Ca si membru AA am responsabilitati. Sunt responsabil. Atunci cand cineva, oriunde, cere ajutorul, vreau ca o mana a AA ului sa fie acolo si pentru asta sunt responsabil. Am responsabilitatea sa ma asigur ca atunci cand cineva cere ajutorul, mana AA ului sa fie acolo, dar nu este musai sa fie mana mea, pot ruga pe altcineva sa se ocupe. Din momentul in care i am introdus la sedinte si in program, ei au informatiile de care au nevoie, iar cum le folosesc (sau nu), nu este responsabilitatea mea.
Cu totii am vazut in AA, oameni furiosi din diferite motive, in trecut eram de acord cu ei in lantul de justificari pe care il ofereau, fata de deciziile grupului sau intergrupului.
Pentru mine, astazi, acea furie nu imi face bine, mie sau celor din jurul meu. Sa raman calm si sa fac ceea este bine, ma ajuta pe mine.
Este o mare realizare pentru mine sa spun nu. In trecut, lasam pe planul doi viata mea, in favoarea obligatiilor AA. Alocam prea mult timp pentru ceva ce putea fi facut si de altcineva la fel de bine, daca nu chiar mai bine. Ma gandeam ca nu va face nimeni lucrurile asa cum le faceam eu. Astazi pot sa spun nu, atata timp cat nu spun nu la tot, facandu mi partea mea si lasandu i pe ceilalti sa acumuleze experienta, asa cum am acumulat si eu.
Nu am responsabilitatea pentru ceilalti, din momentul in care au intrat in grup si in programul de recuperare, responsabilitatea devine a lor si vor merge pe drumul lor. Trebuie sa stiu cand sa fac un pas inapoi si sa le dau voie sa faca propriile greseli.
Cineva mi a spus, candva "Nu stiu ce este bine pentru mine, astfel, cum as putea sa stiu ce este bine pentru tine?" . Ceea ce are nevoie cineva, poate fi departe de ceea ce am eu nevoie, in aceeasi situatie. Asadar, atata timp cat sunt acolo sa ajut, cand mi se cere, nu este nevoie sa anticipez ceea ce ar putea avea ei nevoie.
"Cei mai multi oameni sunt atat de fericiti, pe cat se hotarasc ei sa fie" ...Wow, ce revelatie!
Cand beam, ziceam ca as fi fost mult mai fericit daca as fi avut alt serviciu, alt partener, alta casa, etc. Astazi imi accept soarta si ma adaptez ei. Nu am nevoie de influente din exterior pentru a fi fericit, pot sa accept cu recunostinta toate lucrurile din viata mea, bune sau rele, accept lucrurile pe care nu le pot schimba, schimb ceea ce pot si gasesc intelepciunea de a le pot deosebi.
Iubesc AA ul, imi ofera posibilitatea/dreptul de a gresi, imi ofera posibilitatea de a mi schimba total gandirea. Dar, cu aceste drepturi/posibilitati, este necesar sa fiu capabil de a oferi si celorlalti aceste posibilitati/drepturi. Traditia a patra, imi ofera dreptul de a fi auzit, chiar daca ceilalti nu sunt de acord cu mine.
Astazi, am dreptul de a avea propriile sentimente/trairi - tristete, nebunie, bucurie. Nu ma aflu pe strada fericirii, in fiecare zi. Am zile bune, mai putin bune si mai rele. Viata ar fi plictisitoare altfel.
Preluare de pe Prietenii lui BillTraducere: C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu