Când vei atinge sobrietatea emoțională, vei putea face față vieții în condițiile vieții. Te vei ține pe tine însuți în relații, vei fi echilibrat emoțional și vei menține o perspectivă sănătoasă asupra lucrurilor care sunt supărătoare, menții centrul de greutate emoțional în tine și vei rămâne pe pământ în perioadele tulburi, te vei concentra pe lucrurile pe care le poți schimba și accepți și renunți la ceea ce nu poți schimba. Capeți încredere în „procesul de recuperare”, cunoști un nou nivel de libertate emoțională și liniște sufletească.
S-a scris foarte puțin despre acest subiect. Cea mai mare parte a literaturii de recuperare se concentrează pe a deveni abstinent și pe a rămâne așa – și pentru un motiv întemeiat. Trebuie să punem dop sticlei și să-l păstrăm acolo, înainte de a putea lucra la alte probleme. Bill Wilson a recomandat clar această abordare. El a spus, mai întâi „tratamentul pentru băutură” și apoi „dezvoltarea unei maturități și a unui echilibru mult mai reale” (1958). Ruperea cătușelor dependenței este în mod necesar primul pas în recuperare. Dar odată ce obsesia și compulsia de a bea au fost eliminate, ne confruntăm cu: cum să trăim în abstinență.
Din ce în ce mai mulți dintre noi realizează că nu ne-am maturizat cu adevărat, că dezvoltarea noastră emoțională este oprită. Nu ne place cum reacționăm atunci când lucrurile nu merg așa. Suntem conștienți de dificultatea pe care o avem în a ne mângâia și a rămâne echilibrați atunci când suntem dezamăgiți sau răniți. Știm în secret că trebuie să creștem emoțional – că este ceva în neregulă cu modul în care reacționăm atunci când circumstanțele sau oamenii nu ne satisfac așteptările. Și pentru că am dezvoltat un anumit grad de perspectivă de-a lungul anilor, știm că problema noastră este creată de noi.
Dar ce putem face în privința asta? Unii dintre noi ar putea avea probleme în a accepta acest fapt. E greu de recunoscut că suntem încă imaturi, mai ales acum că suntem abstinenți. Dar dacă suntem sinceri cu noi înșine, nu ar trebui să fie prea greu să vedem că suntem imaturi. Dacă aveți vreo îndoială, întrebați doar câteva persoane care vă sunt apropiate. Dă-le permisiunea să-ți ofere feedback sincer despre reacția ta atunci când nu îți vezi de drum. S-ar putea să fii surprins de ceea ce îți spun. Cu toții avem probleme cu viața în termenii vieții.
Deci, iată dilema noastră: calitatea recuperării noastre este determinată de modul în care răspundem la problemele sau provocările din viața noastră. Dar pentru că nu știm cum să răspundem cel mai bine la aceste probleme, ajungem blocați și frustrați. Acesta este miezul problemei noastre. Din nou și din nou, ne așteptăm ca viața să se ridice la nivelul așteptărilor sau specificațiilor noastre. Când nu, încercăm să forțăm cuiul pătrat în gaura rotundă. Cerem imposibilul de la noi înșine, de la ceilalți și de la viața însăși. Și atunci suntem frustrați sau supărați când lucrurile nu merg așa cum am vrea noi. Uneori ajungem să ne simțim și deprimați sau anxioși. De multe ori, aceste reacții duc la o recidivă sau la o beție uscată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu