IDENTIFICARE!

Alcoolicii Anonimi
- fragment -

"Noi am ajuns la convingerea că alcoolismul este o boală şi că această boală afectează anturajul suferindului mai profund decât oricare altă maladie. Un bolnav de cancer atrage compasiunea tuturor celor din jur, nicidecum mânie sau sentimente rănite. Alcoolismul, însă, aduce cu sine distrugerea a tot ce este valoros în viaţă. Această boală îi afectează pe toţi cei care vin în legătură cu alcoolicul, pentru că aduce neînţelegeri şi resentimente cumplite, insecuritate financiară, dezgustul prietenilor şi al patronilor, o viaţă chinuită copiilor nevinovaţi, tristeţe în sufletul soţiei şi al părinţilor. Lista durerilor poate fi continuată la infinit.

Psihiatrii de înaltă competenţă profesională care ne-au tratat, au constatat că uneori le este aproape imposibil să convingă un alcoolic să discute deschis despre situaţia sa. Lucru straniu, faţă de soţiile noastre şi de prietenii intimi suntem şi mai închişi decât faţă de medici.

Dar fostul băutor-problemă care a găsit soluţia la care ne referim aici, este înarmat cum trebuie cu date despre sine şi poate, în general, câştiga încrederea deplină a altui alcoolic, în câteva ore. Nu se poate realiza mai nimic, înainte de câştigarea unei astfel de încrederi.

Iată ce s-a dovedit foarte eficient în experienţa noastră: Bolnavul este abordat de cineva care a trecut prin aceleaşi dificultăţi şi este clar că ştie despre ce vorbeşte. Întregul comportament al alcoolicului abstinent stă mărturie de netăgăduit a faptului că el deţine un răspuns real, că nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, că - sincer - nu vrea nimic altceva decât să fie de ajutor, că nu cere plată pentru consultaţie şi că nu urmăreşte nici un scop egoist. Bolnavul vede că nu trebuie să facă nimănui pe plac şi că nu i se ţine morală. După o astfel de abordare, mulţi "îşi iau patul lor şi umblă".

24 iulie

AJUTÂNDU-I PE ALŢII

În calitate de foşti băutori problemă, vieţile noastre depind de grija constantă faţă de ceilalţi şi de modul în care am putea să-i ajutăm să-şi satisfacă trebuinţele.

ALCOOLICII ANONIMI

Problema mea era egoimul. Toată viaţa mea, oamenii făceau tot felul de lucruri pentru mine, iar eu nu numai că aşteptam acest lucru, dar mai eram şi nerecunoscător şi dispreţuitor că nu făceau mai mult. De ce ar trebui să-i ajut pe alţii când ei trebuiau să mă ajute pe mine? Dacă alţii aveau probleme, înseamnă că le meritau, nu? Eram copleşit de mila de sine, de furie şi resentiment. După care am înţeles că, ajutându-i pe alţii fără a aştepta ceva în schimb, aş putea scăpa de obsesia asta vizavi de propria persoană, iar dacă înţelegeam ce înseamnă să fii umil, voi afla ce sunt pacea şi smerenia. Şi nu va mai trebui să beau.