SETEA DE INTREGIRE

Există mai multe modalități de a descrie capitularea: ”recunoașterea înfrângerii”, ”acceptarea neputinței”, ”renunțarea”, ” a ajunge la fundul prăpastiei”, ”a muri pe picioare”, ”moartea eului”, Bill Wilson a numit-o ”sfărâmarea eului”. Această experiență a ”morții eului” este una dintre cele mai profunde, mai dificile, dar totodată transformatoare stării posibile. Este distrugerea și metamorfozarea eului limitat sau a definirii de sine limitate. Ea trebuie să se producă pentru a da posibilitatea Sinelui profund să se exprime. Capitularea face loc Puterii Superioare, lui Dumnezeu ”așa cum îl înțelegem noi”, pentru a răzbate dincolo de scuturile și negările care au ținut-o ascunsă”.
SETEA DE ÎNTREGIRE
Christina Grof

Descoperă -ți rolul si joacă-l cât de bine poți.
Încearcă să identifici in ce constă fericirea ta și găsește-ti locul. Caută să afli ce te inspiră și-ți stimulează creativitatea. Acest lucru nu are nimic de a face cu imitarea altei persoane. Deși ceilalți ar putea să ne servească drept model sau să manifeste calități pe care ne-ar plăcea să ni le însușim, in final ei nu pot să ne spună care este locul nostru. Pentru a dobândi această cunoaștere trebuie să privim in noi si in locul in care vitalitatea noastră este la cote maxime și, de asemenea, să găsim curajul si încrederea de care avem nevoie pentru a acționa. Spectacolul existenței umane are nevoie de o largă varietate de personaje pentru a fi dinamic si semnificativ. Eu stiu foarte bine că nu pot să ajung ca Martin Luther King Jr.sau ca Maica Tereza . Dar pot să mă inspir din actiunile lor, să privesc in mine însămi și să -mi găsesc propriul țel.

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

" Iertarea este legată de acceptare, iar pentru a ajunge la acceptare este nevoie să capitulăm. Prin urmare, iertarea devine posibilă printr-o practică a capitulării. La fel ca și capitularea, care este un proces treptat, pe termen lung, iertarea necesită timp. Ea nu se întâmplă peste noapte, ci vine și pleacă in valuri, uneori picătură cu picătură. Dacă practicăm capitularea si acceptarea, ca elemente esențiale ale caii spirituale a refacerii, ne vom ușura continuu povara si vom sfărâma digul. Compasiunea si iertarea ne vor deveni tot mai accesibile. Prin acceptare si renunțare, ajungem la un sentiment de eliberare : eliberarea de trecut, de resentimente și de autodegradarea noastră, de negările si secretele pe care le-am ascuns de noi inşine. Treptat, redescoperim dimensiunile sacre din noi si din jurul nostru, experiența divină a existentei umane."

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

Ajută-i pe ceilalți cu regularitate.

Aceasta este o piatră de temelie a multor tradiții spirituale,inclusiv a programului in 12 Pasi. Ajută-i pe ceilalți fără să ajungi să fi atașat de rezultat. Dă înapoi o parte din ceea ce ai primit. Efectuează munca aferentă celui de-al doisprezecelea Pas, atât de important in cadrul programelor in Doisprezece paşi. Trebuie să stim că, atunci când facem ceva pentru o alta persoană, facem de asemenea acel lucru pentru noi înșine si pentru Dumnezeu. Transmite lectiile pe care le înveti pe parcursul drumului, prin intermediul unor acțiuni pline de compasiune. Nu trebuie să salvăm lumea sau să facem ceva măreț. Poate că acțiunea in slujba celorlalți înseamnă pur si simplu să acordăm atenție nevoilor celor din familie, din comunitatea din care facem parte sau de la locul de muncă.

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

"Cum stăteam hohototind in pat, cu genunchii strânși la piept, viata mea părea să se topească. In timp ce prin minte îmi treceau imagini clare, vii și trăiam o puternică revărsare de emoții, mă priveam și simțeam cum dispar. Dintr-odata rolurile pe care le jucasem in lume, munca mea, iluziile, jocurile si negările care-mi susținuseră nebunia adictivă alunecau spre o groapă neagră și fără fund, unde nu le mai puteam ajunge. Învelișul a ceea ce fusesem murea, se topea. Nu puteam să mai rezist. Eram învinsă total și fără echivoc. Am plâns in fața acestui eveniment îngrozitor. Hohoteam de spaimă, neştiind ce va urma. Jeleam pierderea unei identități care-mi era familiară, sinele delimitat de restul lumii. Curând lacrimile de jale și frică au devenit un val de ușurare : eram ușurată că nu mai trebuia să păstrez cu trudă toate astea. Nu trebuia să mă mai prefac."

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

"Alcoolismul meu mă privea direct in față. Sunt o alcoolică! Imi implinisem cele mai rele temeri : Sunt ca ei! Am simțit cum mi se strânge stomacul. Sunt la fel ca acei oameni dezgustători , urât mirositori, vulgari si murdari, de care m-am ferit întotdeauna. Nu sunt cu nimic diferită de alcoolicii pe care i-am întâlnit in viața mea, in filme si pe străzi, pe care i-am criticat si i -am urât ani de zile. Cuprinsă de o umilință profundă, am simțit cum rezistențele mele, condamnările si mecanismele de apărare încep să dispară, pe măsură ce vedeam mai clar ca oricând realitatea situației mele. Am pierdut complet controlul. Mi-am distrus viața. Sunt obosită si bolnavă. Nu mai pot continua așa. Renunț. "

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

Odată ce ne împăcăm cu ideea caracterului efemer al lumii in care trăim, putem fi liberi să ne bucurăm de ceea ce avem, fără a mai cadea pradă fricii de a pierde aceste lucruri. Dacă depunem eforturile necesare pentru a ne elibera emoțional de relațiile, rolurile și posesiunile noastre, putem să ne relaxăm in momentul prezent și să -i savurăm diversitatea. Această atitudine nu înseamnă că trebuie să adoptăm acea abordare a vieții care spune " mănâncă, bea și fii fericit, că nu știi ce-ți aduce ziua dr mâine". In loc să devenim nonșalanți si nesăbuiți, abordăm fiecare zi cu o responsabilitate si apreciere sporite. Nu teama de moarte este cea care ne îndeamnă să trăim fiecare moment ca și cum ar fi ultimul, ci conștiința caracterului efemer al existentei noastre limitate ne oferă un context in care bogățiile vieții par si mai valoroase.

SETEA DE INTREGIRE
Christina Grof

Mulți alcoolici și dependenți se descriu drept visători sau creatori într-un fel sau altul, sensibili atât la intensitatea cât și la frumusețea vieții. Suntem idealiști; legiuni întregi de oameni ca noi vorbesc despre dorința lor de a-i sprijini pe ceilalți sau da ajuta la rezolvarea problemelor lumii. Unii au fost binecuvântați cu experiențe spirituale, adeseori începând din copilărie. S-ar putea să descoperim că este dificil să ne confruntăm cu lumea complexă, pretențioasă din jurul nostru și tot odată cu complicatul mozaic emoțional, psihic și spiritual din noi. Ți atunci reacționăm prin crearea unor mecanisme elaborate și ingenioase care ne permit să supraviețuim provocărilor existenței noastre sau să scăpăm de ele. Mulți dintre noi ne simțim diferiți de alți oameni, izolați și singuri, ca și cum am privi din afară la restul lumii. Adeseori ne simțim neadecvați, rușinați, mai puțin importanți, inteligenți sau eficienți decât ceilalți oameni. Și simțim adesea o neliniște pătrunzătoare, ca o dorință de mai mult. Acest dor ne duce către relații, activități ori substanțe distructive sau auto-distructive, care par să ne furnizeze temporar piesa lipsă
...................................................................................................
Când ajungem la fundul prăpastiei și ne dăm seama că nu ne mai putem continua activitățile adictive, mulți dintre noi descoperim pentru prima dată, ceea ce căutam. Capitulând, eliberându-ne de vechile și ineficientele noastre moduri de viață, descoperim treptat acceptarea, iubirea, armonia interioară, seninătatea și sentimentul împlinirii. Aceste calități nu se dezvoltă dintr-odată. E nevoie de timp, curaj, răbdare, dorință și de foarte multă atenție. Dar, odată ce dobândim un sentiment al posibilităților ce se deschid în fața noastră, suntem gata să ne angajăm într-o nouă viață.

SETEA DE INTREGIRE

Christina Grof

Preluare de pe Prietenii lui Bill