BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


miercuri, 4 iulie 2018

In memoriam: ultimul mesaj!

<< Ne-am cunoscut intr-o zi din toamna anului 2011, când a intrat in casă si a spus scurt *Bună, eu sunt D., ce am de făcut?* Și s-a apucat să picteze scăunele si măsuțe. Și de atunci nu a mai plecat niciodată din viața mea. Când lucra zămbea, cânta și uneori spunea lucruri care te faceau să râzi în lacrimi. Pentru că avea mult umor și poftă de viață. Și niște degete lungi, care știau cum sa prefacă orice gând imaginat în minune. Așa am cunoscut-o pe D. Era în toamna când pregăteam casa în care urma să se nască Lumea lui MOMO. Scria, picta, cosea, broda, croia, juca teatru, făcea critică literară, cânta - nu știu dacă era vreun talent care să nu se fi lipit de ea. Zâmbetul, imbrățisarea, căldura și discreția ei mereu m-au fermecat mereu. Îi port hainele, gențile, pe unde ma învărt in căsuța lui MOMO este ea, soarele zâmbeste ferestrelor mele prin perdelele brodate și cusute de D., iar povestile lui Momolino n-ar fi ajuns la voi fără costumele si decorurile create de ea. Imi amintesc cu bucurie si nostalgie primul spectacol pe care l-am, făcut împreună, Alice în sufrageria minunilor, unde a jucat-o cu atâta grație pe Regină după ce cusut o lună la rochii. Acum o lună am imbrațisat-o pentru ultima oară si am putut să ii spun cât o iubesc si că ii multumesc pentru felul în care îmi îmbogățește viață. Sunt tristă ca timpul n-a mai avut răbdare cu ea. Îmi este și știu că îmi va fi dor de ea mereu. Dar mai știu că D. este acum peste tot, este în fiecare celulă din mine si cei care au iubit-o, este mare, deopotrivă cu pământ, aer, soare, frunză, copac, vânt. Este un TOT.
Acesta este un OMAGIU adus unui OM care a contribuit mult la ceea ce sunt azi, la ceea au devenit în timp Lumea lui MOMO și Momolino Teatru si Povesti pentru copii. Draga mea D., în incheiere, aș vrea să împărtășesc ceva din ce am învățat de la tine *Să te simți bine și împăcat cu ce faci, să nu fie pentru cine stie ce inchipuiri , să te trezesti devreme și cu chef de viață și fapte bune. Acestea vin pe măsura ce le practici, te uiti la tine și crezi in rezultate. Am gresit doar cand m-am invinovatit ori m-am considerat responsabilă pentru altii dar nu o sa o mai fac! Suntem perfecti și completi. *
Drum bun printre stele, draga mea prietenă, promit să am grijă de toate darurile pe care mi le-ai lăsat! >>



Quod erat Dicere Dictum !


Un comentariu: