101 shares - SEVEN

Fiind capabil să spun multumesc, în cele din urmă

<< Motivul pentru care m-am dus la dezintoxicare a fost că am crezut că as fi putut învăța să beau în siguranță. La vremea aceea era acolo o cunoștință de-a mea, internata pentru bautura - eu eram în programul A, el era în programul B (de fapt mergeam la același spital pentru tot felul de tulburări psihotice cam 3 ani înainte de a atinge fundul sacului si a recunoaste ca sunt alcoolic) .
M-am gândit că nu știam prea multe despre consumul de alcool, tot ce știam era că el a fost acolo pentru problema băuturii și a băut din nou când a ieșit. Așa că am crezut că l-au învățat cum să bea, iar când eu am avut o problemă cu alcoolul, într-un mod foarte naiv, am sunat la dezintoxicare, m-am înscris, am primit un pat pentru programul de 28 de zile. N-aș fi pus piciorul în spital dacă n-aș fi avut impresia că vor să-mi dea o lecție de cum se bea.
Dupa ce am intrat in abstinenta n-am mai avut nici un contact cu acea persoană care *m-a înșelat*, până pe la 19 ani de abstinenta, cand am intrat într-un restaurant si l-am intalnit. Nu am avut nicio intentie sa il intalnesc, a fost cu totul intamplator. Atunci i-am spus cum el, fara vrea, fara sa stie,  m-a determinat să merg la dezintoxicare.
Încă bea și nici nu înțelegea semnificația povestirii mele si rolul pe care l-a avut el în ea. Dar această experiență m-a făcut sa-i fiu recunoscător și am reușit să-i spun cum m-a ajutat, desi a trecut atat de mult timp. 
Dar când vine timpul, este timpul sa fiu onest si sa pot s-o spun.>>