsăturile vătămatoare de caracter ale personalităţii noastre alcoolice, de a le elimina din noile noastre personalităţi alcoolice pe care ne propunem acum să le dezvoltăm cu ajutorul Programului Alcoolicii Anonimi ca „mod de viaţă".

     Folosirea în A.A. a termenului „personalitate" se referă la dezvoltarea unor trăsături de caracter noi, necesare recuperării noastre din alcoolism. Acest lucru nu are nici o legătură cu magnetismul personal care provine din sănătate fizică, frumuseţe sau farmec.

     Măsurăm personalitatea A.A. prin maturitatea A.A., ce se evidenţiază prin calităţi cum ar fi: tărie şi înţelegere provenite de la o Putere mai Mare decât  Noi, renunţarea la egoism, onestitatea, sinceritatea, practicarea celor Doisprezece Paşi, gâţnduri creative, acţiune pozitivă în recunoaşterea greşelilor şi corectarea acestora, serviciul pus în slujba celorlalţi şi exemplul unei vieţi abstinente şi fericite.

     Înainte de a putea spera să dezvoltăm calităţile ce vor creea personalităţi A.A. dezirabile, trebuie să descoperim cauzele slăbiciunii noastre faţă de alcool; dorim să ştim de ce ne-am războit cu noi înşine; propunem să relevăm şi să studiem limitările pe care alcoolismul le-a impus vieţii noastre.

    Sperăm să ne depaşim limitarile alcoolice, să ne întărim vietile de necontrolat, astfel încât să ne încercăam personalităţile alcoolice, „Să descoperim fisurile din machiajul nostru care ne-au cauzat eşecul."  

    Gravitatea problemei noastre legate de băutura este adânc înrădăcinată; ea implică obiceiuri egocentrice, emoţii, stări, atitudini şi concepţii greşite dobândite de-a lungul anilor, care ne-au diminuat puterea voinţei, ne-au slăbit rezistenţa psihică şi au alimentat o acţiune şi gândire iraţionala. Acest lucru ne-a cauzat dificultăţi extreme mentale şi psihice şi  a produs nelinişte şi suferinţă celorlalţi.

     Ţinerea sub control a alcoolismului nu este posibilă până când nu avem cunoştinţa de propriile defecte, de aceea, facem paşi hotărâti înspre corectarea defectelor noastre spirituale, mentale şi psihice atunci când ne realizăm fără  teamă propriul inventar moral; în momentul în care scuzăm în mod responsabil pe un alt confrate şi ne expunem cu adevărat propriile greşeli.

     Începătorul nu se poate să nu fie impresionat de multitudinea de defecte de caracter pe care le va descoperi şi pe care va dori să le corecteze. În momentul in care urmezi acest pas avertismenul ce trebuie dat este ca Puţini dintre Noi Suntem Pregătiţi şi Dornici să Renunţăm La Toate Defectele Noastre. Am dori să păstrăm câteva dintre acestea şi făcând astfel vom avea probleme în viitor sub forma unei reabilitări parţiale, care nu face parte din planul programului de recuperare A.A.

     Acest pas cere un inventar complet; programul nostru nu este de acord cu jumătăţile de măsură sau de efort; obiectivul nostru este reabilitarea completă. Nu realizezi acest scop dacă nu te angajezi in efectuarea  100% a inventarului.

     Nu putem face rapid un inventar moral al unei vieţi petrecute sub imperiul băuturii şi nici nu este o înregistrare ce poate fi formulată pur şi simplu. Găsim în acesta complexităţi multiple care cer studiu şi meditaţie. Inventarul trebuie să fie onest, sincer şi amănunţit. Pentru a fi eficient trebuie să fie un inventar scris, deoarece mai târziu va fi confruntat şi se va face referire la acesta. Autoestimarea mentală este în principal un supliment al unui inventar scris. Este necesară, dar nu este suficientă în sine.

     Experienţa ne-a învăţat că acest pas ar trebui început imediat, dar lăsat deschis pentru o referire viitoare, astfel încât în timpul procesului nostru de purificare spirituală şi mentală să putem adăuga elementele noi care se vor ivi.

     O discuţie scurtă asupra câtorva imperfecţiuni strecurate în această carte este total nepotrivită pentru meditaţia şi timpul de care aveţi nevoie pentru aplicarea acestui pas la problema dumneavoastră alcoolică.

     Referinţa de la pag.64 până la 71 inclusiv din Cartea Alcoolicii Anonimi vor dezvălui o discuţie detaliată a Pasului Patru. Din aceste pagini veţi afla modul în care fondatorii noştri ne-au sfătuit să ne ducem la îndeplinire descoperirile.

     Veţi descoperi că diversele manifestări ale egocentrismului stau, fără  indoială, la baza problemei noastre şi că unele dintre aceste manifestări se prezintă sub forma de Resentiment - Necinste - Autocompătimire - Gelozie - Critică - Intoleranţă - Frică - Furie. 

R E S E N T I M E N T U L

     Resentimentul este comun tuturor alcoolicilor. Nu ne aflăm niciodată în siguranţă vis-a-vis de el şi, aşa intangibil precum poate părea,  ne atacă în mod concret cu o forţă şi energie destructivă.

Resentimentul reprezintă dinamită pentru alcoolic.

     Studiind cartea „Alcoolicii Anonimi” ni se reaminteşte că „resentimentul este Inamicul Numărul 1". El distruge mai mulţi alcoolici decât orice altceva. Din acesta provin toate formele bolii spirituale, deoarece am fost nu numai bolnavi psihic şi mental, am fost şi tulburaţi spiritual. când maladia spirituală este invinsă, ne întărim din punct de vedere mental şi fizic.

     „Când avem de-a face cu resentimente le aşternem pe hârtie. Enumerăm oamenii, instituţiile şi principiile care ne-au produs supărare. Ne întrebăm de ce eram suparaţi. În cele mai multe dintre cazuri ne dăm seama că stima de sine, gândurile    noastre ascunse, legăturile (inclusiv sexul), ambiţiile noastre erau rănite sau ameninţate. Aşa că sufeream; eram arşi în interior."

     Întocmiţi propria listă cu duşmăniile dumneavoastră; vedeţi pe cine includeţi în cercul dumneavoastră de ură; gândiţi-vă de ce îi ţineţi acolo. A fost viaţa dumneavoastră mai fericită din cauza acestui resentiment? Reprezentau aceştia într-adevăr inamicii?

  Fondatorii Asociaţiei Alcoolicii Anonimi răspund acestei întrebări printr-o declaraţie hotărâtă: „Este clar că viaţa în care sunt incluse resentimente adânci duce numai la inutilitate şi nefericire. În măsura în care le permitem acestora să se extindă, vom risipi în van orele care ar fi putut fi folosite altfel."

     Aceştia explică faptul că resentimentul împiedică menţinerea şi dezvoltarea experienţei spirituale, care este singura speranţă a alcoolicului şi că fără  lumina acestei experienţe alcoolismul revine şi ne apucăm din nou de băut.

LIPSA DE ONESTITATE

     „Aceia care nu se reabilitează cu ajutorul programului nostru sunt de obicei bărbati şi femei care nu s-au identificat cu programul şi care sunt incapabili prin structura lor să fie oneşti cu ei înşişi."

     Lipsa de sinceritatea nu are nevoie de alte comentarii. Nu-şi gpseste locul în programul nostru. Trebuie eradicată daca vrem să reuşim.

     Onestitatea faţă de tine, de Dumnezeu şi de semenii tăi este piatra de temelie a podului A.A. care trece peste prăpastia în care se zbate alcoolicul înspre o abstinenţă fericită.

     Fără  onestitate programul Alcoolicii Anonimi ar reprezenta un mod de viaţă plictisitor. Ar deveni negativ şi ar înceta să fie constructiv. Practicarea lipsei de sinceritate, sub orice formă, ajută la prăbuşirea apărării alcoolicului împotriva primei băuturi pe care o va consuma, în cele din urmă, dacă nu poate fi sincer cu sine însuşi.

CRITICISMUL

     Critica constructivă reprezintă într-adevăr un element de cooperare care arată un interes prietenesc ce tinde să îmbunătăţească condiţiile necesare realizării cu succes a unui interes comun.  Critica cu intenţii bune, care este necesară, poate fi de cel mai mare ajutor şi este incurajată datorită sincerităţii sale.

     Critica negativă nu se pune în discuţie, este oaia neagră a familiei Alcoolicilor Anonimi şi nu duce la o abstinenţă împlinită.

    Interesul Comun al Acestui Program Este Abstinenţa. Dreptul la folosirea criticii se măsoară prin influenţa sa rea sau bună în ajutorarea unui individ sau a unui grup întreg, pentru a câştiga sau a menţine ABSTINENŢA.

     Critica defăimatoare şi bârfa vor distruge o mare parte din efortul constructiv al programului A.A. Ele nu servesc unui scop nobil, aşa că ar trebui controlate cu toleranţă şi înţelegere, ocolind astfel tendinţele noastre înspre critica negativă.

     Dacă este necesar să critici, rezumă-te la practicarea autocriticii.

AUTOCOMPĂTIMIREA

     Autocompatimirea nu este privită în general de către alcoolici ca pe un sentiment dăunator. Ne-am complăcut cu toţii în diferite forme de autocompătimire, cea mai obişnuită fiind cea pe care am experimentat-o în timp ce înduram torturile mahmurelii. Alte forme de autocompătimire implică resentimentul şi ura cauzata de rele închipuite sau reale, de acţiuni ale lui Dumnezeu, de ghinion sau de boală.

     Autocompătimirea este adesea o revoltă injustă îndreptată împotriva circumstanţelor create de noi, când simţim mila pentru noi înşine şi când ne asumăm o atitudine negativă asupra vieţii.

     Nu înţelegem necesitatea eliminarii acesteia, până când nu vedem în aceasta emoţie dovada resentimentului şi până când nu realizăm ca ne oferă o atitudine greşita faţă de viaţă şi faţă de aceia cu care ne-am asociat.

     Alcoolicul trebuie să se elibereze de toate formele de resentiment; fericirea sa în viaţă depinde de atitudinea sa şi de ajutorarea celorlalţi. El nu-şi poate permite să se autocompătimeasca datorită legăturii sale cu resentimentul şi inferioritatea. Aceasta îi intarzie, de asemenea, recuperarea din alcoolism, închizându-i mintea la oportunităţile multiple de ajutor pentru el şi îi direcţionează efortul mental spre interiorul său, care ar trebui centrat pe acţiunea de cooperare cu o Putere Superioară lui.

     Experienţa ne-a învăţat că dezvoltarea maturităţii în cadrul programului A.A. este împiedicată de autocompătimire. Pe măsură ce trăim şi învăţam, câştigăm înţelegerea asupra valorii înăbuşirii interesului de sine în cadrul problemelor noastre, preluând în inima noastră problemele celorlalţi.

     Tratamentul pentru autocompătimire este simplu. Este la îndemana noastră. Caută pe cineva ale cărui necazuri le depaşesc pe ale tale şi ajută-l să le depăşească. Câştigul va fi de două ori mai mare şi problemele tale vor dispărea de la sine, pe măsură ce câştigi o putere nouă prin ajutorul dat unui camarad aflat în suferinţă pentru a-şi rezolva problemele.

GELOZIA

   Puţini bărbaţi şi femei, dacă există,   scapă de această monstruozitate emoţională. Aceasta se măsoară numai prin egoism şi interes. Profunzimea sa constă în furie şi resentiment.

     Gelozia pe starea bună a unui individ,  pe personalitatea acestuia, pe talentul lui său pe bunurile personale poate presa mintea umană până când o răneşte sau o distruge, asemenea unui cancer.   

    Începătorul care îşi face timp să analizeze gelozia găseşte în aceasta o combinaţie a tuturor imperfecţiunilor proprii. Sunteţi sfătuiţi să vă faceţi o astfel de analiză şi să vă acomodaţi astfel cu structura ei detaliată.

     Sfâşiaţi camuflajul astfel încât să vedeţi elementele periculoase ale construcţiei sale.

     Un control amănunţit va dezvălui o paletă largă, copleşitoare de defecte morale. Ele pot apare în formă pasivă sau moderată, totuşi se află toate acolo: Autocompătimirea - Intoleranţa - Nesinceritatea - Critica - Furia - Ura - Frica. Este interesant de observat, de asemenea, că, în mod aparent, ignoranţa le reuneşte pe toate.

     Este bine să evităm aceasta emoţie complicată, care poate pune în pericol atât de uşor sănătatea mentală a membrului şi îl conduce spre resentiment, ură amarnică şi beţie.

INTOLERANŢA

     Lipsa toleranţei are mult de-a face cu prima băutură căreia, în anumite împrejurări, alcoolicul nu-i poate rezista.

     Această stare există atunci când am trăit extenuarea psihică, atunci când realităţile devin prea solicitante pentru timpul şi energia noastră; atunci când tensiunea mentală a fost puternică, când resentimentul, acasă sau la serviciu, devine de nesuportat,  când afacerile merg prost, când devenim obosiţi din cauza excesului de activitate sau când suntem puşi în faţa altor împrejurări confuze. Simţim ca starea sufletească a ajuns pe punctul de a ceda; devenim intoleranţi faţă de acestea, aşa că ne îmbătăm.

     Este bine să ne amintim greutăţile pe care le-am suferit din cauza intoleranţei noastre şi că unele stări vor părea de netolerat chiar şi atunci când primim ajutor de la o Putere Mai Mare decât Noi, dar că practicarea toleranţei ne oferă echilibru A.A., ne condiţionează caracterul şi ne ajută să rămânem stabili din punct de vedere emoţional şi să rămânem abstinenţi.

     Dovada intoleranţei unui membru nu este un semn bun. Arată lipsa echilibrului şi indică simptome ale unei stări spirituale şi mentale instabile. Atitudinea noastră de toleranţă, atunci când este cazul, reflectă înţelegerea noastră şi exersarea filosofiei A.A. ca „mod de viaţă."

      Alcoolicul a beneficiat din plin de toleranţa oamenilor. Are multe de îndreptat în această privinţă şi ar trebui să-şi schimbe de îndată poziţia, arătând consideraţie acolo unde este necesar.

     Nu credem ca toleranţa în situaţii nepotrivite este un lucru bun. Dumnezeu ne-a dăruit inteligenţa pentru a alege între bine şi rău, totuşi, descoperim la fel de mult rău fiind toleranţi faţă de o acţiune sau un gând greşit, pe cât descoperim în intoleranţa faţă de lucruri bune.  

     Rezerva în folosirea toleranţei este necesară, dar dacă practicăm programul A.A. ca pe un  „mod de viaţă", ne vom întâlni la jumătatea drumului cu acei oameni faţă de care am fost multă vreme intoleranţi.  Toleranţa atât faţă de noii membri, cât şi faţă de membrii cei vechi, care încearcă în mod sincer să trăiască conform acestui program, este esenţiala pentru recuperarea noastră din alcoolism. Dacă aceştia încearcă în mod sincer să facă din programul A.A. un „mod de viaţă", le  datorăm ajutorul.

      Nu este întelept sa devii intolerant în împrejurari pe care nu le poţi schimba; programul A.A. vă sfătuieşte să ajungeţi la o înţelegere a voinţei lui Dumnezeu. Împrejurarea care nu poate fi schimbată poate fi împotriva voinţei lui Dumnezeu. N-ar trebui să o priviţi cu intoleranţă, ci mai degrabă să vă indreptaţi timpul şi energia spre o activitate constructiva, în care sunt posibile rezultate satisfăcătoare.    „Doamne, dă-ne seninatatea să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba, curaj să schimbăm ceea ce putem, şi înţelepciunea de a le deosebi”.

TEAMA

    Tendinţa alcoolicilor de a subestima teama ca  factorul care contribuie la evoluţia alcoolismului, îi face, deseori, pe cei nou veniţi să o desconsidere la

întocmirea inventarului personal. Ei asociază teama în mod eronat cu laşitatea şi nu vor sa aibă de a face cu ea. Cu toate acestea, teama avusese o contribuţie esenţială la băutul lor, şi conştientizarea deplină a acesteia este vitală pentru recuperare.

     Este un sentiment care îşi are locul bine definit în viaţa tuturor fiinţelor umane. Omul primitiv n-ar fi putut supravieţui fără  ea. Experienţa l-a făcut să se teamă de lucrurile distructive sau periculoase împotriva cărora nu avea putere şi atunci frica i-a furnizat energia suplimentară necesară pentru evitarea sau scăparea de acestea.

     Atunci când este utilizată în scopul autoconservării, frica ne oferă precauţia şi rezerva necesară cerinţelor de trai zilnice. Frica ne împinge să luam măsuri de siguranţă şi să ne protejăm familiile împotriva sărăciei şi a bolilor. Sub impulsul acesteia câştigăm energia de a construi case, de a ne angaja în afaceri profitabile şi de a ne asuma responsabilitatea.

    Ca alcoolici am observat câteva dintre aceste calităţi pozitive, dar le-am folosit în cea mai mare parte pe cele negative, distingându-se o creştere mare a anxietaţii, a fricii, a grijii, a nesiguranţei şi presimţirea rănirii sau a răului, care pare întotdeauna ca se află chiar după colţ. Ne era teamă, practic, de tot, în special de insomnia fără  băutură. De fapt, nu ne puteam închipui o viaţă fără  băutură. Ne temeam de pierderea sănătăţii, a afecţiunii familiei noastre, a capacităţii de a câştiga bani, încredererii de sine, ca să nu mai vorbim despre dominaţie, mahmureală  şi despre opinia publică ca despre ameninţări constante pentru liniştea noastră.

     Elementele negative ale fricii ţin de inventarul nostru. Referinţa de la pag.65 şi 66 din cartea Alcoolicii Anonimi va dezvălui exemple ale fricii din vieţile noastre şi va sublinia un mod de clasificare. O parte a schimbării personalităţii noastre ţine de înţelegerea şi tratarea de către noi a acestui sentiment. 

     Programul A.A. nu se bazează pe teama. Este un „mod de viaţă” spiritual bazat pe Putere, alta decât a noastră, pe credinţa într-o Putere Superioară nouă înşine  pentru a invinge teama şi alte defecte ale personalităţilor noastre alcoolice. Am văzut membri încercând să găsească drumul spre o abstinenţă mulţumită bazându-şi încercarea pe autoeducare motivată de teama de alcool. Nu au rămas abstinenţi mult timp. I-am cunoscut încercând să se protejeze de băutură prin absenţa totală din baruri şi cluburi de noapte, presupunând că vor fi prea puţin tentaţi de acest mediu. Din experienţa acestora credem că această grijă anormală indică o încercare cu o jumătate de suflet a programului şi, în realitate, este o dorinţă nerecunoscută de a bea din nou. 

  

    Paginile 101-102 din cartea A.A. ne previne: „Credinţa noastră este că orice schemă de combatere a alcoolismului care-şi propune să apere omul bolnav de tentaţii este sortită eşecului. Dacă alcoolicul încearcă să se apere poate reuşi pentru un timp, dar de obicei sfârşeşte printr-o explozie mai mare ca niciodată. Am încercat aceste metode. Aceste încercări de a realiza imposibilul au eşuat. Astfel încât regula noastră este să nu evităm locul în care se află băutură dacă avem un motiv legitim pentru a ne afla acolo... Du-te sau stai departe, cum crezi că este mai bine. Dar să fii sigur că te afli pe un teren spiritual solid înainte de a începe şi că motivţia ta pentru a continua este în întregime bună."

     Lucrul important este că ne aflăm pe un teren solid, dar nu trebuie să trecem cu vederea peste faptul că  avem un rol decisiv de jucat. Dumnezeu ne poate ajuta numai dacă dorim şi încercăm să ne facem bine. Realizarea faptului că tentaţia va fi prezentă întotdeauna şi că n-am reuşit niciodată să o evităm, ar trebui să ne apropie de Dumnezeu pentru a fi ajutaţi. Nu ştim cum şi când va sosi nevoia de a bea. Ştim că va sosi, totuşi, şi că nu putem aştepta până când se abate asupra noastră. Trebuia să ne pregătim cu credinţă în program şi prin meditaţie şi rugăciune către Dumnezeu. 

    Paşii Unu şi Doi pot fi foarte utili pentru a ne aminti de ce trebuie să ne încredinţăm teama lui Dumnezeu. Nu trebuie să uităm niciodată slabiciunea noastra faţă de alcool; comportamentul nesănătos şi existenţa dificilă pe care  o aduce. Natura respinge această teorie plină de vise beţive. Vise ce sunt atât de realiste încât ne umplu de o remuşcare sinceră şi ne întăresc hotărârea de a obţine abstinenţa împlinită.

    Trebuie să recunoaştem că suntem alcoolici, este bine pentru noi să o facem. Toţi membrii ar trebui să se străduiască pentru a cultiva o evaluare realistă şi sinceră despre ceea ce le face alcoolul, ca pe o asigurare împotriva unei posibile reîntoarceri la băutură. Acest lucru nu implică folosirea fricii ci, mai degrabă, a inteligenţei de a evita o altă cădere în patima alcoolului. Nu ne temem de alcool. Alcoolul poate fi în preajma noastră fără  să provoace efecte dăunătoare, dacă „terenul spiritual" este bun şi practicăm filozofia noastră timp de 24 ore. Ar trebui, totuşi, să ne temem să îl bem, la fel cum ne temem de orice altă otravă.

     Astfel ne fortificăm minţile prin rugăciune şi prin resursele mentale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Folosirea inteligentă a imaginilor mentale, bazate pe cunoaşterea statutului nostru de alcoolic sunt de nepretuit pentru recuperarea noastră din alcoolism. Nu ne revoltăm, în general, împotriva faptului că nu putem consuma băutură sau că nu putem utiliza otrăvuri. Abstinenţa mulţumită va veni mai uşor atunci când vom învăţa să eliminam alcoolul din rândul băuturilor şi să-l aşezăm acolo unde îi este locul de drept pentru noi - în rândul otrăvurilor.

     Membrii care sunt incapabili să-şi stăpânească teama practicând programul A.A. ar trebui să consulte un doctor sau un psihiatru care va putea, probabil, să-I ajute. Acest ajutor şi ajutorul din partea programului nostru îi întăresc, de obicei, şi fac posibilă abstinenţa.

     Teama ce nu constituie o obsesie poate fi corectată de filozofia care se desprinde din programul nostru A.A. Frica nu este nimic altceva decât o credinţă greşită în lucrurile negative din viaţă şi lucrurile rele care poate că ne pândesc.

     Filozofia A.A. nu se preocupă de anxietate şi teamă. Ca alcoolici eram instabili, la un moment dat, datorită problemelor şi temerilor ce păreau imposibil de remediat. Conceptele spirituale ale acestui program le-au îndepărtat şi le-au înlocuit cu pacea minţii. Nu mai suntem îngrijoraţi; am primit o graţiere spirituală. Dumnezeu împarte zilnic aceasta graţiere ca pe o recunoaştere a aprecierii ajutorului său şi a ajutorului necondiţionat pe care l-am acordat celorlalţi.        

 Antidotul nostru pentru frică este credinţa, nu o credinţă deformată de frică, ci reabilitarea totală prin credinţa în Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem. Am aflat că este o măsură eficace pentru înfrângerea tuturor temerilor la care este supus alcoolicul.

MÂNIA

     Nu există nici o situaţie de-a lungul celor 12 Paşi în care mănia să aducă vreun beneficiu. Suntem conduşi să credem, totuşi, că este un fel de otravă mentală care are puterea de a produce gândire confuză şi că, sub influenţa acesteia, suntem mai mult decât capabili să reîncepem, în cele din urmă, să consumăm alcool.

    Mânia este antagonică cu filozofia noastră. Ea nu tine cont de raţiune. Reabilitarea unui alcoolic „bate pasul pe loc" şi progresul se opreşte atât timp cât domină mânia. Diversele grade ale mâniei, începând de la indignare până la furie, indică diverse pericole pentru membrii care îşi îndreaptă mintea şi acţiunile către această emoţie puternică.

     Citatul urmator din cartea A.A. prezice pericolul eminent pentru aceia dintre noi care ne permitem să ne lăsăm provocaţi de amărăciune: „Dacă este să trăim, trebuie să ne eliberăm de mânie. Toanele proaste şi tulburările psihice nu sunt pentru noi. Or fi ele un lux dubios pentru oamenii normali, dar pentru alcoolici aceste lucruri sunt otravă."

     O analiză simplă a acestei emoţii ar trebui să ne înfrânga alte tolerări . Impulsul de a răni fie un prieten, fie un duşman este tot timpul prezent în aceasta emoţie. când atinge punctul culminant, finalul acestui impuls este de a ucide.

     Alcoolicul este un simplu om. El va fi supus tuturor impulsurilor umane şi se confruntă adesea cu condiţiile ce-l împresoară, dar nu trebuie să fie ignorant în privinţa naturii înşelătoare a mâniei sau faţă de abuzul perfid pe care impulsurile acesteia îl pot produce asupra recuperării sale.

     În alcătuirea inventarelor noastre să ne amintim de faptul că suntem alcoolici, că suntem bolnavi fizic, mental şi spiritual; că am fost incapabili să ne vindecăm de boală prin intermediul eforturilor proprii, dar că mii de alcoolici înaintea noastră au realizat recuperarea, schimbându-şi personalităţile alcoolice cu personalităţi abstinente şi fericite, desprinse din modul de viaţă A.A.. Având aceste lucruri în minte, cerem unei Puteri mai Mari decât Noi să ne ajute să alcătuim, fără  teamă şi în mod amănunţit, propriul inventar moral, ca pe unul din paşii necesari recuperării noastre.

PETELE NEGRE

     În acest punct este preferabil să realizăm faptul că, în ciuda efortului nostru sincer de a inventaria în mod cinstit toate „defectele din machiaj care ne-au cauzat eşecul", unele nu vor fi înregistrate. De ce? Din simplul motiv că nu reuşim să le vedem. Imaginea noastră mentală şi morală a fost prea mult orbită de raţionalizarea şi limitarea alcoolică.

     Se sugerează rezervarea în cadrul inventarelor noastre a unui spaţiu alb pentru petele negre care vor fi completate mai târziu. N-ar trebui să fim îngrijoraţi de aceste defecte neştiute. Este totusi bine să acceptam existenţa acestora şi să lăsăm A.A. ca „mod de viaţă" să ni le dezvăluie.  Apoi le vom enumera, în vederea corectării.

Material preluat de pe Prietenii lui Bill (F., Voluntari)