<< Comportamentul nostru fata de acel prim pahar este la fel de absurd si de neinteles ca al unui tip care, sa zicem, a gasit o pasiune pentru traversatul strazilor doar prin locuri nepermise. Saltul prin fata masinilor lansate in plina viteza ii provoaca o placere nebuneasca. Timp de citiva ani simte placere deosebita in acest "sport", in ciuda avertismentelor prietenesti. Pina acum l-ati etichetat drept un tip cu idei cam bizare despre notiunea de "distractie". Apoi norocul il cam paraseste si este lovit de mai multe ori, una dupa alta de vehicule. In mod normal, ar fi timpul s-o lase balta. Curind dupa aceea are un accident si se trezeste cu o fractura a craniului. Dupa o saptamina de la parasirea spitalului, un troleibuz ii rupe o mina. Va promite sa nu mai traverseze strada decit pe la marcaje, dar dupa citeva saptamini isi rupe ambele picioare.
Si aceasta conduita continua ani buni, cu permanentele sale promisiuni de a fi prudent; merge pina la juramintele de a nu mai iesi in strada. In final, va fi incapabil de a mai munci, sotia da divortul iar el ajunge de risul celor din jur. Incearca toate mijloacele care ii trec prin minte pentru a-si scoate din cap ideea traversarilor prin locuri nepermise. Se interneaza la psihiatrie, sperind ca astfel sa-si schimbe in bine felul de a fi. Dar in ziua externarii, sare prin fata unei masini de pompieri care-i rupe coloana vertebrala. Nu-i asa ca un astfel de om este complet nebun?
Credeti ca ilustrarea noastra este prea ridicola? Noi, care am trecut prin acest iad trebuie sa recunoastem ca, daca am inlocui alcoolismul cu traversatul prin locuri nepermise, descrierea de mai sus s-ar potrivi pina in cele mai mici amanunte. Oricit de inteligenti, de prevazatori am dovedit ca sintem in alte privinte, comportarea noastra a aratat o nebunie ciudata acolo unde s-a amestecat alcoolul. Limbajul pare cam dur – dar oare nu este asa? >>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu