Normele sociale actuale merg pe libertate, cariera, pasiune, valori mai importante decat familia, valori care ne influenteaza comportamentul in mod constant.
Ne marcheaza incapacitatea de a ne lua angajamente si a ne bucura de formarea unei familii.
Societatea nu incurajeaza in niciun fel legaturile spirituale si bucuria angajamentului mutual fata de obligatii.
Azi se considera ca un angajament este in cel mai fericit caz temporar.
Nu pretuim relatiile, relatiile trebuie sa ne serveasca pe noi. Cand relatia nu mai "merge", trecem mai departe si ne vedem de drum.
Copiii nu mai sunt importanti. Daca ar fi, cum se face ca parintii nu isi vad copiii decat cateva minute atunci cand ii trimit la culcare. Nu ii intereseaza decat asigurarea securitatii materiale, in numele educatiei, pentru copil si atat. Si fac supraveghere si educatie prin telefon.
Omul are nevoi. Nevoia profund umana de a avea o relatie solida, bazata pe iubire, precum si siguranta pe care aceasta o ofera nu este implinita de mentalitatea "feel free", care promite doar momentul, nu si viitorul.
Termenul de baza acum este cel de "cuplare", care se rezuma la a primi fara sa dai nimic in schimb. Si daca nu mai primesti, nu este nicio problema. Pur si simplu mergi mai departe, in alt loc unde te poti cupla si convietui din nou, si tot asa la nesfarsit. Este mai comod asa, desi relatiile de genul "cuplare" nu au profunzime si nici semnificatii, nu implica promisiuni, atasament sau multumire. Nu demonstreaza existenta unor valori asumate.
Am trait intr-un mediu in care am vazut cum se devalorizeaza calitatea de tata, promovandu-se cea de mama singura, tatal nemai fiind o necesitate, ci mai degraba un obstacol in calea realizarii. Materialismul si egocentrismul axat pe cariera devine esential pentru fericire si asta este tot ce conteaza.
Inca tanjesc dupa o familie unita, bazata pe devotament si valori familiale si nu am de gand sa renunt. Desi in cele din urma femeile au ultimul cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu