DE VACANTA! #3

<< ... fii atent clipa de clipa. 

Sa te observi. Sa te intrebi: Ce se intampla in mine acum?

Să fii conştient de ceea ce faci, simţi sau gândeşti,

indiferent care ar fi acţiunile, ideile sau sentimentele tale. 

Să fii acolo, cu ele. Nici înaintea lor (în viitor), nici în spatele lor 

(în trecut). Această practică poartă un nume. 

Se cheamă a fi prezent. 

Este cea mai eficientă şi intensă practică spirituală. Nu există 

nimic mai inteligent. În raport cu ea, orice altceva este un fel 

de elefant visând să devină balerină. 

E adevărat, exerciţiul constant al prezenţei te poate stimula 

să renunţi la anumite acţiuni a căror delicioasă absurditate 

începe să-ţi devină clară. 

Dacă vei începe să practici, se va întâmpla un lucru pe care şi eu l-am experimentat. 
De mii de ori te vei trezi „identificat", adică vei realiza că ai uitat să fii conştient. >>

Si inca ceva:

"De ce nu poţi păstra continuitatea conştiinţei?

In primul rând, obişnuinţa. Pur şi simplu „uitarea de sine" a 

devenit un automatism, ca urmare a nesfârşitelor repetări. 

Te-ai obişnuit să trăieşti, identificat cu gândurile şi stările tale 

şi numeşti asta normalitate."

"Pentru a simţi Sinele, nu ai nevoie de nimic special. 

Doar fii atent şi observă. Ce anume să observi? 

Pe tine însuţi.
Când anume să faci asta? Oricând.

Acesta e unul din cele mai sigure criterii după care poţi 

recunoaşte un om aflat în contact cu Sinele lui: 

acceptă realitatea aşa cum este." 

DE VACANTA! #8

Dispret, inainte de a investiga

<< Prima dată când am dat cu ochii de 12 pași, erau afisati pe un perete in incaperea unde a avut loc prima mea sedinta AA. Eram un "nebaut" cuprins de tremuraturi, după o tortura de sevraj de cinci zile, și in drum spre casă de la o întâlnire cu psihoterapeutul meu, care mă dojenea cu blândețe despre de ce era atât de înfricoșător în a merge la AA (in mare parte era negare și stigma). Am luat un taxi (deoarece eram încă incapabil să conduc) cu gandul sa nu ma abat cumva din drum și să nu ajung la intalnire. Eram intr-o stare mentala de totala lipsa de incredere, asa ca m-am tot codit, m-am invartit, m-am rasucit, dar pana la urma am intrat. Am intrat ca să-mi demonstrez că nu este pentru mine, ca nu aparțin acestui loc.
Normal, m-am uitat la ceilalți oameni și am ajuns la concluzia că nu sunt deloc ca ei. Dacă AA functioneaza pentru unii, ferice de ei. Dar ei erau alcoolici și eu nu. Eram inca dupa mizeria detoxului si sub influenta sevrajului, hotărât să nu mai trec prin asta, convins că amintirea o sa rămâna cu mine, o să-mi amintească, o să mă oprească, o să mă rețină de la a mai consuma abuziv. Dar, in caz ca nu o sa se intample asta, hai sa merg la o întâlnire AA, asa ca o terapie de aversiune. Consumul de alcool m-ar putea doborî în același loc cu acești nenorocosi ghinionisti. Dar nu as lasa sa se întâmple asta cu mine, eram sigur.
Căutând feluri în care nu ne asemanam, am citit pașii și l-am eliminat imediat pe primul, cel care pretindea că nu am putere, pentru că tocmai mi-am dovedit puterea asupra alcoolului trăind o altă detoxifiere "strong". Am spintecat restul pașilor in două categorii: pasii lui Dumnezeu și pasii de grădinița.

Pașii lui Dumnezeu: Jumătate din pași menționeaza pe Dumnezeu: o "Putere mai mare decât noi înșine" ne-ar putea vindeca nebunia (Pasul 2); ei au trebuit să-și întoarcă voința și viata catre Dumnezeu (Pasul 3); au trebuit să-si recunoasca greselile in fata Lui (Pasul 5), să devină pregatiti să-L lase sa elimine toate defectele de caracter (Pasul 6) și să-L roage să facă acest lucru (Pasul 7). Și mai trebuiau să se si roage (Pasul 11).

Nu am crezut într-o soluție spirituală, așa că a fost ușor să resping acești pași ca o înșelăciune a zeloților religioși. Acesta a fost un exemplu de ceea ce AA numește "dispreț înainte de investigație". La dezintoxicare mi s-a spus că nu trebuie să cred în Dumnezeu pentru a obține beneficiile programului in 12 pași!

Pașii de grădiniță: Restul pașilor care au rămas par niste instrucțiuni morale simple, cum ar fi cele date copiilor de 5 sau 6 ani: inventarul greșelilor (pașii 4 și 10), recunoasterea lor (pasul 5) și repararea lor (pașii 8 și 9 ), repetarea acestui proces în fiecare zi (pasul 10); si ajutându-i pe alții (Pasul 12).

Am plecat de la prima întâlnire încă convins că AA nu este relevant pentru mine și nu am văzut nici un motiv de întoarcerea vreodată. Inca o data spun, atitudinea mea a fost un exemplu de ceea ce in AA se numește "dispreț înainte de a investiga". Mintea mea era închisă pentru posibilitatea ca un program în 12 pași să aibă valoare. În recuperare mi-am deschis mintea.

Când am intrat în recuperarea de dupa detox, consilierii mi-au spus că pasii erau cheia pentru a rămâne în viață. M-am gândit că sunt nebuni. Am obiectat, în mod normal, în special la primii trei pași. Dar spre uimirea mea, am descoperit că ceea ce au spus despre pașii 1 și 2 mi s-au aplicat (deși pasul 3 a durat mult mai mult).  Acest lucru m-a convins să nu mai lupt și să păstrez o minte deschisă. Consilierii mi-au spus că atitudinea mea era tipică noilor pacienți.

Ceea ce am învățat în recuperare și prin lucrul cu Pașii cu un sponsor după ce am ieșit de la detox, a fost că programul spiritual nu era o formă de doctrină religioasă. Era o serie de principii bazate pe concepte spirituale universale: spuneti adevărul; tratați-i pe ceilalți așa cum ați dori să fiți tratați; să vă monitorizați greselile inevitabile, să cereți scuze pentru ele și să fiti corecti fără să ii răniți pe ceilalți; si ajutati-i pe alții în nevoie.

De asemenea, am învățat că pașii sunt concepuți a fi instrumente care pot ameliora furia, resentimentele, vinovăția, rușinea și alte sentimente negative care îl determină pe creierul dependent să strige dupa ajutor chimic. De vreme ce aceste emoții vin în mod constant, programul trebuie practicat zilnic, fiecare zi la timpul ei, chiar și pe ore sau minut-cu-minut, la începutul abstinentei. Aplicarea programului în fiecare zi este modul în care alcoolicii își transformă atitudinea, făcând trecerea enormă a psihicului de la falsa convingere că alcoolul este antidotul problemelor vieții la a recunoaște că abstinenta este remediul.

Pot vorbi despre îndoielile sau obiecțiunile față de programul in 12 pași pentru că le-am împărtășit. Aceste îndoieli nu trebuie să împiedice obținerea beneficiilor programului. Și nu trebuie să fie păstrate în secret. Am auzit oameni care exprimă tot timpul îndoieli similare la întâlnirile AA. Și mai degrabă decât să fie criticate sau ostracizate pentru exprimarea lor, membrii AA admira onestitatea și curajul de care este nevoie pentru a vorbi deschis despre ele.

Îi îndemn pe cei care se indoiesc să păstreze o minte deschisă, să elimine ideile preconcepute, să investigheze pe deplin programul in 12 pași și să ii dea o șansă sinceră înainte de a decide că nu este pentru ei.>>

Contempt Prior to Investigation

DE VACANTA! #5

"- am continuat ..."

Pasul 10 - Responsabilitate zilnica

PRINCIPIUL CHEIE: 

Continui să fac inventarul personal, iar atunci când greșesc recunosc imediat si caut sa repar.

Cu Pasul 10 am devenit pregatit pentru un nou mod de a trăi.

Ultimii trei pasi ma ajuta sa-mi mentin modul spiritual de a gandi, de aceea se si numesc adesea pasi de mentinere.

Asa cum am invatat la pasii 4 si 5, un inventar care include doar comportamentele mele nu este suficient pentru schimbare. Este nevoie sa-mi examinez gandurile si sentimentele. Acest principiu este valabil si pentru pasul 10. Continui sa fiu atent la mandrie in toate formele ei si cu smerenie imi las slabiciunile sa fie indepartate prin grija Puterii superioare, asa cum am invatat la pasii 6 si 7.

Cand simt ca ma cuprind ingrijorarea, autocompatimirea, tulburarea, neliniștea, resentimentele sau fricile, in vreun fel, ma întorc imediat cu fata catre Puterea mea superioara si ii permit să înlocuiască aceste gânduri cu pace.

Pe măsură ce acord atenție gândurilor și sentimentelor mele, descopar și ce convingeri negative pastrez în continuare. Cer PS să elimine si aceste lucruri. Practicand pasul 10 nu mai recurg la justificare, raționalizare sau sa dau vina pe orice si pe oricine. Obiectivul este sa tin inima deschisa și mintea concentrata pe lecțiile învățate.

Îmi pun întrebări în timp ce caut echilibru și seninătate în fiecare zi. Pe măsură ce ziua se desfășoară, opresc din cand in cand rapid gândurile sau sentimentele negative care amenință să mă copleșească. Sunt atent la comportamentele vechi sau la tiparele de gândire, în situații extrem de stresante.

Îți spun în momente de criză: "Ce slăbiciune de caracter din mine este declanșată? Ce am făcut pentru a contribui la această problemă? Există ceva ce pot să spun sau să fac, fără pretenții, care să conducă la o soluție rezonabilă pentru mine și pentru cealaltă persoană? Dumnezeu are toată puterea. Eu nu. Il las pe El. Mă voi relaxa și voi avea încredere în El. "

Actiuni

• particip la intalniri ca parte a angajamentului meu privind autoexaminarea si autoevaluarea. Continui sa intaresc relatiile cu ceilalti membri
• sunt atent la gandurile, cuvintele si alegerile mele si le examinez
• diminuez egoul prin dezvoltarea smereniei

"Ferice de cei care se umilesc fără a fi obligați să fie umili"

O modalitate de a mă smeri ar fi ca sunt dispus să elimin gândurile negative înainte de a izbucni în comportamente dureroase. Iar cand experimentez eliminarea gândurilor negative sunt atent la binecuvântările pe care le primesc.

• traiesc in intervalul zilei prezente

Unul dintre cele mai benefice efecte - mental, emoțional și spiritual - ale practicarii principiilor din pași este că am invatat sa traiesc fiecare zi la timpul ei.

• ma straduiesc sa ma imbunatatesc continuu

Sunt dispus (am bunavointa) sa ma evaluez zilnic la fiecare nivel - acțiuni, cuvinte, gânduri, sentimente, convingeri - si asta ma ajuta sa ma dedic imbunatatirii.

Pasul 10 reprezintă acceptarea adevărului că trebuie să continui să trăiesc pe baza unor principii spirituale. Cand ma indepartez de ele, Il rog pe Dumnezeu să-mi readuca pacea. Onestitatea și smerenia ma întăresc. Devin mai conștient de prezența Lui în viața mea, pe măsură ce Il chem să mă ajute să rămân curat spiritual. Invăț să evaluez progresul și să iert imperfecțiunea din mine și din ceilalți. Dorința de a fi în contradicție cu orice sau cu oricine se estompeaza. Auto-evaluarea devine un mod de viață în timp ce ma eliberez de temeri și depăsesc ispitele zilei.

Pasul 10 = Pasii 4-9 pe repede inainte !

Cea mai precisa descriere a Pasului 10 se afla in Big Book, Transpunerea in fapte:

"Continuăm să fim atenţi la egoism, la lipsa de onestitate, la resentimente şi frică (Pasul 4). Îndată ce le simţim acumulându-se (Pasul 6), îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze (Pasul 7). Discutăm imediat despre ele cu cineva (Pasul 5) şi ne reparăm greşelile pe loc (Pasul 9), dacă am făcut cuiva vreun rău (Pasul 8). Apoi, ne îndreptăm gândurile spre o persoană care ar putea beneficia de ajutorul nostru. Iubirea şi toleranţa faţă de alţii constituie codul nostru moral."

Doua aspecte importante in aceste sugestii: 

1. În primul rând, este clar că scopul al pasul 10 este de a incorpora în viața noastră de zi cu zi ceea ce am învățat în lucrul pasilor, de la 4 la 9. Sugestiile includ un inventar în curs de desfășurare, consultarea cu sponsorul sau alti membri de încredere, identificarea și tratarea defectelor de caracter si reparatii ale daunelor facute.

2. În al doilea rând, bine-cunoscutul slogan de la Pasul 12 "progres, nu perfecțiune" oferă cadrul de la care se porneste practicarea Pasului 10. Pasul 10 implică transformarea intenției noaste in anumite calitati și in a actiona, cat putem de bine, in conformitate cu sugestiile primite, dar este bine să înțelegem ca atingerea perfecțiunii spirituale este foarte puțin probabila, dacă nu chiar imposibila, chiar daca un progres spiritual transformator este de așteptat în acest moment al procesului de recuperare.

În cele din urmă, lucrul Pasului 10 oferă un zid de apărare împotriva reacumularii de resentimente, auto-compatimire, rușine și temeri iraționale. Recuperarea poate fi păstrată și îmbunătățită numai cu vigilență și efort persistent. Tentația de a ne baza pe munca deja făcuta - deși a fost semnificativa și, fără îndoială, benefica - este bine să fie evitată dacă vrem ca seninatatea, bucuria și libertatea să persiste. 

Atunci când apele sunt liniștite, putem deveni nepăsători. 

Neglijând Pasul Zece, ne putem ieși din obiceiul de a ne verifica poziția. În schimb, dacă practicăm Pasul Zece, rareori ne vom îndepărta atât de tare încât să nu putem reveni pe drumul cel bun, făcând câteva corecții. 

Îmi dau eu seama că practicarea regulată a Pasului Zece mă poate ajuta să determin ce alt pas mă poate aduce într-o stare mentală mai bună și mai aproape de seninătate?

De vacanta! #6

<< Una din problemele care apar cand ma aflu in postura de 'a face pe plac' oamenilor este că sunt într-o stare grava de lipsa de onestitate. Mi-e frica sa spun adevarul si fiecare interacțiune se bazează pe o teama de conflict. S-ar putea să ne spunem că suntem buni sau că vrem sa facem bine, dar adevarul este de multe ori că ne este pur și simplu frică să facem altfel. De fapt, unii dintre noi, am pierdut capacitatea de a face altfel. 
(Nu e curtoazie, tact sau diplomație dacă mi-e frica sa spun adevarul. 
Sau, invers, dacă ajung intr-o stare de furie ca sa spun adevarul și apoi petrec următoarele 24 de ore cu scuze și chestionandu-i pe ceilalti in legatura cu daca am facut bine sau nu si dacă sunt o persoană îngrozitoare, doar ca sa aud ca n-as fi, sunt fa fel de prins în frica.) 
Ca si 'people pleaser', la sfârșitul zilei nu am nici o integritate. Și este intotdeauna un pret de platit pentru asta.>>

De vacanta! #4

La grup. Tema propusa: Pana cand trebuie sa lucram pasii?

Un coleg imi sopteste "Am propus tema asta pentru ca am auzit unii membri vechi spunand ca ei au lucrat pasii acum 'n' ani si stiu despre ce e vorba."
Zic: Pai, pasii ar fi bine sa fie lucrati pana cand actionezi in conformitate cu principiile lor, in mod firesc si natural, clipa de clipa (cum ii place prietenului meu sa spuna). Adica fara sa mai constientizezi ca ii faci; i-ai lucrat atat de bine si in mod repetat, incat au intrat in subconstient si orice s-ar intampla nu te abati de la ei, in niciun moment.
Ceea ce este imposibil!

Oricat ne-am stradui starea de bine nu este permanenta!

Pentru a creste durata si intensitatea starii de bine este necesar sa lucram pasii. Pana cand? Pana la capat? Care capat? Da, ala, ala care inchide VIATA!

Pasii pot fi lucrati periodic, la anumite intervale de timp (anual, de exemplu).
Pasii pot fi lucrati ori de cate ori ai nevoie. Cand ai o situatie greu de gestionat sau cand starea ta nu este tocmai buna te poti intoarce la Pasul 1 (sau chiar la Pasii 1, 2, 3 - pasii de acceptare). Sau cand observi un comportament neadecvat, ai o cearta sau conflict poti cauta la Pasul 4 ce defecte de caracter sau ce slabiciune au provocat situatia (si poti merge mai departe la 5, 6, 7 in stradania de a le remedia - pasii de curatenie).
Pasii pot fi lucrati zilnic - un inventar si o analiza a momentelor zilei in care emotiile si sentimentele tale au fost puse la incercare, urmate de reparatii (Pasul 10); rugaciunea si meditatia practicate zi de zi, neuitand sa fii recunoscator pentru abstinenta ta (Pasul 11) (starea de nemultumire, venita indeobste din lucruri putin importante, poate fi contracarata cu starea de recunostinta!); transmiterea mesajului (Pasul 12) care poate fi facuta mergand la grup sau vorbind / telefonand unui membru al comunitatii (10, 11, 12 - pasi de mentinere).

 Sunt trei entitati pe lumea asta si cu ele avem nevoie sa imbunatatim relatiile:
- cu Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, (pasii 1, 2, 3)
- cu Sine (pasii 4-7) si
- cu ceilalti (pasii 8,9)
dupa care urmeaza mentinerea relatiilor nou create (pasii 10, 11, 12)

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine.
Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.

Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.
La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.
Din cand in cand ma indrept spre margine (daca n-as fi fost in mijloc probabil as fi fost cazut deja!), dar acum este o forta care ma trage inapoi la locul meu. Cand sunt una cu Puterea mea superioara, cand sunt una cu Sinele meu, sunt in ECHILIBRU.

De vacanta #2

"Pasul 7 este acţiunea prin care producem o schimbare de atitudine. Aceasta schimbare ne va permite sub ghidarea smereniei, să ieşim din noi-înşine către ceilalţi şi către Dumnezeu" 

"Unele defecte de caracter vor fi transformate total. Pe altele le vom lucra în timp, cu ajutorul Domnului. Iar pe altele vom învăta să le acceptăm."

"Tiparele noastre de comportament vor deveni acceptabile, iar cu timpul chiar hazlii. Defectele ne vor fi curătate, eliminate sau vor deveni suportabile."
  
Defectele de caracter pot fi:
- inlaturate
- temperate
- transformate.

Pasul 7. 

Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele.

Scopul
Nu poți sa-ti depasesti defectele de caracter, fără umilință. Mult prea des, alcoolicii sunt victime ale mândriei și egoismului. Pasul 7 inseamna sa începi să practici umlinta și sa imbratisezi o schimbare de atitudine, ceea ce va duce la o viață fericită.

Cum?
Este important să simti durerea pe care ai mascat-o cu alcool.

• Renunta la increderea in tine pentru increderea intr-o Putere mai mare, indiferent care ar putea fi pentru tine.
• Învață să practici umilința și sa pui transformarea caracterului înaintea comoditatii.
• Fa din „onestitate, toleranță și dragostea adevărată pentru om și Dumnezeu“ o practica de zi cu zi de viață.
• Accepta faptul că umilința este necesară pentru a realiza o viață in abstinenta și împlinita.
• Schimba perspectiva de la una centrata pe ego la una centrata pe umilință si altruism.

Sugestii

• Fii dispus să suferi și să simti durerea. Este important să se simti durerea mascata pana acum de alcool. Este un pas necesar spre recuperare și bunăstarea spirituală.
• Fii răbdător. Schimbarea nu se poate face peste noapte.

Mituri

• Umilința nu este necesara pentru recuperare. Nu-ti poti vedea defectele fără sa te smulgi din ego si mandrie. Aceasta introspectie nefiltrata in tine permite sa dezvolte o atitudine umilă și corectarea defectelor de caracter.

Impartasire - o perspectiva asupra Pasului 7

Când mă gândesc la pasul 7 mă gândesc la umilință, deoarece tinde să fie tema centrală a acestui pas.
Umilința pentru mine înseamnă a mă privi cu o perspectivă onestă și realistă. Inseamna sa nu ma gândesc că sunt deasupra dependentei mele sau a altor persoane. Când am crezut că eu sunt „tot si toate“ și ca am control asupra vieții mele, am trait într-o realitate alternativă, pentru că viața mea și mai precis viata mea emoțională a fost o mizerie totala.
Apoi, odată ce am intrat în recuperare și sa lucrez programul, am avut tot ce mi-a trebuit ca să ma confrunt cu unele lucruri nesanatoase care m-au condus catre nebunie, cum ar fi:

• Anxietate.
• Iritabilitate.
• Furie.
• Depresie.
• Rușine.
• Regret.
• Hotărâre.
• Invidie.
• Și altele.

Toti pasii anteriori mi-au aratat importanța Pasului 7 și a predarii voinței și vietii mele in grija unei Puteri Superioare, pentru a cere ajutor, încă o dată.

Este nevoie de smerenie pentru a cere unei Puteri Superioare sa elimine deficiențele. Poti spune:

Știi, eu chiar nu pot face acest lucru pe cont propriu. De exemplu, această vină este ca o plaga pe mintea mea. Mă omoară incet-incet și nu-i pot da drumul pe cont propriu. Mă vei ajuta?

Sincer, am fost pregatit să-mi trăiesc viața cu smerenie. Am încercat prea mult timp sa fac lucrurile pe cont propriu si, de obicei, am ajuns într-o mizerie.

La acest pas am cerut Puterii mele superioare sa-mi elimine deficiențele. Pot fi ele eliminate dintr-o dată? Nu.

Ceea ce am observat, totuși, a fost că așa invitand în mod conștient Puterea mea superioara sa-mi elimine defectele de caracter în fiecare zi, ele au fost din ce in ce mai puțin evidente.

De exemplu, unul dintre neajunsurile mele a fost furia atunci când lucrurile nu au mers cum am vrut eu. Reacționam cu furie si ma bosumflam ca o fetiță când nu am primeam ceea ce credeam ca vreau. Acest lucru nu prea era atractiv.

Așa că, atunci când am început sa lucrez Pasul 7, am cerut Puterii mele superioare sa-mi elimine această furie și să mă ajute să stau calm, rece și sa ma adun atunci când universul nu imi satisface fiecare dorință.

Rezultatul?

In cele din urmă am învățat cum să observ lucrurile printr-o lentilă diferită. O lentila care nu-mi mai filtra viața prin perspectiva unui om descurajat, singur, speriat, ci mai degrabă a unui adult tamaduit, matur, iubibil.

Nu e un truc magic pe care Puterea noastră superioara il face pentru a elimina neajunsurile noastre (deși unele sunt eliminate în mod miraculos de repede). Învățăm treptat cum să dam drumul, sa depășim, sa gestionam dorinta de a fi in control, atunci când este vorba de defecte. Este o călătorie spre iubirea de sine și o noua perspectiva asupra vieții!

Pasul 7 inseamna sa asocierea cu Puterea  superioara cu intentia de a o lasa sa faca pentru noi ceea ce noi nu putem face. Ma straduiesc sa fac ce imi sta in putință și am încredere in Puterea superioara pentru restul.

Cu Puterea Superioara alaturi problemele devin situatii.

In timp, se va observa atenuarea defectelor (mai putine reacții dure, frica, mândrie, rușine, gelozie, furie, invidie, lăcomie, etc.); acestea se vor ivi mai rar pe neasteptate,  în schimb vor aparea lucruri pozitive cum  sunt iubirea, acceptarea, smerenia, răbdarea, bunătatea, blândețea, stăpânirea de sine, etc.

DE VACANTA! #1

Structura pasilor și obiectivele pe care fiecare pas își propune să le realizeze:

Pasi de acceptare - Fundatia 

Obiectiv: sa traim pe baza unor principii noi

________________________________________________

Pasul 1 - problema = suntem neputinciosi in fata alcoolului si viata a ajuns de necontrolat - Acceptare

Pasul 2 - solutia = o Putere superioara noua insine ne-ar putea ajuta sa ne recuperam - Sanatate mintala

________________________________________________

Pasi de actiune 

Obiectiv: sa ne restauram trecutul

________________________________________________

Pasul 3 - actiune = luam decizia de a ne baza pe Dumnezeul nostru, asa cum il intelege fiecare, sa aiba grija de viata noastra - Actiuni bazate pe aceasta noua convingere

________________________________________________

________________________________________________

Pasul 4 - problema = resentimentele noastre ne-au tinut in alcoolism - Un inventar onest asupra vietii noastre.

Pasul 5 - solutia = admitem noua insine, unei alte persoane si Dumnezeului nostru partea noastra in aceste resentimente

________________________________________________

________________________________________________

Pasul 6 - problema = defectele noastre de caracter ne-au condus catre alcoolism

Pasul 7 - solutia = devenim dispusi ca Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, sa ne indeparteze toate aceste defecte de caracter

________________________________________________

________________________________________________

Pasul 8 - problema = alcoolismul nostru ne-a facut rau noua insine si altor persoane

Pasul 9 - solutia = facem reparatii fata de noi insine si de cei pe care i-am ranit

________________________________________________

Pasi de mentinere si imbunatatire

Obiectiv: sa ne mentinem o abstinenta senina si sa crestem spiritual

________________________________________________

Pasul 10 - actiune si crestere = adoptam actiuni necesare mentinerii recuperarii - Practicarea zilnica a pasilor 1-9

Pasul 11 - actiune si crestere = folosim rugaciunea si meditatia pentru a trai in acord cu planul lui Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, pentru vietile noastre - Conexiune spirituala si crestere

Pasul 12 - actiune si crestere = transmitem celor care mai sufera din cauza alcoolismului Acest mesaj al recuperarii - Ne traim vietile pe baza acestor principii spirituale.

________________________________________________

Aminteste-ti ultima betie

Viaţa fără băutură
- Aminteşte-ţi ultima beţie -

„Când un prieten ne oferă "un pahar", intenţia lui normală este de a ne propune un pahar sau două din politeţe. Dar dacă, prudenţi, ne reamintim tot alaiul suferinţelor ultimei beţii, nu vom cădea în capcana concepţiei despre "un pahar" pe care o avuseserăm în trecut. Pentru noi, astăzi, implacabilul adevăr psihologic este că un pahar înseamnă cu siguranţă îmbătare, mai de­vreme sau mai târziu. Pe silabe: ne-caz si-gur!
Băutul pentru noi nu mai înseamnă muzica, râs, voie bună şi făcut cu ochiul, ci boală şi durere.”

Viaţa fără băutură
- Aminteşte-ţi ultima beţie -

„În schimb, sfârşeam negreşit bând mai mult decât un pahar şi intrând la necaz, într-o formă sau alta. Uneori era doar o stare de nemulţumire, sentimentul că beam prea mult; însă, alteori, era vorba de certuri în familie, probleme la serviciu, boli grave, acci­dente, griji financiare ori încălcări ale legii.
De aceea, acum, când ni se oferă "un pahar", încercăm să ne amintim întregul şirag al consecinţelor legate de consumarea "unui singur păhărel". Urmărim imaginea acelui păhărel până la capăt, până la ultima beţie îngrozitoare, cu mahmureala de după.”

IDENTIFICARE!

Alcoolicii Anonimi
- fragment -

"Noi am ajuns la convingerea că alcoolismul este o boală şi că această boală afectează anturajul suferindului mai profund decât oricare altă maladie. Un bolnav de cancer atrage compasiunea tuturor celor din jur, nicidecum mânie sau sentimente rănite. Alcoolismul, însă, aduce cu sine distrugerea a tot ce este valoros în viaţă. Această boală îi afectează pe toţi cei care vin în legătură cu alcoolicul, pentru că aduce neînţelegeri şi resentimente cumplite, insecuritate financiară, dezgustul prietenilor şi al patronilor, o viaţă chinuită copiilor nevinovaţi, tristeţe în sufletul soţiei şi al părinţilor. Lista durerilor poate fi continuată la infinit.

Psihiatrii de înaltă competenţă profesională care ne-au tratat, au constatat că uneori le este aproape imposibil să convingă un alcoolic să discute deschis despre situaţia sa. Lucru straniu, faţă de soţiile noastre şi de prietenii intimi suntem şi mai închişi decât faţă de medici.

Dar fostul băutor-problemă care a găsit soluţia la care ne referim aici, este înarmat cum trebuie cu date despre sine şi poate, în general, câştiga încrederea deplină a altui alcoolic, în câteva ore. Nu se poate realiza mai nimic, înainte de câştigarea unei astfel de încrederi.

Iată ce s-a dovedit foarte eficient în experienţa noastră: Bolnavul este abordat de cineva care a trecut prin aceleaşi dificultăţi şi este clar că ştie despre ce vorbeşte. Întregul comportament al alcoolicului abstinent stă mărturie de netăgăduit a faptului că el deţine un răspuns real, că nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, că - sincer - nu vrea nimic altceva decât să fie de ajutor, că nu cere plată pentru consultaţie şi că nu urmăreşte nici un scop egoist. Bolnavul vede că nu trebuie să facă nimănui pe plac şi că nu i se ţine morală. După o astfel de abordare, mulţi "îşi iau patul lor şi umblă".

24 iulie

AJUTÂNDU-I PE ALŢII

În calitate de foşti băutori problemă, vieţile noastre depind de grija constantă faţă de ceilalţi şi de modul în care am putea să-i ajutăm să-şi satisfacă trebuinţele.

ALCOOLICII ANONIMI

Problema mea era egoimul. Toată viaţa mea, oamenii făceau tot felul de lucruri pentru mine, iar eu nu numai că aşteptam acest lucru, dar mai eram şi nerecunoscător şi dispreţuitor că nu făceau mai mult. De ce ar trebui să-i ajut pe alţii când ei trebuiau să mă ajute pe mine? Dacă alţii aveau probleme, înseamnă că le meritau, nu? Eram copleşit de mila de sine, de furie şi resentiment. După care am înţeles că, ajutându-i pe alţii fără a aştepta ceva în schimb, aş putea scăpa de obsesia asta vizavi de propria persoană, iar dacă înţelegeam ce înseamnă să fii umil, voi afla ce sunt pacea şi smerenia. Şi nu va mai trebui să beau.

E bine asa cum e!!!

Unul din beneficiile Pasului 4 (cunoasterea de sine si impacarea cu mine insumi) este ca ajungem sa ne cunoastem limitele.
Pana atunci Mai mult poate insemna prea mult! (risc sa pierd si ce am!) si Bine este suficient de bine!

<< MEDITAȚIE 23Iulie

Astăzi voi încerca să mă mulțumesc cu mai puțin decât aș dori să fie posibil și să am bunăvoința nu numai de a accepta acest lucru, dar și de a-l aprecia. Astăzi nu voi aștepta prea mult de la nimeni – mai ales de la mine. Voi încerca să țin minte că mulțumirea vine din acceptarea cu recunoștință a binelui care vine asupra noastră și nu din furia noastră pentru că viața nu este „mai bună”. Îmi dau eu seama de diferența dintre resemnare și acceptarea realistă?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să nu-mi fixez țeluri nerealist de înalte, având așteptări prea mari. Fie ca eu să mă uit în urma mea suficient de mult, încât să îmi dau seama că scopurile imposibile stabilite de mine au fost, de fapt, capcane ale alcoolismului meu; de cele mai multe ori, le atingeam doar pe jumătate, confruntându-mă cu propriul eșec. Aceste sentimente de „am dat-o din nou în bară” au devenit scuze tipice pentru a mă reîntoarce la băutul care mi-a accentuat și mai mult mizeria. Fie ca eu să evit acest tipar patologic. Fie ca eu să fiu realist.

Ce să-mi amintesc azi
Bine este suficient de bine.>>

Sursa Programul Sf Dimitrie

PUNEREA IN PRACTICA!

Tuesday, July 10, 2018

Schimbă perspectiva

<< Bine v-am regăsit oameni dragi

M-am gândit ca astăzi să vă scriu câteva exemple de schimbare a perspectivei astfel încât să fim bine cu noi, să nu ne mai încărcăm cu prea multă tensiune.
   Un prim exemplu este legat de o programare la doctor planificată acum o lună jumătate de care am uitat cu desăvârșire, deși îmi reamintisem de ea cu 2 zile înainte, și chiar o aveam în calendar pe telefon. De obicei telefonul obișnuia să-mi anunțe evenimentele, de data asta a uitat, sau n-am băgat eu de seamă. Programarea era de dimineață, iar eu am sărit ca arsă din pat pe la prânz cu speranța că uitându-mă în telefon, acesta îmi va arăta că de fapt acea planificare era după-amiază. Nu a fost așa. În acest punct am început să resimt o anumită frustrare, și aveam de ales modul în care voi reacționa. Altă dată aș fi înjurat, m-aș fi enervat foarte tare, aș fi țipat la prima persoană pe care o întâlneam, și aș fi crezut că toată ziua este ruinată, dacă nu chiar viața (asta pentru că uneori duceam lucrurile la extrem și generalizam destul de mult). Acum, în schimb, am ales să respir, să mă gândesc mai degrabă la o soluție decât la cine este vinovatul pentru această „nenorocire”. Altă dată aș fi renunțat poate cu desăvârșire la programarea aceea, crezând că nu mai am eu vreo șansă să ajung anul ăsta la doctorul respectiv. Acum mi-a trecut prin minte să sun și să văd ce se poate face în situația dată, fără proiecții, fără așteptări. Și ce să vezi? Am găsit un loc a doua zi! Incredibil! Eram uluită. Credeam că glumește. Dar cu un ton calm, am spus că da, este în regulă. Care era probabilitatea să uit (eu în general am o agendă foarte strictă cu ce am de făcut și o respect)? Și care era probabilitatea să găsesc un loc chiar a doua zi? Nu am putut decât să fiu recunoscătoare Puterii mele Superioare pentru acest eveniment. Acum știu că nu eu sunt regizorul vieții mele. Dacă încă mai credeam că eu regizez întregul spectacol, aș fi avut o zi (sau mai multe zile) tare amară. Cât de bine este să predai frâiele! Tare îmi doresc să-mi amintesc să fac asta cât de des pot. Și sunt foarte recunoscătoare că mi-am adus aminte de asta și a doua zi când m-au sunat să amâne programarea cu 2 ore :) Iar tensiunea care a existat totuși am putut să o scot foarte rapid într-un mod asertiv. Am dat muzica un pic mai tare și am cântat pe o melodie.
  Un alt doilea exemplu este de azi noapte când fiul meu s-a trezit și a început să plângă, să tot strige NU/nu vreau, să tragă de mine în toate direcțiile. Pentru prima oară am încercat o metodă nouă de a face față tensiunilor care altfel s-ar fi acumulat rapid în organism. Este o metodă de comunicare nonviolentă, în care doar observi și oglindești pe cel din fața ta. De exemplu, la țipetele de NUUU, am ales să-i „răspund” cu „Aud când spui NU/ te aud că spui NU/nu vreau”. Și am observat că metoda asta chiar funcționează pentru că uneori lovește când este foarte supărat, iar acum pe perioada cât am aplicat această metodă chiar s-a calmat.
   Dacă doriți să vorbim mai mult despre asta îmi puteți scrie :)
   Până data viitoare vă îmbrățișez cu dragoste și recunoștință! >>

Sursa: blogul RENASTEREA
Clic aici: Schimbă perspectiva

https://calearenuntarii.blogspot.com/2018/07/schimba-perspectiva.html

arcul de triumf

<< Multi dintre noi consideram necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa purtam o discutie despre noi cu o alta persoana cind vom gasi suficiente motive pentru aceasta. Primul si cel mai bun motiv este ca daca sarim acest pas vital, s-ar putea sa nu reusim in abstinenta. Vedem mereu la membrii noi incercari de a trece sub tacere anumite aspecte ale vietii lor. Incercind sa evite aceasta experienta, dupa parerea lor umilitoare, au adoptat metode mai usoare. Aproape fara exceptie, cei care au facut asa, mai devreme sau mai tirziu s-au reapucat de bautura. Se intrebau cum de nu au reusit, caci au au urmat in mod constiincios restul pasilor. Motivul este ca ei nu si-au terminat curatenia interioara.

Odata intorsi acasa, vom cauta un loc linistit in care sa ne retragem pentru o ora, ca sa recapitulam cu grija cele facute. Ii multumim lui Dumnezeu din toata inima ca am ajuns sa-L cunoastem mai bine. Luind aceasta carte de pe raft vom cauta pagina pe care sint scrisi cei doisprezece pasi. Vom citi cu atentie primii cinci pasi, pentru a descoperi daca nu am omis ceva, pentru ca acum construim un arc de triumf pe sub care vom trece eliberati. Ne vom intreba daca ceea ce am construit pina acum este destul de solid. Am pus oare fiecare piatra la locul ei? N-am fost oare zgirciti cu cimentul pus la fundatie? Am incercat oare sa facem mortarul fara nisip?

Viata spirituală nu este doar o teorie. 
Noi va trebui să o traim. >>

Meditatia de azi!

<< TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA

Viaţa spirituală nu este o teorie. Trebuie s-o trăim.

ALCOOLICII ANONIMI

Pe când eram un novice în program, nu puteam să înţeleg cum poţi să trăieşti conform aspectului spiritual al programului, dar acum, când sunt abstinent, nu pot să înţeleg cum e posibil să trăieşti fără el. Spiritualitatea era ceea ce căutasem. Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, mi-a oferit răspuns la întrebările care m-au făcut să beau timp de douăzeci de ani. Ducând o viaţă spirituală, cerându-I ajutor lui Dumnezeu, am învăţat să iubesc, să ţin cont şi să simt compasiune pentru toţi semenii mei, dar şi să simt bucurie într-o lume în care, înainte de aceasta, simţeam numai frică.>>