CONDIȚIA UMANĂ (pag. 52, BB)

 

Este condiția umană, nu neapărat alcoolismul netratat...

„Dacă, atunci când vrei sincer, descoperi că nu poți renunța complet sau dacă bei, nu ai puțin control asupra cantității pe care o consumi, probabil că ești alcoolic. Dacă acesta este cazul, s-ar putea să suferi de o boală care doar o experiență spirituală va învinge”. (44:1)

  „Fără îndoială că ești curios să descoperi cum și de ce, în fața opiniei dimpotrivă experților, ne-am recuperat dintr-o stare fără speranță a minții și a corpului.” (20:1, „Alcoolicii Anonimi”)

Alcoolismul: când încep, nu mă pot opri. Acesta este partea fizică. Când mă opresc, inevitabil încep din nou. Asta e partea mentală. Starea fără speranță a minții și a corpului. Nu de spirit.

„… căci nu am fost doar bolnavi psihic și fizic, ci am fost bolnavi spiritual. Când boala spirituală este învinsă, ne îndreptăm mental și fizic.” (64:3)
  „Continuați să vorbiți despre alcoolism ca pe o boală, o boală fatală. Vorbiți despre condiția corpului și minții care o însoțesc.” (92:2)

Boala spirituală – care se manifestă sub formă de neliniște, iritabilitate și nemulțumire, sau „bedevilments” (torturi sufletești) de la pagina 52*, printre alte exemple din Carte – sunt în esență probleme umane, așa cum subliniază pagina 52. Doar o fracțiune din oamenii care suferă de frică și anxietate, de sentimentul de inutilitate descris etc. sunt alcoolici.

*A trebuit să ne întrebăm: de ce să nu ne schimbăm la fel de prompt şi punctul de vedere în tratarea problemelor noastre omeneşti? Aveam necazuri în relaţiile personale, nu ne puteam controla natura emotivă, eram pradă mizeriei şi depresiei, nu eram în stare să ne câştigăm existenţa, ne simţeam inutili, eram torturaţi de frică şi nefericiţi, nu prea eram de ajutor altora. 

Atunci, nu era oare mai important să găsim o soluţie la aceste torturi sufleteşti, decât să vizionăm documentare despre zborul spre Lună?

Singura legătură între boala spirituală și „condiția corpului și minții care o însoțesc” este faptul că alcoolul a „tratat„ acea boală spirituală și, din cauza golului mental care împiedică experiențele îngrozitoare să prevaleze în procesul de luare a deciziilor, suntem sortiți să continuăm să bem chiar și atunci când utilitatea sa ca soluție este masiv depășită de consecințele teribile.

Mă pot recupera de la alcoolism. Intru totul. Nu mai beau. Nu mă mai gândesc la băutură. Am o apărare spirituală atunci când apare pofta de a bea, orice se întâmplă în mintea mea.

Uneori, problemele și emoțiile umane sunt descrise ca „alcoolism netratat”. nu pare a fi așa totuși.

Alcoolismul netratat se manifestă prin consumul de alcool periodic, deoarece nu am decizia Pasului Trei – să rămân aproape de Dumnezeu și să-i fac bine lucrarea – ca bază pentru viața mea. În esență, dacă nu mă întorc la Dumnezeu pentru soluție, mă voi întoarce involuntar să beau, mai devreme sau mai târziu.

Alcoolicii fără Dumnezeu ca centru al vieții lor pot bea din cele mai mici probleme și dificultăți emoționale. Alcoolicii cu Dumnezeu ca centru al vieții lor pot rămâne treji cu cele mai uriașe probleme și cu handicapuri emoționale paralizante, care durează luni sau ani să se rezolve.

Ideea este aceasta: dacă sunt pe calea stabilirii și aprofundării unei relații cu Dumnezeu, voi fi bine.

Dacă Dumnezeu este soluția pentru problemele și dificultățile emoționale pe care le provoacă condiția mea umană, nu trebuie să beau. Dacă nu mă întorc la Dumnezeu ca soluție – oricât de departe am călătorit pe calea evoluției ca om – voi bea într-adevăr.

Cu alte cuvinte: dacă trăiesc în toate cele trei laturi ale triunghiului, mă pot relaxa. Dificultățile pe care le am în procesarea experiențelor mele sunt lecții în creșterea mea către Dumnezeu, nu beții care așteaptă să se întâmple sau o boală care așteaptă să fie vindecată, cu condiția să păstrez pe primul loc lucrul principal: iubirea și slujirea, cu Dumnezeu la cârmă.

It's the human condition, not necessarily untreated alcoholism ...