Pasul Unu: „ Am admis ca eram neputincioşi in fata alcoolului - ca nu mai eram stăpâni pe viata noastră”
· Nimănui nu ii place sa admită înfrângerea totala, cu toate ca este necesar înainte ca orice progres real sa se producă.
· Ii este dovedit alcoolicului prin vasta experienţa.
· Suntem victimele unei obsesii mintale cuplata cu o alergie fizica.
· „Voinţa neajutorata” este lipsa de putere in fata primului pahar.
· Dependenta fizica ne adânceşte dilema pe măsura ce sensibilitatea la alcool creste.
· Noii membri deseori îşi identifica propriul alcoolism când alcoolicii mai vechi îşi spun istoria băutului, si a efectelor consumului asupra vieţii lor.
· Pentru cei sceptici, ii încurajam sa continue sa bea, păstrând in minte ceea ce le-am spus despre alcoolism.
· Pana când alcoolicul nu admite înfrângerea deplina, şansele de succes in recuperare sunt foarte mici. Programul de acţiune descris aici este prea extrem pentru el sa il accepte.
Pasul Doi: „ Am ajuns la credinţa ca o Putere Superioara noua înşine ne-ar putea reda sănătatea mintala”
· Unii oameni nu vor crede, alţii nu vor putea crede si unii nu cred ca Dumnezeu ii va ajuta.
· Sa începem cu……
1. AA nu iţi cere sa crezi in ceva. Paşii sunt doar sugestii.
2. Pentru a sta abstinent nu e nevoie sa faci cei 12 Paşi dintr-o data.
3. Tot ce ai nevoie este o minte deschisa, si sa te debarasezi de societatea in controversa.
· Unii oameni recunosc AA ca o „Putere Superioara” pentru ca membri stau abstinenţi, si ei nu sunt capabili sa o facă. Rezultatele vorbesc de la sine.
· Uneori este mai greu pentru acela care a avut credinţa, dar si-a pierdut-o, decât pentru ateist.
· Unii oameni sunt din punct de vedere intelectual „autosuficienţi” si nu pot fi învăţaţi.
· Unii oameni sunt dezgustaţi de religie datorita unor membri ai bisericii si a comportamentelor acestora. Ei nu îşi vad propriile comportamente, numai ale altora.
· Mulţi alcoolici devin sfidători, invinovatindu-L pe Dumnezeu pentru problemele lor.
· In AA, vedem ca Dumnezeu ne ajuta, daca avem o relaţie corecta cu El.
· Singurul care este „plin de credinţa”, si încă continua sa bea, de obicei se bălăceşte in emoţionalism, si este orb in fata aspectelor calitative, ci doar a celor cantitative ale credinţei.
· Adevărata umilinţa si o minte deschisa ne poate conduce la o credinţa care funcţionează, iar AA este dovada acestui fapt.
Pasul Trei: „ Am hotărât sa ne lăsam viata si voinţa in grija unui Dumnezeu aşa cum si-L închipuie fiecare dintre noi”
· Bunăvoinţa si deschiderea mintii sunt cheile care deschid uşa pasului trei.
· „Decizia” trebuie urmata de o acţiune pozitiva.
· A face începutul este tot ceea ce este necesar pentru ca ea sa se deschidă de la sine.
· Trebuie sa recunoaştem si sa acceptam ca suntem dependenţi de Dumnezeu.
· Problema este ca folosim greşit puterea voinţei.
· Trebuie sa fim convinşi ca o viata dusa după voia noastră este un eşec.
· Cu toate ca are intenţii bune, alcoolicul este egocentrist pana la extreme.
· Alţii nu vor ajunge la aşteptările noastre….trebuie sa fim realişti cu acest lucru
· Cele mai multe probleme din relaţiile noastre sunt cauzate de noi.
· Frica, autoiluzia si autcompătimirea ne domina gândirea.
· Avem nevoie de ajutorul unei „ Puteri Superioare” pentru a ne scăpa de acest egoism.
· Avem nevoie de un „ Nou Patron”. El este „Directorul” si noi suntem „Agenţii” lui.
· Înainte sa ne debarasam de „agitaţie” învăţăm sa „ le lăsam si sa-l lăsam pe Dumnezeu”
· Ne vom găsi Pacea sufleteasca când ne vom întreba cu ce putem contribui la viata, si nu de ce vom primi de la viata.
· Pe măsura ce ne vom găsi Pacea, vom începem sa ne pierdem frica zilei de azi si de mâine.
· „Fie Voia Ta, Nu a Mea” este conceptul cheie din pasul trei.
Paşii Unu, Doi si Trei sunt fundamentul următorilor Paşi…Trebuie sa admitem înfrâgerea, predarea in fata faptului ca avem nevoie de ajutorul unei Puteri Superioare noua înşine si acceptarea Voinţei lui Dumnezeu… Aşa cum il înţelegem fiecare.
Pasul Patru: „Am făcut fără teama un inventar moral amănunţit al propriei persoane”
· Un proces de căutare a faptelor si de găsire a faptelor spre descoperirea adevărului despre noi înşine, sa vedem care „sine” ne-a dominat viata.
· Resentimentele sunt inamicul numărul 1… trebuie sa scăpam de ele….le scriem pe hârtie.
· Ne întrebam de ce am fost furioşi….stima de sine, banii, relaţiile, ambiţiile sunt toate ameninţate….de obicei cauzate de noi înşine.
· Il cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa ii iertam pe alţii, si sa ne ajute sa fim toleranţi cu ei.
· Evitam sa facem inventarul altei persoane, întrebându-ne doar ce am fi putut face mai bine.
· Ne revizuim comportamentul din trecut, si ne întrebam unde am fost egoisţi, necinstiţi, si nu am ţinut cont de alţii,…. pe cine am rănit?
· Scriem toate acestea pe hârtie si le analizam.
In Pasul Patru, ne uitam la defectele de personalitate si începem sa le acceptam ca realitatea despre noi.
Pasul Cinci: „Am mărturisi lui Dumnezeu, noua înşine si unei alte fiinţe umane natura exacta a greşelilor noastre”.
· O evaluare proprie solitara de obicei nu este suficienta. Avem nevoie de alţii sa vedem in trecut, pentru a putea fi oneşti, si a nu fi aroganţi sau sa ne îndepărtam de trecutul nostru.
· Alcoolicul duce o viata dubla…el trebuie sa fie sincer despre el însuşi, cu el însuşi si cu alta persoana.
· Facem acest pas cu o persoana a bisericii sau cu „nasul”.
· După ce facem acest pas de obicei avem un sentiment de uşurare. Putem privi lumea in ochi din nou.
· Acesta este începutul unei treziri spirituale…un sentiment de pace se naşte, si nu mai suntem singuri cu trecutul nostru, am câştigat sinceritatea cu noi înşine.
In Pasul Cinci ne-am admis defectele si am început sa ne întoarcem la o stare mintala mai normala.
Pasul Sase: „Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter”
· După ce am făcut aceşti paşi de inventar, ne-am revizuit acţiunile si ne-am întrebat daca suntem pregătiţi ca Dumnezeu sa ne îndepărteze aceste defecte de caracter…toate. Încercam sa nu ii ascundem nimic din grija lui Dumnezeu, si încercam sa acceptam Voia Lui in viata noastră.
· Devenim sinceri despre cum credem ca Dumnezeu vrea ca noi sa trăim, si suntem de acord sa Il lăsam sa ne ajute sa trăim in acest fel.
· Acceptam protecţia, speranţa si puterea Lui in depăşirea dificultăţilor.
Pasul Şapte: „ Cu umilinţa, I-am cerut sa ne îndepărteze slăbiciune”
· In rugăciune ne predam lui Dumnezeu, aşa cum il înţelegem fiecare, rugandu-L sa ne îndepărteze defectele de caracter, astfel încât sa Ii putem sluji mai bine, Lui si semenilor noştri.
· Învăţăm mai multe despre umilinţa, si ne putem schimba atitudinea fata de Dumnezeu.
· Începem sa acceptam ajutorul unei Puteri Mai Mari decât noi înşine, pentru ca vedem cum funcţionează in viata noastră de zi cu zi.
· Descoperim ca puteam avea umilinţa fără sa fim nevoiţi sa trecem prin suferinţa alcoolismului activ, asta întorcându-ne spre si având încredere in Dumnezeu.
· Umilinţa devine ceva ce fiecare ne dorim sa avem, dar nu “forţata” prin alcoolismul nostru si existenta lui dureroasa.
· Începem sa ii cerem lui Dumnezeu ajutorul, si nu neapărat sa avem pretenţii de la alţii.
· Ne îndreptam atenţia spre Umilinţa, cerând Ajutorul Divin in îndepărtarea slăbiciunilor noastre.
Pasul Opt: “ Am întocmit o lista cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri si am consimţit sa reparam aceste rele”.
- Acest pas se refera la relaţiile personale..............recunoaşterea greşelilor, repararea acestor greşeli, acelora fata de care am greşit.
- De obicei este un proces ce tine toata viata.
- Este începutul pierderii “singurătăţii”, care ii afectează pe alcoolici.
- Ne îndreptam atenţia asupra noastră, nu asupra ceea ce a făcut sau nu o alta persoana.
- Mulţi dintre noi evita sau neaga necesitatea acestui pas, spunând ca ne facem rău doar noua înşine..............numim asta “uitarea intenţionata”.
- Trebuie sa facem aceste reparaţii, pentru a putea face fata conflictului emoţional si vinovăţiei.
- Ne analizam daunele emoţionale, fizice si spirituale pe care ni le-am cauzat.
- Trebuie sa vrem sa-i iertam pe alţii, daca vrem sa fim si noi iertaţi.
- Trebuie sa fim sinceri si sa ne analizam complet relaţiile din trecut.
Pasul Noua: “ Ne-am reparat greşelile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţa, dar nu si atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora”.
- Trebuie sa ne folosim de judecata dreapta, timp si curaj pentru a face acest pas.
- Multe din îndreptări sunt “îndreptări vii” care le facem doar prin faptul ca stăm abstinenţi.
- Unii vor avea nevoie sa facă mai multe îndreptări vii..........bani, scuze etc.
- Trebuie sa ne asiguram insa ca suntem pe “felia abstinentei” înainte sa facem aceste reparaţii.
- Nu exista doar un singur mod de a ne face îndreptările. Cel mai important lucru este sa fim sinceri, fără teama si voitori de a face aceste reparaţii.
- A avea un nas sau un Îndrumător Spiritual te ajuta sa faci acest pas. Este sugerat ca un nou venit sa nu lucreze singur acest pas.
Pasul Zece: “Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele”.
· La Pasul 10 începem sa ne aplicam programul in practica de zi cu zi.
· O continua analiza a ceea ce avem bun si a obligaţiilor este necesara pentru noi alcoolici.
· Este un foarte vechi principiu spiritual..........auto examinarea.
· In abstinenta suntem copleşiţi de “mahmureli emoţionale”, si trebuie sa le facem fata. Acestea sunt “frica, furia, resentimentele, gelozia si alte asemănătoare”.
· Aceste “mahmureli emoţionale” sau “beţii uscate” pot sa dureze ore in şir, zile, săptămâni si in unele cazuri luni. Daca nu reuşim sa le facem fata, ne pot reîntoarce la un consum activ.
· Este un inventar de “căutare a petelor”, care sa il facem in orice moment al zilei, de obicei atunci când suntem intr-o tulburare emoţionala sau mentală.
· Este acel inventar care ni-l facem la sfârşitul fiecărei zile, întrebându-ne de orele care au trecut. Este ca un foaie de bilanţ, ce am făcut bine si la anume avem mai mult de lucru.
· Este un inventar “ocazional”, făcut cu un nas, sau cu îndrumătorul spiritual, si revizuieşte săptămânile sau lunile care au trecut.
· Aceste inventare vor fi ca o a doua natura la noi, si nu mai suntem înspăimântaţi de ele. Ele devin un mijloc de a ne ghida viata de zi cu zi intr-un mod pozitiv si spiritual.
· Când suntem tulburaţi, pentru un oarecare motiv, ne întrebam care este contribuţia noastră, cu adevărat, in aceasta problema. Uneori avem nevoie sa iertam, uneori e nevoie sa lăsam lucrurile sa meargă de la sine, si uneori trebuie sa fim mai răbdători cu noi înşine.
· Încercam sa practicam un mai intens autocontrol, sa facem mai puţine cereri nerezonabile fata de alţii.
· Echilibrul emoţional devine primul nostru obiectiv.
· Când vom putea folosi acest pas, descoperim ca tulburarea emoţionala poate deveni seninătate daca suntem sinceri si folosim Voinţa lui Dumnezeu in a ne ghida propria viata.
· Evitam gândirea critica si negativa, fata de noi sau fata de alţii.
· Ne îndreptam atenţia spre ceea ce am făcut bine si ii mulţumim lui Dumnezeu pentru acesta zi, cerandu-I ajutor pentru o zi de mâine mai buna.
Pasul Unsprezece: “ Am căutat prin rugăciune si meditaţie, sa ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum si-l închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar sa ne arate Voia Lui in ceea ce ne priveşte si sa ne dea puterea s-o împlinim”.
- Este sugerat sa nu evitam rugăciunea si meditaţia ca metoda de recuperare.
- Seara sa ne revizuim ziua, întrebându-ne ce progres am făcut, sau daca trebuie sa reparam ceva. Unde am fost egoisţi, necinstit sau cu frica. Ce am fi putut face mai bine, sau ce am fi putut face corect.
- La trezire, ne gândim la cele 24 de ore care ne stau in fata, si înainte sa începem ziua, cerem îndrumarea lui Dumnezeu in tot ce vom facem, major sau minor. Il rugam sa ne elimine autocompătimirea din gândirea noastră si interesele egoiste.
- Aceasta este o reflectare activa a evenimentelor care vor veni pe parcursul zilei, si o folosim sa evitam capcanele si momentele de indecizie, având încredere in Dumnezeu, aşa cum il înţelegem.
- După o perioada de timp va deveni un lucru natural, vom începe sa luam decizii mai bune, evitând multe probleme si găsind noi soluţii.
- In mod obişnuit, încheiem aceasta perioada de meditaţie cu rugămintea de a ne elibera de propria voinţa si sa facem totul după Voia Lui.
- Uneori ne rugam partenerul si familia sa se alăture in acest moment de rugăciune, dar nu întotdeauna, si nu vom jigniţi daca nu vor.
- Când suntem puşi in fata problemelor si dificultăţilor pe parcursul zilei, luam o pauza si cerem, “ Fie Voia Ta si nu a mea”.
- In timp vom descoperi ca acest exerciţiu funcţionează, si ca putem avea un contact mult mai conştient cu o Putere Superioara noua înşine.
Pasul Doisprezece: “ După ce am trăit o trezire spirituala ca rezultat al acestor paşi, am încercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vieţii noastre”.
- Acesta “Trezire Spirituala” este o conştientizare treptata a ajutorului si dragostei lui Dumnezeu.
- Schimbările de personalitate din ceilalţi 11 paşi sunt o parte a conştientizării ajutorului si puterii lui Dumnezeu.
- Alcoolicul descoperă o abstinenta mulţumitoare.
- Mesajul AA este acum dus in închisori, spitale, clinici, biserici si orice loc care il poate ajuta pe alcoolic sa îşi găsească abstinenta.
- Membrii AA încearcă sa-si trăiască viata bazata pe principiile descrise mai sus.
