Deoarece acest Pas este strîns legal de umilinţă ar fi bine să ne oprim o clipă să examinăm termenul şi ce însemnătate are pentru noi practicarea umilinţei.
Principiul fundamental al fiecăruia dintre Cei 12 Paşi AA este atingerea unui cît mai înalt grad de smerenie.
În toate strădaniile acestea ... lipsa smereniei fusese un handicap paralizant pentru noi
Aceasta percepţie îmbunătăţită a ideii de umilinţă este începutul unei schimbări radicale a unghiului din care privim realitatea.
Fiecărui nou venit printre Alcoolicii Anonimi i se spune - şi curînd va simţi pe pielea lui - că recunoaşterea smerită a neputinţei asupra alcoolului este primul sau pas către eliberarea din încătuşarea paralizantă.
Ca sa să scăpăm complet de aversiunea pe care ne-o creează ideea de umilinţă, ca să obţinem o imagine a ei ca potecă spre adevărata libertate a spiritului omenesc, ca să ajungem la bunăvoinţa de a acumula umilinţa propriu-zise ca ceva necesar, cei mai mulţi dintre noi avem nevoie de mult, mult timp. După o viaţă întreagă de egocentrism nu se poate schimba macazul chiar aşa uşor. La început ne cramponăm în răzvrătiri la fiecare pas.
... atîta vreme cît eram convinşi că nu puteam trăi decît prin inteligenţa şi puterile proprii, o credinţă funcţională într-o Putere superioară ne era imposibilă. Acest lucru era valabil chiar şi atunci cînd aveam credinţa că Dumnezeu există.
Unii am avut o credinţă religioasă cinstită, dar care rămînea fără roade pentru că încercam să jucăm noi-înşine rolul lui Dumnezeu.
De îndată ce plasăm încrederea de sine pe primul plan încrederea autentică într-o Putere superioară era exclusă. Ne lipsea acel ingredient de bază al oricărui grad de smerenie: dorinţa de a căuta să aflăm şi de a împlini voia lui Dumnezeu.
La această fază a progresului nostru ne simţim presaţi, forţaţi să facem ce trebuie făcut. Sîntem obligaţi să alegem între durerea încercărilor şi sancţiunile care vor urma cu siguranţă dacă nu vom încerca.
... umilinţa ... ajunge se fie ingredientul nutritiv al seninătăţii noastre.
Aceasta percepţie îmbunătăţită a ideii de umilinţă este începutul unei schimbări radicale a unghiului din care privim realitatea.
În timpul acestui proces de descoperiri despre umilinţă, cel mai profund rezultat a fost schimbarea atitudinii noastre faţă de Dumnezeu. Şi aceasta s-a întîmplat, indiferent dacă eram credincioşi sau necredincioşi. Încetul cu încetul, depăşeam ideea că ne-am mai putea conduce noi destinul doar cu cîte un strop de ajutor din partea Puterii superioare şi numai în clipe critice. Ideea că am fi proprietarii vieţii noastre şi că intervenţia lui Dumnezeu, din cînd în cînd, ar fi suficientă, a început să se evaporeze. Mulţi dintre cei care ne crezuserăm credincioşi am văzut cît de limitată ne fusese credinţa. Refuzînd să-L plasăm pe Dumnezeu pe primul loc, ne-am privat de ajutorul Lui. Dar acum, apreciem bogăţia, de sensuri luminoase şi promiţătoare, a cuvintelor: "Eu, de capul meu, nu sînt nimic, Tatăl este autorul".
Cel mai important catalizator al defectelor noastre a fost frica: în primul rînd, frica de a nu pierde cumva ceva ce se află în posesia noastră sau teamă că s-ar putea să nu reuşim să obţinem ceea ce doream.
Pasul 7 este acţiunea prin care producem o schimbare de atitudine. Aceasta schimbare ne va permite sub ghidarea smereniei, să ieşim din noi-înşine către ceilalţi şi către Dumnezeu.
Pasul 7 pune accentul pe umilinţă şi pe nimic altceva. El ne comunică faptul că este foarte necesar să avem bunăvoinţa să încercăm calea umilinţei, atunci cînd căutăm eliberarea din slăbiciunile noastre, exact aşa cum am făcut cînd am admis că eram neputincioşi asupra alcoolului şi cînd am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă - înşine ne putea reda sănătatea mintală. Dacă acel grad de umilinţă ne-a dat tăria de a găsi binecuvîntarea eliberării din obsesia mortală, atunci trebuie să existe speranţa unui rezultat similar în ce priveşte orice altă problemă care ni s-ar ivi în cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu