Reacția pe care o are organismul (pofta) este limitată la cei care suferă de alcoolism.
„Noi credem, și așa sugeram acum câțiva ani, că acțiunea alcoolului asupra acestor alcoolici cronici este o manifestare a unei alergii; că fenomenul poftei este limitat la această clasă și nu apare niciodată la băutorul mediu temperat.” (Cartea Mare, Pagina xxviii )
Partea referitoare la minte (obsesia) se limitează de asemenea la alcoolic.
Gândirea alcoolică înseamnă a avea gânduri de genul „Voi bea doar unul” sau „Nu a fost chiar atât de rău”. Dacă trecutul nostru dovedește contrariul și gândim așa, atunci aceasta este gândire alcoolică. Există multe obiceiuri proaste pe care oamenii le pot avea. Toți oamenii dezvoltă un fel de pasiune nesănătoasă, dar asta nu înseamnă că sunt dependenți. Cineva poate abuza de ceva care provoacă puțin sau deloc rău lui sau altora. Sau poate că o face, dar având un motiv suficient, „poate” să se oprească. Nu i-am eticheta ca fiind dependenti. Dependența este o implicare repetitivă într-un comportament, în ciuda vătămării asupra sinelui sau a altora. Este ceva pentru care nu au de ales.
„Aceasta este trăsătura derutantă a alcoolismului așa cum îl știm noi – această incapacitate totală de a-l lăsa în pace, indiferent cât de mare ar fi necesitatea sau dorința.” (Cartea mare, pagina 34)
Toți oamenii, nu doar alcoolicii, au o formă de boală spirituală (boala spirituală).
Aici unii oameni se referă la termenii: alcoolism netratat sau comportamente alcoolice. După cum se referă la ea Cartea Mare la pagina 64, boala spirituală nu se limitează la alcoolici.
Nu am întâlnit niciodată pe cineva care să fi fost 100% sincer,și care să nu fi fost egoist și egocentric într-o oarecare măsură. Toți din rasa umană suntem imperfecți.
Ne putem recupera absolut din alcoolism. A fi recuperat este că nu mai avem o minte care să spună că e OK să bem primul pahar; asta înseamnă că organismul nostru nu are ocazia să bea mai mult. Cu toate acestea, nu ne vom recupera niciodată complet din boala spirituală, deoarece aceasta face parte din a fi uman!
Când un alcoolic este cu adevărat mulțumit de sobrietatea sa, nu mai este obsedat de băutură, deși totuși se poate comporta prin comportamente sau gânduri proaste.
„Pretindem progres spiritual mai degrabă decât perfecțiune spirituală” (Big Book, pagina 60)
Pentru a rămâne în starea recuperată, trebuie să continuăm să lucrăm la boala spirituală.
De ce alcoolicii trebuie să apeleze la o Putere Superioară pentru a trăi o viață spirituală?
De ce este boala spirituală o parte atât de mare a bolii?
Oamenii care nu sunt alcoolici pot fi neliniștiți, iritabili și nemulțumiți atunci când trăiesc cu resentimente și frică. Când nu lucrează la condiția lor spirituală, ei pot continua să-și facă rău altora și pe ei înșiși cu egoismul și egoismul lor. Când nu sunt apți din punct de vedere spiritual, nu au obsesia de a bea. Pur și simplu nu vor trăi la înălțimea bucuriei pe care Dumnezeu a intenționat să o aibă.
Dar când alcoolicul nu lucrează la menținerea și creșterea condiției sale spirituale, gândul la o băutură revine; ei beau iarăși și a bea înseamnă a muri. Ca alcoolici, Puterea noastră Superioară este cea care ne menține abstinenți. Nu trebuie să ne lăsăm pradă acestor defecte de caracter pentru mult timp. Efortul nostru trebuie să fie mereu pe acea relație cu puterea superioară și pe modul în care trăim, nu mai este pe abstinența noastră.
„Căci, dacă un alcoolic nu reușește să-și desăvârșească și să-și lărgească viața spirituală prin muncă și sacrificiu de sine pentru alții, el nu ar putea supraviețui anumitor încercări și punctelor defavorizate din față. Dacă nu ar munci, sigur ar bea din nou, iar dacă ar bea, cu siguranță ar muri.” (Cartea mare, pagina 14)
Aceasta este una dintre binecuvântările de a fi un alcoolic recuperat. Pe lângă sobrietate, ajungem să fim oameni mai fericiți, mai folositori și să continuăm să îmbunătățim relația cu un Dumnezeu așa cum îl înțelegem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu