arcul de triumf

<< Multi dintre noi consideram necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa mergem mai departe. Ne vom simti mai impacati cu faptul ca e necesar sa purtam o discutie despre noi cu o alta persoana cind vom gasi suficiente motive pentru aceasta. Primul si cel mai bun motiv este ca daca sarim acest pas vital, s-ar putea sa nu reusim in abstinenta. Vedem mereu la membrii noi incercari de a trece sub tacere anumite aspecte ale vietii lor. Incercind sa evite aceasta experienta, dupa parerea lor umilitoare, au adoptat metode mai usoare. Aproape fara exceptie, cei care au facut asa, mai devreme sau mai tirziu s-au reapucat de bautura. Se intrebau cum de nu au reusit, caci au au urmat in mod constiincios restul pasilor. Motivul este ca ei nu si-au terminat curatenia interioara.

Odata intorsi acasa, vom cauta un loc linistit in care sa ne retragem pentru o ora, ca sa recapitulam cu grija cele facute. Ii multumim lui Dumnezeu din toata inima ca am ajuns sa-L cunoastem mai bine. Luind aceasta carte de pe raft vom cauta pagina pe care sint scrisi cei doisprezece pasi. Vom citi cu atentie primii cinci pasi, pentru a descoperi daca nu am omis ceva, pentru ca acum construim un arc de triumf pe sub care vom trece eliberati. Ne vom intreba daca ceea ce am construit pina acum este destul de solid. Am pus oare fiecare piatra la locul ei? N-am fost oare zgirciti cu cimentul pus la fundatie? Am incercat oare sa facem mortarul fara nisip?

Viata spirituală nu este doar o teorie. 
Noi va trebui să o traim. >>

Meditatia de azi!

<< TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA

Viaţa spirituală nu este o teorie. Trebuie s-o trăim.

ALCOOLICII ANONIMI

Pe când eram un novice în program, nu puteam să înţeleg cum poţi să trăieşti conform aspectului spiritual al programului, dar acum, când sunt abstinent, nu pot să înţeleg cum e posibil să trăieşti fără el. Spiritualitatea era ceea ce căutasem. Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, mi-a oferit răspuns la întrebările care m-au făcut să beau timp de douăzeci de ani. Ducând o viaţă spirituală, cerându-I ajutor lui Dumnezeu, am învăţat să iubesc, să ţin cont şi să simt compasiune pentru toţi semenii mei, dar şi să simt bucurie într-o lume în care, înainte de aceasta, simţeam numai frică.>>