BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


GHID 12 PASI

- Pasul Unu -

„Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului – ca nu mai eram stapani pe viata noastra“

Orice lucru are un inceput. Asa se intampla si in cazul Celor 12 Pasi. Primul Pas este inceputul procesului de recuperare. Vindecarea incepe de aici. Nu putem merge mai departe pana nu parcurgem acest Pas.
Unii dintre noi se vor lasa calauziti de intuitie in parcurgerea acestui Pas, altii vor alege o modalitate mai sistematica. Motivele pentru parcurgerea primului Pas vor fi diferite, de la un membru al Alcoolicilor Anonimi la altul. Poate ca unii dintre noi acum intra in recuperare si tocmai au pierdut o batalie lunga si devastatoare cu alcoolul. Poate ca altii sunt in recuperare de ceva timp, abstinenti, dar au descoperit ca alcoolismul lor a devenit activ in alte domenii ale vietii, fortandu-i sa se confrunte inca o data cu neputinta si cu pierderea controlului. Maturizarea nu este intotdeauna motivata de durere; poate ca este doar momentul potrivit sa parcurgem din nou Pasii, incepand astfel un nou stadiu al calatoriei noastre fara sfarsit spre recuperare.
Unii dintre noi vom gasi o oarecare usurare in faptul ca ceea ce ne-a facut sa ajungem atat de jos este o boala si nu un esec de moralitate. Altora nu le va pasa prea mult care este cauza caderii lor, pur si simplu vor o iesire.
Oricare ar fi cazul, este vremea parcurgerii pasilor. Este vremea sa facem ceva concret, care ne va ajuta sa ne eliberam de dependenta noastra. Speranta noastra este sa ne insusim principiile Pasului Unu. Vrem ca principiile de capitulare, acceptare, umilinta, bunavointa, sinceritate si minte deschisa, sa devina o parte fundamentala a fiintei noastre.
In primul rand, trebuie sa ajungem la capitulare. Sunt o multime de modalitati de a face acest lucru. Pentru unii dintre noi, drumul parcurs pana la Primul Pas a fost de ajuns pentru a ne convinge ca singura noastra alegere este capitularea neconditionata. Altii, incep procesul de recuperare chiar daca nu sunt convinsi in totalitate ca sunt alcoolici, sau ca au ajuns la limita de jos. Numai atunci cand parcurgem Primul Pas ne convingem cu adevarat ca suntem alcoolici, ca am ajuns la limita de jos si ca trebuie sa capitulam.
Inainte de a incepe Primul Pas, trebuie sa fim abstinenti, cu orice pret. Daca suntem nou veniti in A.A., primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa privim la efectele alcoolismului in viata noastra si trebuie sa renuntam la bautura. Daca avem o perioada de abstinenta si facem din nou Pasul Unu, pentru neputinta si lipsa de control in fata unui anumit tip de comportament, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne oprim de la acel comportament. Capitularea noastra nu trebuie sa fie umbrita de mentinerea in continuare a acelui comportament.

ALCOOLISMUL

Ceea ce ne face sa fim alcoolici nu este nici bautura, nici comportamentul nostru, ci boala de care suferim – alcoolismul. Este ceva in noi care ne face incapabili sa controlam felul in care bem. Acelasi „ceva” ne face sa ne manifestam obsesiv si nestapanit si in alte domenii ale vietii noastre. Cum putem descoperi daca boala noastra este activa? Atunci cand suntem prinsi in capcana unui comportament obsesiv, nestapanit, egoist; atunci cand suferim indelungate stari depresive, care nu duc decat la o si mai mare decadere fizica, mintala, spirituala si emotionala.
  • Ce inseamna pentru mine „alcoolism”?
  • Am observat in ultimul timp ca boala mea este activa? In ce fel?
  • Ce se intampla atunci cand sunt obsedat de un anumit lucru? Am un anumit tipar de gandire? Descrie.
  • Cand imi vine in minte ceva, actionez imediat, fara sa ma gandesc la consecinte? In ce alte imprejurari ma comport nestapanit, impulsiv?
  • In ce fel egocentrismul a afectat atat viata mea cat si pe a celor din jur?
  • In ce fel am fost afectat de alcoolism din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si emotional?
Boala noastra se poate manifesta in nenumarate feluri. Atunci cand venim pentru prima oara in A.A., credem ca singura noastra problema este, bineinteles, alcoolul. Dar, mai tarziu vom descoperi ca dependenta de alcool ne-a afectat viata in multe alte feluri.
  • Care este felul specific in care alcoolismul meu s-a manifestat cel mai recent?
  • In ultimul timp, am fost obsedat de o persoana, un loc sau un lucru? Daca da, in ce fel aceasta obsesie a impiedicat relatiile mele cu alti oameni?
  • In ce alt mod am fost afectat de aceasta obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?

NEGAREA

Negarea este acea componenta a bolii noastre care ne spune ca ….!!? nu suntem bolnavi. Atunci cand suntem in negare, suntem incapabili sa vedem realitatea bolii de care suferim. Intotdeauna ne spunem ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele. Dam vina pe toti cei din jur: familie, prieteni, colegi, sefi. Ne comparam cu alti alcoolici, care, dupa parerea noastra, sunt mai betivi decat noi. Daca am renuntat la bautura de ceva timp, ne vom consola spunand ca nimic din comportamentul nostru de acum nu poate fi mai rau decat cel de pe vremea cand beam.
Una dintre cele mai usoare modalitati de a ne da seama daca suntem sau nu in negare este analizarea propriului comportament, incercand sa ne dam seama daca nu cumva am inceput sa cautam tot felul de scuze pentru felul irational in care ne purtam.
  • Am inventat diverse scuze neadevarate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?
  • Am actionat vreodata nestapanit, in urma unei obsesii, iar apoi m-am prefacut ca, de fapt, planuisem sa actionez asa? Cand s-a intamplat asta?
  • In ce fel am dat vina pe altii pentru propriul meu comportament?
  • Descrie imprejurari in care ai comparat felul in care bei tu, cu felul in care beau altii.
  • Cred ca problema mea este destul de grava, fara sa fie nevoie sa ma compar cu altii?
  • Compar acum vreo manifestare recenta a alcoolismului meu cu viata mea inainte de a renunta la bautura?
  • Sunt cumva macinat de gandul ca ar trebui sa stiu mai mult de atat? Cred ca am deja destule informatii despre alcoolism si recuperare ca sa-mi pot infrana comportamentul inainte de a scapa de sub control?
  • Evit sa intru in procesul de recuperare, pentru ca mi-e frica de rusinea pe care o voi simti atunci cand va trebui sa ma confrunt cu consecintele alcoolismului meu? Sunt ingrijorat de ceea ce altii vor gandi despre mine?

LIMITA DE JOS : DISPERARE SI IZOLARE

Inevitabil, alcoolismul nostru ne aduce in situatia in care nu mai putem nega ca avem o problema. Zidul de minciuni si iluzii va cadea atunci cand ne vom confrunta, fata in fata, cu cruda realitate – intorsatura dramatica pe care a luat-o viata noastra. Ne vom da seama ca am ajuns sa traim pur si simplu fara speranta. Vom descoperi ca nu avem prieteni si ca relatiile noastre afective nu sunt decat o parodie, un fals. Desi s-ar parea ca totul este pierdut atunci cand descoperim ca am ajuns intr-o astfel de situatie, adevarul este ca trebuie sa trecem si prin acest punct, inainte de a incepe „marea calatorie” a recuperarii.
  • Ce criza a vietii mele m-a facut sa intru in recuperare?
  • Cand mi-am dat seama pentru prima oara ca am probleme cu bautura? Am incercat sa fac ceva in aceasta privinta? Daca da, descrie ce anume. Daca nu, spune de ce.

NEPUTINTA

Noi alcoolicii, avem reactii diferite la auzul cuvantului neputinta. Unii dintre noi recunosc faptul ca acest cuvant descrie cel mai bine situatia noastra si atunci cand admitem ca suntem neputinciosi in fata alcoolului, traim chiar un sentiment de usurare. Altii, resping cu toata puterea acest cuvant, pentru ca il asociaza cu slabiciunea sau cu lipsa de caracter. Intelegand ce inseamna neputinta, precum si importanta vitala pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom putea trece peste ideile gresite pe care le avem in legatura cu acest cuvant.
Putem spune ca suntem neputinciosi atunci cand nu mai avem nici un fel de control asupra fortei care ne conduce viata. Alcoolismul de care suferim este o astfel de forta incontrolabila si manipulatoare. Nu putem reduce sau controla cantitatea de alcool pe care o bem, nici chiar atunci cand ajungem in situatia de a pierde lucruri sau fiinte care ne sunt foarte dragi. Nu ne putem opri nici macar atunci cand suntem constienti ca bautura ne va provoca boli grave. Constatam ca facem lucruri pe care nu le-am fi facut niciodata, daca nu am fi fost sub influenta alcoolului, si care ne fac sa ne cutremuram de rusine si oroare atunci cand ne gandim la ele.
Adesea, luam hotarari de genul: „nu vreau sa mai beau”, sau „nu voi mai bea niciodata“ dar, la prima ocazie, ne dam seama ca ne este pur si simplu imposibil sa ne oprim. Poate ca unii dintre noi au incercat sa se abtina de la bautura, avand chiar si succes pentru o scurta perioada de timp. Dar, daca nu urmam un program riguros de recuperare vom constata ca alcoolismul nostru, netratat corespunzator, ne va aduce in aceeasi stare in care fusesem mai inainte.
Pentru a parcurge cu succes Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea, ca suntem neputinciosi in fata alcoolului.
  • Care este lucrul fata de care ma consider neputincios?
  • Am facut lucruri, in timp ce eram beat, pe care nu le-as fi facut niciodata treaz? Care sunt acestea?
  • Ce anume am facut uneori ca sa obtii bautura, fapte care in mod normal, sunt impotriva principiilor mele?
  • In ce fel personalitatea mea se schimba atunci cand sunt sub influenta alcoolului? (Exemplu : devin increzut, arogant, violent, pasiv, manipulativ, plangacios, excesiv de vesel…?)
  • Ii manipulez pe altii cu scopul de a obtine bautura? In ce fel?
  • Am incercat vreodata sa ma abtin de la bautura, dar am constatat ca nu pot?
  • Am incercat vreodata sa ma opresc de la bautura fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva, dar am constatat ca viata este dureroasa, trista si plictisitoare fara bautura, asa ca, perioada mea de abstinenta a fost foarte scurta? Descrie astfel de ocazii.
  • In ce fel alcoolismul meu mi-a facut rau atat mie, cat si persoanelor din jurul meu?

PIERDEREA CONTROLULUI

Primul Pas ne cere sa admitem doua lucruri: unu – eram neputinciosi in fata alcoolului; doi – nu mai eram stapani pe viata noastra. De fapt, aceste doua lucruri sunt atat de strans legate incat nu putem admite unul, fara sa-l admitem si pe celalalt.
Faptul ca am pierdut controlul asupra vietii noastre este rezultatul neputintei in fata alcoolului. Pierderea controlului se manifesta pe doua planuri: exterior si interior (sau personal).
Pe plan exterior, pierderea controlului se identifica adesea cu: arestari, pierderea locului de munca, probleme in familie. Unii dintre noi au ajuns sa fie arestati; altii nu au fost niciodata capabili sa mentina o relatie de lunga durata; altii, din cauza bauturii, au ajuns sa fie respinsi sau alungati de propriile familii.
Pe plan interior sau personal, pierderea controlului se identifica cu parerile gresite pe care le avem despre noi insine, despre lumea in care traim, si despre oamenii care ne sunt apropiati. Exemple de pareri gresite: credem ca nu avem nici o valoare; credem ca intregul Univers se invarte in jurul nostru; credem ca nu este datoria noastra sa avem grija de noi insine, ci altcineva trebuie sa o faca; credem ca responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume un om obisnuit sunt prea grele pentru umerii nostri.
De obicei, reactiile pe care le avem fata de diverse evenimente din viata noastra, sunt exagerate. Instabilitatea emotionala este adesea cea mai evidenta dovada a pierderii controlului la nivel interior, personal.
  • Ce inseamna pentru mine pierderea controlului?
  • Am fost vreodata arestat sau am avut probleme cu legea din cauza consumului de alcool?
  • Am facut vreodata ceva pentru care as fi putut fi arestat daca as fi fost prins? Ce?
  • Ce necazuri am avut la scoala sau la serviciu ca urmare a consumului de alcool?
  • Ce necazuri am avut in familie ca urmare a consumului de alcool?
  • Ce necazuri am avut cu prietenii ca urmare a consumului de alcool?
  • Insist intotdeauna ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra relatiilor mele cu prietenii sI familia?
  • Ma intereseaza vreodata sa aud si parerile celorlalti? Ce efect a avut lipsa mea de interes in aceasta privinta asupra relatiilor cu prietenii sI familia?
  • Accept sa-mi asum responsabilitatea pentru viata si faptele mele?
  • Sunt capabil sa-mi indeplinesc responsabilitatile zilnice fara sa ma simt coplesit de ele? Daca nu, in ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
  • Ma descurajez la primul semn ca lucrurile nu merg asa cum am planuit? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
  • Privesc provocarile ca pe o insulta personala? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
  • Intru in panica de fiecare data cand ma aflu intr-o situatie critica? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
  • Nu iau in seama semnele care ma avertizeaza ca sanatatea mea este in pericol, gandind ca, poate ca va trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situatii.
  • Am fost vreodata in pericol, dar am fost incapabil sa ma apar, sau am reactionat cu indiferenta, din cauza ca eram sub influenta alcoolului? Descrie situatia.
  • Am ranit vreodata pe cineva in timp ce eram sub influenta alcoolului? Descrie.
  • Am consumat vreodata alcool pentru a-mi schimba sau pentru a-mi inabusi anumite sentimente? Ce sentimente am incercat sa schimb sau sa inabus?

REZERVE

Rezervele sunt acele idei gresite pe care le pastram si care ne duc inevitabil din nou la paharul de alcool. Poate ca aceste rezerve se nasc in jurul gandului ca totusi, daca vrem, ne putem controla si singuri, in ceea ce priveste bautura.
Poate ca gandim ceva de genul: „Bine, pot sa accept faptul ca eu nu pot sa beau, dar pot vinde sau pot cumpara bautura pentru altcineva, nu-i asa?” Sau, ne putem gandi ca totusi putem continua sa fim prieteni cu oamenii cu care obisnuiam sa bem.
Poate ca ne gandim ca anumite aspecte ale acestui program nu ne vizeaza pe noi. Sau, avem ideea ca in anumite cazuri, cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit, pur si simplu nu vom putea sta fara bautura si planuim sa bem, daca vreun asemenea eveniment va avea loc vreodata.
Poate ca ne facem planuri ca dupa ce reusim sa stam abstinenti o perioada indelungata, dupa ce ne realizam anumite idealuri in ceea ce priveste situatia materiala sau familia, vom putea incepe sa bem din nou, dar cu masura.
De obicei, aceste rezerve sunt adanc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti ca le avem. Este foarte important, esential chiar, sa scoatem la iveala orice rezerve pe care le pastram si sa incercam sa le eliminam chiar acum, in acest moment.
  • Am ajuns sa accept gravitatea bolii de care sufar (alcoolismul)?
  • Cred ca mai pot avea legaturi cu oamenii cu care obisnuiam sa beau, cu tovarasii de pahar? Cred ca mai pot frecventa aceleasi locuri pe care le frecventam inainte?
  • Cred ca este un lucru intelept sa tin bautura in casa numai ca sa „imi aduc aminte” sau ca sa imi „testez” recuperarea? Daca da, de ce ?
  • Exista vreun lucru sau vreun eveniment prin care nu cred ca pot trece fara sa beau? Cred ca daca mi se intampla ceva rau va fi atat de dureros incat va trebui sa beau ca sa pot supravietui durerii?
  • Cred ca dupa ceva timp de abstinenta, sau in imprejurari de viata diferite, as fi in stare sa beau cu masura?
  • Ce alte rezerve mai pastrez?

CAPITULAREA

Este o deosebire imensa intre resemnare si capitulare. Resemnarea este ceea ce simtim atunci cand ne dam seama ca suntem alcoolici, dar, nu acceptam recuperarea ca fiind solutia problemei noastre. Multi dintre noi au fost in aceasta situatie cu mult inainte de a intra in A.A., gandind ca este destinul nostru sa fim alcoolici, sa traim si sa murim asa. Pe de alta parte, capitularea este ceea ce se intampla atunci cand acceptam Pasul Unu ca fiind foarte real pentru noi si, cand am acceptat recuperarea ca pe solutia problemei noastre. Nu vrem sa ne mai traim viata ca si pana acum. Nu vrem sa ne mai simtim cum ne-am simtit pana acum.
  • Este ceva anume de care imi este frica atunci cand aud de ideea de capitulare?
  • Ce m-a convins ca nu mai pot bea controlat?
  • Accept faptul ca nu voi putea bea cu masura niciodata, nici chiar dupa o perioada mai lunga de abstinenta?
  • Pot incepe procesul de recuperare fara o capitulare completa?
  • Cum cred ca ar fi viata mea daca as capitula complet?
  • Pot sa continui procesul de recuperare fara sa capitulez complet?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Unu ne concentram asupra a patru principii: sinceritate, minte deschisa, bunavointa si umilinta. Practicarea principiului sinceritatii in Pasul Unu incepe cu admiterea adevarului despre alcoolismul nostru si continua cu practicarea sinceritatii in mod zilnic. Atunci cand spunem „sunt alcoolic” la o intrunire, poate sa fie primul lucru cu adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Incepem sa fim capabili de a fi sinceri cu noi insine si prin urmare si cu alti oameni.
  • Daca mi-a trecut prin cap sa beau, am stat de vorba cu cineva despre acest gand?
  • Inca mai percep realitatea despre alcoolismul meu, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?
  • Am observat ca acum, din moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru felul in care beau, nu mai este nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea care decurge de aici? In ce feluri am inceput sa fiu sincer in procesul de recuperare?
Principiul mintii deschise pe care il gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt mod de viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea fiecare aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce stim, ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii vom auzi pe unii membrii mai vechi in A.A. spunand ceva ce suna de-a dreptul nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci cand nu respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.
  • Este vreun lucru pe care l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe mentorul meu sau pe altcineva sa-mi explice acel lucru?
  • In ce fel cred ca practic principiul mintii deschise?
Bunavointa despre care se vorbeste in Pasul Unu poate fi practicata in mai multe feluri. Atunci cand incepem sa ne gandim pentru prima oara la recuperare, multi dintre noi ori nu cred ca este posibila, ori pur si simplu nu inteleg cum va functiona, dar merg mai departe oricum si fac Primul Pas – aceasta este prima experienta de practicare a bunavointei. Orice actiune pe care o facem in beneficiul recuperarii arata bunavointa: venirea la intruniri mai devreme, parasirea intrunirilor mai tarziu, o mana de ajutor la organizarea lor, interes in contactarea altor membrii A.A., ajutor in initierea noilor veniti prin impartasirea propriei experiente.
  • Am bunavointa sa urmez indrumarile „nasului” meu?
  • Am bunavointa sa particip la intruniri cu regularitate?
  • Am bunavointa de a depune toate eforturile pentru recuperare? In ce fel?
Principiul umilintei, atat de important pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine in capitularea noastra. Umilinta este cel mai usor de identificat cu faptul ca ne acceptam asa cum suntem cu adevarat – nici mai rai nici mai buni decat credeam ca suntem atunci cand consumam alcool, ci pur si simplu oameni.
  • Cred cumva ca sunt un monstru si am otravit intrega lume cu alcoolismul meu? Cred ca alcoolismul meu nu a avut nici un fel de urmari pentru societatea din jurul meu? Sau ma situez undeva intre aceste doua idei?
  • Am sentimentul ca sunt oarecum important in cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar in cadrul intregii societati? In ce consta aceasta importanta?
  • In ce fel practic principiul umilintei de-a lungul parcurgerii Pasului Unu?
Pentru a pune in practica principiul acceptarii, trebuie sa facem mult mai mult decat sa admitem ca suntem alcoolici. Atunci cand ajungem sa ne acceptam dependenta, simtim o schimbare interioara profunda, dublata de o speranta crescanda. De asemenea, incepem sa avem si un sentiment de pace. Ajungem sa ne impacam cu faptul ca suntem alcoolici, ca trebuie sa ne recuperam si cu semnificatia pe care aceste doua realitati o va avea in vietile noastre. Nu ne este frica de un viitor in care va trebui sa participam la intruniri, sa urmam indrumarile nasului, sa parcurgem Cei Doisprezece Pasi, ci incepem sa privim recuperarea ca pe un dar pretios, iar efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru recuperare, ca pe o alta rutina obisnuita a vietii.
  • M-am impacat cu faptul ca sunt alcoolic?
  • M-am impacat cu lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru a imi mentine abstinenta?
  • De ce cred ca acceptarea alcoolismului este necesara pentru o recuperare continua?

MAI DEPARTE

Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil daca am parcurs Pasul Unu asa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa trecem mai departe? Am lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles cu adevarat Pasul Unu?
Multi dintre noi am descoperit ca ne ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare Pas, atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe.
  • Cum imi dau seama ca a venit momentul sa trec mai departe?
  • Ce am inteles eu din Pasul Unu?
  • In ce fel cunostintele si experientele mele anterioare mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?
Am ajuns in punctul in care vedem foarte bine rezultatele vechiului nostru mod de viata si acceptam faptul ca avem nevoie sa il schimbam, dar probabil ca inca nu vedem cat de bogata in posibilitati este viata in recuperare. Poate consideram ca este de ajuns pe moment ca nu mai consumam alcool, dar vom descoperi in curand ca golul pe care il umplusem cu bautura sau cu alte comportamente impulsive si obsesive, trebuie umplut cu altceva. Parcurgerea restului Pasilor va umple acest gol.
In calatoria noastra spre recuperare urmeaza Pasul Doi.

- Pasul Doi -

„Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala“

Daca Pasul Unu ne-a spulberat toate iluziile legate de alcoolismul nostru, Pasul Doi este cel care ne da speranta de recuperare. Pasul Doi ne spune ca lucrurile pe care le-am aflat despre alcoolismul nostru in Pasul Unu nu inseamna sfarsitul, ca durerea si nebunia cu care am trait pana acum nu ne sunt de nici un folos. Acestea pot fi indepartate si, cu timpul, vom invata cum sa traim fara ele, parcurgand Cei Doisprezece Pasi ai Alcoolicilor Anonimi.
Pasul Doi va umple golul pe care il simtim atunci cand terminam de parcurs Pasul Unu. Pe masura ce ne pregatim sa incepem Pasul Doi, incepem sa luam in considerare ideea ca poate, totusi, exista o Putere Superioara noua insine, o Putere capabila sa ne vindece durerea, sa ne scoata din ceata si sa ne redea sanatatea mintala.
Atunci cand am venit pentru prima oara in Program, multi dintre noi am fost contrariati de ceea ce sugera Pasul Doi, si anume ca am fost nebuni. De la a admite ca suntem neputinciosi pana la a admite ca suntem nebuni, ni se parea un pas urias. In orice caz, dupa ce am capatat ceva vechime in program, am inceput sa intelegem ce inseamna cu adevarat Pasul Doi. Am descoperit ca una dintre definitiile nebuniei este: „a face aceleasi greseli in mod repetat, asteptand rezultate diferite”. Cu siguranta ca ne puteam identifica cu acesta definitie! De cate ori nu incercasem sa scapam dintr-o situatie, din care nu scapasem niciodata inainte, spunandu-ne de fiecare data in sinea noastra: „De data asta va fi altfel”…? Oare nu este asta o dovada de nebunie? Dupa ce traim o perioada mai indelungata de timp urmand principiile Pasului Doi, ajungem sa descoperim cat de adanca este nebunia noastra. Adesea, ajungem la concluzia ca definitia nebuniei, citata mai inainte, abia daca atinge pojghita de la suprafata.
Unii dintre noi am avut mari retineri in legatura cu pasul Doi, pentru ca am crezut ca ne cere sa fim religiosi. Departe de adevar… Nu este nimic, absolut nimic, in programul Alcoolicilor Anonimi, care sa ceara ca membrii sa fie religiosi. Comunitatea Alcoolicilor Anonimi apara cu incrancenare idea ca, „pentru a devenii membru A.A. nu este necesar sa apartii unei religii, sau sa crezi intr-o doctrina anume”. Membrii A.A. nu tolereaza nimic ce ar putea compromite dreptul neconditionat al oricarui alcoolic de a-si dezvolta propria intelegere a Puterii Superioare. Acesta este un program spiritual, nu unul religios.
Frumusetea Pasului Doi este descoperita atunci cand incepem sa ne gandim la ceea ce ar putea fi Puterea Superioara noua insine. Suntem incurajati sa alegem o Putere care este iubitoare, tine la noi, si cel mai important lucru, este capabila sa ne redea sanatatea mintala. Pasul Doi nu spune „Am ajuns la credinta IN o Putere Superioara noua insine”, ci „Am ajuns la credinta CA o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala„. Accentul nu se pune pe cine sau ce este aceasta Putere, ci pe ceea ce aceasta Putere poate face pentru noi. Grupul insusi este cu siguranta calificat sa fie o Putere Superioara noua insine. Principiile continute in Cei Doisprezece Pasi de asemenea sunt calificate sa fie Puterea Superioara noua insine. Fiecare membru A.A. are propria lui intelegere in ceea ce priveste Puterea Superioara noua insine.
Pe masura ce capatam ceva experienta in recuperare si continuam sa parcurgem Pasul Doi, vom descoperi ca, indiferent de cat de avansat este alcoolismul nostru, indiferent de cat de avansata era nebunia noastra, Puterea Superioara noua insine are capacitatea nelimitata de a ne reda sanatatea mintala.

SPERANTA

Speranta pe care o capatam parcurgand Pasul Doi vine sa inlocuiasca disperarea pe care o simteam atunci cand am intrat in acest program. De fiecare data cand am incercat sa urmam vreo cale despre care credeam ca ne va scapa de alcoolism – de exemplu medicina, religie, sau psihiatrie – am descoperit ca nici una nu ne rezolva problema, nici una nu era de ajuns. Pe masura ce am epuizat toate resursele, atunci cand nu am mai avut de ales, ne-am intrebat daca vom gasi oare vreodata un raspuns la problema noastra, daca exista ceva pe lumea asta care ar fi putut functiona. De fapt, poate ca atunci cand am venit pentru prima oara in acest program, am fost foarte suspiciosi, intrebandu-ne daca nu cumva era tot o alta metoda care nu va functiona pentru noi, sau care nu va functiona suficient de bine incat sa schimbe ceva.
Oricum, ceva remarcabil s-a intamplat cu noi, atunci cand am asistat la primele intruniri A.A.. Am intalnit alti alcoolici care bausera exact ca si noi si care erau abstinenti acum. Am crezut in ei. Am stiut ca putem avea incredere in ei. Cunosteau toate aspectele alcoolismului nostru, cunosteau disperarea, groaza, rusinea. Alcoolicii in recuperare pe care i-am intalnit cunosteau toate aceste lucruri pentru ca si ei fusesera acolo.
Atunci cand am descoperit ca acesti oameni, alcoolici ca si noi, au reusit sa se mentina abstinenti sa sa gaseasca o noua libertate, am inceput sa avem si noi o noua speranta. Poate ca am capatat speranta dupa ce am stat de vorba cu un grup de membri mai vechi, dupa o intrunire. Sau, poate ca ni s-a intamplat dupa ce am ascultat pe cineva spunandu-si povestea. Chiar si dupa mai multi ani, multi dintre noi ne amintim cu exactitate acel moment. Cu totii trecem prin minunata experienta a recapatarii sperantei.
De-a lungul procesului de recuperare, speranta noastra este reannoita. De fiecare data cand descoperim ceva nou despre alcoolismul nostru, durerea acestei descoperiri este insotita intotdeauna si de un val de speranta. Indiferent de cat de dureros este procesul de demolare al negarii, exista intotdeauna un lucru bun care este reabilitat in noi. Chiar daca avem impresia ca nu credem in nimic, cu siguranta credem in acest program. Credem ca ni se poate reda sanatatea mintala, chiar si in momentele cele mai disperate.
  • Care sunt sperantele pe care le am astazi?

NEBUNIA

Daca avem indoieli in legatura cu nevoia de a ne recapata sanatatea mintala, vom avea probleme cu acest Pas. Daca avem vreo indoiala, trecerea in revista a Primului Pas ne va ajuta. Acum este momentul sa analizam bine nebunia noastra.
  • Am crezut vreodata ca pot bea controlat? Povesteste despre incercarile de a bea cu masura.
  • Ce lucruri am facut cand beam, pe care nici nu imi vine sa le cred acum, privind inapoi?
  • M-am pus vreodata in situatii periculoase, incercand sa fac rost de bautura? M-am purtat in feluri de care acum imi este rusine? Da exemple.
  • Am luat vreodata hotarari nebunesti, influentate de alcoolismul meu?
  • Am parasit locuri de munca, am terminat prietenii sau alte legaturi, am renuntat la atingerea unor idealuri sau obiective, doar din cauza ca toate acestea ma impiedicau sa beau?
  • Am ranit vreodata pe cineva sau pe mine insumi / insami  (fizic) la bautura?
Nebunia este o pierdere a contactului cu realitatea, a capacitatii de a vedea lucrurile asa cum sunt. De exemplu, putem gandi ca problemele noastre personale sunt mai importante decat ale oricui; de fapt, poate ca nici nu suntem capabili sa luam in seama si problemele altor oameni. Probleme marunte devin catastrofe de proportii. Vietile noastre isi pierd orice echilibru. Cateva exemple clare de gandire nebuneasca sunt: credem ca ne putem mentine abstinenti si singuri; credem ca consumul de alcool este singura noastra problema si ca totul este in regula acum, doar pentru ca nu mai bem. In A.A. nebunia este adesea descrisa ca fiind credinta ca putem folosi ceva din afara noastra: alcool, sex, putere, mancare, etc, ca sa reparam ceva stricat dinnauntru – sentimentele noastre.
  • Descrie feluri in care ai reactionat exagerat sau nu ai reactionat deloc la anumite lucruri.
  • In ce fel viata mea si-a pierdut echilibrul?
  • In ce feluri nebunia mea imi spune ca anumite lucruri din afara imi pot rezolva problemele? Consumand alcool? Jucand jocuri de noroc, mancand exagerat, facand noi cuceriri…? Altceva?
  • parte a nebuniei mele este credinta ca bautura este singura mea problema?
Daca avem deja o perioada de abstinenta, s-ar putea sa descoperim ca un nou nivel de negare ne impiedica sa vedem nebunia din vietile noastre. Asa cum am facut la inceputul recuperarii noastre, trebuie sa recunoastem felurile in care ne-am purtat nebuneste. Multi dintre noi am descoperit ca nebunia, asa cum o intelegem noi, merge dincolo de definitia pe care am prezentat-o la inceput. Am facut aceleasi greseli, iar si iar, chiar si atunci cand am fost pe deplin constienti care vor fi rezultatele. Poate ca sufeream atat de tare incat nu ne mai pasa de consecinte, sau poate ca ne-am gandit ca se merita sa platim pretul atata timp cat puteam actiona manati de anumite impulsuri sau obsesii.
  • Atunci cand am actionat sub impulsul unei obsesii, chiar daca stiam care vor fi consecintele, care au fost emotiile sau gandurile pe care le-am avut inainte de a actiona? Ce m-a determinat sa merg mai departe?

„AM AJUNS LA CREDINTA …“

Discutia de mai inainte scoate la iveala cateva dintre motivele care ne fac sa avem probleme cu Pasul Doi. Poate ca mai exista si altele. Este foarte important pentru noi sa identificam si sa depasim barierele care ne pot impiedica sa „ajungem la credinta …”
  • Am vreo teama cu privire la ajungerea la o credinta? Care este aceasta?
  • Exista si alte bariere care ma impiedica sa ajung la o credinta? Care sunt acestea?
  • Ce inseamna pentru mine fraza : „Am ajuns la credinta ” ?
Fiind alcoolici, suntem inclinati sa vrem ca toate lucrurile sa se intample imediat. Dar, este foarte important sa ne aducem aminte ca Pasul Doi este un proces si nu o intamplare. Cei mai multi dintre noi nu se trezesc deodata, intr-o buna zi, incredintati ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala. Ajungem la aceasta credinta treptat. Totusi, nu trebuie sa stam cu mainile la spate si sa asteptam credinta sa se instaleze singura; putem sa-i dam si noi o mana de ajutor.
  • Am crezut vreodata in ceva pentru a carui existenta nu aveam o dovada palpabila? Cum a fost acea experienta?
  • I-am auzit pe alti alcoolici in recuperare povestind despre experientele lor in procesuldobandirii credintei? Am incercat sa aplic si in viata mea lucrurile pe care le-am auzit?
  • In ce anume cred eu?
  • In ce fel credinta mea a crescut, de cand am intrat in programul de recuperare?

O PUTERE SUPERIOARA NOUA INSINE

Fiecare dintre noi intra in recuperare cu o lunga istorie de experiente de viata. Aceasta va influenta in mare masura perceptia pe care o avem fata de o Putere Superioara noua insine. In acest Pas, nu ni se cere sa avem o idee specifica despre natura sau identitatea acestei Puteri. Aceasta intelegere va veni mai tarziu. In Pasul Doi, cel mai important lucru este sa avem o perceptie a Puterii Superioare, care ne poate fi de ajutor. Nu avem nevoie de o explicatie teologica sau de o doctrina anume, ci vrem doar ceva care sa functioneze.
Cat de puternica trebuie sa fie o Putere Superioara noua insine? Raspunsul la aceasta intrebare este simplu. Puterea alcoolismului nostru, atat de negativa, a fost fara indoiala, superioara noua insine. Alcoolismul ne-a condus pe un drum nebunesc si ne-a facut sa ne purtam altfel decat am fi dorit cu adevarat. Avem nevoie de ceva care sa bata asta, cu o putere cel putin egala cu a alcoolismului.
  • Imi este greu sa accept ca exista o Putere sau Puteri superioare mie?
  • Enumera cateva lucruri care crezi ca sunt mai puternice decat tine.
  • Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma mentin abstinent? Cum?
  • Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma recuperez? Cum?
Poate ca unii dintre noi au deja o idee clara in legatura cu natura unei Puteri Superioare noua insine. Nu este gresit cu nimic. De fapt, Pasul Doi este punctul in care multi dintre noi incep sa-si formeze primele idei concrete despre o Putere Superioara, in caz ca nu au facut-o deja. Multi alcoolici au gasit ca le este de mare ajutor sa identifice mai intai ceea ce NU ESTE  Puterea Superioara, inainte de a identifica ceea ce ESTE.
Analizand lucrurile pe care o Putere Superioara noua insine le poate face pentru noi, ne poate ajuta sa descoperim mai multe despre acea Putere.
Exista foarte multe feluri in care se poate percepe o Putere Superioara noua insine. O putem percepe ca fiind puterea principiilor spirituale, puterea comunitatii A.A., puterea binelui, sau orice altceva ne putem imagina, atata timp cat este iubitoare si buna si mai puternica decat noi. De fapt, nici nu trebuie neaparat sa intelegem o Putere Superioara noua insine, dar o putem folosi sa ne mentinem abstinenti si sa urmam procesul de recuperare.
  • Am vreo dovada ca o Putere Superioara mie lucreaza in viata mea?
  • Care sunt caracteristicile pe care Puterea mea Superioara NU LE ARE?
  • Care sunt caracteristicile pe care LE ARE Puterea mea Superioara?

REDAREA SANATATII MINTALE

Restaurarea sanatatii mintale inseamna schimbarea noastra, in asa fel incat nici alcoolismul si nici nebunia care il insoteste sa nu ne mai controleze viata. Asa cum am descoperit ca nebunia era evidenta in viata noastra de alcoolici, prin pierderea oricarei perspective si al oricarui echilibru, vom descoperi sanatatea mintala acum, si vom gasi un echilibru care ne va permite sa luam hotarari din ce in ce mai bune. Vom descoperi ca intotdeauna vom avea si alte alegeri, in ceea ce priveste comportamentul nostru. Vom incepe sa capatam maturitatea si intelepciunea de a lua lucrurile mai usor si de a cantari toate aspectele unei probleme, inainte de a trece la actiune.
Este normal ca vietile noastre se vor schimba. Cei mai multi dintre noi vor identifica foarte usor sanatatea mintala in viata noastra atunci cand comparam viata de pe vremea cand beam, cu viata la inceputul recuperarii, sau de la inceputul recuperarii cu cea de dupa mai mult timp de abstinenta, sau viata de dupa mai mult timp de abstinenta cu viata din recuperarea pe termen lung. Toate acestea constituie un intreg proces, iar nevoia noastra pentru restaurarea sanatatii mintale isi va schimba aspectul de-a lungul timpului.
Atunci cand venim pentru prima oara in recuperare, probabil ca a ni se reda sanatatea mintala inseamna pentru noi a nu mai bea; atunci cand lasam bautura, o mare parte din nebunia care este direct legata de consumul de alcool se va opri. Nu vom mai comite infractiuni sau alte fapte antisociale, cu scopul de a obtine bautura, nu ne vom mai pune singuri in situatii josnice, umilitoare, degradante, care nu ne aduc nici un fel de folos.
Daca suntem in recuperare de ceva timp, poate ca o sa descoperim ca nu avem nici un fel de probleme cu credinta intr-o Putere Superioara care ne poate ajuta sa ne mentinem abstinenti, dar poate ca inca nu ne-am gandit prea mult la ce inseamna a ni se reda sanatatea mintala, dincolo de a ne lasa de bautura. Pe masura ce crestem in procesul de recuperare, este foarte important ca si ideea noastra de sanatate mintala sa se dezvolte.
  • Descrie cateva lucruri pe care le consideri a fi exemple de sanatate mintala.
  • Ce schimbari in gandirea si comportamentul meu sunt necesare pentru restaurarea sanatatii mintale?
  • In ce domenii ale vietii mele cred ca am nevoie de sanatate mintala in acest moment?
  • De ce cred ca restaurarea sanatatii mintale este un proces?
  • Cum ma va ajuta parcurgerea celor 12 Pasi in procesul de restaurare a sanatatii mintale?
  • De cand am intrat in recuperare, am simtit ca mi-am recapatat sanatatea mintala intr-o oarecare masura? Descrie.
Poate ca unii dintre noi au asteptari exagerate in ceea ce priveste redarea sanatatii mintale. Poate ca o sa ne gandim ca nu ne vom mai enerva niciodata, sau ca atunci cand parcurgem Pasul doi, vom avea tot timpul un comportament perfect si nu vom mai avea nici o problema cu obsesiile, nelinistea sufleteasca sau cu pierderea echilibrului in vietile noastre. Poate ca acest exemplu de gandire este putin exagerat, dar daca descoperim ca suntem dezamagiti de noi insine in cadrul procesului de recuperare, sau de cantitatea de timp care ne este necesara pentru restaurarea sanatatii mintale, poate ca vom descoperi ca si noi am avut o astfel de gandire. Cei mai multi dintre noi au descoperit ca cel mai bun mod de a ne castiga seninatatea este sa renuntam la orice asteptari am avea in legatura cu progresul propriului proces de recuperare.
  • Ce asteptari am privind redarea sanatatii mintale? Sunt acestea exagerate sau rezonabile?
  • Cred ca asteparile rezonabile pe care le am in privinta progresului propriei recuperari sunt satisfacute? Am inteles ca recuperarea are loc in timp si nu peste noapte?
  • dovada de sanatate mintala este atunci cand descoperim ca suntem capabili sa reactionam cu discernamant in situatii care altadata ne depaseau. Am avut vreo astfel de experienta in recuperare? Descrie.

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Doi, ne vom concentra asupra principiilor de minte deschisa, bunavointa, credinta, incredere si umilinta. Principiul mintii dechise, pe care il gasim aici, izvoraste din intelegerea faptului ca nu ne putem recupera singuri, ca avem nevoie de ajutor. De aici, mintea noastra va fi deschisa credintei ca putem fi ajutati. Nu conteaza daca avem vreo idee sau nu despre felul in care aceasta Putere Superioara ne poate ajuta, ci conteaza doar sa credem ca este posibil.
  • In ce fel recuperarea mea este afectata daca imi mentin mintea inchisa?
  • Cum demonstrez acum, in viata mea, ca am mintea deschisa?
  • In ce fel s-a schimbat viata mea de cand am intrat in recuperare? Cred ca este posibil sa ma schimb si mai mult?
Practicarea principiului bunavointei in Pasul Doi poate incepe intr-un mod destul de simplu. La inceput, mergem la intruniri si ii ascultam pe alti alcoolici in recuperare impartasindu-si experienta cu Pasul Doi. Apoi, putem incepe sa aplicam cele auzite in propria recuperare. Bineinteles, vom incerca sa cerem indrumarea nasului nostru.
  • Care sunt lucrurile pe care am bunavointa sa le fac pentru a-mi restaura sanatatea mintala?
  • Exista vreun lucru pe care nu am vrut sa-l fac inainte, dar pe care am bunavointa sa-l fac acum? Care este acesta?
Atunci cand lucram la Pasul Doi, nu putem sa stam pur si simplu cu mainile in san si sa asteptam sa fim cuprinsi de credinta. Trebuie sa facem si noi un efort. Una dintre metodele sugerate si care a functionat pentru multi dintre noi a fost aceea de a actiona ca si cum am avea credinta. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne mintim pe noi insine. Nu trebuie sa il mintim nici pe nasul nostru, nici pe oricine altcineva. Nu vrem sa pretindem ca avem credinta, doar pentru a face impresie. A actiona ca si cum am avea credinta inseamna pur si simplu a crede ca ceea ce speram se va realiza. In Pasul Doi, asta inseamna sa traim ca si cum ne-am astepta sa ni se redea sanatatea mintala. Sunt o multime de modalitati prin care aceasta metoda poate functiona pentru fiecare dintre noi. O alta sugestie este ca putem incepe sa actionam ca si cum am avea credinta pur si simplu participand cu regularitate la intruniri si cerand indrumarea nasului sau a altor membri mai vechi.
  • Am luat vreo actiune care imi demonstreaza credinta?
  • Cred ca credinta mea a crescut?
  • Am inceput sa fiu capabil sa-mi fac anumite planuri, avind credinta ca alcoolismul meu nu le va zadarnici?
Practicarea principiului increderii necesita depasirea oricarei temeri legate de procesul restaurarii sanatatii mintale. Chiar daca avem o perioada scurta de sobrietate, se poate sa fi simtit deja o anumita suferinta emotionala, pe masura ce avansam in procesul de recuperare. Poate ca acum ne este teama ca va urma si mai multa suferinta. Intr-un fel, suntem indreptatiti sa ne fie teama, pentru ca vom mai avea parte de suferinta. In orice caz, aceasta suferinta nu va fi mai mare decat putem indura, si, nu trebuie nici sa o induram singuri. Daca incercam sa avem mai multa incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara noua insine, putem depasi cu bine momentele dureroase ale recuperarii noastre. Vom sti ca ceea ce ne asteapta dincolo de acestea este mai mult decat o fericire de suprafata: va fi o schimbare fundamentala, care va face ca vietile noastre sa fie pline de satisfactie, intr-un sens mult mai profund.
  • Care sunt temerile care ma impiedica sa am incredere?
  • Ce cred ca trebuie sa fac pentru a putea renunta la aceste temeri?
  • Ce actiuni am luat, care demonstreaza ca am incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara?
Principiul umilintei izvoraste din constientizarea faptului ca exista o Putere Superioara noua insine. Pentru cei mai multi dintre noi, este o lupta grea sa renuntam sa ne bazam numai pe propria gandire si sa incepem sa cerem ajutor, dar atunci cand reusim sa o facem, am inceput sa practicam principiul umilintei de care se vorbeste in Pasul Doi.
  • Am incercat sa cer ajutorul unei Puteri Superioare mie, astazi? Cum?
  • Am cerut ajutor nasului meu sau altor membri A.A., am participat la intruniri, am incercat sa le vorbesc si altor alcoolici in recuperare? Care au fost rezultatele?

MAI DEPARTE

Pe masura ce ne pregatim sa trecem mai departe la Pasul Trei, vom recapitula care sunt lucrurile pe care le-am castigat lucrand Pasul Doi. Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, ne va fi de mare ajutor daca vom scrie ceea ce am inteles din fiecare pas. Astfel, vom putea asimila si mai bine principiile spirituale ale fiecarui pas in parte.
  • Ce actiune as putea lua, care sa ma ajute in procesul de ajungere la credinta?
  • Ce pot face pentru a depasi asteptarile exagerate pe care le am privind redarea sanatatii mintale?
  • Ce am inteles eu din Pasul Doi?
  • In ce fel cunostintele si experienta mea de dinainte mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?
Mergand mai departe, la Pasul Trei, probabil ca simtim deja in noi o speranta crescanda. Chiar daca nu suntem nou veniti in procesul de recuperare, tocmai ne-am intarit convingerea ca recuperarea, maturizarea si schimbarea nu sunt numai posibile, dar sunt inevitabile atunci cand depunem toate eforturile in parcurgerea Pasilor. Putem vedea cu claritate posibilitatea usurarii de povara nebuniei in care ne incatusase alcoolismul nostru. Este foarte probabil ca deja am inceput sa simtim o anumita libertate. Am analizat nebunia produsa de alcoolism si am inceput sa avem incredere ca o Putere Superioara noua insine ne va ajuta sa nu mai mergem pe acelasi drum. Incepem sa fim eliberati de iluziile si minciunile noastre. Nu mai trebuie sa ne luptam sa ne mascam alcoolismul sau sa ne izolam de ceilalti pentru a ne ascunde nebunia. Am vazut in ce fel acest program functioneaza pentru altii si am descoperit ca incepe sa functioneze si pentru noi. Prin credinta pe care am castigat-o recent, dobandim si bunavointa de a trece la actiune si de a incepe lucrul la Pasul Trei.


„Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi”

Am lucrat Pasii Unu si Doi impreuna cu nasul nostru, am capitulat si am demonstrat ca avem bunavointa sa incercam ceva nou. Toate acestea ne-au dat un puternic sentiment de speranta. Dar, daca nu punem aceasta speranta nou dobandita in practica chiar acum, ea se va pierde, iar noi ne vom intoarce inapoi de unde am plecat. Punerea in practica, actiunea de care avem nevoie, este parcurgerea Pasului Trei.
Actiunea principala in Pasul Trei este luarea unei hotarari. Poate ca ideea ca trebuie sa luam o hotarare ne va speria, mai ales atunci cand vedem care este hotararea pe care trebuie sa o luam in acest Pas. A lua o hotarare, in orice domeniu, este un lucru pe care cei mai multi dintre noi nu l-au mai facut de mult timp. Altii au luat hotarari pentru noi, alcoolismul nostru, autoritatile, sau pur si simplu hotararile in ceea ce ne priveste au fost luate in lipsa noastra, pentru ca noi nu voiam aceasta responsabilitate. Atunci cand adaugam la toate acestea conceptul de incredintare a vointei si vietii noastre unei Puteri pe care cei mai multi dintre noi nu o intelegem in acest moment, poate ca vom incepe sa gandim ca toata aceasta afacere ne depaseste si vom incerca sa gasim o scurtatura, o modalitate mai usoara de a lucra la program. Dar gandurile de acest fel sunt foarte periculoase, pentru ca atunci cand apucam pe o scurtatura in program, ne scurtcircuitam recuperarea.
Hotararea Pasului Trei se poate dovedi prea mare ca sa fie luata dintr-o data. Teama de acest Pas si gandirea periculoasa generata de aceasta teama, pot fi sterse daca impartim acest Pas intr-o serie de pasi mai mici, separati. Pasul Trei este doar o alta piesa a drumului nostru de recuperare de la alcoolism. Luarea acestei hotarari a Pasului Trei nu inseamna neaparat ca trebuie sa schimbam imediat si definitiv intregul nostru mod de viata.
Schimbarile fundamentale din vietile noastre se intampla progresiv, pe masura ce lucram la recuperare, si toate acestea necesita o participare activa din partea noastra. Nu trebuie sa ne fie teama ca acest Pas ne va provoca ceva pentru care nu suntem inca pregatiti sau care nu ne va placea.
O mare semnificatie o are sugestia pe care o face Pasul Trei, aceea de a ne lasa vointa si viata in mana unui Dumnezeu, asa cum il intelegem noi. Lucrand Pasul Trei, ii dam voie cuiva sa aiba grija de noi, si nu sa ne controleze sau sa ne conduca viata in locul nostru. Pasul Trei nu ne sugereaza sa devenim ca niste roboti, incapabili sa-si traiasca propria viata, si nici nu ne permite sa facem asta, acelora dintre noi carora posibilitatea unei astfel de iresponsabilitati ni s-ar parea atractiva. Nu facem decat sa luam o hotarare simpla de a schimba directia de mers, de a inceta sa ne mai opunem sirului natural si logic de evenimente din viata noastra, de a inceta sa ne istovim puterile in incercarea de a face ca toate lucrurile sa se intample ca si cum noi am fi cei care controleaza lumea intreaga. Acceptam faptul ca o Putere Superioara poate sa aiba grija mai bine decat noi de vointa si viata noastra. Ducem mai departe procesul spiritual de recuperare, incepand sa cercetam care este intelegerea noastra personala, ce inseamna pentru noi cuvantul „Dumnezeu”.
In acest Pas, fiecare dintre noi va trebui sa ajunga la niste concluzii in ceea ce priveste propria intelegere a cuvantului „Dumnezeu”. Felul in care noi Il intelegem nu trebuie neaparat sa fie complet si nici complex. Nu trebuie neaparat sa fie nici la fel cu a altora. Poate ca vom descoperi ca stim cu siguranta ce NU ESTE Dumnezeu, dar nu suntem siguri de ceea ce ESTE, si nu este cu nimic gresit. Singurul lucru care este esential este ca incepem o cautare ce ne va conduce spre o si mai buna intelegere, pe masura ce continuam procesul de recuperare. Conceptia noastra despre Dumnezeu se va maturiza odata cu propria noastra maturizare in recuperare. Parcurgerea Pasului Trei ne va ajuta sa descoperim care este intelegerea care functioneaza cel mai bine pentru noi.

AM HOTARIT

Asa cum am discutat mai inainte, multi dintre noi vor descoperi ca sunt deranjati de gandul luarii unei hotarari mari. Poate ca ne vom simti coplesiti sau intimidati. Poate ca ne va fi teama de rezultatele posibile sau de obligatiile tacite. Sau, poate ca ne gandim ca este un lucru pe care il facem doar o data si ne este teama ca nu o sa-l facem asa cum trebuie si nici nu o sa avem ocazia sa-l mai facem vreodata. Hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, este o hotarare pe care o putem lua iar si iar, zilnic chiar, daca este nevoie. De fapt, este foarte probabil sa descoperim ca trebuie sa luam aceasta hotarare cu regularitate, altfel riscam sa ne pierdem recuperarea, din cauza automultumirii.
Este esential sa punem inima si sufletul nostru in aceasta hotarare. Desi cuvantul „hotarire” suna mai mult a ceva ce are loc mai mult in mintea unui om, trebuie sa facem tot efortul necesar pentru a aprofunda aceasta hotarare, dincolo de intelegerea rationala.
  • De ce cred ca luarea unei hotarari este elementul central al acestui Pas?
  • Pot sa iau aceasta hotarare doar pentru ziua de astazi? Am vreo teama sau vreo rezerva legata de aceasta hotarare? Care sunt acestea?
Trebuie sa ne dam seama ca nu are nici un sens daca luam o hotarare dar nu actionam in consecinta. De exemplu, sa zicem ca intr-o dimineata luam hotararea sa mergem undeva in ziua respectiva, dar dupa aceea, ne asezam in fotoliu si nu plecam de acasa toata ziua. Daca procedam asa, hotararea pe care am luat-o nu mai are nici un sens, nu mai are nici o semnificatie, ci este doar un gand intamplator, ca oricare altul.
  • Ce actiuni am luat ca sa fiu in conformitate cu hotararea pe care am luat-o?
  • Care sunt domeniile vietii mele pe care imi vine greu sa i le incredintez Lui Dumnezeu? De ce cred ca este important sa i le incredintez oricum?

VOINTA

Pentru ca am actionat sub imperiul propriei vointe vreme indelungata, abuzand de dreptul nostru de a face alegeri si de a lua hotarari, Pasul Trei are o importanta vitala. Mai exact, ce este vointa proprie? Cateodata inseamna retragere si izolare totala. Sfarsim prin a duce o viata singuratica, preocupati numai de propria persoana. Alteori, propria vointa ne face sa actionam fara sa tinem seama de nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Ignoram nevoile si sentimentele celorlalti. Cu toate acestea, reactionam violent si ii punem pe fuga pe toti aceia care indraznesc sa conteste dreptul nostru de a face numai ceea ce vrem. Ne transformam in adevarate furtuni, facand ravagii in viata familiei, a prietenilor, sau chiar a strainilor, fiind total inconstienti de gravitatea distrugerilor pe care le-am lasat in urma noastra. Daca unele imprejurari de viata nu sunt pe placul nostru, incercam sa le schimbam prin orice mijloace, numai ca sa ne atingem scopurile. Incercam sa facem lucrurile sa iasa asa cum vrem noi, cu orice pret. Suntem atat de preocupati cu urmarirea agresiva a satisfacerii impulsurilor noastre, incat pierdem orice contact cu propria constiinta sau cu o Putere Superioara. Pentru a putea lucra la acest Pas, fiecare dintre noi trebuie sa ne recunoastem felurile in care am actionat sub imperiul propriei vointe.
  • Descrie momentele in care ai actionat dupa propria vointa. Care au fost motivele?
  • In ce fel vointa proprie mi-a afectat viata?
  • In ce fel vointa mea i-a afectat pe altii?
Capitularea vointei proprii nu inseamna ca nu mai putem urmari anumite idealuri sau ca nu putem incerca sa facem schimbari in vietile noastre sau in lume. Nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san si sa acceptam nedreptatile care ni se fac noua sau altora pentru care suntem responsabili. Avem nevoie sa facem o deosebire clara intre propria vointa distructiva si actiunea buna, constructiva.
  • Urmarirea realizarii idealurilor mele, poate face rau altcuiva? In ce fel?
  • Daca urmaresc sa obtin ceea ce vreau, este posibil sa sfarsesc prin a face ceva care sa ma afecteze in mod negativ pe mine sau pe altii? Explica.
  • Daca am un anumit ideal, va trebui sa incalc vreunul dintre principiile mele ca sa-l pot atinge? (De exemplu: Va trebui sa fiu nesincer? Crud? Infidel?)
Daca suntem nou veniti in program si lucram la Pasul Trei pentru prima oara, probabil ca vom incepe sa ne intrebam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, crezand ca asta ni se cere sa descoperim in acest pas. De fapt, nu ne concentram in totalitate atentia asupra acestui aspect decat atunci cand ajungem la Pasul Unsprezece, dar acum, in Pasul Trei, incepem procesul care ne va conduce acolo.
Voia Lui Dumnezeu pentru noi este ceva ce vom ajunge sa cunoastem progresiv, pe masura ce lucram Pasii. In momentul de fata, putem trage niste concluzii simple legate de voia Lui Dumnezeu pentru noi, care ne pot fi de ajuns pentru acum. Voia Puterii noastre Superioare pentru noi este sa ne mentinem abstinenti, sa facem lucruri care ne pot ajuta sa ne mentinem abstinenti, cum ar fi sa participam cu regularitate la intruniri sau sa stam de vorba cu nasul nostru sau cu alti membri A.A.
  • Descrie momentele in care propria vointa nu a fost de ajuns. (De exemplu: Nu am putut sta fara bautura numai prin vointa mea).
  • Care este diferenta intre vointa mea si voia Lui Dumnezeu?
Intr-un anumit moment in recuperarea noastra, se poate sa descoperim ca am schimbat incercarea de a alinia propria noastra vointa cu voia Lui Dumnezeu, pe actiuni care demonstreaza din nou influenta propriei vointe. Acest lucru se intampla adesea atat de incet si de subtil incat de-abia daca bagam de seama. Se pare ca suntem cu precadere vulnerabili la exercitarea vointei proprii mai ales atunci cand lucrurile merg bine. Atunci sarim peste linia care desparte urmarirea sincera si umila a unor idealuri, de manipularea subtila si incercarea de a obtine rezultate fortate. Ne trezim ca mergem putin cam prea departe intr-o discutie in care incercam sa convingem pe altcineva ca avem dreptate. Ne trezim ca ne cramponam de un anumit lucru putin prea mult timp. Brusc, ne dam seama ca nu am mai stat de vorba cu nasul nostru cam de multisor. Atunci vom simti o intepatura surda, aproape subconstienta, care ne va alerta de aceasta deraiere subtila de la recuperare – daca ascultam.
  • Au fost momente in recuperarea mea, cand am descoperit, ca aproape fara sa-mi dau seama, mi-am luat inapoi vointa si viata in mainile mele? Care a fost lucrul care m-a pus in alerta?
  • Ce am facut ca sa imi reinnoiesc angajamentul Pasului Trei?

DUMNEZEU, ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI

Inainte de a ne adanci in procesul de lasare a vointei si vietii noastre in grija Lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, ar trebui sa depunem un efort pentru depasirea oricarei credinte negative sau a oricarei idei preconcepute pe care am avea-o despre cuvantul „Dumnezeu”.
  • Cuvantul „Dumnezeu”, sau conceptul in sine imi creaza vreo problema? De ce?
  • Am crezut vreodata ca Dumnezeu a facut sa mi se intample lucruri rele, sau ca m-a pedepsit? Ce lucruri rele mi s-au intamplat pentru care am dat vina pe Dumnezeu?
In A.A. ni se sugereaza sa alegem o imagine a Puterii Superioare care este iubitoare, protectoare si mult mai mare decat noi insine. Aceasta imagine poate cuprinde toate ideile noastre personale despre Dumnezeu, a fiecarui membru A.A. in parte. Nimeni nu este lasat in afara. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna Puterea programului, imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna principiile spirituale ale programului, si aici imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna o putere sau o entitate cu care putem comunica personal, imaginea sugerata este potrivita. Este un lucru esential sa incepem sa ne cercetam si sa ne dezvoltam propria intelegere. In acest proces, nasul sau membrii mai vechi ne pot fi de un real ajutor.
  • Care este intelegerea mea despre Puterea Superioara, astazi?
  • Cum lucreaza Puterea Superioara in viata mea?
Pe cat de important este sa intelegem care este Puterea noastra Superioara, pe atat de important este sa dezvoltam o relatie cu aceasta. Putem sa facem acest lucru intr-o multime de moduri. In primul rand, avem nevoie sa comunicam cumva cu Puterea Noastra superioara. Unii dintre noi numim aceasta comunicare Rugaciune, altii o numesc in alte feluri. Comunicarea nu trebuie neaparat sa fie protocolara sau ceremonioasa, si nici chiar verbala.
In al doilea rand, trebuie sa fim deschisi comunicarii de la Puterea Superioara. Putem face acest lucru fiind atenti la felul in care ne simtim, la reactiile noastre, si la tot ce se intampla in noi si in jurul nostru. Ori, putem avea o alta metoda personala, care ne ajuta sa comunicam cu Puterea Superioara noua insine. Se poate ca Puterea Superioara sa ne vorbeasca, sau sa ne ajute sa vedem ce este bine, prin intermediul altor membri A.A.
In al treilea rand, trebuie sa ne dam voie sa avem sentimente fata de Puterea noastra Superioara. Putem simti manie. Putem simti dragoste. Putem simti teama. Putem simti recunostinta. Nu este cu nimic gresit daca impartasim gama emotiilor omenesti cu Puterea noastra Superioara. Acest lucru ne va permite o apropiere si mai mare fata de Puterea pe care ne bazam si ne va ajuta sa capatam si mai multa incredere in aceasta Putere.
  • Cum comunic eu cu Puterea mea Superioara?
  • Cum comunica Puterea mea Superioara cu mine?
  • Care sunt sentimentele pe care le am fata de Puterea mea Superioara?
Odata cu efortul pe care il depunem pentru a ne mentine abstinenti, lucram si la aprofundarea propriei imagini despre Dumnezeu. Experienta pe care o acumulam in recuperare este reflectata direct in aceasta aprofundare. Maturizarea pe care o capatam in intelegerea Puterii Superioare ne aduce pace si seninatate. Atunci cand avem incredere in Puterea Superioara devenim si mai optimisti in ceea ce priveste viata noastra. Incepem sa simtim ca vietile noastre au fost atinse de ceva ce este mai presus de intelegerea noastra si suntem bucurosi si recunoscatori pentru asta.
Apoi, se intampla ceva anume ce ne face sa ne schimbam intrega imagine pe care ne-o formaseram despre Puterea Superioara, sau ne face chiar sa ne indoim cu totul de insasi existenta ei. Poate sa fie moartea cuiva drag, o nedreptate, sau o mare pierdere. Orice ar fi, ne lasa cu sentimentul ca am fost loviti in moalele capului. Pur si simplu nu mai putem intelege nimic.
In astfel de momente avem nevoie cel mai mult de Puterea noastra Superioara, chiar daca, instinctiv, descoperim ca vrem sa ne indepartam de ea. Imaginea noastra despre Puterea Superioara este pe cale de a suferi o schimbare dramatica. Avem nevoie sa continuam sa comunicam cu Puterea Superioara, cerandu-i puterea de a accepta, daca nu puterea de a intelege. Avem nevoie sa-i cerem putere sa mergem mai departe. Pana la urma, vom reusi sa restabilim relatia noastra cu Puterea Superioara, desi, foarte probabil, in termeni diferiti.
  • Mi se intampla cumva sa trec printr-o schimbare a parerilor mele despre natura Puterii Superioare? Descrie.
  • Ideea pe care o am despre Puterea mea Superioara este inca valabila? Ce schimbari cred ca sunt necesare?
Pe masura ce imaginea pe care o avem despre Puterea Superioara se dezvolta si se maturizeaza, vom descoperi ca reactionam diferit la lucrurile care se intampla in vietile noastre. Vom descoperi probabil ca suntem capabili sa facem fata unor situatii care altadata ne infricosau. Vom descoperi ca putem sa stam putin si sa analizam o situatie, inainte de a trece la actiune. Vom deveni mai calmi, mai stapaniti, mult mai capabili sa vedem dincolo de impulsul de moment.

A LASA IN GRIJA…

Are o mare semnificatie ordinea in care ne pregatim sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi. Cei mai multi dintre noi respecta intocmai ordinea sugerata in acest Pas. Mai intai, ne lasam vointa; dupa aceea, treptat, ne lasam si viata in grija Puterii Superioare. Se pare ca este mult mai usor pentru noi sa intelegem natura distrugatoare a vointeii proprii si sa vedem ca trebuie sa o capitulam, de aceea, este cea pe care o lasam prima. Este mult mai greu sa intelegem nevoia de a ne lasa viata in grija Puterii Superioare si procesul capitularii sub acest aspect.
Pentru a ne fi mai usor sa ii dam voie Puterii noastre Superioare sa aiba grija de vietile noastre, trebuie mai intai sa capatam ceva incredere. Poate ca nu avem nici o problema cu capitularea alcoolismului, dar, vrem totusi sa pastram controlul asupra restului vietii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de locul nostru de munca, dar nu si de relatiile noastre cu alti oameni. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de soti sau sotii, dar nu si de copii nostrii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de siguranta noastra, dar nu si de aspectul financiar. Cei mai multi dintre noi au probleme cu capitularea completa. Avem impresia ca lasam anumite aspecte ale vietii noastre in grija Puterii Superioare, dar luam totul inapoi sub propriul control, in prima clipa in care ne este teama ca lucrurile nu merg asa cum credem noi ca ar trebui sa mearga. Este foarte important sa ne examinam progresul pe care il facem in procesul de capitulare.
  • Ce inseamna pentru mine „in grija”?
  • Ce inseamna pentru mine sa-mi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum eu L-am inteles?
  • Cum cred ca se poate schimba viata mea daca ma hotarasc sa o las in grija Puterii mele Superioare?
  • In ce fel ii dau voie Puterii Superioare sa lucreze in viata mea?
  • In ce fel Puterea mea Superioara are grija de vointa si viata mea?
  • Au fost momente in care nu am fost in stare sa las in grija Lui Dumnezeu anumite situatii? Descrie.
Pentru a reusi sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare, trebuie sa trecem si la actiune. Multi dintre noi descopera ca este de mare ajutor daca facem un fel de declaratie formala, in mod regulat. Putem folosi o rugaciune sugerata in A.A. : „Ia-mi vointa si viata. Calauzeste-ma in recuperare. Arata-mi cum sa traiesc”. Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta rugaciune captureaza intreaga esenta a Pasului Trei. Dar, suntem cu siguranta liberi sa alegem propriile noastre cuvinte, sau sa gasim o modalitate mai putin formala de a trece la actiune. Noi credem ca fiecare zi in care ne abtinem de la bautura sau in care ascultam sfaturile nasului sau ale altui membru A.A., este o actiune practica, in conformitate cu hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
  • Cum actionez ca sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare? Am anumite cuvinte pe care le spun in mod regulat? Care sunt acestea?

PRINCIPII SPIRITUALE

In analizarea principiilor spirituale proprii Pasului Trei, ne vom concentra mai intai asupra capitularii si bunavointei. Apoi, vom analiza felul in care speranta se transforma in credinta si incredere. In cele din urma, vom vedea felul in care principiul angajarii este strans legat de Pasul Trei.
Am putea crede ca practicarea principiului capitularii este destul de usoara atunci cand lucrurile merg dupa placul nostru. In realitate, atunci cand totul merge bine, este mai degraba posibil sa fim atrasi de ideea ca tinem totul sub control, si asta nu cere prea multa capitulare. De aceea, chiar si atunci cand totul merge bine, este foarte important sa mentinem viu in mintea noastra principiul capitularii in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
  • Ce fac pentru a-mi reinnoi hotararea de a-i da voie Puterii Superioare sa aiba grija de vointa si viata mea?
  • In ce fel Pasul Trei ma ajuta sa consolidez procesul de capitulare pe care l-am inceput in Pasii Unu si Doi?
De obicei, ne simtim cuprinsi de cea mai mare bunavointa, imediat dupa ce capitulam. Bunavointa apare adesea in mijlocul disperarii, sau al bataliei pentru control. Totusi, putem incerca sa practicam principiul bunavointei chiar inainte de a fi nevoiti de imprejurari, putand astfel sa ne scutim de multe necazuri si dureri.
  • In ce feluri mi-am demonstrat bunavointa in recuperare, pana acum?
  • Am inca probleme legate de anumite aspecte? Ce cred ca o sa se intample daca am bunavointa sa aduc si acele aspecte ale vietii mele in procesul de recuperare?
In Pasul Trei, avem de a face cu o crestere spirituala de la speranta la credinta si de la credinta la incredere. Atunci cand incepem Pasul Trei, purtam in noi speranta care s-a nascut atunci cand am parcurs Pasul Doi. Speranta izvoraste din descoperirea faptului ca vietile noastre sunt pline de posibilitati; nu este nimic sigur inca, sunt numai primele firicele de emotie, la gandul ca ar putea fi posibil sa realizam cele mai frumoase dorinte ale inimii noastre. Indoielile pe care inca le mai tragem dupa noi se risipesc atunci cand speranta se transforma in credinta. Credinta ne indeamna la actiune; incepem efectiv sa facem lucrurile pe care cei in care credem ni le sugereaza, ca sa dobandim ceea ce vrem. In Pasul Trei, credinta pur si simplu ne da capacitatea de a lua hotarari si de a le transpune in actiuni. Increderea intra in scena numai dupa ce credinta a fost pusa in aplicare. Probabil ca deja am facut un progres semnificativ catre atingerea scopurilor noastre; acum avem dovada ca putem influenta propriul drum in viata, prin actiunile pozitive pe care le luam.
  • In ce fel speranta, credinta si increderea au devenit forte pozitive in viata mea?
  • Ce hotarari pot sa iau mai departe, in recuperare, in care sa aplic principiile sperantei, credintei si increderii?
  • Ce dovezi am ca pot sa am toata increderea in procesul de recuperare?
Principiul angajarii este punctul culminant al procesului spiritual al Pasului Trei. Hotarandu-ne iar si iar, sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii Superioare, chiar si atunci cand hotararea noastra nu pare sa aiba nici un efect pozitiv, este esenta acestui Pas. Putem sa punem in practica principiul spiritual al angajarii prin reluarea aceleasi hotarari in mod regulat si continuand sa actionam in concordanta cu aceasta hotarare (De exemplu: continuam lucrul la ceilalti Pasi).
  • Ce actiune am luat recent care demonstreaza angajamentul meu pentru recuperare si pentru parcurgerea programului?
Exemple :
  • Am facut vreun serviciu in cadrul intrunirilor?
  • Am fost de acord sa fiu nasul unui nou venit?
  • Am continuat sa particip la intruniri, indiferent de sentimentele pe care le aveam fata de ele?
  • Am continuat sa lucrez cu nasul meu, chiar si dupa ce acesta mi-a spus vreun adevar care nu mi-a convenit, sau m-a indrumat intr-o directie pe care nu vroiam s-o urmez? Am urmat totusi acea directie?

MAI DEPARTE

Inainte de a trece mai departe la Pasul Patru, vom arunca o privire asupra lucrurilor pe care le-am castigat prin parcurgerea Pasului Trei. Scriind ceea ce am inteles noi din Pasul Trei ne va ajuta foarte mult sa asimilam mai bine principiile spirituale ale acestui Pas.
  • Am vreo rezerva in legatura cu hotararea de a-mi lasa vointa si viata in grija Lui Dumnezeu, asa cum eu Il inteleg?
  • Am sentimentul ca sunt pregatit acum sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare?
  • In ce fel capitularea din Pasul Unu ma ajuta in Pasul Trei?
  • Ce actiuni am in plan care sa urmeze hotararii pe care am luat-o? Cum se incadreaza aici parcurgerea Pasilor ramasi?
Sfarsim lucrul la Pasul Trei simtind ca am castigat o si mai mare libertate. Daca am parcurs Pasul cu constiinciozitate, acum vom fi foarte usurati sa constatam ca lumea merge inainte foarte bine si fara interventia noastra. Responsabilitatea de a controla totul este o povara prea mare si suntem fericiti sa o dam jos de pe umerii nostri. Ne vom simti impacati la gandul ca un Dumnezeu bun si iubitor are grija de vointa si viata noastra, dandu-ne de inteles, pe cai foarte subtile, ca drumul pe care suntem este cel bun. Ne-am analizat ideile vechi si le-am vazut in adevarata lor lumina; acum avem bunavointa sa le capitulam si sa permitem schimbari in viata noastra. Poate ca vom descoperi ca acum avem bunavointa sa ne asumam riscuri pe care nu avusesem niciodata curajul sa le asumam, pentru ca acum, stiind ca suntem in grija Puterii noastre Superioare, avem un sentiment puternic de siguranta.
Unii oameni se opresc inaintea fiecarei hotarari majore si isi iau o pauza, cautand sa-si intareasca propria spiritualitate. Ne intoarcem privirea catre sursa puterii noastre, invitam Puterea noastra Superioara sa lucreze in viata noastra, si atunci cand suntem siguri ca suntem pe calea cea buna, mergem mai departe.
Acum trebuie sa facem un alt Pas pe drumul catre recuperare, un Pas care materializeaza hotararea pe care am luat-o in Pasul Trei. Este timpul sa facem, fara teama, un inventar moral amanuntit al propriei persoane.

- Pasul Patru -

„Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane”

Cei mai multi dintre noi am venit in A.A. pentru ca vroiam sa incetam bautul. Probabil ca nu ne-am gandit prea mult la ceea ce incepeam venind in A.A., si anume, un program de recuperare. Daca nu ne-am gandit pana acum la ceea ce putem castiga din acest program, acum este un moment bun sa luam o pauza si sa ne gandim la acest aspect.
Mai intai, ar trebui sa ne intrebam pe noi insine ce vrem de la recuperare. Majoritatea vom raspunde la aceasta intrebare spunand ca vrem pur si simplu sa ne simtim mai bine, sau fericiti, sau senini. Vrem sa ne placa de noi insine. Dar, cum putem sa ne placem cand nici nu stim cine suntem cu adevarat?
Pasul Patru ne da modalitatile prin care putem incepe sa aflam cine suntem, informatiile de care avem nevoie ca sa incepem sa ne placem si ca sa putem obtine toate celelalte lucruri pe care le asteptam de la program – comfort, fericire, seninatate.
Pasul Patru deschide o noua etapa in recuperarea noastra. Putem sa ne gandim la intervalul dintre Pasii Patru si Noua ca un proces in cadrul unui proces. Informatiile pe care le descoperim in Pasul Patru vor fi folosite mai departe, in parcurgerea Pasilor Cinci, Sase, Sapte, Opt si Noua. Acest proces are menirea sa fie repetat in recuperare, iar si iar.
Exista o metafora care descrie procesul in modul cel mai potivit. Putem sa ne imaginam ca suntem ca o ceapa. De fiecare data cand lucram Pasul Patru mai scapam de un invelis si ne apropiem din ce in ce mai mult de miez. Fiecare invelis reprezinta negarea, alcoolismul, defectele noastre de caracter, raul pe care l-am provocat. Miezul reprezinta spiritul pur si sanatos care se gaseste in inima fiecaruia dintre noi. Idealul nostru in recuperare este sa avem o trezire spirituala si prin acest proces sa ne apropiem de atingerea acestui ideal. Spiritul nostru se mai trezeste putin de fiecare data cand il parcurgem.
Pasul Patru este o metoda de a invata despre noi insine si consta nu numai in aflarea naturii exacte a greselilor noastre, dar si in descoperirea partilor bune ale propriului caracter. Procesul inventarului este o cale catre libertate. Ni s-a interzis sa fim liberi vreme indelungata – probabil toata viata. Cei mai multi am descoperit, parcurgand Pasul Patru, ca problemele noastre nu au inceput cu primul pahar de bautura ci, cu mult inainte, atunci cand au fost plantate semintele alcoolismului in noi. Poate ca ne-am simtit izolati de restul lumii si in suferinta cu mult inainte de a bea primul pahar. De fapt, felul in care ne-am simtit, precum si fortele care ne guvernau, sunt cu totul legate de alcoolism; dorinta noastra de a schimba ceea ce simteam si de a potoli acele forte ne-a condus spre primul pahar. Inventarul nostru va scoate la lumina durerile si conflictele din trecut, asa ca nu vom mai fi sub influenta lor. Vom avea posibilitatea unei alte alegeri. Vom castiga deja o doza de libertate.
Aceasta parte a „Ghidului de parcurgere a Pasilor” are de fapt doua sectiuni distincte. Prima ne ajuta sa ne pregatim pentru Pasul Patru, calauzindu-ne intr-o explorare a motivatiilor pentru parcurgerea acestui Pas si a semnificatiei pe care Pasul Patru o are pentru noi.
Partea a doua este un ghid pentru efectuarea propriuzisa, fara teama, a unui inventar moral amanuntit al propriei persoane.

MOTIVATII

Desi motivatiile pentru parcurgerea acestui Pas nu sunt chiar atat de importante ca parcurgerea propriu zisa, poate ca ne va fi de mare ajutor daca analizam si apoi imprastiem orice rezerve pe care le mai avem, si, daca ne gandim putin la unele din avantajele pe care le vom avea ca rezultat al parcurgerii Pasului Patru.
  • Am vreo rezerva privind parcurgerea Pasului Patru? Care este aceasta?
  • Care sunt unele dintre avantajele pe care le pot obtine, facand fara teama, un inventar moral amanuntit al propriei persoane?
  • De ce nu trebuie sa las de azi pe maine parcurgerea acestui Pas?
  • Ce avantaje am daca nu aman?

FARA TEAMA SI AMANUNTIT

Aceste cuvinte i-au derutat pe cei mai multi dintre noi. Intelegem foarte bine ce inseamna „amanuntit“ dar, cum ramane cu „fara teama“? Cum ne putem depasi frica? Credem ca ne trebuie ani buni pentru a ne depasi frica, dar trebuie sa ne apucam de inventar chiar acum.
A face fara teama, un inventar moral amanuntit, inseamna a merge inainte, in pofida fricii pe care o simtim. Inseamna sa avem curajul de a lua aceasta actiune, indiferent de sentimentele pe care le avem fata de ea. Inseamna sa avem curajul sa fim sinceri, chiar si atunci cand ne cutremuram inlauntrul nostru si juram ca lucrurile pe care le asternem pe hartie vor merge cu noi in mormant. Inseamna sa avem determinarea de a fi meticulosi, chiar si atunci cand avem impresia ca am scris destul. Inseamna sa avem incredere in acest proces si sa avem incredere ca Puterea Superioara ne va da calitatile de care avem nevoie pentru a-l parcurge.
Sa spunem lucrurilor pe nume: acest Pas implica multa munca. Dar ne incurajeaza gandul ca nu exista un termen limita pentru completarea lui. Putem sa-l parcurgem pe portiuni mici, putin cate putin, pana il terminam. Singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa lucram la Pasul Patru, cu consecventa.
Sunt si momente in care perioada de sobrietate pe care o avem va lucra impotriva noastra, atunci cand nu reusim sa ne dam seama ca ne este teama sa ne facem inventarul. Cei mai multi dintre noi, chiar daca au facut Pasul Patru de multe ori, si si-au dat seama ca este unul din cele mai bune lucruri pe care le pot face pentru ei insisi, pot descoperi ca inca il mai evita cateodata. Poate gandim ca, daca stim cu adevarat cat de bun este acest proces, nu ar trebui sa ne fie frica de el deloc. Dar, trebui sa ne dam voie sa ne fie frica, daca frica este ceea ce simtim.
De asemenea, putem avea anumite temeri care izvorasc din experientele noastre anterioare cu Pasul Patru. Stim ca un inventar inseamna schimbari in viata noastra. Stim ca, daca inventarul descopera anumite tipuri de comportament distructiv, nu mai putem continua cu acel comportament fara sa ne producem singuri o mare suferinta. Cateodata, asta inseamna sa renuntam la ceva – vreun tip de comportament pe care il credem absolut necesar pentru a supravietui; o relatie cu alta persoana; sau vreun resentiment pe care l-am cultivat si ingrijit cu atata daruire incat a sfarsit prin a deveni, printr-o intorsatura bolnavicioasa, chiar o sursa de asigurare si alinare. Frica de a renunta la ceva de care am ajuns sa depindem, chiar daca am inceput sa banuim ca acel ceva nu este bun pentru noi, este cat se poate de serioasa. Dar, pur si simplu nu putem s-o lasam sa ne stea in cale. Trebuie sa o confruntam si sa actionam cu mult curaj.
S-ar putea sa avem de depasit si o alta bariera, care vine dintr-o retinere de a dezvalui mai multe despre alcoolismul nostru. Multi membri A.A. cu ceva abstinenta la activ, au impartasit ca inventarele pe care le-au facut de-a lungul procesului de recuperare au dezvaluit faptul ca alcoolismul isi intinsese tentaculele in toate domeniile vietii lor, efectiv nici un aspect al vietii lor nu ramasese neatins. Aceasta descoperire aduce adesea, la inceput, uimire si spaima. Ne intrebam cum putem fi inca atat de bolnavi. Tot acest efort pe care l-am depus pana acum in recuperare nu a avut ca rezultat decat o vindecare la suprafata?
Bineinteles ca nu este asa. Avem doar nevoie de putin timp ca sa ne aducem aminte, iar nasul nostru va fi mai mult decat bucuros sa ne ajute. Dupa ce am avut timp sa ajungem sa acceptam ceea ce inventarul a dezvaluit, simtim cum spaima incepe sa fie inlocuita de o speranta crescanda. In definitiv, un inventar intotdeauna initiaza un proces de schimbare si de eliberare. De ce nu ar face-o si acum?
  • Imi este frica sa lucrez la Pasul Patru? De ce anume imi este frica?
  • Ce inseamna pentru mine inventar moral fara teama si amanuntit?
  • Lucrez impreuna cu nasul meu si stau de vorba cu alti alcoolici in recuperare?
  • Ce masuri i-mi iau ca sa ma asigur ca pot face fata oricarui lucru care va fi dezvaluit de inventar?

UN INVENTAR MORAL

Multi dintre noi au o multime de idei preconcepute legate de cuvantul „moral”. Poate ca acest cuvant ne aduce aminte de un cod de comportament extrem de rigid, pe care eram asteptati sa-l urmam. Poate ca ne duce cu gandul la oameni pe care noi ii consideram „morali”, si pe care ii apreciem ca fiind mai buni decat noi. Auzirea acesui cuvant poate chiar sa trezeasca in noi tendinta de rebeliune impotriva moralei societatii, si, resentimente fata de autoritatile care nu au fost niciodata multumite de propria noastra morala. Daca vreunul din lucrurile astea este valabil pentru fiecare dintre noi sau nu, ramane sa stabilim noi insine. Daca ne identificam cu ele, putem indeparta discomfortul pe care il simtim fata de cuvantul „moral” gandindu-ne la el intr-un mod cu totul diferit.
In Alcoolicii Anonimi, in acest Pas, cuvantul „moral” nu are nimic de a face cu anumite coduri de comportament, norme sociale, sau cu judecata unei figuri autoritare. Un inventar moral este ceva ce putem folosi ca sa ne descoperim moralitatea noastra, valorile si principiile proprii. Nu trebuie sa le aliniem in nici un fel cu valorile si principiile altora.
  • Ma deranjeaza cuvantul „moral”? De ce?
  • Ma deranjeaza gandul la asteptarile pe care le are societatea si imi este teama ca niciodata nu voi putea, nu voi vrea si nici nu voi fi in stare sa ma comformez?
  • Ce valori si principii sunt importante pentru mine?

UN INVENTAR AL PROPRIEI PERSOANE

Pasul Patru ne cere sa facem un inventar al propriei persoane, nu al altora. Totusi, atunci cand incepem sa scriem si sa ne analizam resentimentele, temerile, comportamentul, credintele si secretele, descoperim ca cele mai multe sunt legate de alte persoane, sau cateodata, de organizatii sau institutii. Este foarte important sa intelegem ca suntem liberi sa scriem orice avem nevoie sa scriem despre altii, atata timp cat aceasta ne conduce la descoperirea propriului rol in situatia respectiva. De fapt, cei mai multi dintre noi nu pot deosebi propriul rol de cel al altora la inceput. Nasul nostru ne va ajuta aici.
In Pasul Patru, vom folosi toate principiile spirituale pe care am inceput sa le practicam in primii trei Pasi. In primul rand, trebuie sa avem bunavointa de a lucra la Pasul Patru. Trebuie sa fim meticulos de sinceri cu noi insine, analizand tot ceea ce asternem pe hartie si intrebandu-ne singuri daca este sau nu adevarat. Trebuie sa fim indeajuns de curajosi ca sa ne confruntam temerile si sa trecem peste ele. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, credinta si increderea ne vor sprijini atunci cand ne vom confrunta cu momente dificile si ne va bate gandul renuntarii.
  • In ce fel hotararea mea de a parcurge Pasul Patru este o demonstratie de curaj, de incredere, de credinta, de sinceritate, de bunavointa?

INVENTARUL

Ia caiet si creion, sau orice alt mijloc de inregistrare a inventarului, asupra caruia ai cazut de acord impreuna cu nasul tau. Fa-te comod. Indeparteaza orice sursa de distragere a atentiei de locul in care ai hotarat sa lucrezi la inventar. Roaga-te pentru capacitatea de a fi sincer, fara teama si amanuntit. De-a lungul acestui proces, nu uita sa pastrezi legatura cu nasul tau. In sfarsit, simte-te liber sa patrunzi dincolo de ceea ce ti se cere in intrebari. Orice iti trece prin minte constituie material de inventar.

RESENTIMENTE

Avem resentimente atunci cand re-simtim sentimente vechi, atunci cand nu suntem in stare sa le lasam sa se duca, atunci cand nu putem sa iertam si sa uitam ceva ce ne-a suparat. Sunt o multime de motive pentru care facem o lista cu resentimentele noastre in Pasul Patru. In primul rand, pentru ca ne va ajuta sa ne eliberam de furia mai veche, care ne afecteaza viata acum. In al doilea rand, pentru ca analizandu-ne resentimentele vom putea identifica modurile in care ne-am pus singuri in situatia de a fi dezamagiti de altii, in special atunci cand asteptarile noastre erau prea mari. In cele din urma, listarea propriilor resentimente va aduce la lumina tiparele care ne-au mentinut prinsi in furie sau autocompatimire, sau in amandoua.
  • Fata de cine am resentimente? Explica situatiile care au dus la resentimentele respective.
  • Fata de ce institutii am resentimente (scoala, guvern, biserica, de corectie, de judecata)? Explica situatiile care au dus la resentimentele respective.
  • Care au fost motivatiile sau incredintarile care mi-au influentat comportamentul in acele situatii?
  • In ce fel lipsa mea de sinceritate a contribuit la aceste resentimente?
  • In ce fel incapacitatea (sau lipsa bunavointei) de a simti anumite emotii, au condus la dezvoltarea resentimentelor?
  • In ce fel propriul meu comportament a contribuit la resentimentele mele?
  • Imi este teama sa analizez rolul meu in situatiile care mi-au provocat resentimente? De ce?
  • In ce fel resentimentele mi-au afectat relatia cu mine insumi / insami , cu alti oameni si cu o Putere Superioara?
  • Care este elementul comun pe care il observ in resentimentele mele?

SENTIMENTE

Vrem sa ne analizam sentimentele din aceleasi motive pentru care am vrut sa ne analizam resentimentele. Acest lucru ne va ajuta sa descoperim care este rolul nostru in propria viata. Pe langa asta, cei mai multi dintre noi au uitat ce inseamna sa ai sentimente pana sa ajunga in recuperare. Chiar daca avem ceva timp de abstinenta, inca vom mai afla lucruri noi despre felurile in care ne blocam sentimentele.
  • Cum imi recunosc sentimentele?
  • Care sunt sentimentele pe care incerc cel mai mult sa le blochez?
  • De ce am incercat sa-mi blochez aceste sentimente?
  • Ce modalitati am folosit ca sa neg ceea ce simteam cu adevarat?
  • Cine sau ce mi-a declansat un anumit sentiment? Care a fost acel sentiment? Care a fost situatia? Care a fost rolul meu in situatia respectiva?
  • Ce am crezut, care au fost motivatiile care m-au facut sa actionez intr-un anume fel in acea situatie?
  • Ce fac cu sentimentele mele, odata identificate?

VINOVATIE, RUSINE

Exista doua feluri de vinovatie sau rusine: unele reale si unele imaginare. Primele izvorasc direct din constiinta noastra – ne simtim vinovati pentru ca am facut ceva care este impotriva principiilor noastre, sau am ranit pe cineva si ne este rusine pentru acest lucru.
Vinovatia imaginara vine din situatii in care nu am gresit cu nimic, la care nu am avut nici o contributie. Acum trebuie sa ne analizam putin sentimentele de vinovatie si rusine, pentru a le separa pe cele reale de cele imaginare. Putem pastra ce este al nostru si avem nevoie sa lasam tot ce nu ne apartine.
  • Fata de cine, sau fata de ce ma simt vinovat sau imi este rusine? Descrie situatiile care au generat aceste sentimente.
  • Care din aceste situatii m-au facut sa ma simt rusinat, desi nu am avut nici un rol in crearea lor?
  • In situatiile in care am avut intr-adevar rolul meu, ce am crezut, care au fost motivatiile care m-au facut sa ma port asa cum m-am purtat?
  • In ce fel propriul meu comportament a contribuit la sentimentele de vinovatie si rusine?

FRICA

Daca analizam boala noastra dupa ce am dat la o parte simptomele primare – bautul fara masura sau alte comportamente obsesive – si cele mai evidente caracteristici, vom descoperi un paienjenis de temeri. Ne este frica sa nu fim raniti, sau poate ne este pur si simplu frica sa nu ne traim emotiile cu prea mare intensitate, asa ca ajungem sa traim doar pe jumatate, trecand prin viata fara a fi cu adevarat pe deplin vii vreodata. Ne este frica de orice lucru care ne face sa simtim, asa ca, ne izolam si ne inchidem in noi insine. Ne este teama ca oamenilor nu le va place de noi, asa ca bem peste masura ca sa ne simtim mai bine cu noi insine. Ne este teama sa nu fim prinsi atunci cand facem ceva rau si sa nu fim pusi sa platim pentru ceea ce am facut, asa ca mintim, inselam sau ii ranim pe altii, ca sa ne protejam. Ne este teama sa fim singuri, asa ca ii folosim sau ii exploatam pe alti oameni, ca sa nu ne simtim singuri, respinsi sau abandonati. Ne este teama ca nu vom avea de ajuns – din orice – asa ca urmarim cu egoism sa obtinem ceea ce vrem, fara sa ne pese de raul pe care il facem altora in acest proces. Uneori, in recuperare, daca am castigat deja unele lucruri la care tinem cu adevarat, incepem sa ne temem ca le vom pierde, asa ca incepem sa ne compromitem principiile, in dorinta de a proteja aceste lucruri.
Frica este egocentrica si egoista. Trebuie sa o smulgem din radacina chiar acum, ca sa nu mai aiba puterea de a ne distruge.
  • De cine sau de ce imi este frica? De ce?
  • Ce am facut ca sa-mi maschez frica?
  • In ce fel am reactionat in mod negativ sau distructiv, atunci cand mi-a fost frica?
  • De ce imi este frica cel mai tare atunci cand ma auto-analizez si fac dezvaluiri despre mine? Ce cred ca o sa se intample daca fac asta?
  • In ce fel m-am inselat pe mine insumi / insami , din cauza fricii?

RELATII

In Pasul Patru, trebuie sa ne analizam relatiile – toate relatiile noastre cu alti oameni, nu doar cele sentimentale – ca sa ne putem sa seama in ce momente alegerile, convingerile si comportamentul nostru au avut ca rezultat relatii bolnave si distrugatoare. Avem nevoie sa privim relatiile noastre cu rudele, cu soti/sotii sau concubini/concubine, prieteni sau fosti prieteni, colegi de munca sau fosti colegi de munca, vecini, colegi de scoala, oameni care fac parte din anumite organizatii sau organizatiile insele, autoritati – cum ar fi politia sau alte institutii, si oricine sau orice altceva de care ne putem aduce aminte. De asemenea, trebuie sa analizam si relatia noastra cu Puterea Superioara. Poate ca vom fi tentati sa trecem peste relatiile care nu au fost de durata – o aventura sexuala de o noapte, de exemplu, sau o cearta cu vreun profesor al carui curs l-am abandonat. Dar, si aceste relatii sunt importante. Daca inca ne mai gandim la ele, sau avem anumite sentimente legate de ele, acestea constituie material de inventar.
  • Ce conflicte ale personalitatii mele imi ingreuneaza mentinerea prieteniilor sau a relatiilor sentimentale?
  • In ce fel teama de a nu fi ranit mi-a afectat prieteniile si relatiile sentimentale?
  • In ce fel am sacrificat prietenii adevarate, platonice, in favoarea celor sentimentale?
  • In ce feluri am alergat dupa relatii, in mod obsesiv?
  • In relatiile mele cu familia, simt cateodata ca suntem prinsi in repetarea acelorasi tipare, fara speranta ca se poate schimba ceva? Care sunt acele tipare? Care este rolul meu in mentinerea lor?
  • In ce fel am evitat apropierea de prieteni, de sot/sotie, si de familie?
  • Am avut probleme cu asumarea unor obligatii? Descrie.
  • Am distrus vreodata o relatie numai pentru motivul ca eram incredintat ca voi fi ranit oricum, asa ca am vrut sa scap inainte de a se intampla? Descrie.
  • In ce masura tin seama de sentimentele celorlalti in relatiile mele? Le consider egale cu ale mele? Mai importante decat ale mele? De importanta minora? Nu au nici o importanta?
  • Am simtit vreodata ca sunt victima in vreuna din relatiile mele? (Nota: aceasta intrebare se concentreaza asupra descoperirii modurilor in care ne-am pus singuri in situatia de a fi victime; asupra felului in care asteptarile noastre exagerate au contribuit la dezamagiri, si NU cere enumerarea situatiilor in care am fost efectiv abuzati). Descrie.
  • Cum au fost relatiile mele cu vecinii? Am observat vreun tipar in aceste relatii, care aparea oriunde as fi locuit?
  • Ce sentimente am fata de oamenii cu si pentru care am lucrat? In ce fel modul meu de a gandi, convingerile si comportamentul mi-au cauzat probleme la locul de munca?
  • Ce sentimente am fata de colegii de scoala (atat din copilarie cat si de mai tarziu)? M-am simtit mai bun sau mai slab decat alti colegi? Credeam ca trebuia sa ma lupt pentru a obtine mai multa atentie din partea profesorilor? Respect figurile autoritare sau ma revolt impotriva lor?
  • Am aderat vreodata la un club sau la o organizatie? (AA este o organizatie). Ce sentimente am avut fata de ceilalti membri ai acelei organizatii? Mi-am facut multi prieteni in organizatia respectiva? Am aderat la un club sau la o organizatie avand asteptari foarte mari, numai ca sa renunt dupa scurt timp? Care au fost asteptarile mele si de ce nu au fost indeplinite? Care a fost rolul meu in aceste situatii?
  • Am fost vreodata intr-un spital de boli mintale sau in inchisoare, sau intr-un alt loc unde am fost tinut impotriva vointei mele? Ce efect a avut acest lucru asupra personalitatii mele?
  • Cum a fost relatia mea cu autoritatile? Am respectat regulile? Am incalcat regulile si apoi am urat autoritatile cand am fost prins?
  • Am avut experiente foarte devreme in viata, in care cineva in care am avut incredere si de care m-am apropiat m-a ranit, iar acest eveniment m-a facut sa ma inchid in mine? Descrie.
  • Am lasat vreo relatie sa se distruga, chiar si atunci cand exista posibilitatea ca problemele si conflictele sa fie rezolvate? De ce?
  • Obisnuiam sa ma transform intr-o persoana diferita, in functie de cine era in jurul meu? Descrie.
  • Am descoperit lucruri legate de personalitatea mea (poate in alte inventare), care nu mi-au placut, si apoi m-am trezit ca incercam, exagerat, sa compensez acele lucruri? (De exemplu, am descoperit un tipar de dependenta imatura fata de alti oameni si apoi am exagerat compensarea, devenind prea increzut). Descrie.
  • Ce defecte se manifesta cel mai des in relatiile mele (minciuna, egoism, control, manipulare, etc.)?
  • In ce fel imi pot schimba comportamentul, in asa fel incat sa incep sa am relatii sanatoase?
  • Am avut orice fel de relatie cu o Putere Superioara? In ce fel aceasta relatie s-a schimbat de-a lungul vietii mele? Ce fel de relatie am cu Puterea mea Superioara acum?

SEX

Aceasta zona este foarte greu de abordat, pentru cei mai multi dintre noi. De fapt, s-ar putea sa fim tentati sa spunem: „Gata! Pana aici! Sub nici o forma nu o sa-mi cataloghez acum comportamentul sexual.” Dar trebuie sa trecem repede peste aceasta retinere. Ne va fi de mare ajutor daca ne gandim la motivul pentru care trebuie sa o facem. Avem nevoie sa devenim comfortabili si cu propria sexualitate. De aceea, trebuie neaparat sa includem in inventarul nostru si convingerile proprii in ceea ce priveste sexul. In acest moment, este foarte important sa ne amintim ca nu ne facem inventarul ca sa ne comparam cu ceea ce credem noi ca este „normal” pentru altii, ci numai ca sa ne identificam propriile valori, principii si moralitati.
  • In ce fel comportamentul meu sexual s-a bazat pe egoism?
  • Am confundat sexul cu dragostea? Care a fost rezultatul actiunilor influentate de aceasta confuzie?
  • In ce fel m-am folosit de sex ca sa incerc sa evit singuratatea sau sa umplu un gol sufletesc?
  • In ce fel am alergat dupa sex in mod obsesiv, sau am incercat sa evit sexul, in mod obsesiv?
  • A existat vreo practica sexuala care m-a facut sa ma simt rusinat sau vinovat? Care este aceasta? De ce m-am simtit astfel?
  • A existat vreo practica sexuala care m-a ranit pe mine sau pe altii?
  • Ma simt comfortabil cu propria sexualitate? Daca nu, de ce?
  • Ma simt comfortabil cu sexualitatea altora? Daca nu, de ce?
  • Este sexul o conditie necesara in toate sau in cele mai multe dintre relatiile mele?
  • Ce inseamna pentru mine o relatie sanatoasa?

 ABUZ

Inainte de a aborda aceasta zona, trebuie sa fim extrem de prevazatori. S-ar putea sa trebuiasca sa amanam analizarea ei pentru un moment mai avansat in recuperare. Va trebui sa ne folosim de toate resursele de care dispunem in acest moment ca sa putem lua o decizie daca intram sau nu in acesta zona acum: ceea ce simtim noi – suntem sau nu gata sa rezistam durerii pe care aceasta explorare ne-o va cauza, discutie cu nasul nostru, si rugaciune. Este posibil ca nasul sa fie capabil sa ne ajute sa trecem prin asta, sau este posibil sa avem nevoie de si mai mult ajutor.
Daca am luat hotararea de a incepe analizarea abuzurilor, trebuie sa fim constienti ca asta va fi probabil cea mai dureroasa etapa din procesul de recuperare. Reinvierea momentelor in care am fost neglijati sau raniti de catre alti oameni, care ar fi trebuit sa ne iubeasca si sa ne protejeze, ne va cauza cu siguranta cele mai dureroase sentimente. Oricum, trebuie sa o facem si pe asta, atunci cand suntem pregatiti. Atata timp cat tinem durerea ascunsa in noi, ca pe un secret adanc, ne poate provoca un gen de comportament pe care nu il dorim, sau poate contribui la accentuarea unei pareri gresite fata de noi insine sau a altor idei distrugatoare. Scoaterea adevarului la lumina este inceputul unui proces care conduce spre alinarea suferintei noastre. Nu a fost vina noastra.
  • Am fost vreodata abuzat? De catre cine? Ce sentimente am avut sau am acum fata de acea intamplare?
  • Faptul ca am fost abuzat mi-a afectat relatiile cu ceilalti oameni? In ce fel?
  • Daca am simtit ca sunt o victima pentru cea mai mare parte a vietii mele, ca urmare a faptului ca am fost abuzat in copilarie, ce pasi pot sa fac acum pentru a-mi vindeca sufletul? Cred ca Puterea mea Superioara ma poate ajuta? Cum?
De asemenea, este posibil ca si noi sa-i fi abuzat pe altii, fizic, mintal sau verbal. Trecerea in revista a acestor momente ne va face, inevitabil, sa simtim o mare rusine. Nu ne putem permite sa lasam aceasta rusine sa se transforme in disperare. Este foarte important sa ne confruntam cu comportamentul nostru, sa acceptam responsabilitatea pentru el, si sa lucram la schimbarea lui. Scriind despre el aici si acum este primul pas pe care il facem spre schimbare. Parcurgerea celorlalti Pasi ne va ajuta sa reparam raul pe care l-am facut altora.
  • Am abuzat vreodata pe cineva? Pe cine si cum?
  • Ce am simtit si ce am gandit chiar inainte de a rani acea persoana?
  • Am dat vina pe victima mea sau am incercat sa gasesc tot felul de scuze pentru comportamentul meu? Descrie.
  • Am incredere in Puterea mea Superioara sa lucreze in viata mea si sa ma ajute sa nu mai ranesc pe nimeni, niciodata? Sunt dispus sa traiesc cu sentimentele dureroase pana cand acestea vor fi schimbate in urma parcurgerii pasilor?

PARTI BUNE

Cele mai multe dintre intrebarile de mai inainte au fost menite sa ne ajute sa identificam natura exacta a greselilor noastre, informatie de care avem nevoie pentru Pasul Cinci. Dar, in egala masura, este important sa ne uitam si la lucrurile bune, sau care au avut un impact pozitiv asupra noastra si a altora. Vrem sa facem acest lucru din doua motive. In primul rand pentru ca, dupa parcurgerea Pasului Patru, vrem sa avem o imagine completa despre noi insine, nu doar o latura. In al doilea rand, pentru ca vrem sa stim care sunt trasaturile de caracter si comportamentele pe care dorim sa le avem cel mai mult in viata noastra.
  • Care sunt calitatile mele, care imi plac foarte mult? Care le sunt pe plac altora? Care ma avantajaza cel mai mult?
  • In ce fel am demonstrat ca imi pasa de mine insumi / insami  si de alti oameni?
  • Ce principii spirituale practic in viata mea? In ce fel acestea mi-au schimbat viata?
  • In ce fel au crescut credinta si increderea mea intr-o Putere Superioara?
  • Pe ce se bazeaza relatia mea cu „nasul” meu? Cred ca acesta experienta pozitiva se transmite si in celelalte relatii ale mele?
  • Ce scopuri am reusit sa-mi indeplinesc? Am si alte scopuri pentru a caror implinire actionez in prezent? Care sunt acestea si cum actionez pentru implinirea lor?
  • Care sunt valorile mele? Pe care dintre acestea sunt dedicat sa le urmez in viata si cum?
  • In ce fel imi exprim recunostinta pentru recuperare?

SECRETE

Inainte de a termina Pasul Patru trebuie sa ne oprim si sa ne gandim bine: exista oare ceva ce am omis, intentionat sau nu? Exista vreun lucru pe care il consideram a fi atat de rau incat nu-l putem include in inventar, cu nici un pret? Daca este asa, ar trebui sa ne linistim la gandul ca nenumarati membri A.A. au lucrat la acest Pas si nimeni nu a avut pana acum o situatie absolut unica, pentru care ar fi trebuit sa inventam cuvinte noi pentru a o descrie. Pastrarea secretelor constituie o mare amenintare pentru recuperarea noastra. Atata timp cat pastram un secret, nu facem decat sa construim o rezerva in programul de recuperare.
  • Exista secrete despre care nu am pomenit inca? Care sunt acestea?
O alta intrebare pe care trebuie sa ne-o punem acum este: exista vreun lucru in inventarul nostru care este o exagerare a celor ce s-au intamplat in realitate, sau exista ceva care nu este deloc adevarat? Aproape toti membrii A.A. au avut probleme la inceput cu deosebirea adevarului de fictiune. Multi dintre noi nascocisem adevarate „romane”, care erau atat de inflorite incat de abia daca mai contineau o mica farama de adevar. Le nascocisem pentru ca doream sa-i impresionam pe altii. Nu credeam ca exista ceva adevarat cu care sa ne simtim bine, asa ca am nascocit minciuni, incercand sa fim la inaltime. Nu este nevoie sa mai facem asta de acum inainte. In procesul de parcurgere a Pasului Patru ne consolidam adevarata valoare, si nu o valoare falsa, bazata pe „povesti nemuritoare”. Acum este timpul sa spunem adevarul despre noi insine.
  • Exista ceva in inventarul meu care nu este adevarat, sau, exista povesti pe care le-am spus de nenumarate ori si care nu sunt adevarate?

MAI DEPARTE

Dupa terminarea Pasului Patru putem simti mai multe lucruri – ne putem simti dezamagiti, ne putem simti inviorati, ne putem simti stanjeniti. Indiferent de cum ne simtim, cu siguranta trebuie sa ne simtim bine cu ce am realizat. Efortul pe care l-am facut in acest Pas va fi temelia efortului pe care il vom depune in parcurgerea Pasilor de la Cinci la Noua.
Acum a venit vremea sa luam legatura cu „nasul” si sa facem planuri pentru Pasul Cinci.

 

 - Pasul Cinci -

„Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre”

In literatura noastra de baza ni se spune ca “Pasul Cinci nu este simpla citire a Pasului Patru”. Dar stim ca a citi inventarul Pasului Patru unei alte fiinte umane este cu siguranta o parte a Pasului Cinci. Asa ca sa vedem ce inseamna restul, partea care este mai mult decat o simpla citire.
Marturisirea pe care o facem – lui Dumnezeu, noua insine si unei alte finte umane – este cea care aduce cresterea spirituala menita in acest Pas. Avem deja ceva experienta in a face marturisiri. Am marturisit ca avem o boala; am marturisit ca avem nevoie de ajutor; am marturisit ca exista o Putere care ne poate ajuta. Aceasta experienta a marturisirilor ne va fi de ajutor in Pasul Cinci.
Multi dintre noi am terminat Pasul Patru cu un sentiment de usurare, gandind ca partea cea mai grea a trecut , ca apoi sa ne dam seama ca inca mai aveam de facut Pasul Cinci. Atunci ni s-a facut frica.
Unora dintre noi ne era teama ca nasul nostru ne va respinge sau ne va judeca. Altii am avut ezitari pentru ca nu vroiam sa-l deranjam pe nas cu atatea lucruri. Nu eram siguri ca putem avea incredere ca nasii nostri sa ne pastreze secretele.
Poate ca eram ingrijorati de ceea ce inventarul ar fi putut dezvalui. Poate ca era un lucru pe care noi nu-l vedeam dar pe care nasii nostri l-ar fi descoperit imediat – si probabil ca nu era nimic bun. Unora ne era teama ca va trebui sa simtim din nou sentimente vechi si ne intrebam daca aveam cu adevarat de castigat ceva din rascolirea trecutului. Unii dintre noi simteam ca atata vreme cat nu citeam inventarul cu voce tare, continutul lui nu era chiar real.
Daca ne analizam toate sentimentele legate de Pasul Cinci, este posibil sa descoperim ca suntem si motivati sa continuam acest proces, de o dorinta pentru mai multa recuperare. Ne gandim la persoanele pe care le cunoastem si care au parcurs acest pas. Suntem uimiti de sinceritatea lor si de capacitatea de a comunica cu altii. Ei nu vorbesc tot timpul despre ei insisi, ci intreba despre altii si sunt cu adevarat interesati sa auda raspunsul. Daca ii intrebam cum au invatat atat de multe despre relatiile cu altii, probabil ca ne vor raspunde ca au inceput sa invete atunci cand au lucrat la Pasul Cinci.
Multi dintre noi, care am parcurs deja Pasii Patru si Cinci, stim ca acest proces intotdeauna are ca rezultat schimbarea. Cu alte cuvinte, trebuie sa incetam sa mai avem acelasi vechi comportament! Poate ca nu eram intru totul siguri ca doream asta. Pe de alta parte, multi stiam ca trebuia sa ne schimbam, dar ne era teama ca nu puteam.
Avem nevoie de doua lucruri pentru a incepe sa lucram Pasul Cinci: curaj si un sentiment de incredere in procesul de recuperare. Daca le avem pe amandoua vom fi capabili sa ne analizam celelalte temeri mai specifice si sa mergem pana la capat cu marturisirile pe care trebuie sa le facem in acest Pas. 


CONFRUNTAREA TEMERILOR

Oricare dintre temerile pe care le-am metionat poate sa fie si a noastra, sau poate ca avem si alte temeri care ne imbolnavesc. Este esential sa stim care sunt temerile noastre si sa mergem mai departe in ciuda lor, asa incat sa fim capabili sa ne continuam recuperarea.
  • Ce rezerve am in legatura cu parcurgerea Pasului Cinci?
  • Am vreo temere in acest moment? Care este aceasta?
Nu conteaza de unde izvorasc temerile noastre. Majoritatea am facut cam aceleasi lucruri ca sa le confruntam: ne-am rugat pentru curaj si bunavointa, am citit Pasul Cinci din “Cei Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” si am cautat linistirea de la ceilalti membri. Multi dintre noi am trait experienta de a ne duce la intalniri pentru studiul pasilor ca sa descoperim, din coincidenta, ca subiectul parea sa fie intotdeauna Pasul Patru sau Cinci. Daca facem efortul de a impartasi ce simtim, cu siguranta vom gasi sprijinul de care avem nevoie de la alti membri. Folosirea resurselor spirituale pe care le-am acumulat parcurgand Pasii anteriori ne va permite sa lucram la Psul Cinci.
  • Ce fac pentru a-mi depasi temerile legate de pacurgerea Pasului Cinci?
  • In ce fel parcurgerea primilor 4 pasi m-a pregatit pentru parcurgerea Pasului Cinci?

AM MARTURISIT LUI DUMNEZEU

Pasul Cinci din “Cei Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” ne raspunde la intrebarea “De ce trebuie sa marturisim natura exacta a greselilor noastre lui Dumnezeu, pe langa noua insine si altei fiinte umane?” In A.A. traim experienta unui mod de viata in care spiritualitatea se impleteste cu cotidianul, lucrurile obisnuite se impletesc cu lucruri extraordinare. Atunci cand ii marturisim natura exacta a greselilor noastre lui Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare dintre noi, marturisirea noastra capata mai mult sens.
In ce mod ne facem marturisirea in fata lui Dumnezeu, depinde de felul particular in care Il intelege fiecare. Unii fac o marturisire aparte in fata lui Dumnezeu, separata de marturisirea fata de ei insisi si in fata altei fiinte umane. Altii constientizeaza sau se roaga pentru prezenta unei Puteri Superioare inainte de a parcurge inventarul personal impreuna cu nasul. Aceia dintre noi pentru care Puterea Superioara inseamna principiile spirituale ale recuperarii sau comunitatea A.A. vor trebui sa gaseasca alte metode de a lucra aceasta parte a Pasului Cinci. Nasul poate fi de ajutor in acest proces. Orice facem este bine, atata timp cat suntem constienti ca marturisim si in fata unei Puteri Superioare.
  • Cum il voi implica pe Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, in parcurgerea Pasului Cinci?
  • In ce fel este intarita hotararea pe care am luat-o la Pasul Trei, atunci cand lucrez la Pasul Cinci?

NOUA INSINE

Atunci cand beam, probabil ca multora ni s-a spus ca avem o problema si ca avem nevoie de ajutor. Dar comentariile altora nu prea contau pentru noi. Sau chiar daca contau, nu era suficient sa ne opreasca din baut. Nu am putut inceta bautul pana nu ne-am admis dependenta fata de noi insine si am capitulat in fata programului A.A. Este acelasi lucru si cu marturisirea pe care o facem in Pasul Cinci. Poate sa ne spuna oricine – de la sotie/sot, angajator pana la nas – ca ceea ce facem ne dauneaza. Pana nu admitem in adancul sufletului nostru natura exacta a greselilor noastre, nu vom avea nici bunavointa si nici capacitatea de a alege alta cale.
  • Pot sa constientizez si sa accept natura exacta a greselilor mele?
  • In ce fel aceasta marturisire va schimba directia vietii mele?

SI ALTEI FIINTE UMANE

Ca si alcoolici, una dintre cele mai mari probleme ale noastre este sa facem deosebirea intre responsabilitatea noastra si responsabilitatea altora. Dam vina pe noi insine pentru catastrofe asupra carora nu avem nici un fel de control. In schimb, adesea suntem in negare totala despre modul in care ne-am facut rau noua si altora. Exageram necazurile marunte si nu bagam in seama problemele grave, pe care intr-adevar ar trebui sa le analizam. Daca nu suntem siguri care este natura exacta a greselilor noastre atunci cand incepem Pasul Cinci, vom sti atunci cand il terminam – pentru ca marturisim in fata unei alte fiinte umane. Ascultatorul nostru poate sa vada ceea ce noi nu putem vedea si ne va ajuta sa alegem ce avem nevoie sa acceptam ca fiind responsabilitatea noastra si ce nu.
Cei mai multi dintre noi am rugat pe cineva sa ne fie nas inainte de a incepe sa parcurgem Pasii si, intre timp, am dezvoltat o relatie cu acea persoana. Pentru cei mai multi, nasul va fi “alta fiinta umana“ pe care o alegem sa ne asculte la Pasul Cinci. El sau ea ne va ajuta sa separam lucrurile de care nu eram responsabili de cele de care eram. Relatia pe care am construit-o cu nasul nostru ne va asigura increderea pe care trebuie sa o avem in el sau ea. Valoarea terapeutica a unui alcoolic ajutandu-l pe alt alcoolic este demonstrata frecvent si cu putere atunci cand nasul nostru ne impartaseste detalii din propriul sau inventar, pe masura ce noi il impartasim pe al nostru. Acest lucru ne linisteste pe deplin, demonstrandu-ne ca nu suntem unici.
Increderea pe care trebuie sa o avem in persoana care ne asculta Pasul Cinci depaseste simpla certitudine ca el sau ea ne va pastra confidentialitatea. Trebuie sa avem incredere ca ascultatorul nostru va avea reactia potrivita la ceea ce ii impartasim. Unul dintre principalele motive pentru care asa de multi dintre noi aleg ca nasul sa fie si cel care asculta Pasul Cinci este acela ca el sau ea intelege foarte bine ce facem si stie exact de ce fel de sprijin avem nevoie in timpul procesului. De asemenea, daca ascultatorul nostru este nasul, asta va ajuta la continuitate in lucrul restului Pasilor. Totusi, daca din orice motive alegem pe altcineva sa ne asculte marturisirea Pasului Cinci, “calificarea” lui sau a ei va fi aceeasi pe care o cautam si la nas: capacitatea de a ne sprijini fara a minimaliza responsabilitatea noastra, de a ne linisti daca incepem sa ne simtim coplesiti in timpul Pasului Cinci – pe scurt, cineva care are compasiune, integritate si experienta.
  • Ce calitati vreau sa aiba persoana care ma asculta?
  • In ce fel aceste calitati ma vor ajuta sa imi fac marturisirea mai bine?
Pentru cei mai multi dintre noi, a avea o relatie onesta este ceva nou. Suntem foarte buni la a ne indeparta de cineva de indata ce ne spune un adevar dureros. De asemenea, suntem foarte buni la relatii politicoase, distante, fara prea mare adancime. Pasul Cinci ne ajuta sa dezvoltam relatii oneste. Spunem adevarul despre cine suntem, apoi partea cea mai grea, ascultam raspunsul. Cei mai multi am fost terifiati sa avem o astfel de relatie. Pasul Cinci ne da sansa unica de a avea o astfel de relatie intr-un mediu sigur. Putem fi linistiti ca nu vom fi judecati.
  • Sunt dispus sa am incredere in persoana care imi va asculta Pasul Cinci?
  • Ce astept de la aceasta persoana?
  • In ce fel parcurgerea Pasului Cinci ma va ajuta sa incep sa am noi modalitati de a avea relatii cu alti oameni?

NATURA EXACTA A GRESELILOR NOASTRE

O alta cale de a ne asigura ca Pasul Cinci nu este doar simpla citire a Pasului Patru este sa ne concentram pe ceea ce trebuie sa marturisim: natura exacta a greselilor noastre. In comunitatea noastra exista o experienta foarte diversificata in legatura cu ceea ce inseamna cu exactitate “natura exacta a greselilor noastre”. Cei mai multi dintre noi suntem de acord ca, atunci cand lucram la Pasul Cinci, ar trebui sa ne concentram atentia pe ceea ce sta in spatele tiparelor dependentei noastre si pe motivele pentru care ne-am comportat asa cum ne-am comportat. Identificarea naturii exacte a greselilor noastre se intampla adesea in timp ce ne impartasim inventarul personal. Uneori, repetarea aceluiasi tip de situatii va dezvalui natura exacta a acelor situatii. De exemplu, de ce alegem mereu sa ne implicam in relatii cu oameni care nu ne vor binele? De ce abordam fiecare relatie ca si cum viata noastra ar depinde de faptul ca trebuie sa fim mereu superiori? De ce ne simtim amenintati de experiente noi, asa ca le evitam intotdeauna? Gasirea punctului comun in aceste tipare de comportament ne va conduce direct la natura exacta a greselilor noastre.
La un moment dat in timpul acestui proces, probabil ca vom incepe sa numim anumite tipare de comportament ca fiind “defecte de caracter”. Desi de abia in Pasul Sase vom incepe o analiza profunda a felului in care fiecare defect de caracter joaca un rol in mentinerea bolii noastre, cu siguranta ca nu ne va face nici un rau daca incepem sa le constientizam de acum.
  • In ce fel natura exacta a greselilor mele este diferita de actiunile mele?
  • De ce am nevoie sa marturisesc natura exacta a greselilor mele si nu doar greselile ca atare?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Cinci ne vom concentra pe incredere, curaj, sinceritate si angajament. Practicarea principiului spiritual al increderii este esential, daca vrem sa parcurgem Pasul Cinci. Asa cum spuneam mai inainte, probabil ca avem deja o experienta cu nasul nostru, care ne va permite sa avem destula incredere in el sau ea ca sa incepem lucrul. Dar, cum ramane cu problemele mai profunde care se ivesc atunci cand incepem sa ne intrebam daca parcurgerea acestui Pas ne va face cu adevarat vreun bine? Ei bine, asa cum avem incredere in alta persoana, trebuie sa avem incredere si in proces. Nu ne este intotdeauna clara legatura dintre Pasul Cinci si propria dezvoltare spirituala. Asta nu inseamna ca legatura este mai putin reala, dar ne poate fi mai greu sa avem incredere in proces.
  • Cred ca parcurgerea Pasului Cinci imi va imbunatati viata cumva? Cum?
Curajul este un principiu pe care trebuie sa-l practicam inca de la inceputul acestui Pas. Probabil ca va fi nevoie sa ne “alimentam” cu curaj din cand in cand pe tot parcursul parcurgerii lui. Atunci cand asezam telefonul la loc pentru ca ne-am razgandit cand era cat pe ce sa ne sunam nasul ca sa ne intalnim pentru marturisire, simtim teama si avem nevoie sa practicam curajul. Atunci cand ne impartasim inventarul personal si dam peste un paragraf pe care nu-l putem citi nimanui, avem nevoie sa confruntam acel moment de teama cu curaj si sa mergem mai departe cu impartasirea intregului inventar. Atunci cand tocmai am impartasit ceva extrem de dureros si sentimentul de vulnerabilitate este atat de coplesitor incat am vrea sa disparem inainte de a auzi ce are de spus nasul nostru, suntem intr-un moment crucial in recuperare si avem nevoie sa alegem calea curajului. Acest lucru va influenta intregul curs al vietii noastre in viitor. De fiecare data cand simtim teama ne amintim ca atunci cand ne-am lasat prada ei au fost numai consecinte negative in vietile noastre si ca daca facem acelasi lucru acum se va intampla la fel. O astfel de aducere aminte ar trebui sa fie de ajuns sa ne motiveze sa ne adunam curajul.
  • Care sunt unele din modalitatile prin care pot gasi curajul de care am nevoie sa lucrez la acest Pas?
  • In ce fel practicarea principiului curajului in parcurgerea acestui Pas imi va afecta intreaga recuperare?
  • Am stabilit momentul si locul pentru Pasul Cinci? Cand si unde?
Practicarea principiului sinceritatii este vitala atunci cand ne marturisim noua insine natura exacta a greselilor noastre. Asa cum nu ne putem detasa de propriile emotii doar pentru ca ne este teama de reactia persoanei care ne asculta, nu ne putem permite nici sa ne blocam propriile reactii. Trebuie sa ne permitem noua insine sa traim experienta reactiei naturale si umane la subiectul in discutie: vietile noastre ca si alcoolici. Vietile noastre au fost triste. Am pierdut mult din cauza alcoolismului. Le-am facut rau celor dragi din cauza alcoolismului. Aceste ganduri sunt dureroase. Dar, daca suntem foarte atenti, probabil ca vom recunoaste un alt sentiment care incepe sa se formeze in urma durerii: speranta.
In sfarsit, am incetat sa mai bem din cauza sentimentelor noastre, sa fugim de ele sau sa ne inchidem in noi din cauza lor. Acum, pentru prima oara, avem sansa de a ne confrunta cu curaj cu propriile sentimente, chiar si cu cele dureroase. Facand acest lucru ne vom simti mai bine cu noi insine, pe termen lung. Acesta este unul din paradoxurile pe care le inalnim frecvent in recuperare – ce incepe cu durere se termina in bucurie si seninatate.
  • In ce fel am ocolit sinceritatea in trecut? Ce fac sa o pun in practica acum?
  • In ce fel o imagine mai realistica a propriei persoane se asociaza cu umilinta?
  • In ce fel principiului sinceritatii ma ajuta sa ma accept pe mine insumi / insami?
Principiul angajamentului este demonstrat de actiunea pe care o facem in acest Pas. Multi dintre noi am facut multe asa zise angajamente in vietile noastre, angajamente pe care nu aveam nici o intentie sa le respectam daca vremurile deveneau grele – angajamentele noastre erau facute doar de convenienta. Cu fiecare Pas pe care l-am facut in A.A., ne-am adancit angajamentul real si practic fata de program. Alegerea unui nas, parcurgerea Pasilor, gasirea unui grup si mersul la intalniri – fiecare dintre aceste actiuni demonstreaza ca avem un angajament practic si plin de sens fata de propria recuperare.
  • In ce fel impartasirea inventarului cu nasul meu imi adanceste angajamentul fata de Programul A.A.?

MAI DEPARTE

Unul dintre multele beneficii pe care le obtinem din parcurgerea Pasului Cinci este sentimentul de acceptare de sine. Recunoastem cu claritate cine suntem astazi si ne acceptam pe noi insine fara rezerve. Doar pentru ca suntem deficitari in anumite domenii nu inseamna ca nu avem nici o valoare. Incepem sa vedem ca avem si calitati si defecte. Suntem capabili sa facem fapte foarte bune – dar si sa facem mult rau. Exista aspecte ale personalitatii noastre care ne fac foarte speciali. Experientele noastre, chiar si cele negative, au contribuit adesea la dezvoltarea celor mai bune parti ale noastre. Pentru prima oara suntem in stare sa recunoastem ca suntem in regula asa cum suntem in acest moment. Dar, acceptandu-ne asa cum suntem astazi nu inseamna ca ne putem relaxa si sa ne oprim din a tinde sa devenim mai buni. Adevarata acceptare de sine include si acceptarea lucrurilor care ne lipsesc. Nu ar fi acceptare de sine daca am crede ca nu mai trebuie sa progresam – aia ar fi negare. Deci, constientizam care sunt lucrurile care ne lipsesc si ne luam angajamentul sa lucram la asta. Daca vrem sa avem mai multa compasiune, lucram la asta practicand principiul compasiunii. Daca vrem sa avem o educatie mai buna, ne facem timp sa invatam. Daca vrem sa avem mai multi prieteni, ne facem timp sa ne dezvoltam relatiile cu alti oameni.
  • In ce fel parcurgerea Pasului Cinci mi-a crescut umilinta si acceptarea de sine?
Atunci cand terminam Pasul Cinci avem un sentiment de usurare – ne-am usurat de povara impartasind lucrurile pentru care inainte consumam multa energie pentru a le ascunde sau a le suprima. Este adevarat ca defectele noastre mor in lumina expunerii; expunerea la lumina aduce un sentiment de libertate pe care il simtim indiferent de care ar fi celelalte circumstante ale vietii noastre.
Toate relatiile noastre incep sa se schimbe ca rezultat al parcurgerii acestui Pas. Avem nevoie sa constientizam in special cat de mult s-au schimbat relatiile noastre cu noi insine, cu Puterea Superioara si cu alti oameni.
  • In ce fel s-a schimbat relatia mea cu o Putere Superioara ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
  • n ce fel s-a schimbat relatia cu nasul meu ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
  • In ce fel s-a schimbat felul in care ma vad pe mine insumi / insami ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
  • In ce masura am acumulat dragoste si compasiune fata de mine insumi / insami si fata de altii?
Pe langa sentimentul de usurare, probabil ca am ajuns si la un punct maxim de oboseala cu defectele noastre de caracter. Acest lucru se transforma usor in faptul ca suntem pregatiti in totalitate – exact ce ne trebuie ca sa incepem Pasul Sase !

- Pasul Sase -

“Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter”

Incepem lucrul la Pasul Sase plini de speranta care s-a infiripat in noi pe parcursul primilor cinci pasi. Daca am fost destul de meticulosi, probabil ca am acumulat si ceva umilinta. In Pasul Sase, umilinta inseamna ca suntem capabili sa ne vedem pe noi insine cu mai multa claritate. Am vazut care este natura exacta a greselilor noastre. Am vazut in ce fel ne-am facut rau noua insine si altora comportandu-ne sub influenta defectelor noastre de caracter. Am vazut care au fost tiparele noastre de comportament si am ajuns sa intelegem in ce fel suntem predispusi sa actionam sub influenta acelorasi defecte iar si iar. Acum suntem complet pregatiti sa scapam de aceste defecte de caracter.
“A consimti fara rezerve” nu se intampla peste noapte. Este un proces lung care adesea se desfasoara pe parcursul intregii vieti. Imediat dupa un inventar moral, se poate sa ne simtim intr-adevar foarte pregatiti sa scapam de defecte. Daca avem ceva experienta si suntem in general destul de constienti de defectele noastre si inca mai actionam sub influenta unora dintre ele, vom descoperi ca nivelul bunavointei creste. Constientizarea singura, nu va fi niciodata de ajuns pentru a ne face sa consimtim, dar este primul pas necesar pe drumul catre consimtire. Insusi procesul inventarului ne-a sporit constientizarea propriilor defecte de caracter; parcurgerea Pasului Sase va face asta si mai mult. A consimti fara rezerve inseamna sa ajungem la o stare spirituala in care nu suntem doar constienti de defectele de caracter, nu suntem doar obositi de ele, nu suntem doar increzatori ca Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare dintre noi, o sa ne scape de ceea ce trebuie, ci inseamna toate acestea la un loc.
Ca sa putem consimti fara rezerve, avem nevoie sa vorbim despre temerile legate de Pasul Sase. De asemenea, trebuie sa aruncam o privire la felul in care vom scapa de defectele de caracter. Pasul Sase spune ca numai o Putere Superioara ne poate scapa de ele. Dar ce inseamna asta de fapt? Care este responsabilitatea noastra in Pasul Sase? Analizarea acestor intrebari impreuna cu nasul nostru ne va fi de ajutor sa gasim indrumare in parcurgerea acestui Pas.

CE CONSIMTIM FARA REZERVE ?

Daca suntem nou veniti in A.A. si asta este prima noastra experienta cu Pasul Sase, multe din defectele noastre de caracter ni se vor parea atat de stridente incat probabil ca reactia imediata va fi o dorinta coplesitoare de a scapa de ele. Le vedem pentru prima oara in toata “splendoarea” si vrem sa scapam de ele – astazi !
De indata ce trecem peste aceasta prima reactie, probabil vom descoperi ca simtim totusi ceva teama sau nesiguranta in ceea ce priveste schimbarea. Aproape pentru oricine necunoscutul este infricosator. Am trait mult timp cu defectele de care vrem sa scapam probabil cea mai mare parte a vietii.
Este posibil sa avem ceva temeri despre cum vor fi vietile noastre fara aceste defecte. Unele dintre ele pot parea mai mult capacitati vitale de supravietuire decat defecte de caracter. Ne intrebam daca nu cumva indepartarea acestor defecte nu ne va afecta capacitatea de a ne castiga existenta. Este posibil ca idea de a fi “cetateni respectabili” sa ni se para respingatoare. Multi dintre noi sunt puternic legati de o anumita imagine – suntem cool, suntem la moda, suntem dincolo de limitele societatii – si ne place asa. Poate ca ne temem ca parcurgerea Pasului Sase ne va transforma in niste conformisti plictisitori. Poate ca unii dintre noi gandim ca nu avem altceva decat defecte si ne intrebam ce va mai ramane din noi daca defectele sunt indepartate. Probabil ca temerile noastre sunt vagi si neclare. Daca le supunem putin logicii vom descoperi cu siguranta ca sunt total nefondate. Cu alte cuvinte, daca exprimam aceste temeri cu voce tare, le vom vedea asa cum sunt cu adevarat.
  • Exista lucruri care imi plac la mine, dar care pot fi considerate “defecte”? Imi este teama ca ma voi transforma intr-o persoana de care nu imi va place daca acele parti ale caracterului meu vor disparea?
  • Care sunt lucrurile de care cred ca voi scapa?
Daca am mai avut vreo experienta cu Pasul Sase inainte, defectele noastre de caracter nu constituie nici o noutate. De fapt, poate ca vom fi uimiti sa constatam ca inca mai avem un defect anume, sau poate ca ne va intrista faptul ca descoperim acelasi vechi defect manifestandu-se intr-o forma noua.
De exemplu, suntem inca complexati. Poate ca nu ne mai straduim sa ii convingem pe altii ca suntem “tari” printr-o serie de incercari lamentabile, dar inca avem defectul. Felul in care s-a manifestat in comportamentul nostru in ultimul timp poate fi mult mai subtil si mult mai perfid. Poate ca am sabotat inconstient eforturile altora astfel incat noi sa aratam mai bine prin comparatie, sau poate ca am nesocotit dorintele altora pentru ca nu ne serveau in mod direct interesele. Ce este cel mai dureros atunci cand ne dam seama de asta mai tarziu in recuperare este ca am avut tendinta de a ne privi pe noi insine intr-o lumina mai buna. Ne este rusine ca i-am ranit pe altii. Poate ca suntem cuprinsi de teama ca nu suntem capabili sa ne schimbam, ca un defect de caracter sau altul va fi mereu prezent. Putem sa ne linistim putin la gandul ca acum suntem constienti de ceea ce am facut si avem bunavointa de a lucra la asta. Avem nevoie sa ne pastram speranta si increderea ca procesul de recuperare functioneaza chiar si asupra celor mai adanc inradacinate defecte.
  • Inca mai cred in procesul de recuperare? Cred ca ma pot schimba?
  • In ce fel m-am schimbat pana acum? Care sunt defectele care nu imi mai influenteaza comportamentul?
  • Am defecte de care nu cred ca pot scapa? Care sunt acelea? De ce cred ca nu pot scapa de ele?

…CA DUMNEZEU SA NE SCAPE…

Da, Pasul Sase specifica faptul ca numai o Putere Superioara noua insine poate sa ne scape de toate aceste defecte de caracter. Oricum, felul in care fiecare dintre noi intelege asta este influentat in mod direct de experienta luptei si a capitularii specifice Pasului Sase.
Primul lucru pe care il facem cei mai multi in legatura cu defectele noastre de caracter este ca ne hotaram sa nu le mai avem. Din nefericire, aceasta hotarare este zadarnica – aproape tot atat de eficienta asa cum erau incercarile noastre disperate de a ne controla consumul de alcool. Putem avea ceva succes pentru o vreme, dar defectele noastre de caracter vor iesi la iveala din nou in cele din urma. Problema este ca defectele de caracter fac parte din noi. Intotdeauna vom fi predispusi sa ne manifestam cele mai grave defecte de caracter atunci cand suntem in situatii stresante.
Ce trebuie sa facem in Pasul Sase este foarte asemanator cu ceea ce a trebuit sa facem in primii doi Pasi. Trebuie sa recunoastem ca am fost infranti de o forta interioara care nu ne-a adus nimic altceva decat durere si degradare in viata noastra; apoi, trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de ajutor ca sa ne confruntam cu acea forta. Trebuie sa acceptam in totalitate ca nu putem scapa singuri de defectele de caracter si trebuie sa ne pregatim sa-i cerem lui Dumnezeu, in Pasul Sapte, sa ne scape el.
  • In ce fel incerc sa controlez sau sa scap de defectele mele de caracter? Ce rezultate au avut incercarile mele?
  • Care este diferenta intre a consimti fara rezerve ca Dumnezeu sa ma scape de toate defectele mele de caracter si a le inabusi eu insumi / insami?
  • In ce fel parcurgerea acestui pas imi creste increderea in Dumnezeu asa cum il inteleg eu?
  • In ce fel capitularea mea se adanceste in acest pas?
  • Ce actiune pot face care sa demonstreze ca am consimtit fara rezerve?

TOATE ACESTE DEFECTE DE CARACTER

Chiar si dupa toata munca pe care am depus-o la Pasii Patru si Cinci, nici acum nu suntem pe deplin lamuriti asupra naturii defectelor noastre de caracter. Probabil ca ne intrebam unde se sfarsesc defectele de caracter si unde incepe caracterul in cadrul structurii complexe a personalitatii noastre. De ce facem lucrurile pe care le facem? Este vina cuiva? Cand ne-am simtit asa pentru prima oara? De ce? Cum? Unde? Daca nu suntem atenti, putem deveni atat de obsedati de noi insine incat pierdem din vedere scopul pentru care lucram la Pasul Sase. Avem nevoie sa ne concentram eforturile. Tinta noastra este sa devenim mai constienti de defectele noastre de caracter, asa incat sa putem consimti fara rezerve sa fim scapati de ele, si nu sa le analizam originea sau sa ne lasam cuprinsi de un acces de egocentrism.
Defectele noastre de caracter sunt repere ale caracterului nostru de baza. Este foarte probabil sa descoperim ca avem acelasi caracter de baza ca toata lumea. Avem nevoi si incercam sa le satisfacem. De exemplu, avem nevoie de dragoste. Defectele intra in scena in modul in care obtinem dragostea. Daca mintim, inselam, le facem rau altora si ne degradam pe noi insine ca sa obtinem dragoste, atunci actionam sub influenta defectelor. Defectele sunt trasaturi umane de baza care au fost alterate de egocentrism. Cu ajutorul nasului, avem nevoie sa trecem pe lista fiecare defect pe care il avem, sa descriem felul in care ne influenteaza comportamentul, sa ne uitam la felul in care ne afecteaza viata si, foarte important, sa descoperim ce simtim atunci cand actionam sub influenta lui. Imaginandu-ne cum ar fi viata noastra fara fiecare defect de caracter, ne va ajuta sa vedem ca putem trai si fara el. Unii dintre noi transpun asta in practica incercand sa gaseasca principiul spiritual opus fiecarui defect de caracter.
  • Pune pe o lista fiecare defect si da-i o definitie scurta.
  • In ce mod comportamentul meu este influentat de acest defect?
  • Atunci cand actionez sub influenta acestui defect, cum ma afecteaza pe mine si pe altii?
  • Ce sentimente asociez cu acest defect?
  • Incerc cumva sa-mi reprim anumite sentimente, actionand sub influenta anumitor defecte?
  • Cum ar fi viata mea fara acest fel de comportament? Ce principiu spiritual por sa pun in practica in locul defectului?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Sase o sa ne concentram atentia pe angajament si perseverenta, bunavointa, credinta si incredere, si pe acceptarea de sine. In acest punct al lucrului la Pasul Sase, ar trebui sa fim foarte constienti de deficientele noastre. De fapt, poate ca suntem atat de constienti de ele incat, in viata de zi cu zi, putem sa le observam atunci cand apar si chiar ne putem infrana de la a actiona sub influenta lor in cele mai multe cazuri. Din cand in cand, constientizarea poate sa se mai diminueze si poate ca nu mai suntem atat de vigilenti in monitorizarea propriului comportament. Este nevoie de o cantitate de energie incredibil de mare sa ne monitorizam la fiecare pas si sa inabusim fiecare impuls de a o lua razna. Ne vom relaxa in viata de zi cu zi pana cand, surprinzator, ne vom trezi ca ne simtim bolnavi si rusinati, si ne vom intreba cum a fost posibil sa facem iar asta, dupa toata munca pe care am depus-o.
Oricum, nu renuntam, ci facem un angajament fata de propria recuperare. Ne mentinem noile principii spirituale pe care le-am descoperit, in ciuda pasului inapoi. Continuam sa facem pasi inainte, chiar daca am facut unul sau mai multi inapoi. Ceea ce cautam noi este o imbunatatire progresiva si nu perfectiune imediata.
  • In ce fel imi demonstrez angajamentul fata de recuperare astazi?
  • Prin parcurgerea primilor cinci pasi am perseverat in recuperare. De ce este perseverenta atat de vitala pentru Pasul Sase?
Aplicarea principiului spiritual al bunavointei inseamna pur si simplu ca avem bunavointa de a actiona diferit. Asta nu inseamna neaparat ca vom actiona diferit, sau ca suntem capabil sa actionam diferit. Poate ca cel mai bine ar fi sa ilustram aceasta atitudine printr-un exemplu.
Sa presupunem ca am fost nesinceri – cu familiile, cu angajatorii, cu prietenii – in multe feluri, de la cel mai nesemnificativ pana la cel mai grav. In timp ce poate parea ca este mai bine sa devenim binevoitori progresiv, in etape, daca ne concentram bunavointa in primul rand asupra celor mai rele si mai distrugatoare forme de minciuna, acest pas inseamna ca am consimtit fara rezerve sa scapam de toate defectele de caracter. Asta inseamna ca avem bunavointa de a nu mai fi niciodata nesinceri, chiar si in cea mai mica forma. Acest lucru poate parea prea mult pentru noi, dar trebuie sa-l facem doar pentru astazi.
Este greu sa avem atata bunavointa, in special cand consecintele vizibile ale micilor noastre minciuni nu sunt atat de grave. Poate ca suntem constienti ca nu suntem intru totul sinceri, dar ne gandim ca nu facem nici un rau nimanui si putem scapa cu fata curata, asa ca de ce sa ne facem atatea griji? Dar, acest mod de gandire poate avea cele mai grave consecinte spirituale. Se poate sa fie adevarat ca nimeni nu a fost serios ranit de minciunile noastre, sau ca nimeni nu va afla niciodata, dar nesinceritatea se va rasfrange asupra spiritului nostru de aici inainte. Chiar daca nu suntem pe deplin constienti de asta, chiar daca dormim foarte bine noaptea, rezultatul actionarii sub influenta unui defect atunci cand avem posibilitatea de a nu o face, este o piedica in calea cresterii noastre spirituale. Daca continuam sa fim refractari, vom sfarsi prin a ne bloca cresterea spirituala.
  • Am bunavointa de a scapa de toate defectele de caracter in acest moment? Daca nu, de ce nu?
  • Ce am facut ca sa-mi demonstrez bunavointa astazi?
Cantitatii de bunavointa pe care trebuie sa o avem pentru parcurgerea acestui pas, ii trebuie alaturata si o cantitate corespunzatoare de credinta si de incredere. Trebuie sa credem ca o Putere Superioara va lucra in viata noastra atat cat este necesar. Continuand exemplul cu nesinceritatea, trebuie sa avem incredere ca Puterea noastra Superioara nu ne va scapa de defectul minciunii in asa fel incat sa devenim brutal de sinceri, incapabili sa ne tinem gura atunci cand rostirea adevarului ar rani pe cineva. Atata timp cat “ne dam la o parte” ca sa il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in viata noastra, vom trai exact atata crestere spirituala de cat avem nevoie.
  • In ce masura este inca prezenta teama mea de ceea ce voi deveni? S-a diminuat vreun pic de cand am inceput sa lucrez acest Pas?
  • In ce fel imi sporesc increderea in Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, prin parcurgerea acestui Pas?
Cuvintele fara rezerve si toate jucand un rol atat de important in acest Pas, este usor sa devenim exagerat de critici cu noi insine si perfectionisti. Avem nevoie sa ne amintim ca, chiar daca bunavointa noastra trebuie sa fie completa, noi nu vom deveni perfecti – astazi sau vreodata. Atunci cand actionam sub influenta unui defect, impotriva vointei noastre, trebuie sa practicam principiul acceptarii de sine. Trebuie sa acceptam faptul ca, desi inca mai putem actiona sub influenta vreunui defect, avem de asemenea bunavointa de a ne schimba. Constientizand acest fapt ne reinnoim angajamentul pentru schimbare. Am crescut spiritual exact atata cat trebuia pentru astazi si daca am fi perfecti nu am mai avea nevoie sa crestem in continuare.
  • Ma accept pe mine insumi / insami astazi?
  • Ce imi place la mine? Ce s-a schimbat de cand am inceput sa parcurg Pasii?

MAI DEPARTE

Poate ca in trecut – in copilarie, sau in timpul alcoolismului activ – am avut niste viziuni fugitive despre ceea ce puteam deveni. Probabil ca gandeam ori ca viata nu ne-a pus in locul in care am fi putut deveni ceea ce am visat, ori ca eram pur si simplu incapabili de a ne ridica mai sus. Poate ca odata visam la bani, statut sau pozitie sociala. In programul spiritual al Alcoolicilor Anonimi suntem preocupati mai mult de cresterea spirituala. Vrem sa ne gandim la calitati pe care am vrea sa le avem, sau la alti oameni in recuperare pe care ii cunoastem si care au calitati pe care le dorim si noi.
Pe masura ce lucram la acest Pas, incepem sa avem o viziune a persoanei care am vrea sa devenim. Daca am fost egoisti, probabil ca vom avea viziunea schimbarii intr-o persoana altruista, poate ajutand pe un alt alcoolic sa intre in recuperare sau un alt gest altruist. Daca am fost lenesi, ne putem imagina ca vom deveni productivi si ca vom culege roadele eforturilor noastre. Daca am fost nesinceri, putem visa la libertatea care va fi a noastra atunci cand nu mai trebuie sa ne ingrijoram atata ca vom fi descoperiti. De la acest Pas vrem sa obtinem o viziune asupra propriei persoane si un sentiment de speranta ca putem atinge aceasta viziune.
  • Ce cred ca voi face cu calitatile la care vreau sa ajung?
  • Ce voi face in legatura cu cariera mea? Ce voi face in timpul liber?
  • Ce fel de parinte, partener sau prienten voi fi? Precizeaza punctual.
Aceasta viziune poate sa ne inspire. Daca o evocam atunci cand simtim disperare, sau atunci cand se pare ca ne va trebui mult timp sa ne atingem idealurile, ne va sustine si ne va ajuta sa ne reinnoim bunavointa. Viziunea noastra este trambulina catre Pasul Sapte, in care ii vom cere Lui Dumnezeu, asa cum Il intelegem noi, sa ne indeparteze defectele.

- Pasul Sapte -

“Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze slabiciunile”

Desi fiecare dintre cei doisprezece Pasi constituie in sine un proces separat, cu totii se completeaza intr-o anumita masura – aspecte ale Pasului Unu se combina in Pasul Doi, parti ale Pasului Patru se amesteca in toti Pasii care urmeaza. Poate ca cea mai subtire linie de demarcatie este aceea dintre Pasii Sase si Sapte. La prima vedere, Pasul Sapte poate parea aproape ca un gand intarziat al Pasului Sase. In Pasul Sase am dedicat o mare cantitate de timp si efort in incercarea de a ne spori constientizarea defectelor de caracter si de a consimti fara rezerve sa scapam de ele. Acum tot ce ne trebuie este sa cerem, nu-i asa?
Nu este tocmai asa. Acest Pas inseamna mult mai mult decat sa completam o cerere catre Puterea Superioara si sa asteptam raspunsul. Este nevoie de pregatire spirituala. Este nevoie sa intelegem ce inseamna “cu umilinta“ in acest context. Este nevoie sa gasim o modalitate care sa se potriveasca cu spiritualitatea noastra. Si, mai este nevoie sa punem in practica principii spirituale in locul defectelor de caracter.

PREGATIREA PENTRU LUCRUL LA PASUL SAPTE

Deja am facut cea mai mare parte a pregatirii spirituale de care avem nevoie ca sa incepem Pasul Sapte. Este important sa facem legatura intre munca pe care am depus-o si rezultatele pe care ea le-a produs.
Toti Pasii de pana acum au servit la sadirea semintelor umilintei in spiritul nostru. Lucrand la Pasul Sapte, acele seminte prind radacini si cresc. Multi dintre noi au dificultati legate de conceptul de umilinta. Incepusem sa dezbatem aceasta problema in Pasul Sase si merita toata atentia noastra si in Pasul Sapte. Avem nevoie sa intelegem ce inseamna umilinta pentru noi si in ce fel se descopera prezenta ei in viata noastra.
Nu trebuie sa confundam umilinta cu umilirea. Atunci cand suntem umiliti ne este rusine, ne simtim fara valoare. Umilinta este aproape total opusa acestui sentiment. Prin parcurgerea Pasilor, am indepartat invelisuri de negare, egou si egocentrism. De asemenea, am inceput sa construim o imagine de sine mai pozitiva si sa punem in practica principii spirituale. Inainte nu ne puteam vedea fortele pentru ca partea noastra buna, sanatoasa, era ascunsa in spatele bolii. Acum putem! Asta este umilinta. Pentru a intelege mai bine acest concept, vom da exemple despre felul in care umilinta se manifesta adesea.
Atunci cand am intrat in recuperare aveam idei fixe. De cand suntem in recuperare, tot ceea ce credeam in trecut a fost pus sub semnul intrebarii. Am fost asaltati de idei noi. De exemplu, daca am crezut ca detinem controlul, simplul fapt ca am ajuns la A.A. admitandu-ne neputinta, a fost probabil de ajuns pentru a ne schimba perspectiva. Din cauza alcoolismului, nu am reusit sa invatam lectia pe care insasi viata ne-o dadea, despre cat de mult control poate sa detina o persoana. Prin abstinenta si prin parcurgerea primilor sase pasi, am invatat foarte multe despre cum sa traim.
Multi dintre noi am venit in A.A. cu o anumita mentalitate. Singurul mod in care stiam sa obtinem ce vrem era printr-o abordare indirecta si prin manipularea altora. Nu puteam sa ne inchipuim ca aveam aceleasi sanse de a ne implini nevoile, sanse poate chiar mai mari, fiind sinceri si directi. Petrecusem atatia ani invatand sa pastram o fata de pocker, sa ne ascundem compasiunea si sa fim duri. Cand am ajuns in A.A. eram deja foarte buni la asta; asa de buni incat alcoolicii novici se uitau la noi asa cum noi ne uitam la alcoolicii “cu state mai vechi” atunci cand am fost la inceputul “carierei”. Invatasem sa suprimam toata umanitatea si, in cele mai multe cazuri, devenisem complet inumani.
Indepartarea de scena pe care se jucau astfel de jocuri ne-a permis sa fim expusi la idei noi. Am invatat ca este in regula sa avem sentimente si sa le aratam. Am descoperit ca regulile strazii sunt valabile numai pe strada; in lumea reala acestea sunt nebunesti si adesea periculoase. Am devenit mai sensibili, mai vulnerabili. Nu mai confundam bunatatea cu slabiciunea.
Schimbarea acestor atitudini are un efect major. De multe ori, ni se schimba chiar si aspectul fizic. Incruntarea sprancenelor si maxilarele inclestate se relaxeaza in zambete. Lacrimile incep sa izvorasca libere, descoperind spiritul nostru inundat.
Multi dintre noi am ajuns in A.A. convinsi ca eram victime ale ghinionului, ale circumstantelor nefavorabile si ale conspiratiilor menite sa ne zadarniceasca intentiile bune. Credeam ca suntem oameni buni, dar total neintelesi. Justificam orice rau pe care il faceam ca find auto-aparare, asta daca eram capabili sa ne dam seama ca facusem vreun rau. Mana in mana cu aceasta atitudine, erau sentimentele de auto compatimire. Savuram suferinta proprie si stiam in adancul fiintei noastre ca rasplata pentru durere era ca niciodata nu trebuia sa ne analizam propria vina in nici un aspect.
Dar, primii sase pasi ne-au determinat sa incepem sa facem tocmai acest lucru, sa ne analizam vina noastra in toate. Inainte am crezut ca anumite situatii ni se intamplau noua; acum vedem cum acele situatii fusesera de fapt create de noi. Ne dam seama de toate sansele pe care le-am irosit. Incetam sa mai dam vina pe altii pentru ceea ce s-a intamplat in viata noastra. Incepem sa vedem ca locul in care am ajuns fusese in cea mai mare parte determinat de alegerile pe care le-am facut.
Umilinta este un sentiment al propriei umanitati. Daca suntem la prima experienta cu Pasul Sapte, acesta poate fi momentul in care simtim pentru prima oara compasiune pentru noi insine. Este cu adevarat emotionant sa ne dam seama pentru prima oara ca suntem doar oameni si ca facem tot efortul de care suntem capabili. Luam hotarari, si bune si rele, si speram ca totul va fi bine. Constientizand acum cine suntem cu adevarat, vedem ca asa cum noi facem tot efortul de care suntem in stare, tot asa fac si alti oameni. Simtim o legatura reala cu ceilalti, stiind ca cu totii suntem supusi acelorasi nesigurante si greseli, si ca toti avem vise pentru viitor.
Acum avem nevoie sa ne constientizam propria umilinta si sa vedem cum se face simtita in viata de zi cu zi.
  • Care dintre atitudinile mele s-au schimbat de cand sunt in recuperare?  Unde anume lucrurile exagerate au fost dezumflate? Unde anume partea buna, sanatoasa din mine a iesit la lumina?
  • In ce fel umilinta imi afecteaza recuperarea?
  • In ce fel constientizarea propriei umilinte ma ajuta la parcurgerea acestui Pas?
Parcurgerea pasilor de pana acum ne-a ajutat sa construim o relatie cu Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare dintre noi. Aceasta munca va da roade din plin pe masura ce inaintam in Pasul Sapte. In Pasul Doi am inceput pentru prima oara sa ne gandim la o Putere Superioara care ne putea ajuta sa gasim recuperarea din alcoolism. De acolo, am mers mai departe la hotararea Pasului Trei, de a ne lasa vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare. Am apelat la aceasta Putere de multe ori pe parcursul Pasului Patru si apoi, in Pasul Cinci, i-am impartasit acestei Puteri cele mai intime detalii ale vietii noastre. In Pasul Sase am descoperit ca Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, poate sa faca pentru noi mai mult decat doar sa ne mentina abstinenti.
  • Cum a evoluat in Pasii de pana acum, felul in care inteleg eu Puterea Superioara? In ce fel a evoluat relatia mea cu Puterea Superioara?
  • In ce fel parcurgerea primilor sase Pasi m-a pregatit pentru Pasul Sapte?

VOM CERE CA DEFECTELE SA NE FIE INDEPARTATE

Asa ca, acum ii vom cere lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, sa ne indeparteze defectele. Probabil ca raspunsul va depinde foarte mult de felul in care ni-L inchipuim pe Dumnezeu. Sunt atat de multe feluri in care este perceput Dumnezeu, incat este imposibil sa avem exemple in acest ghid pentru felul in care fiecare persoana in parte va fi influentata in lucrul la Pasul Sapte. Este suficient sa spunem ca felul in care parcurgem pasii trebuie sa ne reflecte propria spiritualitate.
Fiecare persoana poate avea un ritual al ei, o cale personala de a-i cere Puterii Superioare sa-i indeparteze defectele de caracter. Pentru a implini scopul acestui ghid, vom numi aceasta cale / ritual in mod generic “rugaciune”. Cuvantul “rugaciune” este acceptat in comunitatea noastra ca fiind o descriere a felului in care comunicam cu Puterea Superioara. Tonul cu care cerem este zugravit in cuvintele “cu umilinta“. Cerem cu toata sinceritatea, din adancul fintei noastre, din locul cel mai apropiat de nucleul nostru spiritual, ca defectele sa ne fie indepartate.
  • Cum ii voi cere Lui Dumnezeu, asa cum mi-L inchipui eu, sa-mi indeparteze defectele de caracter?
  • Pot alti alcoolici in recuperare sa ma ajute sa ma hotarasc cum trebuie sa cer? Le-am cerut sa-si impartaseasca cu mine experienta, puterea si speranta? I-am cerut indrumare nasului meu?
Asa cum se intampla cu orice alt aspect al programului nostru, nu vom cere o singura data ca defectele noastre de caracter sa fie indepartate. Vom cere asta iar si iar, de-a lungul intregii vieti. Modul in care vom cere se va schimba cu siguranta, pe masura ce se va schimba si felul in care ni-L inchipuim pe Dumnezeu. Nimic din ceea ce facem in acest moment nu ne blocheaza pentru totdeauna intr-un anume mod de a parcurge Pasul Sapte.

A NE DA LA O PARTE

Cei mai multi ne dam seama ca probabil avem nevoie sa facem mai mult in acest pas decat numai sa ne rugam ca defectele sa ne fie indepartate. Avem nevoie sa facem ceva care sa-L invite pe Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, sa lucreze in viata noastra. Putem sa-I cerem Lui Dumnezeu sa ne indeparteze un defect, pentru ca apoi sa ne agatam de acest defect cu toata puterea. Cu cat pastram mai multa distanta intre noi si Puterea Superioara, cu atat mai putin vom simti prezenta acestei Puteri. Trebuie sa ne mentinem constientizarea propriei persoane pe care am castigat-o in Pasul Sase si sa-i alaturam o constientizare a felului in care Dumnezeu lucreaza in viata noastra.
  • In ce fel se aplica principiul spiritual al capitularii in a ne da la o parte pentru ca o Putere Superioara sa poata lucra in viata noastra?
  • Care pot fi beneficiile faptului ca las o Putere Superioara sa lucreze in viata mea?
  • Cum ma simt stiind ca o Putere Superioara are grija de mine si ca lucreaza in viata mea?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Sapte ne vom concentra pe capitulare, incredere si credinta, rabdare si umilinta. In Pasul Sapte capitularea noastra va fi la un nivel mult mai adanc. Ceea ce a inceput in Pasul Unu cu o constientizare a alcoolismului, acum implica si o constientizare a defectelor care merg mana in mana cu alcoolismul. De asemenea, si capitularea de la Pasul Doi este adancita. Ajungem la credinta ca Puterea noastra Superioara poate face pentru noi mai mult decat sa ne mentina doar abstinenti. Ne asteptam de asemenea ca aceasta Putere sa ne elibereze de defectele de caracter. Odata cu trecerea timpului, avem tot mai multa incredere in Puterea Superioara si in procesul de recuperare.
  • Mi-am acceptat neputinta in fata propriilor defecte de caracter, ca si in fata alcoolismului? Explica pe larg.
  • In ce fel capitularea mea s-a adancit?
Principiile spirituale de incredere si credinta sunt nucleul Pasului Sapte. Trebuie sa fim destul de siguri de Puterea noastra Superioara pentru a-i incredinta propriile defecte de caracter. Trebuie sa credem ca Puterea Superioara va face ceva cu ele, altfel cum am putea cere sa fie indepartate? Trebuie sa evitam orice tendinta de a ne nota felul in care credem ca Dumnezeu ne va scapa de defectele de caracter. Nu este prea dificil de vazut unde poate sa duca o astfel de gandire daca descoperim ca mai avem un anumit defect dupa ce a trecut o anume perioada de timp. In loc de asta, ne concentram pe actiunile pe care trebuie sa le facem in acest Pas: cerem cu umilita, practicam principiile spirituale, ne dam la o parte din calea Lui Dumnezeu. Poate ca rezultatele Pasului Sapte nu se vor vedea imediat, dare ele se vor vedea cu siguranta in timp.
  • Cred ca Puterea mea Superioara ma va scapa de defectele de caracter sau ca ma va elibera de impulsivitatea de a actiona sub influenta lor?
  • Cred ca voi fi o persoana mai buna ca rezultat al parcurgerii acesti Pas?
  • In ce fel credinta mea in Dumnezeu, asa cum IL inteleg eu, a devenit mai puternica, ca rezultat al parcurgerii Pasului Sapte?
Increderea si credinta singure nu ne vor fi suficiente pentru parcurgerea acestui pas de-a lugul intregii vieti; avem nevoie si de rabdare. Chiar daca a trecut destul de mult timp de cand am inceput sa cerem sa scapam de un anumit defect, trebuie sa mai avem rabdare. Poate ca, de fapt, nerabdarea este unul dintre defectele noastre. Putem sa privim timpul in care trebuie sa asteptam ca fiind un dar, ca si timpul in care avem cea mai mare nevoie sa practicam principiul rabdarii. In definitiv, una dintre cele mai sigure cai spre progres este de a trece peste barierele care se ridica de-a lungul calatoriei noastre spirituale.
  • Unde mi s-au ivit sanse de crestere spirituala in ultimul timp? Ce am facut cu ele?
In sfarsit, pe masura ce parcurgem acest Pas, avem nevoie sa tinem minte, mai mult decat orice, principiul umilintei.  Daca ne punem cateva intrebari, este destul de usor de dedus daca abordam acest pas cu umilinta.
  • Cred ca numai Puterea mea Superioara poate sa ma scape de defectele de caracter? Am incercat cumva sa o fac de unul singur?
  • Am devenit nerabdator atunci cand nu am scapat de defecte imediat, chiar in clipa in care am cerut asta? Sau am incredere ca voi scapa de ele atunci cand Dumnezeu crede ca este vremea?
  • Perceptia mea a fost cumva distorsionata in ultimul timp? Am inceput oare sa cred despre mine ca sunt mai important si mai puternic decat in realitate?

MAI DEPARTE

In acest moment poate ca am inceput sa ne intrebam ce trebuie sa simtim. L-am rugat pe Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, sa ne scape de defectele de caracter; am pus in practica principiile programului atat cat am putut noi de bine; dar, poate ca inca ne surprindem actionand inainte de a gandi, si ne luptam cu propriile defecte. Desigur, nu mai bem si multe dintre circumstantele vietii noastre probabil ca s-au imbunatatit, poate ca relatiile noastre sunt mai stabile, dar ne-am schimbat? Am devenit persoane mai bune?
In timp, vom descoperi ca Dumnezeu a lucrat in viata noastra. Vom fi poate surprinsi de nivelul de maturitate sau spiritualitate pe care il demonstram atunci cand facem fata unor situatii in care, in trecut, ne-am fi purtat foarte ne-spiritual. Intr-o buna zi ne vom da seama ca unele dintre vechile noastre comportamente au devenit tot atat de straine pentru noi precum ni se parusera la inceput principiile spirituale. Dupa o asemenea revelatie, poate ca vom incepe sa ne gandim la ce fel de persoane fusesem cand am venit pentru prima oara la A.A. si cat de mica este asemanarea cu persoanele care suntem acum.
  • Am avut momente in care am fost capabil sa ma abtin de la a actiona sub influenta unui defect de caracter si, in loc, am pus in practica un principiu spiritual ? Recunosc asta ca fiind mana Lui Dumnezeu in viata mea?
  • Ce defecte au fost indepartate din viata mea sau a caror putere asupra mea a fost micsorata?
  • De ce Pasul Sapte da nastere unui sentiment de seninatate?
Incepem sa ne traim viata mult mai spiritual. Incetam sa ne mai gandim atat de mult la ceea ce vom obtine, chiar si din recuperare, si incepem sa ne gandim la cum am putea contribui. Lucrurile pe care le facem ca sa ne mentinem si sa ne hranim spiritul, devin un obicei; poate acum le facem cu placere. Descoperim ca suntem liberi sa alegem modul in care vrem sa privim orice situatie din viata noastra. Incetam sa ne mai plangem de lucrurile marunte ca si cum ar fi tragedii majore. Devenim capabili sa tinem capul sus cu demnitate si sa ne pastram integritatea, indiferent de ce ne aduce viata. Pe masura ce devenim din ce in ce mai comfortabili cu finta noastra spirituala, va creste si dorinta de a vindeca relatiile noastre. Incepem acest proces in Pasul Opt.

- Pasul Opt -

“Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele”

Pana acum, pasii s-au concentrat mai cu seama pe repararea propriei persoane si a relatiei cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare. Incepand cu Pasul Opt aducem si alti oameni in procesul de vindecare, oameni carora le-am facut necazuri din cauza alcoolismului, oameni carora le-am facut necazuri in recuperare, oameni carora le-am facut necazuri intentionat, oameni carora le-am facut necazuri accidental, oameni care nu mai sunt prezenti in viata noastra si oameni alaturi de care vrem sa ramanem pentru restul vietii.
Pasul Opt inseamna identificarea raului pe care l-am facut. Nu conteaza daca l-am facut in urma furiei, a nepasarii sau a fricii. Nu conteaza daca comportamentul nostru s-a bazat pe egoism, aroganta, nesinceritate sau oricare alt defect. Nu conteaza nici macar daca nu am avut intentia vreodata sa facem rau cuiva. Toate necazurile pe care le-am provocat sunt material pentru Pasul Opt.
Poate ca unele necazuri nu mai pot fi reparate. Poate ca noi insine nu le putem repara in mod direct. Se poate chiar sa nu fim responsabili pentru ceva ce am trecut pe lista Pasului Opt. Nasul ne va ajuta sa facem diferenta, inainte de a trece la Pasul Noua. In acest moment, datoria noastra este sa vedem cui i-am facut rau si in ce a constat raul facut, si sa ajungem la bunavointa de a repara aceste rele.
Este normal ca in timp ce lucram la Pasul Opt, sa ne punem intrebari despre Pasul Noua si despre modul in care vom repara raul facut. Ceea ce gandim despre repararea relelor va influenta munca noastra la acest pas. Poate ca avem nevoie ca, inainte de a intocmi lista, sa eliminam unele idei gresite care sunt des intalnite.
Este minunat ca am inceput deja sa reparam relatiile cu unii dintre oamenii din viata noastra. Probabil ca familiile noastre sunt incantate ca nu mai bem. Unele dintre cele mai vizibile necazuri pe care le-am facut altora au incetat in momentul in care am incetat bautul. Daca acum reusim sa ne mentinem locul de munca, sau sa mergem la scoala, deja avem performante mai bune in aceste locuri. Nu le mai facem anumite necazuri colegilor de munca sau sefilor, profesorilor sau colegilor de scoala. Dar, este oare de ajuns?
Probabil ca am auzit la intalniri oameni care subliniau faptul ca a repara relele inseamna a ne schimba, si nu doar a spune “imi pare rau”, ca ceea ce conteaza cu adevarat este felul in care ne purtam cu oamenii acum. Dar, asta nu inseamna ca scuzele verbale nu mai sunt la moda in A.A. – facute direct, fata in fata, ele sunt foarte puternice atat ca modalitate de crestere spirituala pentru noi insine, cat si ca o alinare mult asteptata pentru oamenii carora le adresam. Ceea ce membrii A.A. vor sa sublinieze este ca nu putem sa ne cerem doar niste scuze de forma si apoi sa ne intoarcem direct la comportamentele care au cauzat necazurile in primul rand.
Se poate ca unii dintre noi sa fim deja plictisiti, in special daca nasii nostri ne-au pus sa scriem foarte mult la primii sapte pasi. Ne-am facut inventarul in Pasul Patru, ne-am catalogat defectele de caracter in Pasul Sase, acum trebuie sa analizam aceleasi situatii, dar din alta perpectiva! Poate parea ca, pana vom termina de facut pasii, ne vom analiza viata si alcoolismul pe toate partile. Sunt toate astea cu adevarat necesare? Nu cumva ne pedepsim pe noi insine analizand acelasI lucru iar si iar?
Nu, nu ne pedepsim! Pasul Opt este inceputul unui proces care ne va face sa ne simtim egali cu altii. In loc sa simtim rusine si vinovatie, in loc sa ne simtim intotdeauna inferiori, devenim capabili sa privim oamenii in ochi. Nu mai trebuie sa evitam pe nimeni, nu mai trebuie sa ne ascundem. Nu mai trebuie sa ne fie teama ca vom fi prinsi si pedepsiti pentru vreo responsabilitate neglijata. Vom fi liberi.
  • Am vreo ezitare in legatura cu lucrul la Pasul Opt? De ce?
Unii dintre noi mergem in cealalta extrema cu acest pas: ardem de nerabdare sa ne ducem sa indreptam totul imediat, nefiind constienti de faptul ca am putea pricinui necazuri si mai mari. Facem gafe enorme, marturisindu-ne infidelitatile consoartelor sau prietenilor/prietenelor, ii facem pe membrii familiilor sa asculte fiecare detaliu al alcoolismului, confirmandu-le cele mai negre temeri despre ceea ce facusem si completand imaginea cu lucruri de care fusesera, din fericire, scutiti pana acum. Exaltati, le tinem copiilor nostri o cuvantare despre faptul ca avem o boala de care nu suntem responsabili, despre cat de mult ne iubim recuperarea si despre cat de minunata va fi viata de acum inainte, uitand toate momentele din trecut in care le facusem atatea promisiuni desarte. Ne repezim in biroul patronului intr-o buna zi si il anuntam ca suntem alcoolici si ca am delapidat o multime de bani prin metode ingenioase, dar ca acum ne pare foarte rau pentru asta si nu o s-o mai facem niciodata.
Desi poate ca nu am avut o experienta atat de extrema, sigur am prins intelesul: daca incercam sa reparam relele facute fara calauzirea nasului si fara un plan, putem sfarsi prin a face si mai mult rau.
  • Imi dau seama de nevoia de a o lua usor si de a-l consulta pe nasul meu inainte de a cere iertare cuiva?
  • A existat vreo situatie in care am cauzat mai mult rau pentru ca m-am repezit sa cer iertare inainte de a fi gata sa o fac? Care a fost aceasta situatie?
Poate ca unii dintre noi inca mai credem ca suntem de fapt niste oameni cumsecade care nu au facut niciodata rau cu adevarat nimanui in afara de propria persoana. Daca suntem cu adevarat nelamuriti in legatura cu cine ar trebui sa se afle pe lista noastra de “reparatii” , sau avem o idee vaga ca membrii familiei ar trebui sa se afle acolo dar nu suntem siguri de ce, se poate ca omitem ceva sau ca negarea noastra este inca destul de “groasa“.
Uneori suntem pur si simplu incapabili sa vedem adevarul despre anumite situatii, chiar si dupa multi ani in recuperare. Multi dintre noi am urmat o sugestie de bun simt: daca ne gandim ca trebuie sa-i cerem iertare cuiva dar nu putem sa ne aducem aminte de situatia prin care i-am facut necazuri, ii punem numele pe lista oricum. Uneori ne vom aduce aminte mai tarziu de ceea ce s-a intamplat. Pentru moment este bine sa facem tot ce ne sta in putere in acest pas, sa ne contactam nasul si sa continuam sa muncim la propria recuperare.
Mai multe lucruri vor fi descoperite pe parcurs. Avem nevoie doar de o minte deschisa, pentru ca atunci cand va veni informatia sa fim pregatiti sa o acceptam.
In ultimul rand, multi dintre noi amanam inceperea acestui pas pentru ca nu suntem dispusi sa le cerem iertare anumitor oameni. Ori nu-i putem suferi, ori ne este prea teama chiar sa ne imaginam cum i-am putea aborda vreodata. Avem nevoie sa incepem lucrul la acest pas si sa trecem acesti oameni pe lista, chiar daca nu suntem siguri ca vom fi vreodata in stare sa le cerem iertare. Daca este cu adevarat periculos pentru noi sa ne cerem iertare, nasul ne va ajuta sa gasim o cale de a iesi din impas.
  • Fac o lista cu resentimentele care stau in calea bunavointei mele de a repara relele facute. Pot renunta la aceste resentimente acum?
  • Daca nu, pot aduna bunavointa necesara ca macar sa trec aceste persoane pe lista si sa ma gandesc la bunavointa mai tarziu?
  • Exista oameni carora le datorez sa le cer iertare si care pot fi o amenintare pentru siguranta mea sau fata de care am alt fel de temeri? Care sunt temerile mele?

PERSOANELE CARORA LE-AM FACUT NECAZURI SI CE FEL DE NECAZURI LE-AM FACUT

Inainte de a incepe alcatuirea listei, mai avem un ultim concept cu care trebuie sa ne familiarizam: ce inseamna cuvantul “necazuri” in acest pas. Avem nevoie sa incercam sa intelegem toate felurile in care este posibil sa se cauzeze necazuri, astfel incat lista noastra sa poata fi completa.
Anumite tipuri de necazuri sunt evidente. De exemplu, daca am furat bani sau alte bunuri de la o persoana sau de la o firma, necazul facut este evident. De asemenea, cei mai multi dintre noi nu au probleme in a recunoaste ca abuzul fizic sau emotional sunt un tip de necaz.
Apoi, exista situatii in care recunoastem ca am creat necazuri, dar putem avea probleme in identificarea persoanei sau a persoanelor anume carora le-am pricinuit. De exemplu, daca am copiat la un test la scoala. Ne intrebam daca asta i-a pricinuit necazuri profesorului, colegilor sau noua insine? Colegii care au venit dupa noi au trebuit sa plateasca pretul neancrederii profesorului din cauza minciunii noastre? Raspunsul la aceste intrebari este ca toti au avut necazuri, chiar si numai indirect. Toti apartin pe lista pasului Opt.
In sfarsit, mergem la formele mai profunde de necazuri. Aceste forme pot fi cele mai daunatoare, pentru ca lovesc in cele mai vulnerabile parti ale sufletului. De exemplu, am avut un prieten vechi, de ani de zile. In aceasta prietenie erau investite sentimente, incredere, si chiar identitate personala. Relatia era cu adevarat importanta si pentru persoana respectiva, dar si pentru noi. Apoi, fara explicatii, din cauza vreunei ofense reale sau imaginare, ne-am retras din aceasta prietenie si nu am incercat sa o mai reluam niciodata. Sa pierzi un prieten este destul de dureros si fara a adauga povara faptului ca nu stii de ce; cei mai multi dintre noi am provocat tocmai astfel de necazuri altora. I-am distrus acelei persoane capacitatea de a avea incredere si poate ca i-au trebuit ani de zile ca sa se vindece. O varianta a acestei situatii este ca poate am lasat o persoana sa-si asume vina pentru sfarsitul unei relatii, facand-o sa se simta dizgratioasa, de neiubit, cand in realitate, pur si simplu obosisem de acea relatie si ne era prea lene sa incercam sa o pastram.
Exista multe alte feluri in care le putem provoca altora necazuri emotionale profunde: neglijare, retragere, exploatare, manipulare si umilire, ca sa numim doar cateva. Aceia dintre noi care am pozat in “victime” sau in “oameni cumsecade” putem descoperi ca i-am facut pe altii sa se simta inferiori atunci cand pretindeam ca suntem mai buni decat oricine, afisand o atitudine de superioritate morala. Cei care eram “competenti” si “priceputi la toate” putem gasi nume pentru lista pasului Opt atunci cand ne gandim la oamenii ale caror oferte de ajutor sau de sprijin le-am respins.
O greutate in plus pe care multi dintre noi o intampinam atunci cand incercam sa identificam tipurile de necazuri este data de faptul ca avem o tendinta automata de a ne concentra numai pe perioada de inainte de a ne opri din baut. Este putin mai usor pentru noi sa fim foarte sinceri in legatura cu necazurile pe care le-am provocat in timpul alcoolismului activ. Consumam alcool, eram oameni diferiti atunci. Oricum, cu totii am provocat necazuri altora si in recuperare. Amintiti-va ca nu conteaza daca a fost sau nu cu intentie. De fapt, probabil ca toti am facut necazuri celor cu care ne impartasim recuperarea, altor membrii A.A. Poate ca i-am barfit; ne-am retras de langa ei; am reactionat cu indiferenta la durerea lor; ne-am amestecat in nasitul lor; am incercat sa controlam comportamentul unui nou venit; ne-am comportat ca niste ingrati cu un nas; am furat bani din cos; am manipulat oamenii folosind durata abstinentei noastre ca fiind o sursa de credibilitate intr-o controversa legata de serviciile in A.A.; sau am profitat sexual de o persoana nou venita. Acestea sunt cateva exemple relativ comune. Celor mai multi dintre noi ni se pare extrem de dificil sa punem astfel de situatii pe lista pasului Opt, pentru ca gandul ca trebuie sa ne cerem iertare ne face sa ne simtim foarte necomfortabil. Am vrea ca in A.A. sa ne comportam la standarde mult mai inalte si credem ca si ceilalti asteapta acelasi lucru de la noi. Realitatea este ca colegii nostrii din A.A. vor fi toleranti si iertatori, mai cu seama ca ei stiu ce incercam sa facem. Dar, subliniem din nou, trebuie sa evitam sa ne facem griji acum despre pasul Noua.

INTOCMIREA LISTEI

Primul lucru pe care trebuie sa il stim este ca aceasta nu este o lista pe care o putem face doar in minte. Avem nevoie sa punem pe hartie fiecare nume si ce anume am facut care a provocat necazuri acelei persoane. O data ce este trecut pe hartie, este greu sa uitam pe cineva sau sa ne intoarcem la negare in legatura cu ceva ce mai degraba am evita. Daca pentru vreun motiv sau altul nu putem alcatui o lista scrisa, putem folosi o inregistrare sau vreo alta metoda cu care nasul nostru a cazut de acord ca ne va fi de ajutor in acest Pas.
Atunci cand suntem gata sa incepem lista, ne asezam, ne amintim tot ce am invatat despre ceea ce inseamna necazuri si incepem sa scriem. Unele nume ne vor veni imediat in minte. De altele ne vom aminti pe masura ce ne gandim la felurile de necazuri pe care le-am provocat. Este absolut necesar sa ne intoarcem la Pasul Patru si sa vedem ce informatii putem sa luam de acolo.
Ar trebui sa includem toate numele si situatiile care ne trec prin minte, chiar daca suntem aproape siguri – nu intru totul siguri – ca nasul ne va spune ca nu suntem datori sa cerem iertare in vreo situatie anume. Este mai bine sa fie cazul sa stergem nume de pe lista, atunci cand o revizuim impreuna cu nasul, decat sa incercam sa ne aducem aminte nume pe care ar fi trebuit sa le trecem acolo, dar nu am facut-o. De asemenea, pot exista situatii in care ne aducem aminte de un incident in care am provocat necazuri cuiva, dar nu si de numele persoanei implicate. Putem cel putin sa trecem pe lista incidentul.
Pentru unii dintre noi poate parea ciudat sa ne trecem pe lista si pe noi insine. Poate ca la inceputul recuperarii ni s-a spus ca a ne cere iertare noua insine poate fi o idee egocentrica, ca trebuie sa nu ne mai gandim tot timpul la propria persoana si sa incepem sa ne gandim la oamenii pe care i-am ranit. In acest caz, intreaga idee de a cere iertare propriei persoane poate fi derutanta. Se poate ca unii dintre noi sa fi crezut ca a ne cere iertare noua insine trebuie sa implice o “recompensa“ pe care ne-o acordam pentru ca stam departe de bautura sau pentru vreo alta realizare. Poate ca am incercat sa facem asta cumparand lucruri pe care nu ni le permiteam cu adevarat, sau ingaduindu-ne alte compulsii. In realitate, felul in care reparam relele facute fata de noi insine este incetarea comportamentului iresponsabil sau distructiv. Avem nevoie sa identificam felul in care ne-am creat singuri probleme, prin incapacitatea de a ne accepta responsabilitatea personala. Atunci cand ne trecem pe lista, putem adauga si problemele pe care ni le-am cauzat la capitolul finante, imagine, sanatate, etc.
Mai exista o situatie delicata cu care multi dintre noi se poate sa se fi confruntat. Ce facem daca una din persoanele caroar le-am facut necazuri este nasul nostru si este foarte posibil sa afle asta atunci cand revizuim lista impreuna? In aceasta situatie este bine sa ne consultam cu un alt membru A.A. a carui recuperare o respectam, probabil nasul nasului nostru.
  • Fac o lista cu oamenii carora le-am facut necazuri si specific necazul pe care l-am provocat fiecaruia. Pot fi sincer cu mine? Mai am rezerve?

A CONSIMTI

Acum ca am facut lista, sau ca am adaugat nume noi la lista pe care o pastram de cand am facut prima oara Pasul Opt, este timpul sa consimtim sa reparam relele facute. Ca sa putem consimti, trebuie sa stim cate ceva despre ce inseamna sa “reparam relele”. Mai inainte in acest ghid am vorbit despre nevoia de a face mai mult decat a ne schimba comportamentul, dar, multora se poate sa ne fie teama ca pur si simplu nu suntem capabili sa ne schimbam. Suntem intr-adevar sinceri, pentru ca vrem sa ne abtinem de la a mai repeta vreodata acelasi tip de comportament, dar, ne gandim la promisiunile pe care le mai facusem si inainte. Oare nu vom face acelasi lucru din nou? Acum este momentul in care trebuie sa credem cu adevarat in recuperarea noastra. Nu conteaza de cand suntem abstinenti si care sunt greselile pe care vrem sa le reparam; trebuie sa credem ca Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, ne va da puterea si capacitatea de a ne schimba. Pentru unele dintre relele facute, vom descoperi ca suntem gata sa ne cerem iertare de indata ce le-am pus pe hartie. Pentru altele, poate ca bunavointa nu va aparea asa de usor.
  • De ce a spune “imi pare rau” nu este de ajuns sa repare relele pe care le-am provocat?
  • De ce doar schimbarea comportamentului meu nu este de ajuns sa repare relele pe care le-am provocat?
Se intampla foarte rar sa nu avem nevoie sa reparam macar cateva probleme de ordin financiar, fie fata de oameni de la care am furat, fie fata de oameni care ne-au imprumutat cu bani si carora nu le-am mai inapoiat niciodata datoria, fie fata de unele societati sau banci. Stim ca a repara relele facute inseamna sa pierdem niste bani pe care mai degraba i-am pastra pentru noi insine. Poate ca ne va trebui ceva timp pana vom ajunge sa apreciem libertatea interioara profounda care vine dupa achitarea acestor datorii, si astfel sa ajungem la bunavointa de a repara aceste rele. Poate ne va fi de ajutor daca ne rugam Puterea Superioara sa ne dea bunavointa de a repara aceste rele.
  • Am “reparatii” de ordin financiar pe care nu vreau sa le fac?
  • Cum ar fi viata mea daca as fi reparat deja aceste rele?
Poate ca unele dintre relele pe care trebuie sa le reparam sunt fata de persoane care, la randul lor, ne-au facut rau. Acestea sunt de obicei reparatiile pe care le consimtim cel mai greu. Se pare ca de fiecare data cand ne gandim la repararea acestor rele ne infuriem atat de tare cand ne gandim la ce ne-au facut ei noua, incat uitam cu totul de datoria noastra. Dar, recuperarea ne cere sa practicam principiul spiritual al iertarii. Prin rugaciune si prin alte forme de ajutor pe care avem nevoie sa le gasim, vom gasi in noi puterea de a-i ierta pe cei care, la randul lor, ne-au facut rau.
  • Am datoria morala de a repara relele facute fata de oameni care si ei, de asemenea, mi-au facut rau?
  • Ce am facut ca sa consimt sa repar aceste rele?
De asemenea, se pot afla pe lista noastra si necazuri pe care nu ne gandim ca le vom putea repara vreodata. Poate ca suntem atat de incrancenati incat nici nu vrem sa ne rugam pentru bunavointa; nu putem nici sa ne imaginam ca am putea avea compasiune pentru oamenii carora le-am facut aceste necazuri. In acest caz, trebuie doar sa lasam aceste nume pe lista. Nu trebuie sa indreptam toate relele intr-o singura zi sau intr-o anume perioada de timp. De fiecare data cand ne uitam pe lista Pasului Opt, ne intrebam daca avem bunavointa de a repara unele rele. Daca nu, mai verificam din cand in cand.

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Opt ne concentram pe onestitate, curaj, bunavointa si compasiune.
Pentru a pune in practica principiul onestitatii in Pasul Opt, avem nevoie sa ne inspiram din experienta pasilor anteriori. Am admis natura problemei noastre – alcoolismul – si am recunoscut care este solutia la aceasta problema. Acesta a fost un act de onestitate. Am facut un inventar moral amanuntit; facand asta ne-am pus in practica onestitatea nou gasita. Am ajuns la un nivel si mai profund de onestitate atunci cand am identificat natura exacta a greselilor noastre. Asa ca, avem ceva experienta in separarea responsabilitatii noastre de ceea ce,probabil, au facut altii. Acesta este nivelul de onestitate de care avem nevoie in Pasul Opt. Trebuie sa uitam de resentimente, de a da vina pe altii, de a crede ca suntem victime inocente si de orice alta justificare pentru necazurile pe care le-am provocat. Pur si simplu avem nevoie sa le punem pe lista!
  • In ce fel ma ajuta in Pasul Opt identificarea exacta a naturii greselilor mele?
  • De ce este atat de important sa imi fie clar care este responsabilitatea mea?
  • Care sunt exemplele legate de experienta mea cu onestitatea in Pasii anteriori?
  • Cum folosesc aceasta experienta in Pasul Opt?
Pentru a pune in practica principiul curajului in Pasul Opt, trebuie sa ne lasam in grija Lui Dumnezeu. Nu putem sa ne limitam la a scrie pe lista numai acele necazuri despre care credem ca sunt mai usor de reparat. Avem nevoie de credinta ca Puterea noastra Superioara ne va da curajul, umilinta, puterea interioara, sau orice altceva de care avem nevoie sa reparam orice rele. Fie ca trebuie sa ne confruntam cu cineva si ne este teama de ce o sa simtim, fie ca trebuie sa acceptam consecintele unei fapte pentru care suntem cautati, vom fi capabili sa facem fata cu ajutorul Puterii Superioare.
  • Care sunt cateva din experientele mele legate de curaj din pasii anteriori? Cum voi pune in practica aceasta experienta in Pasul Opt?
Am vorbit deja foarte mult despre bunavointa in acest pas, in special despre bunavointa de a repara relele facute. Dar, ca sa parcurgem acest pas mai avem nevoie si de o cantitate apreciabila de altfel de bunavointa, care nu are nimic de a face cu repararea relelor. In primul rand, avem nevoie de bunavointa de a alcatui lista. Indiferent de ce simtim in legatura cu adaugarea vreunui nume pe lista noastra, trebuie sa avem bunavointa de a o face. De asemenea, avem nevoie de bunavointa de a pune in practica si celelalte principii spirituale legate de acest pas.
  • Mai exista nume pe care nu le-am trecut inca pe lista mea? Am bunavointa de a le adauga acum? Am completat lista?
  • Care sunt cateva din lucrurile pe care le-am facut ca sa-mi maresc bunavointa?
  • Ce sentimente am in legatura cu nevoia de a ma ruga pentru bunavointa?
In acest stadiu al recuperarii noastre devine posibil sa ne dezvoltam sentimentul de compasiune. Inainte de a parcurge pasii anteriori, eram prea preocupati cu resentimentele, invinovatirea si auto-compatimirea, ca sa ne mai gandim si la altii. Alaturi de capacitatea de a ne vedea pe noi insine ca find doar niste fiinte omenesti obisnuite, incepem sa vedem ca si ceilalti sunt doar fiinte omenesti care incearca la randul lor sa faca fata naturii umane. Stim ca suntem atacati periodic de indoieli si nesiguranta in legatura cu propria persoana si tot asa sunt si ceilalti. Stim ca ni se intampla adesea sa vorbim inainte de a gandi si tot asa sunt si ceilalti. Ne dam seama ca si ei regreta asta tot atata cat regretam si noi. Stim ca suntem predispusi sa interpretam gresit unele situatii sau sa nu reactionam la ele cum trebuie. Ca rezultat al acestei constientizari, atunci cand ii vedem pe altii ca se comporta astazi sub influenta unui defect de caracter simtim empatie in loc de enervare si furie, pentru ca stim ce i-a facut sa se comporte asa. Inimile ni se umplu de emotie atunci cand ne gandim ca impartasim cu ceilalti oameni aceleasi vise, temeri, pasiuni si greseli.
  • Incep sa simt ca am o legatura cu ceilalti oameni? Descrie.
  • Incep sa simt compasiune si empatie pentru altii? Descrie.

MAI DEPARTE

Este un lucru esential sa discutam cu nasul fiecare lucru care trebuie reparat ce se afla pe lista noastra. Nu conteaza de cat timp suntem in recuperare sau cata experienta avem cu indreptarea relelor facute. Fiecare dintre noi poate sa judece gresit o situatie atunci cand lucreaza de unul singur, dar descoperim adesea ca putem vedea lucrurile mult mai clar atunci cand ni se prezinta acea situatie din alt punct de vedere. Avem nevoie de parerea si de experienta nasului. Avem nevoie de incurajare din partea nasului. Avem nevoie de viziunea si de speranta nasului. Este uimitor cat de mult ne poate ajuta o simpla discutie cu nasul sa ne conectam la acea putere interioara silentioasa care traieste in fiecare din noi. Atunci cand reusim sa indepartam toate influentele care ne distrag si sa scoatem la lumina miezul de seninatate, umilinta si iertare, suntem gata pentru Pasul Noua.

 

- Pasul Noua -

“Ne-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora”

Auzim de foarte multe ori in A.A. ca Pasii sunt scrisi in aceasta ordine pentru un motiv bun: fiecare pas ne ofera pregatirea spirituala de care avem nevoie pentru urmatorul. Nicaieri nu este acest lucru mai evident decat in Pasul Noua. Nici intr-un milion de ani nu am fi fost in stare sa stam alaturi de oamenii carora le-am facut rau si sa le cerem iertare direct, daca nu am fi avut pregatirea spirituala castigata in urma parcurgerii pasilor anteriori. Daca nu am fi lucrat la acceptarea propriilor limite, nu am fi avut acum temelia pe care ne sprijinim atunci cand reparam relele facute. Daca nu am fi dezvoltat o relatie cu Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, nu am fi avut acum credinta si increderea necesare pentru parcurgerea Pasului Noua. Daca nu am fi facut Pasii Patru si Cinci, probabil ca am fi fost inca confuzi in legatura cu propria responsabilitate; poate ca nici nu am fi stiut pentru ce trebuie sa ne cerem iertare. Daca nu am fi acumulat umilinta in Pasii Sase si Sapte, probabil ca am fi abordat indreptarea relelor cu aroganta si furie si am fi sfarsit prin a face mai mult rau. Bunavointa pe care am castigat-o in urma acceptarii responsabilitatii personale a facut posibil sa alcatuim lista Pasului Opt. Aceasta a fost pregatirea practica pentru parcurgerea Pasului Noua.
Ultimele pregatiri pe care le vom face in acest Pas, inainte de a trece efectiv la indreptarea relelor, sunt menite mai mult sa intareasca ceea ce deja face parte din noi. Nivelul la care suntem capabili sa punem in practica principiul iertarii, limpezimea perspectivei pe care o avem, si constientizarea de sine pe care suntem in stare sa o mentinem in timpul procesului de reparare a relelor, toate depind de experienta pe care o avem deja cu Pasii si de cat de mult efort suntem dispusi sa facem in propria recuperare.
  • In ce fel parcurgerea primilor opt pasi m-a pregatit pentru lucrul la Pasul Noua?
  • In ce fel ma ajuta onestitatea in parcurgerea acestui Pas?
  • In ce fel ma ajuta umilinta in parcurgerea acestui pas?

REPARAREA GRESELILOR

Pasul Noua nu este un pas care poate fi limitat la o anumita perioada de timp. Nu alcatuim lista Pasului Opt si pe urma ne apucam cu darzenie sa reparam greselile, taind de pe lista pe cele reparate, ca si cum ar fi vorba de o lista de cumparaturi. De fapt, multe din reparatii nu vor fi “terminate” niciodata; eforturile noastre se vor continua de-a lungul recuprerarii.
De exemplu, daca trebuie sa reparam greselile facute fata de familie, ne vom petrece restul vietii practicand principiile spirituale care aduc o schimbare reala in felul in care ne purtam cu alti oameni. Poate ca o sa alegem o zi anume in care o sa stam in fata familiei si o sa ne luam angajamentul ca o sa ne purtam cu ei altfel decat ne-am purtat in trecut, dar, asta nu o sa fie sfarsitul reparatiilor. Fiecare zi in care facem un efort sa ne abtinem de la a ne rani familia si in care incercam sa punem in practica un comportament plin de iubire fata de ei, este o zi in care am continuat sa ne reparam greselile.
Chiar si repararea relativ concreta a unei greseli, cum ar fi achitarea unei datorii vechi, nu se termina odata pentru totdeauna atunci cand datoria este achitata. Punerea in practica in viata de zi cu zi a Pasului Noua implica sa nu mai facem si alte datorii pe care nu le putem plati. La un alt nivel, poate ca avem nevoie sa analizam diversele tipuri de datorii pe care ni le facem – de exemplu, cerem favoruri peste favoruri de la prieteni dar nu le intoarcem niciodata; punem la incercarea rabdarea celor cu care impartim anumite responsabilitati, prin faptul ca nu ne asumam partea noastra. Evitarea unor asemenea situatii in viitor este tot atat de mult o parte a procesului de reparare a greselilor precum ar fi achitarea in rate a unor datorii vechi.
  • Ce inseamna  “repararea greselilor”?
  • De ce a repara greselile inseamna ca trebuie facut mai mult decat sa spun “imi pare rau”?
  • In ce fel repararea greselilor constituie un angajament fata de un proces continuu de schimbare?

TEMERI SI ASTEPTARI

Repararea greselilor nu constituie intotdeauna o experienta traumatizanta si trista. Adesea, ne simtim emotionati la perspectiva vindecarii unei relatii. Se poate sa descoperim ca anticipam cu bucurie usurarea care vine dupa repararea unor greseli. Dar, oricum, celor mai multi dintre noi ne va fi teama de cel putin unele din reparatiile pe care le avem de facut. Poate ca ne va fi teama ca, daca ne reparam unele greseli legate de bani nu ne vor mai ramane destui pentru noi. Poate ca ne va fi teama de respingere, razbunare sau altceva.
Daca suntem la prima experienta cu Pasul Noua, ne aventuram cu adevarat intr-un teritoriu necunoscut. Nu suntem siguri de ceea ce vom simti imediat dupa ce vom face reparatiile, in timpul lor si dupa aceea. Se poate sa ne simtim foarte stapani pe noi intr-un moment, iar in momentul urmator sa ne simtim total incapabili de a continua Pasul Noua. Acum este foarte important sa intelegem ca felul in care sunt lucrurile cu adevarat nu este neaparat felul in care simtim noi. Doar pentru ca ne este noua frica nu inseamna cu adevarat ca avem de ce sa ne fie frica. Pe de alta parte, nici daca simtim emotie si bucurie nu inseamna neaparat ca realitatea repararii greselilor va fi astfel. Cel mai bine este sa scapam de toate asteptarile despre cum vor fi primite incercarile noastre de reparare a greselilor.
  • Ce temeri am in legatura cu repararea greselilor? Sunt ingrijorat ca cineva se va razbuna sau ma va respinge?
  • In ce fel Pasul Noua necesita un nivel nou de capitulare in fata programului de recuperare?
  • Cum este cu reparatiile de ordin financiar? Am credinta ca Dumnezeu, asa cum il inteleg eu, imi va asigura cele necesare chiar daca fac niste sacrificii pentru repararea greselilor?
Indiferent de perioada de recuperare pe care o avem, sau de cate ori am parcurs pasii, atunci cand incepem sa facem un nou pas este normal sa avem unele temeri si asteptari. Asta se poate intampla mai cu seama daca avem o experienta anterioara cu un anume pas. Este foarte posibil ca Pasul Noua in special sa genereze ceva sentimente contradictorii.
De exemplu, multi dintre noi ne vom gandi in acest punct la experientele anterioare cu repararea greselilor. Probabil ca unele dintre ele au fost positive. Daca ne-am reparat greselile fata de o persoana iubita, care a fost deschisa la gestul nostru de impacare, probabil ca am ramas cu un sentiment minunat de speranta si recunostinta. Aveam speranta ca relatia urma sa se imbunatateasca si eram recunoscatori ca am fost iertati si ca reparatiile noastre fussera acceptate.
Dar, contrar asteptarilor, astfel de experiente se pot intoarce impotriva noastra mai tarziu, cand vom incerca sa reparam alte greseli, pentru ca ne pot face sa credem ca va fi asa mereu pentru ca mai apoi sa fim devastati cand nu se intampla la fel. Sau, poate ca ne dam seama ca reparatiile cu final fericit nu inseamna ca am terminat treaba, si teama ne impinge sa amanam reparatiile al caror rezultat nu suntem siguri ca va fi tot atat de fericit. Daca descoperim ca ne agatam prea mult de gandul la felul in care se vor finaliza reparatiile noastre, atunci inseamna ca avem nevoie sa ne concentram atentia din nou asupra scopului Pasului Noua.
Scopul Pasului Noua este de a oferi o modalitate de indreptare a relelor provocate in trecut. Unii dintre noi pastram in minte faptul ca repararea greselilor este asociata cu trei concepte de baza: fermitate, restaurare si restituire. Fermitatea inseamna ca, pentru a gasi solutia unei probleme, trebuie sa lasam deoparte tot ceea ce inainte ne-a macinat sau ne-a tulburat in vreun fel. Restaurarea inseamna sa aducem inapoi la forma initiala ceva ce a fost stricat. Aici poate fi vorba de o relatie, sau de o calitate care a existat intro relatie, cum ar fi increderea. Poate ca ne putem restaura si reputatia, daca aceasta a fost buna candva in trecut. Restituirea este similara cu restaurarea, dar, in contextul Pasului Noua, ne putem gandi la ea ca gestul de a returna ceva – material sau abstract – posesorului de drept. Nasul ne poate ajuta sa analizam fiecare din aceste trei concepte, ca sa putem intelege mai bine natura procesului de reparare a greselilor si sa ne concentram atentia asupra a ceea ce avem de facut. Numai trecand prin acest proces ne putem da seama de beneficiile care decurg din Pasul Noua. Primele pe care le putem observa, chiar de la inceput, sunt un sentiment de libertate sau, absenta vinovatiei si a rusinii. Poate ca ne va trebui mai mult timp in recuperare si o experienta mai mare cu repararea greselilor ca sa ne bucuram si de unele din recompensele spirituale ale Pasului Noua: o constientizare mai mare a sentimentelor altor oameni si a efectului comportamentului nostru asupra altora; un sentiment de bucurie ca am fost in stare sa vindecam o rana veche; capacitatea de a-i iubi si a-i accepta mai mult pe cei din jurul nostru.
  • Ce alte temeri sau asteptari am in legatura cu repararea greselilor mele?
  • De ce nu conteaza felul in care sunt primite reparatiile mele? Cum se leaga asta de scopul spiritual al Pasului Noua?
  • Cum pot sa-i folosesc pe alti alcoolici, pe nasul meu si pe Puterea mea Superioara ca si surse de putere in acest proces?

REPARAREA GRESELILOR – DIRECT SI INDIRECT

Noi, cei din A.A., avem tendinta sa credem ca cel mai bine este ca repararea greselilor sa se faca direct, fata in fata, iar in Pasul Noua se spune intr-adevar ca trebuie sa procedam asa, acolo unde este cu putinta. Dar, abordarea directa nu este singura metoda de reparare a greselilor iar in unele cazuri poate fi cea mai proasta metoda.
Inainte de a da cateva exemple, este foarte important sa accentuam ca sunt doar exemple. Acest ghid nu este menit sa ia locul nasului in analizarea fiecarei situatii impreuna cu finul si in a decide impreuna ce este mai bine.
Unele situatii sunt mult mai complicate decat par la prima vedere. Poate ca ne gandim ca solutia este evidenta, dar, ar trebui intotdeauna sa stam si sa analizam mai bine. De exemplu, poate exista o situatie in care persoana sau persoanele carora le-am facut rau nu stiu ce le-am facut si, daca afla, o sa le faca si mai mult rau. Poate ca avem prieteni, rude sau un sef care nu stiau de alcoolismul nostru. S-ar putea sa le facem si mai mult rau daca le spunem acum. Nasul ne va ajuta sa ne analizam motivele pentru care vrem sa le spunem oamenilor despre alcoolismul nostru. Au nevoie sa stie? Ce scop nobil va fi atins prin impartasirea acestei informatii? Ce rau poate sa provoace aceasta informatie?
Dar, daca aceeasi situatie este complicata de faptul ca am furat niste bani de la prietenii nostri? Si daca altcineva a fost acuzat de furtul banilor? Nu ar trebui atunci sa spunem despre alcoolismul nostru, si despre furtul banilor si sa dam si banii inapoi? Posibil, dar poate ca nu. Fiecare dintre aceste situatii trebuie abordata separat. Din nou, nasul nostru ne va ajuta sa decidem cum este mai bine sa abordam fiecare situatie. In discutia cu nasul, daca avem mintea deschisa, ne vom gandi la aceste tipuri de situatii asa cum nu ne mai gandiseram niciodata inainte. Poate ca ne vom da seama pana la urma ca metoda de reparare a greselilor la care ne gandiseram ca fiind evidenta, nu este si cea buna. Este de mare ajutor sa ne pregatim pentru aceasta discutie prin punerea pe o lista a tuturor detaliilor reparatiilor dificile, asa ca le vom avea in fata atunci cand le discutam cu nasul.
  • Ce nume de pe lista Pasului Opt au complicatii din cauza unor circumstante ca cele prezentate in exemplu? Care sunt circumstantele specifice?
O situatie foarte dificila pentru cei mai multi poate fi atunci cand repararea greselilor poate avea ca rezultat pierderea serviciului, puscaria, sau alte consecinte grave. De exemplu, daca ne autodenuntam sau ne predam pentru o infractiune pe care am comis-o in trecut, probabil ca vom sfarsi prin a fi inchisi in puscarie. Ce efect ar avea acest lucru asupra vietii noastre? Ne vom pierde serviciul? Siguranta altor persoane, in afara de noi insine, va fi afectata (cum ar fi siguranta familiei)? Pe de alta parte, daca suntem urmariti de justitie, ce efect ar avea o arestare asupra noastra si a familiei noastre? Probabil ca in astfel de situatii cel mai bun lucru este sa cerem consiliere legala si sa vedem care ne sunt optiunile. Indiferent de ce s-ar intampla, avem nevoie, intr-un fel sau altul, sa acceptam consecintele propriului comportament. Dar trebuie si sa pastram in minte ca trebuie sa avem in vedere si familiile noastre atunci cand parcurgem aceasta parte a Pasului Noua : ”…dar nu si cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora”. Trebuie sa evaluam astfel de situatii cu mare atentie. Nasul ne va calauzi in incercarea de a gasi cele mai bune metode prin care sa ne reparam greselile.
  • Exista vreo greseala a carei reparare imi poate aduce urmari grave? Care este aceasta?
O alta situatie in care nu ne vom putea repara greselile in mod direct, este atunci cand persoana in cauza este moarta. Acesta este un lucru destul de comun in A.A. ; este asa de des intalnit, incat membrii nostri au gasit multe metode creative de a rezolva problema. Ei chiar au vrut sa se asigure ca repararea greselilor in astfel de situatii inseamna mai mult decat debarasarea de propriul sentiment de rusine. Unii au facut donatii in bani in numele persoanei careia ii datorau reparatii. Altii au preluat anumite sarcini ale persoanei respective. Altii au facut restituiri copiilor acelei persoane, care poate aveau si ei un loc pe lista Pasului Opt. Modalitatile pe care le putem gasi de a rezolva aceste situatii sunt limitate doar de propria imaginatie si de nivelul de bunavointa. Se poate sa fim surprinsi de cat de eficiente pot fi reparatiile “indirecte” in astfel de situatii. Multi dintre noi incercam sa ne reparam greselile cat de direct posibil, vizitand mormantul persoanei careia i-am facut rau, sau citindu-i o scrisoare, sau, pur si simplu vorbind memoriei sau spiritului acesteia. Din nou, reactia noastra la astfel de situatii va fi determinata de natura raului pe care l-am provocat, de convingerile noastre spirituale si, bineinteles, de calauzirea nasului.
  • Trebuie sa-mi repar greselile fata de cineva care a murit? A avut acea persoana ceva special, ce mi-ar putea folosi acum ca sa-mi planific felul in care pot repara greselile?
Am subliniat nevoia de a analiza fiecare situatie in parte cu nasul nostru, inainte de a demara actiunea. Acest lucru este foarte important, intr-adevar, dar nu trebuie sa ne transformam in niste roboti fara minte, carora le este teama sa gandeasca singuri sau sa actioneze fara a consulta nasul. Multora ni s-a intamplat sa ne intalnim accidental cu o persoana pe care nu am trecut-o pe lista Pasului Opt, dar fi trebuit sa o facem. Uneori felul in care trebuie sa ne reparam greselile este atat de clar incat am fi nebuni sa nu profitam de o asa coincidenta fericita. Alte dati, se poate ca intalnirea cu anumite persoane sa ne provoace un puternic sentiment de discomfort, dar nu stim din ce motiv. Daca se intampla asa, este bine sa trecem relatia cu persoana respectiva prin procesul pasilor patru si cinci, pentru a o putea clarifica. In orice caz, nu ar trebui sa consideram niciodata ca lista Pasului Opt este inchisa. Avem toate sansele sa adaugam nume noi pe aceasta lista, pe parcursul vietii.
Cum procedam cu persoanele pe care nu le putem gasi? Ar trebui sa ne reparam greselile in mod indirect si in acest caz? Poate ca da, desi multora ni s-a intamplat sa ne intalnim cu oameni pe care credeam ca nu-i vom mai intalni niciodata, in locuri in care nu ne-am fi asteptat niciodata sa-i vedem. Putem cu siguranta sa tragem concluzia ca, atunci cand se intampla astfel de coincidente, este mana unei Puteri Superioare. Dar, chiar daca nu credem ca este asa, nu trebuie sa lasam sa ne scape niciodata ocazia de a ne indrepta greselile.
Daca nu putem gasi pe cineva care este pe lista noastra, este bine sa asteptam. Ar trebui sa ne continuam efortul de a gasi acea persoana, sa facem un efort sa nu cauzam acelasi fel de necazuri unei alte persoane si, sa ne pastram bunavointa.
Bunavointa poate adesea sa implineasca scopul repararii relelor, chiar si atunci cand nu le putem repara efectiv.
Dupa ce am analizat complicatiile care se ivesc atunci cand ne reparam relele indirect, poate parea ca reparatiile directe sunt mai usoare, sau macar mai simple. Am facut ceva care a provocat un rau cuiva. Avem nevoie sa ne cerem iertare si sa reparam raul facut. Asta-i tot, nu-i asa?
Ei bine, nu prea se intampla asa niciodata. Asa cum am spus inainte, procesul de reparare a relelor nu are un inceput si un sfarsit delimitat. De multe ori, intr-un fel, incepem sa ne reparam relele in momentul in care ne oprim din baut. In cele mai multe cazuri ne indreptam imediat o parte a comportamentului. Aceasta parte a procesului de reparare a relelor – partea in care ne schimbam pe noi insine – se continua mult timp dupa ce am vorbit direct cu o persoana careia i-am facut rau.
  • Ce comportament am nevoie sa indrept?
Haideti sa vorbim despre acele situatii in care ne reparam relele direct, stam fata in fata cu persoana respectiva, constientizam si acceptam responsabilitatea pentru raul provocat si, acceptam raspunsul acelei persoane, oricare ar fi el. Acestea sunt cele mai temute situatii. Ne imaginam cum stam in fata lui sau a ei, recunoscandu-ne greselile cu sinceritate si cu umilinta, si, tot asa, ne oferim sa reparam raul facut, numai ca sa auzim raspunsul “Nu mai poti repara nimic, niciodata. Ce ai facut a fost prea groaznic.”, sau, “Las-o balta! Nu o sa te iert niciodata.”
Adevarul este ca de o asemenea situatie ne este frica cel mai mult, pentru ca ne este teama sa nu ne fie distrusa increderea in procesul Pasului Noua. Ne-am asumat un risc enorm atunci cand ne-am permis sa credem intr-o Putere Superioara, in noi insine, in posibilitatea recuperarii. Cel mai mare cosmar al nostru este ca raul pe care l-am facut nu poate fi reparat, ca am fost niste persoane atat de ingrozitoare incat nu mai putem fi iertati. Poate ca ne vom linisti la gandul ca multi alcoolici in recuperare au primit reactii negative de la persoane carora le-au cerut iertare si, asta nu numai ca nu i-a doborat, dar au reusit sa beneficieze spiritual tot atat de mult cat ar fi beneficiat daca reparatiile lor ar fi fost intampinate cu dragoste si iertare.
Cateodata, atunci cand incercarile noastre de a ne repara greselile sunt primite cu ostilitate, descoperim ca avem nevoie sa facem cativa pasi in plus, in asa fel incat sa avem sentimentul ca am obtinut totusi ceva. Experienta ne-a demonstrat ca poate fi periculos sa contactam pe cineva care are ranile cauzate de faptele noastre inca proaspete. De asemenea, poate fi chiar inutil, in special in cazul prietenilor apropiati sau al membrilor familiei. Daca incercam sa-i abordam inainte sa aiba ocazia sa se linisteasca putin, acest lucru ii poate face sa ne raspunda cu furie, pe cand, daca le dam putin timp, vor reactiona diferit. Daca ni s-a intamplat sa abordam pe cineva prea curand, este bine sa mai lasam sa treaca ceva timp sipe urma sa incercam din nou.
Oricum, uneori se poate intampla ca, indiferent de cat suntem de sinceri si de pregatiti sa ne indreptam greselile, cealalta persoana pur si simplu sa nu accepte. Daca intalnim astfel de situatii, avem nevoie sa ne dam seama ca exista un punct in care responsabilitatea noastra se sfarseste. Daca o persoana este hotarata sa ne poarte pica pentru tot restul vietii, poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ii dorim tot binele din lume si sa consideram ca noi ne-am reparat greseala. Daca avem probleme cu sentimentele pe care ni le genereaza astfel de situatii, nasul ne va ajuta sa ne impacam cu noi insine. Poate ca, in anumite situatii, este mai bine sa ne reparam greselile indirect, sau, poate ca reparatiile vor fi mai complete daca facem alte lucruri care vor ajuta la indreptarea sau la repararea situatiei.
De exemplu, sa zicem ca am incercat sa ne reparam greseala fata de un fost patron de la care am furat bani, dar acesta nu vrea nici sa auda de noi, nici sa primeasca banii inapoi. Poate ca putem indrepta situatia trimitandu-i clienti sau, daca este posibil, returnandu-i banii sub protectia anonimatului.
Trebuie sa tinem minte ca repararea greselilor face parte din programul nostru personal de recuperare. Este adevarat ca ne reparam greselile pentru ca avem aceasta datorie, dar, trebuie sa recunoastem si cresterea spirituala care decurge din acest proces. Mai intai recunoastem si acceptam raul pe care l-am provocat. Acest lucru ne va alunga vechea obsesie de sine. Obsesia cu propria persoana si temerile egocentrice sunt trasaturi ale bolii noastre care ne influenteaza cel mai mult spiritualitatea; diminuarea lor va face ca recuperarea noastra sa ia avant. In al doilea rand, abordarea directa a persoanei pe care am ranit-o si recunoasterea raului facut este un pas enorm in calatoria noastra spirituala, indiferent de felul in care reactioneaza cealalta persoana. Faptul ca am mers mai departe cu o actiune care cere o mare cantitate de umilinta este dovada ca efectiv avem o cantitate de umilinta. In sfarsit, dupa ce ne-am reparat greselile, ramanem cu un sentiment de libertate. Am scapat de o povara si de sentimentul de rusine pentru raul pe care il provocasem. S-a dus. Spiritul nostru se inalta.
  • Sunt pregatit spiritual pentru a face orice reparatii dificile si pentru a ma confrunta cu rezultatele?
  • Ce am facut ca sa ma pregatesc?

IERTAREA

Cresterea spirituala care vine in urma repararii directe a greselilor depinde adesea de cat de mult punem in pregatirea noastra spirituala. Incepem prin a scapa de orice idei pe care le avem si care ne pot face sa ezitam sau ne pot inhiba capacitatea de a aborda reparatiile cu umilinta, acceptare si credinta.
O problema comuna a multora dintre noi este ca adesea trebuie sa ne reparam greselile fata de persoane care de asemenea ne-au facut rau. Poate fi un parinte sau o alta ruda care ne-a abuzat, un prieten care ne-a dezamagit in vreun fel, un patron care nu ne-a tratat cinstit, si asa mai departe. In pasul anterior am muncit mult sa separam ceea ce ne-au facut ei de ceea ce le-am facut noi. Acum stim precis care a fost rolul nostru in aceste situatii si stim pentru ce trebuie sa ne cerem iertare. Pregatindu-ne sa ne cerem iertare direct, fata in fata, avem nevoie sa constientizam ca facem asta pentru partea noastra din cadrul conflictului. Nu ne cerem iertare pentru a forta sau a manipula cealalta persoana sa-si ceara si ea iertare. Avem responsabilitatea sa facem curatenie numai pe partea noastra de strada. Daca pastram in minte acest lucru in timpul procesului de reparare a greselilor, ne va ajuta sa ne concentram asupra scopului, indiferent de cum sunt primite demersurile noastre, sau daca ni se cere sau nu iertare in schimb pentru relele care ni s-au facut noua.
Totusi, cateodata, raul care ni s-a facut noua este atat de mare incat este bine sa amanam pentru mai tarziu repararea greselilor noastre. De exemplu, multi dintre noi am fost abuzati emotional, fizic sau sexual in copilarie, de catre o ruda mai mare. Desi nu am avut vreo vina in aceasta situatie specifica, poate ca alta data am furat bani de la aceasta persoana, i-am distrus bunurile sau i-am facut rau fizic. Asa ca, trebuie sa ne cerem iertare pentru furt, daune fizice sau distrugere de proprietate. Problema care se pune in aceasta situatie nu este daca sa ne cerem iertare sau nu, ci cand si cum. Poate ca o sa ne ia mult timp pana o sa fim gata sa ne cerem iertare, si este normal sa fie asa. Asteptam si lucram la asta cu nasul nostru.
Avem nevoie sa incercam sa-i iertam pe aceia care ne-au facut rau, inainte de a ne repara greselile noastre fata de ei. Nu vrem sa stam fata in fata cu cineva pe care suntem furiosi si sa incercam sa ne cerem iertare. Indiferent de cat de mult am incerca sa o ascundem, atitudinea noastra va fi evidenta.
Este o mare diferenta intre situatiile in care ni s-a facut rau impotriva vointei noastre si cele in care comportamentul nostru a contribuit la felul in care am fost tratati. In situatiile in care suntem furiosi pe cineva care ne-a ranit, trebuie sa ne intrebam daca nu cumva ceva ce am facut noi i-a facut sa ne trateze astfel. De exemplu, poate ca suntem furiosi pe parintii nostri pentru ca nu ne-au dat voie sa ne ducem la o petrecere, dar, daca ne gandim de cate ori i-am mintit inainte si de cate ori ne-am imbatat oriunde ne-am dus, poate ca vom intelege ca parintii sunt indreptatiti sa nu mai aiba incredere in noi si ca avem nevoie de mult timp sa le castigam din nou increderea. Sau poate ca, din egoism, ne-am indepartat de un prieten incetul cu incetul si, atunci cand am avut nevoie de el si nu a fost diponibil, ne-am umplut de furie si de resentimente. Poate ca daca ne aducem aminte ca am contribuit in mare parte la propria mizerie, ne va ajuta sa-i iertam pe cei care ne-au facut rau.
O alta modalitate de a gasi iertarea pentru cei care ne-au ranit este incercarea de a ne imagina cum este viata lor. Poate ca acesti oameni ne-au ranit pentru ca au probleme care ii fac sa nu ia in seama nevoile altora. Poate ca nasul nostru nu ne-a raspuns la telefon timp de o saptamana pentru ca fiul lui cel mic a fost arestat. Poate ca cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten ne-a sfatuit sa terminam relatia cu partenerul sau partenera, pentru ca nu este o relatie sanatoasa, si asta imedat dupa ce ea/el insasi/insusi tocmai divortase. Poate ca seful nu ne-a laudat pentru munca facuta pentru ca era ingrijorat ca nu poate plati salariile in saptamana respectiva. De obicei, ne simtim foarte prost atunci cand aflam ca o persoana fata de care aveam resentimente a avut un necaz. Poate ca vom putea fi mai iertatori si mai iubitori daca presupunem de la inceput ca intentiile oamenilor sunt bune si ca, daca cineva se poarta rau cu noi, este din cauza ca acea persoana sufera foarte mult si este orbita de propria suferinta.
In primul rand si cel mai important, pregatirea spirituala pentru repararea greselilor presupune sa ne conectam la forta si dragostea Puterii noastre Superioare. Contemplarea iertarii pentru relele facute pe care un Dumnezeu al iubirii ne-a oferit-o noua ne va ajuta sa-i abordam pe altii cu o atitudine plina de dragoste si iertare. Folosirea Puterii Superioare ca si forta protectoare ne va feri de pierderea sperantei in cazul in care intalnim reactii negative la incercarile noastre de reparare a relelor. Ne putem concentra folosind rugaciunea si meditatia inaintea fiecarei reparatii pe care o avem de facut.
  • Am datoria sa-mi cer iertare fata de oameni care la randul lor mi-au facut rau?
  • I-am iertat pe toti? Pe care dintre ei nu i-am iertat inca?
  • Am incercat toate modalitatile descrise mai sus pentru a dezvolta un spirit al iertarii? Ce spune nasul meu despre asta?

REPARAREA GRESELILOR

Acum suntem gata sa ne reparam greselile. Am discutat cu nasul nostru fiecare caz in parte de pe lista Pasului Opt si am facut un plan despre cum vom incerca sa reparam fiecare greseala. Am vorbit cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, si ne-am rugat pentru bunavointa, seninatate, curaj si intelepciune sa mergem pana la capat cu repararea greselilor.
Acum avem nevoie sa trecem la fapte. Trebuie sa continuam sa ne reparam comportamentul ori de cate ori este nevoie si trebuie sa ne pastram angajamentele fata de oamenii de pe lista noastra de reparatii.
Aici lucrurile pot deveni mai dificile. De obicei,atunci cand ne cerem iertare pentru prima oara, ne simtim ca si cum am pluti pe un norisor de libertate. Respectul de sine este foarte mare si suntem cuprinsi de euforia initiala care se instaleaza imediat cand se ridica de pe umeri povara regretelor. Simtim ca suntem oameni buni, ca suntem la fel ca restul umanitatii. Acest sentiment este foarte puternic si daca este prima oara cand il simtim, poate parea ca este mai mult decat putem duce.
Nu trebuie sa ne ingrijoram. Sentimentele nu vor avea aceeasi intensitate prea mult timp, desi felul in care simtim fata de noi insine va fi schimbat ireversibil. Dupa ce primul “norisor” se risipeste, vom avea de a face cu adevarata provocare a indreptarii greselilor : ducerea la indeplinire. De exemplu, la un an dupa ce am mers la o banca unde datoram bani si am promis ca o sa inapoiem banii in rate lunare, poate ca nu mai gasim ca este asa de inaltator spiritual sa renuntam la o parte din banii castigati cu greu, mai ales daca ratele se intind pe o perioada de ani de zile. Daca ne punem o intrebare simpla, ar tebui sa ne fie de ajutor sa continuam cu reparatiile: Cat de liber vreau sa fiu? Libertatea noastra creste pe zi ce trece atunci cand mergem inainte in toate aspectele recuperarii, inclusiv cu repararea greselilor.
  • Exista reparatii cu care imi este foarte greu sa merg pana la capat? Ce fac pentru a ma angaja din nou sa indrept aceste greseli?
Procesul de reparare a greselilor nu este neaparat unul aducator de alinare sau comfort. Pasii nu sunt proiectati doar sa ne faca sa ne simtim fericiti si comfortabili, fara sa si crestem in acelasi timp. Frica, riscul si sentimentul de vulnerabilitate care insotesc repararea greselilor pot deveni atat de apasatoare incat amintirea lor ne poate opri de la a mai repeta comortamentele care au adus nevoia de reparatii. Auzim adesea in A.A. ca “va fi din ce in ce mai bine”. Este vorba despre noi. Noi vom deveni mai buni. Devenim mai putin dispusi sa ne lansam in comportamente distructive pentru ca suntem constienti de pretul lor: mizeria omeneasca, atat a noastra cat si a celor din jur. Egocentrismul nostru este inlocuit de constientizarea celorlaltor oameni si de grija pentru ei. Am fost indiferenti iar acum incepe sa ne pese. Am fost egoisti iar acum incepem sa fim altruisti. Am fost furiosi iar acum incepem sa fim iertatori.
Incepem sa simtim dragoste si toleranta si fata de noi insine. Am explorat unele din problemele care se leaga de repararea greselilor fata de noi insine in Pasul Opt; acum este timpul sa recunoastem felul in care deja am inceput sa ne reparam greselile fata de noi insine si poate sa facem ceva planuri de a continua sau de a aborda lucruri noi. Am inceput sa ne reparam greselile fata de noi insine atunci cand am incetat bautul si am inceput sa parcurgem Pasii. Aceste doua lucruri in sine au o putere enorma in vindecarea raului pe care l-am facut spiritului nostru. Poate ca va trebui sa facem si alte lucruri ca sa vindecam raul pe care l-am facut mintii si trupului nostru. Sunt multe cai prin care putem incepe sa avem grija de sanatatea fizica, de la diete, la exercitii, la tratamente medicale. Orice cale am alege, trebuie sa fie potrivita cu nevoile si dorintele noastre personale. Raul pe care l-am facut mintii poate fi vindecat intr-o masura de incercarea, in viitor, de a acumula cat mai multe cunostinte. Intoarcerea la scoala, sau invatarea de lucruri noi ne vor ajuta sa reparam anii de neglijare mintala.
  • Care sunt planurile mele imediate de reparare a greselilor fata propria persoana?
  • Am teluri pe termen lung care pot fi considerate ca o reparare a greselilor? Care sunt acestea? Ce fac sa le aduc la indeplinire?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Noua ne vom concentra pe umilinta, iubire si iertare. Umilinta pe care am castigat-o in acest Pas a fost urmarea analizarii atente a raului pe care l-am facut altora si a asumarii responsabilitatii pentru acesta. Recunoastem fata de noi insine: “Da, am facut asta. Sunt responsabil pentru raul pe care l-am facut si pentru indreptarea lui.” Poate ca am ajuns la aceasta recunoastere in urma vreunei experiente in care o persoana ne-a povestit cu ochii in lacrimi despre cat de mult am ranit-o. Poate ca ne-am trezit in situatia de a fi raniti exact in acelasi fel in care am ranit la randul nostru pe altcineva si, zguduiti de aceasta experienta, am putut vedea mult mai clar felul in care am facut rau. Sau poate ca doar experienta trecerii prin procesul Pasilor anteriori, impreuna cu experienta repararii greselilor, ne-a adus la cresterea umilintei.
  • Am acceptat responsabilitatea pentru raul facut si pentru indreptarea lui?
  • Ce experiente m-au ajutat sa vad mai clar raul pe care l-am facut?
  • In ce fel acest lucru a contribuit la cresterea umilintei mele?
Desi, probabil ca de-a lungul intregului proces de recuperare am incercat sa practicam principiul iubirii, in Pasul Noua acest principiu spiritual devine mult mai usor de pus in practica. Reusind pana acum sa eliminam multe din parerile si sentimentele distrugatoare pe care le-am avut, am facut loc si pentru iubire in propria viata. Pe masura ce sufletul nostru se umple de iubire, descoperim ca simtim nevoia sa o impartasim prin consolidarea relatiilor existente si prin construirea altora noi si, prin impartasirea lipsita de egoism a propriei recuperarii, a timpului nostru si a resurselor noastre si, mai presus de orice, a propriei persoane, cu aceia care au nevoie.
  • In ce fel ma daruiesc pe mine insumi / insami, sau ma pun in slujba altora?
Traind experienta de a fi iertati, incepem sa vedem valoarea acordarii iertarii si de catre noi. Acest lucru ne motiveaza sa punem in practica principiul iertarii cat de mult posibil. Recunoasterea propriei naturi umane ne ofera capacitatea de a-i ierta pe altii si de a nu-i mai judeca atat de mult cat am facut-o in trecut. Devine o a doua natura pentru noi sa le acordam oamenilor prezumtia de nevinovatie. Nu mai suspectam ca in spatele oricarei situatii asupra careia nu avem controlul pe deplin se ascund motive diabolice sau conspiratii ascunse. Suntem constienti ca, de obicei, suntem bine intentionati, asa ca le acordam aceeasi incredere si altora.  Atunci cand cineva ne raneste, suntem constienti ca resentimentele nu fac decat sa ne fure pacea si seninatatea, asa ca suntem inclinati sa iertam mai bine mai devreme decat mai tarziu.
  • Care sunt beneficiile pe care mi le aduce practicarea principiului iertarii?
  • Care sunt situatiile in care am fost in stare sa pun in practica acest principiu?
  • Care sunt lucrurile pentru care m-am iertat pe mine insumi / insami?

MAI DEPARTE

Multi dintre noi descopera ca ii ajuta daca reflecta asupra fiecarei reparatii facute, de indata ce a facut-o. Unii fac asta asternand pe hartie ceea ce au simtit atunci cand si-au indreptat greseala si despre ce au avut de invatat din aceasta experienta.
  • Ce am simtit atunci cand mi-am reparat greselile? Ce am invatat din asta?
Esenta Pasului Noua se pare ca este cel mai bine cuprinsa in cuvantul “libertate”. Acest cuvant insumeaza usurarea de povara vinovatiei si a rusinii, diminuarea obsesiei fata de propria persoana, precum si cresterea capacitatii de a aprecia in fiecare moment tot ce se intampla in jurul nostru. Incepem sa fim din ce in ce mai putin preocupati cu noi insine si mai capabili de a fi prezenti cu adevarat in toate relatiile noastre cu alti oameni. Incepem sa fim in stare sa ne bucuram ca suntem intr-o incapere plina de oameni, fara sa simtim nevoia sa controlam totul sau sa dominam fiecare conversatie. Incepem sa ne gandim la propriul trecut, in special la alcoolism, ca la o mina de aur in ceea ce priveste experienta pe care o putem impartasi cu oamenii pe care incercam sa-i ajutam in recuperare, si nu ca la o perioada intunecata pe care am vrea sa o uitam. Incetam sa ne gandim la ceea ce nu avem si incepem sa apreciem darurile pe care le primim in fiecare zi. Stim ca, pentru a pastra acest sentiment de libertate, avem nevoie sa continuam sa punem in aplicare ceea ce am invatat in Pasii anteriori. Pasul Zece ne ofera si mijloacele de a face asta.

- Pasul Zece -

“Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele”

Parcurgand primii Noua Pasi, vietile noastre s-au schimbat drastic – dincolo de ceea ce am asteptat noi atunci cand am venit pentru prima oara in A.A. Am devenit mai sinceri, mai umili si mai preocupati de semenii nostri si ni s-au diminuat frica, egoismul si resentimentele. Dar, chiar si aceste schimbari profunde nu au garantia de a fi permanente. Din cauza ca suntem bolnavi de alcoolism, putem oricand sa ne intoarcem la ceea ce am fost inainte. Recuperarea are un pret; ne cere vigilenta. Trebuie sa continuam sa facem toate lucrurile pe care le-am facut pentru propria recuperare pana acum. Trebuie sa continuam sa fim sinceri, sa avem incredere si credinta, sa fim atenti la propriile actiuni si reactii si sa evaluam daca acestea ne sunt favorabile sau nu. De asemenea, trebuie sa fim atenti la felul in care actiunile noastre ii afecteaza pe ceilalti, iar atunci cand efectele sunt negative sau daunatoare trebuie sa actionam cu promptitudine si sa ne asumam responsabilitatea pentru raul provocat si pentru repararea acestuia. Pe scurt, trebuie sa continuam sa ne facem inventarul personal si sa ne recunoastem greselile cu promptitudine.
Asa cum puteti constata, Pasul Zece ne cere in mare masura sa repetam munca pe care am depus-o de la Pasul Patru pana la Pasul Noua, dar intr-un format mai scurt. Formatul sugerat in acest ghid este unul care cuprinde, in general, elementele unui inventar personal. Poate ca unii dintre noi vor avea nevoie sa adauge intrebari care se concentreaza pe lucruri specifice care le afecteaza recuperarea. Nasii pot fi de mare ajutor in aceasta problema. Asa cum am mai spus, acest ghid este un punct de plecare, si nu forma definitiva de lucru a fiecaruia dintre pasi.
  • De ce este necesar Pasul Zece?
  • Care este scopul continuarii inventarului personal?
  • In ce fel ma poate ajuta nasul meu?

A SIMTI VERSUS A FACE

Folosim Pasul Zece pentru a crea si a mentine o constientizare continua a ceea ce simtim, gandim si, mai cu seama, a ceea ce facem. Inainte de a incepe un tipar constant al inventarului personal, este vital sa intelegem ce trebuie sa evaluam. Nu ne va fi de prea mare ajutor daca facem o lista cu sentimentele noastre, fara a le lega de actiunile pe care acestea le genereaza sau nu reusesc sa le genereze. Adesea, ni se poate intampla sa avem sentimente negative, chiar daca comportamentul este bun, sau invers.
De exemplu, un membru AA poate veni la o intalnire si cineva il intreaba: “Ce mai faci?”. El raspunde: “Groaznic”. Bineinteles ca acest om se refera la ceea ce simte. Nu se poate referi la ceea ce face, pentru ca face ceea ce trebuie: este la o intalnire AA, exprima cu sinceritate ceea ce simte si cere ajutorul unui alt membru care il poate sprijini.
Pe de alta parte, putem fi prea preocupati cu ingaduirea propriilor impulsuri si cu actionarea sub influenta defectelor de caracter. La suprafata, se poate sa ne simtim foarte bine. De obicei ne ia ceva timp pana observam golul care se creaza odata cu acest mod de viata. Evitam sa facem lucrurile care ne pot ajuta sa ne mentinem abstinenta. Suntem ingaduitori cu propriile impulsuri si incercam sa gasim calea cea mai usoara. Si stim unde ne vor duce toate acestea!
Pasul Zece ne va mentine constienti de tot ce se intampla cu noi insine, asa incat sa nu sfarsim prin a ajunge la nici una din aceste stari extreme. Nu trebuie sa ne blamam prea mult pentru ca nu ne simtim bine, ci, putem sa ne concentram pe actiunea pozitiva pe care o facem. Se poate sa descoperim ca, mutandu-ne atentia in acest fel, vom sfarsi prin a ne simti mai bine. Fiind in permanenta constienti de ceea ce facem, ne ajuta sa vedem tiparele distructive cu mult inainte ca acestea sa capete putere, asa ca nu va trebui sa dorim sa ne simtim bine cu orice pret, chiar si cu pretul a ceea ce este bine pentru noi.
Ca si alcoolici, avem tendinta de a judeca ceea ce simtim. Vrem sa oprim imediat tot ceea ce ne face sa ne simtim prost. Adesea nu luam in calcul ca ceea ce simtim este perfect logic atunci cand analizam si circumstantele.
De exemplu, multi dintre noi au probleme cu furia. Nu ne place cum ne face sa ne simtim. O judecam, ajungand la concluzia ca nu avem nici un drept sa o simtim, asa ca facem tot posibilul sa ne reprimam sentimentele de furie. Totusi, poate ca ne confruntam cu o situatie care poate face pe oricine sa simta furie. Poate ca suntem intr-o relatie in care celalalt nu ne trateaza cu respect. Poate ca la serviciu nu ni s-a acordat promovarea mult meritata. Reactia noastra la aceste situatii este furia. Nu am fost tratati cum se cuvine; bineinteles ca suntem furiosi. Acum este momentul in care propria recuperare ne poate propulsa la un nivel ridicat de respect de sine, sau momentul in care boala noastra ne poate tari inapoi in ceata groasa a depresiei si a resentimentelor.
Totul depinde de felul in care reactionam la propria furie. Daca tipam, injuram sau aruncam cu obiecte, ne vom distruge orice posibilitate de a ne imbunatati relatia sau locul de munca. Daca nu facem nimic si ne inabusim sentimentele de furie, vom deveni deprimati si plini de resentimente, si nici acest lucru nu va imbunatati situatia. Dar, daca facem o actiune pozitiva, menita sa imbunatateasca situatia, lucrurile pot lua o intorsatura mai buna; cel putin vom sti cand a venit timpul sa plecam si o vom putea face fara regrete.
Cateodata, singurul lucru pe care trebuie sa-l facem cu propriile sentimente este sa le simtim. Nu avem nevoie sa reactionam la ele. De exemplu, daca am pierdut pe cineva, vom simti tristete, si este posibil sa o simtim foarte mult timp. Tristetea se va duce atunci cand am suferit suficient. Nu ne putem permite sa lasam tristetea sa ne doboare intr-atat incat sa nu ne mai putem continua viata, dar trebuie sa ne asteptam ca ne va afecta. Poate ca vom avea probleme de concentrare sau ne va veni greu sa participam la activtati amuzante. Avem nevoie sa pastram un echilibru intre a nega propriile sentimente si a deveni coplesiti de ele; nu vrem sa mergem la nici una din aceste extreme. Aceasta pare a fi o idee destul de simpla – aproape ca se intelege de la sine – dar multi membri AA spun, din propria experienta, ca este nevoie de ani de recuperare ca sa ajungem sa fim capabili sa pastram un echilibru mai tot timpul.
Astfel, Pasul Zece ne ofera libertatea de a simti propriile sentimente, ajutandu-ne sa vedem diferenta dintre a simti si a face.
  • Exista momente in viata mea cand imi este neclara diferenta dintre sentimentele si actiunile mele? Dezvolta ideea.

BINE SI RAU

Pasul Zece ne spune ca trebuie sa ne recunoastem greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele. Se presupune asadar, ca ne dam seama atunci cand gresim, dar, adevarul este ca multi dintre noi nu ne dam seama – cel putin nu imediat. Avem nevoie de multa practica cu inventarul personal, ca sa devenim experti in constientizarea situatiilor in care gresim.
Haideti sa privim adevarul in fata! Atunci cand am intrat in recuperare, eram certati cu lumea din jurul nostru de ceva timp. Capacitatea noastra de supravietuire fusese redusa la un nivel de baza. Nu stiam prea bine cum sa comunicam cu ceilalti. Am inceput sa invatam asta in recuperare si, in timpul acestui proces am facut o multime de greseli. Multi dintre noi am trecut printr-o perioada in care am devenit foarte rigizi in ceea ce priveste valorile pe care ni le-am insusit in recuperare. Am aplicat aceasta rigiditate nu numai propriei persoane, dar si tuturor celor din jur. Credeam ca este principial si corect sa-i confruntam pe toti aceia al caror comportament era inacceptabil. Eram ipocriti si aroganti. Am gresit.
Sau, unii dintre noi, dupa ani si ani in care am fost pe post de pres pe care toti isi puteau sterge picioarele, am hotarit ca recuperarea ne cerea sa devenim indrazneti. Dar, am mers prea departe. Aveam pretentia ca toata lumea sa se poarte cu noi perfect, tot timpul. Nimeni nu avea voie sa aiba o zi proasta sau sa nu ne raspunda la telefon. Toti trebuiau sa fie la dispozitia noastra, in orice moment, atunci cand aveam nevoie de sprijin emotional. Ceream cu furie sa fim tratati perfect in orice loc si circumstanta. Nu eram indrazneti. Eram imaturi si agresivi. Am gresit.
Putem sa sfarsim prin a gresi chiar si atunci cand altcineva ne face rau. Cum? Haideti sa zicem ca nasul nostru ne spune ceva care ne raneste. In loc sa-l confruntam pe nas in legatura cu asta, vorbim cu alti zece sau doisprezece prieteni AA despre ceea ce nasul ne-a zis. Inainte ca saptamina sa se incheie, jumatate din membrii AA din oras vorbesc despre ce lucru urat i-a spus cutare nas cutarui fin – si asta daca povestea s-a pastrat in forma originala! Deci, situatia a debutat fara ca noi sa facem vreun rau, dar s-a sfarsit cu noi fiind responsabili pentru stirbirea reputatiei nasului nostru in cadrul programului AA – chiar locul unde el are nevoie, ca si noi, sa i se permita sa faca greseli si sa progreseze in recuperare in propriul lui ritm.
  • Au fost momente in recuperarea mea cand am gresit si nu mi-am dat seama de asta decat mai tarziu? Care sunt acele momente?
  • In ce fel greselile mele imi afecteaza viata? Dar viata altora?
Este destul de greu sa ne dam seama atunci cand gresim iar recunoasterea greselilor poate fi o provocare si mai mare. La fel ca in Pasul Noua, trebuie sa avem mare grija sa nu facem si mai mult rau atunci cand ne recunoastem o greseala.
De exemplu, multi dintre noi ne dam seama ca am ranit pe cineva foarte apropiat, poate ca acea persoana a incetat sa ne mai vorbeasca, dar nu suntem foarte siguri ce am spus sau ce am facut gresit. In loc sa petrecem ceva timp analizand cu ce am fi putut gresi, sau in loc sa o intrebam pe acea persoana, hotaram ca putem acoperi toate posibilitatile cerandu-ne iertare la modul general: “Te rog sa ma ierti pentru tot ce am gresit fata de tine, de cand ne cunoastem”.
Pasul Zece ne cere sa petrecem ceva timp de reflectie personala pentru asemenea situatii. Daca analizam momentul in care atitudinea fata de noi a acelei persoane s-a schimbat si ne gandim si la comportamentul nostru chiar inainte de acel moment, sunt sanse mari sa ne dam seama cu ce am gresit. S-ar putea sa fie dureros sau jenant sa ne gandim la asta si cu siguranta vom avea nevoie de un efort considerabil dar, la fel sta treaba cu toti Pasii. Lenea este un defect de caracter ca oricare altul si nu ne putem permite sa ne lasam in voia ei. Totusi, daca suntem cu adevarat blocati si nu ne putem da seama cu exactitate ce am facut sau ce am spus gresit, nu se intampla nimic daca mergem la acea persoana si ii spunem ca am observat ca este suparata pe noi, ca ne pasa foarte mult de relatia noastra si ca vrem sa auzim ce are de spus. Celor mai multi dintre noi ne este frica de ceea ce vom auzi in astfel de situatii dar nu putem lasa frica sa ne opreasca de la a face Pasul Zece.
Mai este si alta cale prin care putem face ca incercarea de reparare a greselilor noastre sa fie total ineficienta: ne recunoastem greseala si imediat subliniem ce a facut cealalta persoana mai intai, provocandu-ne sa actionam asa cum am facut-o. De exemplu, sa spunem ca unul dintre copii nostri a avut un comportament nepotrivit iar noi am tipat la el si l-am jignit. Atunci cand ne recunoastem greseala, daca ii spunem copilului ca comportamentul lui ne-a facut sa ne purtam asa, tocmai i-am transmis un mesaj care justifica prima greseala si in acest fel gresim dublu.
Spre deosebire de procesul continut de la Pasul Patru pana la Pasul Noua, unde parcurgem evenimente din trecut, Pasul Zece are menirea de a ne tine in actualitate. Nu vrem sa lasam greselile neandreptate sa se adune. Avem nevoie sa incercam tot posibilul sa tinem pasul cu ceea ce facem. Cea mai mare parte a efortului nostru va fi concentrat pe ajustarea constanta a perceptiilor. Daca descoperim ca am devenit negativi si ne plangem tot timpul, vom avea nevoie sa petrecem ceva timp gandindu-ne la lucrurile pentru care suntem recunoscatori. Avem nevoie sa fim atenti la felul in care reactionam atunci cand facem ceva gresit. Este oare primul nostru impuls acela de a ne gasi scuze? Sustinem ca suntem victimele influentei negative a altcuiva, sau a propriei boli? Lasand toate scuzele la o parte, suntem responsabili pentru ceea ce facem. Poate fi foarte adevarat ca defectele noastre de caracter ne-au invins de data asta, dar, asta nu ne scuza comportamentul. Avem nevoie sa ne acceptam responsabilitatea si sa continuam sa consimtim sa ni se indeparteze toate aceste defecte de caracter.
  • Ce inseamna pentru mine “ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele”?
  • Au fost momente in recuperarea mea in care am inrautatit situatia incercand sa-mi repar greselile intr-un moment nepotrivit sau, dand vina pe altcineva pentru comportamentul meu? Descrie.
  • In ce fel recunoasterea greselilor, de indata ce mi-am dat seama de ele, ma ajuta sa-mi schimb comportamentul?
Pasul Zece subliniaza necesitatea continuarii inventarului personal si reafirma faptul ca facem asta in primul rand pentru a ne da seama cand gresim. Dar, cum putem recunoaste momentele in care gresim, daca nu avem si momente in care avem dreptate, ca si baza pentru comparatie? Recunoasterea momentelor in care facem lucrurile asa cum trebuie si formarea valorilor personale fac parte din inventarul personal, ca si identificarea greselilor. Cei mai multi dintre noi avem probleme cu idea de a avea dreptate. Ne gandim la momentele cand am aparat cu ardoare vreo opinie, pentru ca stiam ca avem dreptate, dar, in lumina recuperarii, am ajuns sa intelegem ca nu aveam dreptate atunci cand “calcam in picioare” pe altcineva in vreo discutie. Sau, sa ne gandim la valorile personale. Stim ca sunt bune pentru noi, dar daca insistam ca si altii sa traiasca dupa ele, nu mai avem dreptate, devenim ipocriti. Asa deci, cum putem deveni comfortabili cu idea de a avea dreptate? In primul si in primul rand, lucrand Pasii Sase si Sapte, ca sa nu permitem defectelor de caracter sa preschimbe actiunile noastre pozitive in actiuni negative. Apoi, trebuie sa ne dam seama ca va fi nevoie de timp, si de ceva greseli, ca sa fim pe deplin comfortabili cu noua noastra viata in recuperare.
  • Au fost momente in recuperarea mea in care nu m-am simtit in largul meu sa recunosc ceva ce am facut bine? Descrie.

CIT DE DES AR TREBUI SA FACEM UN INVENTAR PERSONAL ?

Pentru ca telul nostru este acela de a constientiza incontinuu ceea ce se intampla cu noi, este de foarte mare ajutor daca, la sfarsitul fiecarei zile, lucram la Pasul Zece. Avem nevoie de consistenta rutinei zilnice pentru ca aceasta activitate sa devina un obicei si pentru a ne insusi principiile ei spirituale. Pe masura ce durata abstinentei noastre continue creste, de la zile la saptamani, la luni si la ani, descoperim ca inventarul personal a devenit o a doua natura. Descoperim ca verificarea continua a starii spirituale vine in mod natural, fara sa trebuiasca sa ne gandim prea mult la asta. Observam imediat atunci cand am pornit intr-o directie in care nu vrem sa mergem, sau cand suntem pe punctul de a face ceva care poate provoca rau. Devenim capabili de a ne corecta. Asa ca, frecventa inventarului personal poate sa depinda de propria experienta in recuperare. Poate ca la inceput unii dintre noi obisnuiam sa facem un inventar personal si la inceputul si la sfarsitul zilei, verificandu-ne astfel “temperatura” spirituala. Ideea este ca avem nevoie sa continuam sa facem asta pana devine un obicei, pana devine o a doua natura sa ne monitorizam continuu propria recuperare si propria spiritualitate, sa observam imediat atunci cand “deraiem” si sa facem un efort sa schimbam situatia.
  • De ce este important sa continuam sa facem inventarul personal pana devine o a doua natura?

UN INVENTAR PERSONAL

Urmatoarele intrebari se adreseaza diverselor domenii la care vrem sa ne uitam intr-un inventar personal. Poate ca vor fi si situatii in care nasul nostru vrea sa facem un inventar pentru un domeniu specific al vietii noastre, cum ar fi o relatie romantica sau comportamentul nostru la locul de munca, sau poate ca va avea si alte intrebari de adaugat la lista urmatoare. Este necesar sa ne consultam cu nasul nostru atunci cand parcurgem oricare Pas.
  • Mi-am reafirmat astazi credinta intr-un Dumnezeu care ma iubeste si caruia Ii pasa de mine?
  • Am cautat calauzirea Puterii mele Superioare astazi? Cum?
  • Ce am facut astazi sa ma pun in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor din jurul meu?
  • Mi-a dat astazi Dumnezeu ceva pentru care pot fi recunoscator?
  • Am credinta ca Puterea mea Superioara imi poate arata cum sa traiesc si cum sa ma pun in concordanta cu voia acestei Puteri?
  • Am vazut vreunul din vechile tipare de comportament in viata mea astazi? Daca da, care ar fi acesta?
  • Am fost astazi plin de resentimente, egoist, necinstit sau temator?
  • Mi-am intins cumva singur capcana dezamagirii?
  • Am fost bun si iubitor fata de toti?
  • Mi-am facut griji pentru ieri sau pentru maine?
  • Mi-am permis sa devin obsedat de ceva?
  • Mi-am permis sa ajung prea infometat, furios, singur sau oboist?
  • Ma iau prea in serios in orice domeniu al vietii mele?
  • Sufar de vreo problema fizica, mintala sau spirituala?
  • Am pastrat pentru mine ceva ce ar fi trebuit sa discut cu nasul meu?
  • Am avut vreun sentiment extrem astazi? Care a fost acesta si de ce l-am avut?
  • Care sunt domeniile vietii mele in care am probleme astazi?
  • Care dintre defectele mele de caracter au jucat un rol in viata mea astazi? Cum?
  • Mi-a fost frica astazi?
  • Am facut ceva astazi ce as vrea sa nu fi facut?
  • Sunt dispus sa ma schimb?
  • A existat vreun conflict in oricare din relatiile mele astazi? Ce conflict?
  • Imi pastrez integritatea personala in relatiile mele cu ceilalti?
  • Astazi mi-am facut rau mie sau altora, fie direct sau indirect? Cum?
  • Sunt dator cu scuze sau cu indreptarea greselilor?
  • Unde am gresit? Daca as lua totul de la capat, ce as face diferit? Cum as putea sa fac sa fie mai bine data viitoare?
  • Mi-am pastrat abstinenta astazi?
  • Am fost bun cu mine insumi / insami  astazi?
  • Care au fost sentimentele pe care le-am simtit astazi? In ce fel am folosit aceste sentimente sa aleg actiuni care sa nu se abata de la principiile mele?
  • Ce am facut sa le fiu de ajutor altora astazi?
  • Ce lucruri am facut astazi , pentru care ma simt bine?
  • Ce mi-a adus satisfactie astazi?
  • Ce lucru am facut astazi pe care cu siguranta vreau sa-l repet?
  • Am fost la o intalnire AA sau am stat de vorba cu un alt alcoolic in recuperare astazi?
  • Care sunt lucrurile pentru care pot fi recunoscator astazi?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Zece ne vom concentra pe autodisciplina, onestitate si integritate. Autodisciplina este esentiala pentru recuperare. Atunci cand beam nu eram concentrati decat asupra propriei persoane. Intotdeauna alegeam calea cea mai usoara, cedand impulsurilor si ignorind orice ocazie de maturizare. Daca a existat ceva in viata noastra care ne cerea un angajament oarecare, mai mult ca sigur ca respectam acel angajament doar daca nu era prea greu, daca nu statea in calea propriilor placeri, sau daca se intampla sa avem chef.
Auto-disciplina in recuperare ne cere sa facem anumite lucruri, indiferent daca avem sau nu chef. Avem nevoie sa mergem la intalniri in mod regulat chiar daca suntem obositi, ocupati, daca ne distram sau daca suntem cuprinsi de disperare. Avem nevoie sa mergem la intalniri in mod regulat chiar si atunci, in special atunci, cand simtim ostilitate fata de ceea ce ni se cere in recuperare. Mergem la intalniri, ne sunam nasul si lucram cu altii tocmai pentru ca am hotarit ca vrem recuperarea in AA si toate aceste actiuni ne vor ajuta sa ne asiguram recuperarea continua. Cateodata facem toate acestea cu entuziasm. Cateodata este nevoie de toata vointa pe care o putem aduna ca sa le continuam. Cateodata ele devin o parte atat de obisnuita a existentei noastre zilnice, incat aproape nici nu mai constientizam ca le facem.
  • De ce este principiul auto-disciplinei necesar in acest Pas?
  • In ce fel practicarea principiului auto-disciplinei in acest Pas imi afecteaza intregul proces de recuperare?
Principiul onestitatii isi are originea in Pasul Unu si este indeplinit in Pasul Zece. De obicei, in punctul acesta al recuperarii, suntem de-a dreptul fascinati de amploarea si adancimea pe care o capata onestitatea noastra. Daca inainte eram onesti in retrospectiva, fiind capabili sa ne recunoastem motivele mult dupa incheierea unei situatii, acum suntem capabili sa fim onesti cu noi insine si despre noi insine in timp ce situatia este inca in desfasurare.
  • In ce fel constientizarea propriilor greseli (onestitatea) ma ajuta sa-mi schimb comportamentul?
Principiul integritatii poate fi destul de complex, dar mai mult decat oricare, este cel care ne da capacitatea de a practica celelalte principii. De fapt, integritatea inseamna a sti ce principii avem nevoie sa punem in practica intr-o situatie data, si in ce masura. De exemplu, mergem la o intalnire AA si, in timp ce bem o cafea afara, cei din grupul in care ne aflam incep sa barfeasca despre un alt membru AA care nu este de fata. Hai sa zicem ca discuta despre sotia celui mai bun prieten al nostru, cum ca aceasta ar avea o aventura, iar noi stim deja acest lucru, pentru ca cel mai bun prieten al nostru ne-a spus-o cu o seara inainte. Probabil ca ne va trebui toata integritatea de care dispunem ca sa stim ce avem de facut intr-o astfel de situatie. Deci, care sunt principiile spirituale de care avem nevoie aici? Onestitate? Toleranta? Respect? Stapanire? Probabil ca primul nostru impuls ar fi sa ne repezim sa condamnam barfa, pentru ca stim cat de mult il va afecta pe prietenul nostru sa stie ca o asemenea problema personala este discutata in public. Dar, poate ca facand acest lucru nu facem decat sa confirmam barfa, provocandu-i astfel prietenului si mai mult rau, sau, poate ca pozand in aparatori atat de avantati, sfarsim prin a-i umili pe cei implicati in discutie. De cele mai multe ori nu este nevoie sa dovedim ca avem integritate prin confruntarea unei situatii cu care nu suntem de acord. Sunt si alte lucruri pe care le putem face in asemenea situatii. Putem incerca sa schimbam subiectul, sau ne putem scuza si plecam de acolo. Oricare dintre aceste alegeri va transmite un mesaj subtil despre ceea ce simtim si, in acelasi timp, ne va permite sa nu ne tradam principiile si sa ne menajam prietenul pe cat posibil.
  • In ce situatii in propria recuperare a fost necesar sa practic principiul integritatii?
  • Cum am reactionat eu?
  • Cand m-am simtit bine cu propria mea reactie si cand nu?

MAI DEPARTE

Unul dintre cele mai minunate lucruri la Pasul Zece este ca, cu cat il lucram mai mult, cu atat mai putin vom avea nevoie de a doua jumatate a pasului. Cu alte cuvinte, nu vom mai gresi atat de des. La intrarea in recuperare, cei mai multi dintre noi nu fuseseram capabili niciodata sa avem o relatie de lunga durata, si, cu siguranta, nici o relatie in care sa ne rezolvam conflictele intr-o maniera sanatoasa si cu respect reciproc. Unii dintre noi am avut certuri crancene cu ceilalti, iar atunci cand certurile se terminau, nu vorbeam niciodata despre problemele care dusesera la conflict. Altii, aflati la cealalta extrema, nu ii contraziceam niciodata pe cei mai buni prieteni sau pe cei din familie. Parea mai usor sa ne pastram distanta decat sa riscam sa generam un conflict caruia ar fi trebuit sa-i facem fata mai apoi. In cele din urma, unii dintre noi pur si simplu ne indepartam de orice relatie in care se ivea vreun conflict. Nu conta cat de mult raneam cealalta persoana; parea mai usor decat sa ne confrontam cu problema si sa construim o relatie mai puternica.
Pasul Zece ne da posibilitatea sa avem relatii pe termen lung, relatii de care avem atata nevoie. Pana la urma, depindem unii de altii cu propria viata. Cei mai multi dintre noi simtim ca avem o legatura puternica cu alti oameni pe care i-am intalnit in AA si care au ramas in program. Am facut multe lucruri impreuna: ne-am nasit unii pe altii, uneori am impartit locuintele, uneori ne-am casatorit unii cu altii, alteori am divortat. Am sarbatorit impreuna momente marcante ale vietii noastre: nasteri, absolviri, achizitionarea unei case, promovari si aniversari ale recuperarii. Am fost alaturi unii de altii atunci cand am suferit pierderi si ne-am alinat unii pe altii in momentele dureroase ale vietii. Ne-am atins vietile unii altora si avem deja un trecut comun. Suntem o comunitate.
Cu faptul ca invatam sa ne recunoastem greselile, vine si o libertate care este diferita de tot ceea ce am simtit inainte. Devine un lucru atat de normal pentru noi sa admitem atunci cand gresim, incat ne intrebam de ce ni s-a parut vreodata ca este atat de inspaimantator. Probabil ca ne era atat de frica pentru ca ne simteam atat de neadecvati incat admiterea unei greseli parea ca ne va dezvalui cel mai ascuns secret: propria inferioritate. Dar, parcurgind Pasii si descoperind ca nu eram deloc inferiori, ca aveam tot atata valoare ca si ceilalti, admiterea greselilor nu ni s-a mai parut atat de devastatoare. Am inceput sa ne simtim completi.
  • In ce fel Pasul Zece ma ajuta sa traiesc in prezent?
  • Ce s-a schimbat la mine ca rezultat al parcurgerii Pasului Zece?
Parcurgerea acestui Pas ne da posibilitatea sa capatam mai mult echilibru si mai multa armonie in vietile noastre. Descoperim ca sunt mai dese momentele in care ne simtim fericiti si senini. Momentele in care nu ne simtim in apele noastre devin atat de rare incat, atunci cand se intampla, se declansaza imediat semnalul de alarma ca ceva nu este in ordine. Facand inventarul personal, vom identifica imediat cauza discomfortului nostru.
Libertatea personala a carei constructie a inceput odata ce am inceput sa lucram Pasii, produce o crestere semnificativa a alegerilor si a optiunilor. Avem libertatea totala de a crea orice fel de viata vrem pentru noi insine. Incepem sa cautam intelesul si telul in viata noastra. Incepem sa ne intrebam daca stilul de viata pe care l-am ales ii ajuta pe alcoolicii care inca mai sufera sau daca face ca lumea sa fie un loc mai bun in vreun fel.
In Pasul Unsprezece vom gasi ceea ce cautam.

 

 - Pasul Unsprezece -

“Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-I doar sa ne arate voia Lui in ceea ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim”

Pasul Unsprezece spune ca deja avem un contact constient cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, si ca misiunea noastra acum este sa intarim acest contact. In Pasul Doi, am inceput sa ne formam o constientizare a Puterii Superioare, am invatat sa avem incredere in acea Putere pentru calauzire in Pasul Trei, si ne-am bazat pe aceasta Putere de multe ori si pentru multe motive, in procesul parcurgerii Pasilor. De fiecare data cand am cerut ajutorul Puterii noastre Superioare, ne-am imbunatatit relatia cu aceasta Putere. Pasul Unsprezece recunoaste ca, comunicarea noastra cu Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, numita cel mai simplu rugaciune, este unul dintre cele mai eficiente moduri de a construi o relatie cu Dumnezeu. O alta metoda care este sugerata in acest Pas este meditatia. In acest Pas, avem nevoie sa analizam propriile noastre concepte despre rugaciune si meditatie si sa ne asiguram ca reflecta calea noastra spirituala.

CALEA NOASTRA SPIRITUALA

Pasul Unsprezece ne ofera sansa de a ne gasi propria cale spirituala, sau sa o imbunatatim, daca deja ne-am ales una. Pasii pe care ii facem pentru gasirea sau imbunatatirea propriei cai spirituale, precum si felul in care o parcurgem, vor depinde in mare masura de cultura in care traim, de experientele spirituale anterioare si, de ceea ce este potrivit caracterului nostru.
Spiritualitatea noastra a inceput sa se dezvolte inca de cand am venit prima oara in AA. Noi suntem in permanenta schimbare si spiritualitatea noastra este la fel. Teritorii noi, oameni noi si situatii noi au un efect asupra noastra, iar spiritualitatea noastra are nevoie sa reactioneze.
Explorarea spiritualitatii in Pasul Unsprezece este o experienta minunata si plina de invataminte. Vom intalni multe idei noi si vom descoperi ca multe din aceste idei decurg direct din cunoasterea pe care o avem despre chestiuni spirituale. Deoarece ne-am format un cadru de referinta despre spiritualitate in cei zece pasi anteriori, descoperim ca propria noastra intelegere s-a dezvoltat o data cu capacitatea de a deslusi informatii noi despre noi insine si despre lumea noastra. Explorarea spirituala este larg dechisa si, vom descoperi si vom gasi adevaruri personale atat in eforturile noastre de a intelege mai mult, cat si in cele mai marunte detalii ale vietii noastre.
Multi dintre noi descoperim ca, atunci cand venim in AA, avem cu adevarat nevoie sa “schimbam Dumnezeul”. Unii dintre noi am crezut in ceva la care ne refeream vag ca “Dumnezeu”, dar nu intelesesem cu adevarat nimic despre el, decat ca parea “croit pe noi”. Probabil ca am muncit ceva in Pasii Doi si Trei, cu scopul de a ne descoperi ideile gresite despre Puterea noastra Superioara, si apoi am incercat sa ne formam idei noi, care zugraveau imaginea unei Puteri Superioare iubitoare. Pentru multi dintre noi, simpla credinta ca aveam o Putere Superioara careia ii pasa de noi ca indivizi, a fost suficienta pentru parcurgerea Pasilor urmatori. Nu am simtit nici o nevoie sa ne dezvoltam ideile incontinuare.
Dar, ideile noastre se dezvoltau oricum, chiar si fara efortul nostru constient. Fiecare experienta specifica in procesul parcurgerii Pasilor ne oferea noi indicii despre natura Puterii noastre Superioare. Mai curand intuiam adevaruri despre Puterea Superioara, decat le intelegeam intelectual. In momentul in care ne-am asezat sa facem Pasul Cinci cu nasul nostru, multi dintre noi am fost deodata cuprinsi de certitudinea ca puteam avea incredere in nas, ca puteam avea incredere in acest proces si ca puteam merge mai departe; acesta a fost momentul in care multi dintre noi am simtit prezenta Puterii noastre Superioare. Acest moment, impreuna cu munca la Pasii Opt si Noua, au sadit in multi dintre noi o intelegere tot mai mare a vointei Puterii noastre Superioare pentru noi.
  • Ce experiente am avut in Pasii anteriori, sau in alte domenii ale vietii mele, care mi-au dat o idee despre cum ar putea fi Puterea mea Superioara?
  • Ce am inteles despre Puterea mea Superioara din aceste experiente?
  • Ce calitati are Puterea mea Superioara? Pot sa folosesc si eu aceste calitati? Pot experimenta puterea lor transformatoare in viata mea?
  • Cum s-a schimbat felul in care inteleg o Putere Superioara de cand am venit in A.A.?
Aceste indicii despre natura Puterii noastre Superioare pot fi factorul de baza in determinarea caii noastre spirituale. Multi dintre noi am descoperit ca drumul spiritual al copilariei noastre nu se potriveste cu adevarurile pe care le gasim in Pasi. De exemplu, daca descoperim ca Dumnezeu este nesfarsit si deschis, iar spiritualitatea la care am fost expusi in copilarie ne sugera un Dumnezeu constrans si constrangator, probabil ca nu ne vom intoarce la prima cale spirituala. Daca simtim ca Puterii nostre Superioare ii pasa de fiecare dintre noi, personal, o credinta care sugereaza ca avem de a face cu o forta distanta, ascunsa si straina nu va functiona pentru noi.
In timp ce unii avem nevoie de alegerea unei noi cai, altii descoperim exact opusul: ceea ce descoperim in Pasi poate fi explorat mai in profunzime pe calea spirituala a copilariei noastre. Este posibil ca, prin parcurgerea Pasilor, sa ne vindecam de resentimentele pe care le-am avut impotriva institutiilor religioase si, ca rezultat, suntem capabili sa ne intoarcem acolo cu mintea deschisa. Pentru altii, religia practicata in copilarie nu a insemnat doar un loc unde ne petreceam timpul ci, o comunitate fata de care simteam un puternic atasament emotional. Aflati in recuperare, incepem sa intelegem felul in care ne putem folosi religia ca pe o cale spirituala personala.
Este necesar sa subliniem ca nu trebuie sa confundam religia cu spiritualitatea. In AA, ele nu inseamna deloc acelasi lucru. Insusi programul Alcoolicilor Anonimi nu este o religie. Ofera un set de principii spirituale si le sugereaza membrilor sai folosirea unui concept numit “Dumnezeu”, “Putere Superioara“ sau “o Putere Superioara noua insine” , ca o cale de iesire din robia alcoolismului activ. Poate ca aceste principii spirituale precum si conceptul de Putere Superioara se potrivesc cu calea spirituala pe care un membru o foloseste in afara AA-ului, sau poate ca sunt folosite in sine ca o cale spirituala. Asta este alegerea fiecarui membru.
Unii dintre noi am ajuns in acest punct si nu stim ce sa facem. Institutiile pe care le-am frecventat in trecut nu ne-au oferit nici un raspuns, dar nici nu ne vine in minte vreo idee mai buna. Pentru cei care trecem prin aceasta experienta, acesta este momentul in care incepem una dintre cele mai importante calatorii ale vietii: cautarea unei cai de a intelege Puterea Superioara. In acest proces, este foarte probabil ca vom incerca toate locurile care au de a face cu spiritualitatea, disponibile in comunitatea noastra. Probabil ca vom citi foarte multe carti legate de spiritualitate si de crestere personala si vom sta de vorba cu foarte multi oameni pe acesta tema. Poate ca pentru o vreme vom incerca mai multe practici, pana ne vom hotari la una singura – sau, poate ca nu ne vom opri niciodata la o singura practica. Multi dintre membri nostri au adoptat o atitudine selectiva fata de spiritualitate. Daca acest lucru este valabil pentru noi, este important sa stim ca este in regula si ca ne va implini foarte bine nevoile spirituale ale recuperarii.
  • Am eu o cale spirituala anume?
  • Care sunt diferentele intre religie si spiritualitate?
  • Ce am facut ca sa-mi explorez propria spiritualitate?
Pe masura ce ne exploram propria cale spirituala (preluind dar si abandonind diverse practici spirituale), unii dintre noi avem probleme cu faptul ca Dumnezeu este privit ca barbat, ceea ce, credem noi, nu se potriveste cu Pasii si cu Traditiile AA – “Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi”. O situatie si mai dureroasa este aceea in care simtim ca nu avem prea mult sprijin in grupul nostru AA, pentru propriile alegeri spirituale. Este foarte important sa intelegem ca limbajul literaturii AA nu este destinat sa determine spiritualitatea nici unui membru. De asemenea, este foarte important sa intelegem ca noi, ca si alcoolici, avem defecte de caracter si uneori, unii dintre noi, vor actiona sub impulsul lor, ridiculizind calea spirituala aleasa de altcineva. Se pot folosi chiar de citate din literatura AA, in sprijinul ridiculizarii. Precizam din nou ca AA-ul nu are o cale spirituala oficiala sau aprobata si orice membru AA care crede asta greseste. Facem aceasta precizare pentru ca este foarte important ca toti membrii AA sa stie ce este adevarat si ce nu este adevarat despre AA, atunci cand parcurg Pasul Unsprezece. Poate fi un moment periculos. Daca unii membri aleg o cale spirituala anume si se simt respinsi in AA din cauza ei, recuperarea lor poate fi pusa in pericol. Noi, ca membri AA, avem datoria de a incuraja explorarile spirituale ale altora, iar pentru cei care cautam, avem nevoie sa stim ca ne putem cauta calea spirituala oriunde vrem, fara ca asta sa ne puna in pericol aparteneta la AA.
  • Am intalnit vreo prejudecata in AA in timp ce mi-am cautat calea spirituala? Cum m-a facut sa ma simt? Ce am facut pentru a-mi respecta propria credinta?
Este esential sa nu ne lasam calea spirituala sa ne indeparteze de comunitatea AA. In recuperare suntem avertizati ca “este usor sa ne indepartam de program, plutind pe un norisor de zel religios, uitand ca suntem alcoolici si ca suferim de o boala incurabila“. Avem nevoie sa ne amintim intotdeauna ca suntem alcoolici si ca avem nevoie de AA ca sa putem face fata bolii noastre. Orice altceva am adauga, ne poate imbunatati calitatea vietii, dar, nimic nu poate inlocui recuperarea in AA. Atata timp cat continuam sa practicam lucrurile de baza ale recuperarii – mergem la intalniri cu regularitate, stam in contact cu nasul, lucram cu noi veniti – nu trebuie sa ne ingrijoram ca ne-am putea indeparta de program.
  • Imi mentin implicarea in AA, indiferent de calea spirituala pe care am ales sa o urmez?
  • In ce fel implicarea mea in AA imi completeaza calatoria spirituala?
  • In ce fel calea mea spirituala contribuie la propria recuperare?

RUGACIUNE SI MEDITATIE

Membri AA adesea descriu rugaciunea ca fiind “a sta de vorba cu Dumnezeu” iar meditatia “a asculta ce spune Dumnezeu”. Aceasta descriere a devenit de mult o parte a intelepciunii colective a AA-ului, pentru ca ea captureaza atat de bine semnificatiile distincte ale rugaciunii si meditatiei. Suntem in procesul de construire a unei relatii cu Puterea noastra Superioara si avem nevoie de dialog cu aceasta Putere, si nu de un monolog indreptat in directia Sa.
Rugaciune este atunci cand vorbim cu Puterea noastra Superioara, desi asta nu inseamna intotdeauna ca rostim cuvinte. In Pasul Doi am lucrat la dezvoltarea unei forme de rugaciune cu care sa ne simtim comfortabili. Poate ca acum vom descoperi ca felul in care abordam rugaciunea s-a dezvoltat, in concordanta cu calatoria noastra spirituala. Una dintre formele de rugaciune pe care toti membri AA o rostesc este rugaciunea de la inceputul sau sfarsitul intalnirilor AA. Pana la urma, felul in care ne rugam este alegerea fiecaruia dintre noi.
Cat de des ar trebui sa ne rugam? Multi dintre noi isi rezerva pentru rugaciune un moment specific al zilei – destul de comuna este alegerea inceputului zilei. De obicei, in aceste rugaciuni Ii cerem Puterii noastre Superioare inca o zi de abstinenta, sau, asa cum vom descoperi mai tarziu in acest capitol, vom cere sa cunoastem voia Puterii Superioare pentru noi. Atunci cand comunicam cu Puterea noastra Superioara la sfarsitul zilei, de obicei o facem pentru a-I multumi. Multi dintre noi incearca sa foloseasca rugaciunea pe tot parcursul zilei. Rugaciunea folosita cu regularitate este o practica foarte buna. Ne ajuta sa ne formam obiceiul de a comunica cu Puterea noastra Superioara, iar acest ocicei ne poate salva insasi recuperarea intr-o buna zi.
  • Cum ma rog?
  • Ce sentimente am fata de rugaciune?
  • Cand am obiceiul sa ma rog? Atunci cand sufar? Atunci cand vreau ceva? Regulat?
  • In ce fel m-ar ajuta daca m-as ruga in mod spontan pe parcursul zilei?
  • In ce fel rugaciunea ma ajuta sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva?
Daca acum parcurgem Pasul Unsprezece pentru prima data, poate ca vom fi surprinsi sa descoperim ca deja practicam meditatia, si inca in mod regulat. De fiecare data cand tinem un moment de reculegere pentru alcoolicul care mai sufera, meditam.
De la un astfel de inceput mergem mai departe si construim un tipar de meditatie regulata. Sunt multe feluri in care putem medita, dar scopul nostru este acela de a ne linisti mintile, ca Puterea noastra Superioara sa ne poata darui intelegere si cunoastere. Incercam sa reducem toate lucrurile care ne distrag, ca sa ne putem concentra pe cunoasterea care vine din legatura noastra spirituala. Incercam sa fim deschisi pentru a putea primi aceasta cunoastere. Este extrem de important sa intelegem ca aceasta cunoastere nu vine neaparat, sau de obicei, imediat, ci se dezvolta in noi progresiv, pe masura ce continuam practicarea zilnica a rugaciunii si meditatiei; se dezvolta in noi sub forma unei certitudini launtrice vizavi de propriile decizii si a unei diminuari dramatice a haosului care obisnuia sa ne insoteasca toate gandurile.
  • Cum meditez?
  • Cand meditez?
  • Ce sentimente am fata de meditatie?
  • Daca am capatat obiceiul de a medita cu regularitate de mai mult timp, ce schimbari am observat in mine si in viata mea ca rezultat al meditatiei?
CONTACTUL CONSTIENT

Pentru multi dintre noi, “contact constient” suna ca ceva foarte misterios, care inseamna vreun fel de uniune cosmica cu Dumnezeu. Dar, de fapt, este foarte simplu. Inseamna doar constientizarea legaturii noastre cu o Putere Superioara. Observam prezenta acestei Puteri si vedem unele din modurile in care lucreaza in viata noastra. Exista atat de multe feluri in care membrii AA au simtit prezenta unui Dumnezeu iubitor: o experienta minunata in natura, cum ar fi padurea sau oceanul; prin dragostea neconditionata a nasului sau a altor membri AA; prin sentimentul de siguranta chiar si in momente dificile; prin sentimente de pace si caldura; prin vreo coincidenta care, mai tarziu descoperim ca a dus la un lucru minunat; prin simplul fapt ca suntem in recuperare in AA; prin capacitatea noastra de a-i asculta pe altii la intalniri, si multe alte nenumarate feluri. Idea este ca vrem sa vedem si ca suntem dispusi sa constientizam ca Puterea noastra Superioara lucreaza in vietile noastre.
  • In ce circumstante am simtit prezenta Puterii mele Superioare? Ce am simtit?
  • Ce fac pentru a-mi imbunatati contactul constient cu Dumnezeu, asa cum IL inteleg eu?

VOIA LUI DUMNEZEU

Voia Lui Dumnezeu pentru noi este, in esenta, cunoasterea care a inceput sa se dezvolte in noi ca rezultat al rugaciunii si meditatiei. Scopul in sine al rugaciunii si al meditatiei este acela de a cauta sa cunoastem voia Puterii Superioare pentru noi si, bineinteles, puterea de a o implini. Dar, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa identificam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru a incepe sa intelegem care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, vom avea nevoie de o cantitate impresionanta de minte deschisa. Multora dintre noi le este mai usor sa identifice care nu este voia Lui Dumnezeu pentru noi, decat care este. Este perfect in regula: de fapt, este un punct de pornire foarte bun, care ne poate conduce la o cunoastere mai buna a voii Lui Dumnezeu pentru noi. In primul rand, si evident, nu este voia Lui Dumnezeu pentru noi sa recidivam. Acest fapt simplu ne duce la concluzia ca acele comportamente care ne conduc spre recidiva, de asemenea, nu sunt voia Lui Dumnezeu pentru noi. Nu este nevoie sa exageram cu analizarea si sa incepem sa ne intrebam daca vreuna sau fiecare dintre rutinele noastre zilnice ne pot conduce la recidiva; de fapt este mult mai simplu. Folosim toate cunostintele despre noi insine si despre propriile tipare, pe care le-am acumulat lucrand de la Pasul Patru la Pasul Noua, si, incercam sa facem tot ce putem sa evitam tiparele distructive. Vom descoperi ca nu ne mai permitem “luxul” de a actiona impulsiv in mod deliberat. Nu mai putem gandi: “lasa ca voi manipula doar de data asta si pe urma voi scrie despre asta in inventar, voi discuta cu nasul meu si imi voi repara greseala”. Daca facem asta, nu numai ca ne aflam pe un teritoriu foarte periculos, dar luam o decizie constienta si deliberata de a ne impotrivi voii Lui Dumnezeu. Vor exista foarte multe situatii in care actionam impulsiv fara sa ne dam seama, dar, adevaratele motive pentru care trebuie sa ne ingrijoram sunt constientizarea si dorinta de a fi distructivi in mod deliberat.
In Paul Trei am analizat care este linia fina care desparte incercarea plina de onestitate si umilinta de a ne atinge telurile, de manipularea subtila si de rezultatele fortate. Acum, datorita experientei pe care am acumulat-o prin parcurgerea pasilor, putem detecta cu usurinta acea linie si ne putem mentine deasupra ei. Pe masura ce incercam sa ajungem la ceea ce dorim, avem nevoie sa ne verificam incontinuu pozitia fata de acea linie. De exemplu, poate ca decidem ca vrem sa fim implicati intr-o relatie romantica. Nu este nimic gresit in asta, daca suntem motivati din punct de vedere spiritual si daca urmarim linia de demarcatie intre voia noastra si voia Lui Dumnezeu. Daca mintim ca sa parem mai atragatori, sau daca devenim ca niste cameleoni, actionam dominati de vointa proprie. Daca exprimam cu sinceritate cine suntem, este mult mai probabil ca urmarim sa facem voia Lui Dumnezeu. Daca incercam sa ne schimbam potentialul partener intr-o relatie in ceva ce el sau ea nu este, suntem dominati de propria vointa. Pe de alta parte, daca deja stim ce vrem de la un partener iar persoana cu care ne intilnim pare sa corespunda acelei imagini fara interventia noastra, probabil ca facem voia Lui Dumnezeu. Acesta este felul in care ne putem da seama daca o relatie este sau nu conforma cu voia Lui Dumnezeu pentru noi. Sau, de exemplu, sa zicem ca ne-am dori sa ne continuam studiile. Suntem dispusi sa copiem la examene ca sa ne atingem telul? Facand asta am transforma un tel bun intr-o actiune dominata de propria vointa. Evitarea actiunilor dominate de vointa proprie este motivul principal pentru care ne rugam ca Dumnezeu sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim.
  • In ce situatii din viata mea am actionat dominat de vointa proprie? Care au fost rezultatele?
  • In ce situatii din viata mea am incercat sa aliniez vointa proprie cu voia Lui Dumnezeu? Care au fost rezultatele?
Voia Lui Dumnezeu pentru noi este capacitatea de a trai cu demnitate, de a ne iubi pe noi insine si pe ceilalti, de a rade, de a descoperi bucuria si frumusetea din jurul nostru. Cele mai profunde dorinte si vise ale vietii noastre incep sa se implineasca. Aceste daruri nepretuite nu mai sunt de neatins, ci, ele sunt de fapt insasi esenta voii Lui Dumnezeu pentru noi.
Propria noastra viziune despre ce este voia Lui Dumnezeu pentru noi se oglindeste in cum ar arata viata noastra daca continuam sa o traim cu demnitate si avand un tel. De exemplu, o buna expresie a telului nostru este ajutorul pe care il dam altora sa isi mentina abstinenta si sa urmeze procesul de recuperare. Modalitatile individuale prin care facem asta – nasit, impartasirea cu noii veniti la intalniri, transmiterea mesajului in institutii, colaborarea cu profesionistii in crearea unor programe care sa aduca mai multi alcoolici in recuperare – sunt la alegerea noastra.
  • Care sunt unele exemple despre modul in care traiesc cu demnitate si cu un tel?
  • Care este viziunea mea despre voia Lui Dumnezeu pentru mine?

PUTEREA S-O IMPLINIM

Pe linga rugaciunea de a afla care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, ne rugam si pentru puterea de a o implini. In acest context, puterea nu inseamna doar calitati care implica efectiv forta, ci, mai sunt si multe alte calitati de care vom avea nevoie pentru a implini voia Puterii Superioare: umilinta, compasiune, onestitate, integritate, capacitatea de a persevera si rabdarea de a astepta rezultatele de-a lungul unei perioade lungi de timp. Poate ca in anumite situatii vom avea nevoie de un puternic simt al dreptatii si de multa insistenta. Uneori avem nevoie de nerabdare, alteori va fi necesara prudenta. Adesea ne vor fi necesare curajul si taria. Alteori, cea mai buna calitate necesara implinirii voii Lui Dumnezeu este simtul umorului.
Este foarte posibil sa avem nevoie de toate aceste calitati, in momente diferite ale vietii. Atunci cand ne rugam pentru puterea de a implini voia Lui Dumnezeu, nu vom sti cu exactitate de ce calitati vom avea nevoie, dar va trebui sa avem incredere ca ni se va da exact ce ne trebuie. Poate vom fi tentati sa-i cerem Puterii Superioare lucrurile de care noi credem ca avem nevoie, dar, de obicei, nu suntem in stare sa vedem lucrurile in perspectiva, sau efectele pe termen lung ale unui lucru care noua ni se pare perfect rezonabil in acest moment.
  • De ce ne rugam doar pentru a afla care este voia Lui Dumnezeu in ceea ce ne priveste si pentru puterea de a o implini?
  • In ce fel se aplica umilinta aici?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Unsprezece ne vom concentra pe angajament, umilinta, curaj si credinta. Avem nevoie sa ne angajam in practicarea cu regularitate a rugaciunii si meditatiei. Pe multi dintre noi, prima experienta cu rugaciunea si meditatia ne-a facut sa ne simtim destul de ciudat. Ne uitam pe furis sa vedem daca ne privea cineva si ne intrebam ce ar fi trebuit sa simtim. Pe masura ce ne continuam angajamentul, aceste sentimente vor disparea, precum si cele de frustrare generate de faptul ca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor, ca si plictiseala care se instaleaza atunci cand lucrurile pe care le facem devin rutina. Ideea este ca trebuie sa continuam, indiferent de ceea ce simtim. Se merita sa asteptam cu rabdare rezultatele pe termen lung date de pacea sufleteasca si de relatia tot mai profunda cu Puterea Superioara.
  • In ce fel imi demonstrez angajamentul de a lucra Pasul Unsprezece si angajamentul fata de recuperare?
  • M-am rugat si am meditat astazi?
Atentionarea adesea auzita: “Ai grija pentru ce te rogi!”, exprima felul de umilinta de care avem nevoie in practicarea acestui pas. Pur si simplu avem nevoie sa constientizam ca nu stim intotdeauna ce este mai bine pentru noi – sau pentru oricine altcineva. De aceea ne rugam sa ne fie aratata voia Lui Dumnezeu pentru noi.
  • M-am rugat vreodata pentru un lucru specific si apoi mi-as fi dorit sa nu il fi avut? Explica.
Nimic nu necesita mai mult curaj decat incercarea de a trai in conformitate cu voia Puterii Superioare, mai ales cand exista impotrivire. Nu toti oamenii din viata noastra vor fi incantati de faptul ca alegem sa ne traim viata intr-un mod spiritual. Poate ca avem membrii ai familiei care sunt obisnuiti ca noi sa traim in conformitate cu voia lor si vor ca lucrurile sa continuie la fel. Se simt amenintati de cresterea noastra spirituala.
Sau, sa zicem ca ne aflam printre prieteni care barfesc. Efortul nostru de a aplica programul de recuperare in toate domeniile vietii are ca rezultat si discomfortul pe care il simtim atunci cand auzim barfa, dar, nu am vrea sa parem ipocriti sau sa incepem sa le facem morala prietenilor nostri. Chiar si abtinerea de a participa la barfa necesita curaj. S-ar putea ca pe masura ce crestem spiritual sa ne pierdem ceva prieteni.
Aproape toti ne confruntam cu situatii in care ori ni se cere sa participam la ceva care ni se pare condamnabil moral, sau ni se pretinde doar sa pastram tacerea si sa permitem ca acel lucru sa se intample. Este posibil ca o actiune cu adevarat curajoasa in acest caz sa fie protestul vehement si, facand acest lucru, poate avea consecinte serioase pentru noi. Ceea ce facem in astfel de situatii sunt momente definitorii si se poate sa ne afecteze deciziile pe care le vom lua tot restul vietii.
  • Am fost vreodata pus intr-o situatie in care a fost nevoie sa-mi sustin credintele cu riscul de a plati pentru asta? Cum am reactionat? Care au fost rezultatele?
Principiul credintei ne va ajuta sa practicam principiul curajului si sa ne traim viata cu integritate. Nu este nevoie sa ne fie teama ca vom pierde prieteni sau de schimbarea unor relatii, sau ca viata noastra va fi profund afectata, pentru ca stim ni se poarta de grija. Avem credinta ca, daca ne pierdem prieteni vechi din cauza ca ceea ce fac este daunator cresterii noastre spirituale, ne vom face prieteni noi, cu care impartasim aceleasi valori. In esenta, avem nevoie de credinta ca vom primi puterea sa implinim voia Puterii Superioare.
  • Pana acum, am primit ce mi-a trebuit? Ce am primit?

MAI DEPARTE

Practicarea acestui Pas se reflecta in fiecare domeniu al vietii noastre. In urma practicarii cu regularitate a meditatiei, poate vom observa ca suntem capabili sa ascultam mai cu atentie la intalniri, ceea ce au altii de spus. Capatam experienta in a ne linisti mintea si incepem sa putem face asta in multe circumstante. Descoperim ca nu mai suntem atat de concentrati pe planificarea a ceea ce vom spune atunci cand ne va veni randul, asta facandu-ne in trecut incapabili sa-i ascultam pe ceilalti.
Incepem sa fim multumiti de viata noastra. Nu mai simtim dorinta arzatoare de a controla. Ne concentram asupra unui tel mai inalt, in loc sa ne concentram doar asupra propriei persoane. Regretele noastre incep sa dispara. Alcoolismul nostru activ nu mai pare asa o tragedie si o irosire a vietii, pentru ca vedem cum putem folosi aceasta experienta pentru a servi un tel mai inalt: transmiterea mesajului catre alcoolicul care inca mai sufera. In Pasul Doisprezece vom analiza care sunt unele din caile de transmitere a mesajului, si vom vedea felul in care practicarea principiilor recuperarii este esentiala in acest demers.

- Pasul Doisprezece -

“Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre”

Daca am reusit sa ajungem pana aici, inseamna ca am suferit o trezire spirituala. Chiar daca natura trezirii spirituale este tot atat de individuala si personala ca si calea noastra spirituala, asemanarile experientelor noastre sunt evidente. Aproape fara exceptie, membrii nostrii marturisesc ca se simt liberi, cu inima usoara in cea mai mare parte a timpului, ca le pasa tot mai mult de alti oameni si ca au o capacitate din ce in ce mai mare de a iesi din egocentrism si de a trai viata pe deplin. Felul in care toate acestea arata in exterior este uimitor. Oameni care ne-au cunoscut pe vremea cand alcoolismul nostru era activ, atunci cand cel mai adesea apaream izolati si furiosi, ne spun ca acum suntem alti oameni. Intr-adevar, multi dintre noi simtim ca am inceput o a doua viata. Stim cat de important este sa ne aducem aminte de unde venim, asa ca ne straduim sa nu uitam, dar felul in care am trait si lucrurile care ne-au motivate par din ce in ce mai bizare, pe masura ce durata abstinentei creste.
Scimbarea noastra nu s-a petrecut peste noapte, ci, s-a petrecut incet si progresiv, pe masura ce am lucrat Pasii. Spiritul nostru s-a trezit putin cate putin. A devenit un lucru din ce in ce mai natural pentru noi sa practicam principiile spirituale si din ce in ce mai incomod sa actionam sub impulsul defectelor de caracter. In ciuda experientei puternice si unice pe care unii dintre noi am avut-o, cu totii am construit incet si cu seriozitate o relatie cu o Putere Superioara noua insine. Aceasta Putere, fie ca este cea mai buna si mai inaltatoare natura a noastra, sau o forta din afara noastra, a devenit sursa la care ne putem conecta ori de cate ori vrem, care ne calauzeste actiunile si ne ofera inspiratie pentru cresterea spirituala continua.
  • Care este experienta mea de ansamblu, ca rezultat al parcurgerii Pasilor?
  • Cum a fost trezirea mea spirituala?
  • Ce schimbari permanente au rezultat din trezirea mea spirituala?
De fiecare data cand parcurgem cei Doisprezece PasI, vom avea o experienta diferita. Vom descoperi subtilitati in semnificatia fiecarui principiu spiritual si vom constata ca, pe masura ce intelegerea noastra creste, vom creste de asemenea in feluri noi si in domenii noi. De exemplu, felurile in care suntem capabili de sinceritate se vor extinde odata cu intelegerea pe care o capatam despre ceea ce inseamna sa fii sincer. Vom vedea felul in care practicarea principiului sinceritatii trebuie aplicata mai intii fata de noi insine, pentru a putea fi sinceri cu ceilalti. Vom vedea ca sinceritatea poate fi o expresie a integritatii noastre personale. Pe masura ce creste intelegerea principiilor spirituale, se adanceste si trezirea noastra spirituala.
  • Care principii spirituale au fost conectate cu care Pasi pentru mine, si cum au contribuit acestea la trezirea mea spirituala?
  • Ce inseamna pentru mine “trezire spirituala“?

AM INCERCAT SA TRANSMITEM ACEST MESAJ

Multi dintre noi ne amintim de prima oara cand am auzit cuvintele: “nu trebuie sa mai bei niciodata daca nu vrei”. Pentru cei mai multi acesta a fost un mesaj socant. Poate ca nu ne gandisem niciodata la faptul ca “trebuia” sa bem inainte, si am fost surprinsi sa aflam cat de mult adevar contineau acele cuvinte. Am gandit : “asa este, am incetat sa am posibilitatea de a alege daca beam sau nu cu mult timp in urma“. Chiar daca simpla auzire a acestui mesaj ne-a facut sau nu sa incetam bautul imediat, important este ca am auzit mesajul. Cineva ni l-a transmis.
Unii dintre noi am crezut ca ne putem pastra abstinenta in AA, dar, atunci cand a fost vorba de recuperare, ni s-a parut ca suntem depasiti. Castigarea respectului de sine, legarea de noi prietenii, capacitatea de a ne comporta firesc in “lumea reala“, fara a fi evident ca suntem alcoolici, toate pareau mult mai mult decat puteam astepta de la AA. Ne aducem aminte ca momentul de cotitura in recuperarea noastra a fost cel in care am inceput sa credem ca acest program poate face mai mult pentru noi decat doar sa ne ajute sa ne mentinem abstinenti. Acest sentiment de speranta s-a nascut pentru ca cineva ne-a dat un motiv sa credem. Poate ca a fost impartasirea cuiva la o intalnire, cu care ne-am identificat intr-un mod foarte personal. Poate ca a fost efectul cumulat al auzirii mai multor alcoolici impartasind ca recuperarea este posibila. Poate ca a fost iubirea neconditionata si insistenta neostentativa a nasului nostrum de a ne transmite ca ne putem recupera. In orice fel l-am fi auzit, acesta a fost mesajul pe care cineva ni l-a transmis.
Unii dintre noi avem experienta pastrarii abstinentei pentru un timp indelungat si a descoperirii bucuriei in recuperare. Apoi, am avut parte de o tragedie. Poate ca a fost ruperea unei relatii de durata sau moartea cuiva drag. Poate ca a fost recidiva si moartea unei persoane cu care am fost buni prieteni in AA. Poate ca am ajuns la ruina financiara. Poate ca ne-am dat seama pur si simplu de faptul ca alti membri AA nu sunt perfecti, asa ca sunt capabili sa ne raneasca. Din cauza oricarui fel de criza pe care am experimentat-o, am descoperit ca ne-am pierdut credinta. Nu mai credem ca AA-ul detine raspunsul pentru noi. Intelegerea pe care crezusem ca am facut-o – ne mentinem abstinenta si facem ceea ce trebuie si, ca urmare, vom fi fericiti – fusese incalcata si ne lasase intrebandu-ne din nou care este rostul vietii noastre. La un moment dat, am inceput sa credem din nou. Poate ca cineva care a trecut printr-o criza asemanatoare a ajuns la sufletul nostru si ne-a ajutat intr-un fel in care nimeni altcineva nu ar fi putut. Din nou, cineva ne-a transmis mesajul.
  • Care sunt diferitele modalitati in care am experimentat mesajul?
Asa deci, mesajul poate fi sumarizat foarte simplu: putem sa ne pastram abstinenta, putem sa ne recuperam, exista speranta. Amintirea momentelor in care am auzit personal mesajul va furniza o parte din motivatia de a transmite si noi mesajul acum, dar este mai mult de atat.
“Putem sa pastram ce avem doar daca dam mai departe”. Acest slogan este poate cel mai puternic motiv pe care il putem oferi pentru transmiterea mesajului. Totusi, multi dintre noi se intreaba cum functioneaza acest concept. Este cu adevarat foarte simplu. Ne intarim propria recuperare prin faptul ca o impartasim cu altii. Atunci cand spunem cuiva ca aceia care merg cu regularitate la intalniri isi mentin abstinenta, suntem mult mai dispusi sa aplicam aceasta practica in propria recuperare. Atunci cand spunem cuiva ca raspunsul se afla in Pasi, suntem mult mai dispusi sa ne uitam acolo noi insine. Atunci cand le spunem noilor veniti sa isi aleaga si sa se foloseasca de un nas, suntem mult mai dispusi sa pastram legatura cu nasul propriu.
Probabil ca exista cel putin tot atatea modalitati de a transmite mesajul, cati alcoolici sunt in recuperare. Atunci cand salutam un nou venit pe care l-am vazut prima oara la intilnirea din seara trecuta si ne amintim numele lui, este un mesaj puternic si minunat de bun venit pentru alcoolicul care se simte singur. Deschiderea unei intilniri asigura crearea unui loc pentru transmiterea mesajului. Asumarea responsabilitatii unei serviciu ajuta la buna functionare a AA-ului si putem face un mare bine daca abordam acest serviciu in slujba comunitatii AA cu grija, cu iubire si cu umilinta. De asemenea, nasitul altor alcoolici transpune in viata valoarea terapeutica a intrajutorarii intre alcoolici.
  • Ce fel de munca de servicii fac pentru a transmite mesajul?
Uneori transmiterea mesajului este plina de provocari. Persoana careia am decis sa-i impartasim mesajul pare incapabila sa-l auda. Poate fi de la o persoana care continua sa recidiveze pana la o persoana care continua sa aleaga un comportament distructiv. Putem fi tentati sa gandim ca ne irosim efortul si ca ar trebui pur si simplu sa ne dam batuti cu o astfel de persoana. Inainte de a lua o astfel de decizie, ar trebui sa ne gandim la toate circumstantele atenuante.
Sa zicem ca nasim pe cineva care pur si simplu nu ne urmeaza indrumarile. I-am sugerat o tema scrisa si nu mai auzim nimic de el/ea pana cand nu se confrunta cu o noua criza. I-am impartasit, cu tot entuziasmul de care am fost in stare, despre propria noastra experienta cu o situatie asemanatoare, explicandu-i cu lux de detalii in ce fel s-a manifestat boala noastra si cum am folosit Pasii ca sa ajungem la recuperare, dar finul nostru continua sa faca iar si iar acelasi lucru distructiv. Acest comportament poate fi foarte frustrant, dar, inainte de a renunta, avem nevoie sa ne amintim ca alegerea noastra este cum sa transmitem mesajul, si nu daca sa transmitem sau nu mesajul.
Avem nevoie sa inlaturam din cale propriul ego. Nu ni se va atribui meritul – sau vina – pentru recuperarea altcuiva. Noi doar prezentam mesajul intr-un mod cat se poate de pozitiv si ramanem disponibili pentru a ne da ajutorul atunci cand ni se cere. De asemenea, avem nevoie sa ne amintim ca ne este imposibil sa stim ce se intampla in mintea sau in spiritul altei persoane. Poate parea ca mesajul nostru si-a ratat tinta, dar este posibil ca persoana pur si simplu sa nu fie pregatita sa-l auda astazi. Se poate intampla ca vorbele pe care le-am rostit sa stea in mintea acelui om mult timp si poate ca isi va aminti de ele exact la momentul potrivit.
Daca ne gandim mai bine, cu totii ne amintim de lucruri pe care le-am auzit la alti membri AA atunci cand eram nou veniti si pe care nu le-am inteles atunci, dar ne-am amintit de ele ani mai tarziu si atunci ne-au dat motiv de speranta sau ne-au oferit solutia la o problema cu care ne-am confruntat. Transmitem mesajul, si il impartasim liber, dar nu putem niciodata forta pe altcineva sa priceapa mesajul. Acelasi principiu care se aplica in relatiile publice ale comunitatii noastre: atragere, nu reclama; se aplica foarte bine si in efortul nostru personal de a transmite mesajul.
Se poate, de asemenea, ca nu am fost cea mai potrivita persoana sa nasim pe cineva. Fiecare om are nevoi diferite si invata pe cai diferite. Unii se pot dezvolta foarte bine alaturi de un nas anume, dar nu vor avea nici un progres cu o persoana care are alt stil de nasit. Unii nasi dau foarte multe teme de scris. Altii insista ca finul lor sa mearga la un anumit numar de intilniri. Unii au multa initiativa, in timp ce altii pur si simplu doar raspund nevoilor pe care le exprima finul. Nu putem spune ca un tip de nas este mai bun ca altul. Sunt doar diferiti.
Un alt moment cand ni se poate parea foarte dificil sa transmitem mesajul este atunci cand nu avem sentimente prea pozitive despre viata sau recuperare. Probabil ca primul nostru impuls este sa mergem la o intilnire AA si, pur si simplu sa ne descarcam acolo toate problemele, ca sa ne eliberam spiritul de ele. Dar, intilnirile AA sunt menite sa fie un loc in care sa transmitem mesajul. Descarcarea problemelor personale, fara a le lega de propria recuperare, sau incercarea de a face clar care este mesajul, nu ajuta de loc scopul principal al grupurilor noastre. Putem transmite mesajul si daca spunem doar ca avem niste probleme foarte dificile dar nu bem din cauza lor si ca participam la intilniri si incercam sa-i ajutam si pe altii tocmai pentru a lucra la propria recuperare.
Totusi, in cele mai multe cazuri, cea mai buna cale de a transmite mesajul este sa ne concentram asupra nou venitilor din incapere si sa le spunem lucrurile bune despre recuperarea in Alcoolicii Anonimi. De asemenea, trebuie sa pastram in minte faptul ca, indiferent de cat de mult timp am stat abstinenti, avem nevoie sa auzim mesajul. Daca stam linistiti, in tacere, la o intilnire AA, avem o sansa buna sa-l auzim.
  • Care sunt unele cai diferite de a transmite mesajul?
  • Care sunt cele in care particip personal?
  • Care este stilul meu personal de nasit?
  • Care este diferenta dintre atragere si reclama?
  • Ce lucruri imi aduce mie transmiterea mesajului?
  • In ce fel sunt legate Traditia Cinci si Pasul Doisprezece?
  • Ce ma face sa vin mereu inapoi la intilniri si sa am incredere in programul AA?
  • Ce inseamna serviciu altruist? In ce fel il practic?

ALTOR ALCOOLICI

De ce Pasul Doisprezece precizeaza ca transmitem mesajul altor alcoolici? De ce AA-ul a functionat pentru noi atunci cand nimic altceva nu a functionat? Aproape fiecaruia dintre noi i s-a spus – de catre un profesor, un consilier, un membru al familiei sau un ofiter de politie – ca bautura ne omoara si distruge tot ceea ce pretuim, ca, daca stam departe de tovarasii de bautura si de alcool, o sa fim capabili sa ne schimbam viata. Poate ca unii dintre noi chiar am fost de acord pana la un punct, asta daca nu ne aflam intr-o negare totala. Totusi, de ce nu am gasit nici o usurare pana nu am venit la Alcoolicii Anonimi? Ce aveau ceilalti membrii AA, care ne-a facut sa credem ca recuperarea este posibila?
Intr-un cuvant: credibilitate. Stiam ca ei, care erau la fel ca noi, au incetat bautul si au gasit o noua cale de a trai. Nu le pasa de ceea ce aveam sau nu aveam noi. In materialele pe care le-am auzit citite in deschiderea intalnirilor se spunea chiar ca “nu conteaza cat de mult ne-am degradat prin baut”. Cei mai multi dintre noi am fost fericiti sa constatam ca ne calificam. Stiam ca suferisem destul, dar doream sa fim acceptati. Si am fost. Alcoolicii care au fost acolo pentru noi atunci cand am inceput sa venim la intilniri ne-au facut sa ne simtim bine veniti. Ne-au oferit numerele lor de telefon si ne-au incurajat sa ii sunam oricand. Dar, cel mai important lucru pentru noi a fost identificarea. Membrii AA care bausera la fel ca si noi isi impartaseau experienta cu incetarea bautului. Membrii AA care stiau din experienta personala cat de izolati si singuri ne simteam, pareau a sti instinctiv ca tot ceea ce ne trebuia era o simpla imbratisare calduroasa. Se parea ca intregul grup stia exact de ce aveam nevoie, fara ca noi sa trebuiasca sa cerem.
Adesea ne spunem unul altuia ca suntem norocosi ca avem acest program: ne ofera o cale de a face fata vietii in termenii ei. Dupa o perioada de abstinenta, ne dam seama ca principiile Alcoolicilor Anonimi sunt de fapt intru totul universale si ca probabil ar putea schimba lumea daca toti oamenii le-ar practica. Poate ca incepem sa ne intrebam de ce nu deschidem AA-ul pentru toti pentru toti aceia care au orice fel de probleme. Asa cum am invatat de la predecesorii nostri, pastrarea unui obiectiv principal este cea mai buna cale de a-i asigura o sansa unui alcoolic de a gasi identificarea de care are nevoie. Daca AA-ul ar incerca sa fie “de toate pentru toti”, este posibil ca un alcoolic sa vina la o intilnire doar cu dorinta de a afla cum sa se opreasca din baut si sa nu poata gasi pe nimeni acolo care sa stie.
  • De ce un membru AA a putut ajunge la sufletul meu intr-un fel in care nimeni altcineva nu a putut sa o faca vreodata? Descrie experienta.
  • Care este valoarea terapeutica a intrajutorarii intre alcoolici?
  • De ce este identificarea atat de importanta?
Nu putem fi “de toate pentru toti” – nici macar nu trebuie sa incercam asta. Oricum, asta nu inseamna ca nu ne putem impartasi cu altii propria recuperare. De fapt, nu ne vom putea abtine. Atunci cand traim un program, rezultatele se arata in fiecare domeniu al vietii noastre.

SA PUNEM IN APLICARE ACESTE PRINCIPII IN TOATE DOMENIILE VIETII NOASTRE

Atunci cand vorbim despre practicarea principiilor recuperarii in toate domeniile vietii noastre, cuvantul cheie este “practica“. Avem nevoie sa continuam sa incercam sa aplicam principii spirituale in vietile noastre, si nu sa fim capabili sa o facem perfect, in fiecare situatie. Beneficiile spirituale pe care le obtinem in urma lucrului la acest Pas depind de efortul pe care il depunem, nu de succesul nostru.
De exemplu, incercam sa practicam principiul compasiunii in orice situatie din viata naastra. Probabil ca este destul de usor sa practicam principiul compasiunii atunci cand este vorba de un alcoolic activ, care a venit la prima lui intilnire AA, indiferent de cat de cat de beligerant sau de prapadit este el. Dar, ce facem atunci cand este vorba de cineva care tocmai a revenit dintr-o recidiva, sau de un recidivist cronic? Ce se intimpla daca acesta vine si da vina pe AA pentru recidiva sa? Dar daca vine inapoi cu nonsalanta, afisand o atitudine care dovedeste ca priveste recuperarea ca fiind garantata? Daca este o persoana pe care am nasit-o? In aceste cazuri se poate sa descoperim ca practicarea principiului compasiunii nu este atat de usoara cum era odata. Nu simtim compasiune fata de persoana, dar putem inca pune in practica principiul compasiunii. Tot ce trebuie sa facem este sa continuam sa transmitem mesajul – fara conditii. Nasul nostru ne poate ajuta sa invatam cum putem sa avem compasiune fara a da impresia ca suntem de acord cu recidiva. Putem sa ne rugam si sa meditam, cerandu-I Puterii Superioare sa ne ajute sa simtim compasiune.
Acest Pas ne cere sa practicam principiile “in toate domeniile vietii noastre”. Multora dintre noi le-ar placea sa separe de aceasta cerinta cariera, relatiile romantice sau alte domenii ale vietii, pentru ca nu suntem siguri ca putem obtine ceea ce vrem daca trebuie sa practicam principii spirituale. De exemplu, compromiterea principiilor spirituale la slujba poate foarte bine sa duca la un aparent success si la o rasplata financiara. Poate ca ni se cere sa producem ceva la termenul stabilit, pentru ca compania sa poata obtine un profit, dar acel produs poate pune in pericol siguranta persoanelor care il cumpara. Ce facem? Practicam principiile spirituale ale recuperarii noastre. Probabil ca exista pentru fiecare situatie multe alegeri diferite pe care le putem face si care sa fie in concordanta cu principiile noastre; important este sa fie in concordanta cu principiile noastre.
Ce facem atunci cand este vorba de serviciile in AA? Destul de ciudat, unii dintre noi isi rezerva tocmai serviciile in AA ca domeniu al vietii in care uitam de principii. Aici incetam sa le mai acordam altora prezumtia de nevinovatie; ii acuzam ca uneltesc tot felul de comploturi si spunem lucruri pline de cruzime, pentru ca nu practicam principiul bunatatii. Ii supunem unor procese imposibile pe aceeia pe care i-am ales sa faca un serviciu, pentru ca nu practicam principiul increderii. Devenim ipocriti, beligeranti si sarcastici. Este ironic felul in care parem ca vrem sa-i atacam tocmai pe aceia in care avem incredere cu insasi viata noastra in intalnirile de recuperare. Avem nevoie sa ne amintim sa practicam principiile spirituale in orice fel de intilnire, fie de servicii sau de recuperare. Serviciile ne ofera multe oportunitati pentru practicarea principiilor spirituale.
Este dificil sa stim ce principiu spiritual trebuie sa punem in practica intr-o anumita situatie, dar, de obicei, este chiar opusul defectului de caracter sub care am fi actionat in mod normal. De exemplu, daca simtim nevoia sa avem controlul absolut asupra unei situatii, putem practica principiul increderii. Daca in mod normal am fi fost ipocriti intr-o anumita situatie, putem practica principiul umilintei. Daca primul nostru impuls este sa ne retragem si sa ne izolam, putem sa intindem mana. Efortul pe care l-am facut in Pasul Sapte de a gasi opusul defectelor de caracter si munca de la inceputul acestui Pas, de identificare a principiilor spirituale din Pasul precedent, ne vor da idei in plus in legatura cu principiile pe care avem nevoie sa le punem in practica. Desi listele cu principii spirituale ale multora dintre noi vor fi foarte asemanatoare, nevoile noastre speciale vor fi reflectate in atentia pe care fiecare o acordam anumitor principii.
  • Cum pot practica principiile in diversele domenii ale vietii mele?
  • Cand imi este dificil sa practic aceste principii?
  • Principii spirituale sunt acelea pe care imi este foarte greu sa le pun in practica?

PRINCIPII SPIRITUALE

Chiar si in acest Pas, in care ni se cere sa practicam principii spirituale, exista principii spirituale specifice, legate de insusi Pasul Doisprezece. Ne vom concentra pe iubire neconditionata, altruism si fidelitate.
Practicarea principiului iubirii neconditionate in Pasul Doisprezece este esentiala. Nimeni nu are mai multa nevoie de iubire fara conditii decat un alcoolic care sufera. Nu le cerem nimic oamenilor carora incercam sa le transmitem mesajul. Nu le cerem bani. Nu le cerem recunostinta. Nu le cerem nici macar sa stea abstinenti. Noi doar intindem o mana de ajutor.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim rezonabil de precauti. Daca credem ca nu este sigur sa aducem un alcoolic care inca mai sufera in casa noastra, atunci nu ar trebui sa o facem. Interventiile Pasului Doisprezece ar trebui sa fie facute intotdeauna impreuna cu un alt membru AA. Practicarea principiului iubirii neconditionate nu inseamna sa ne lasam abuzati. Uneori, cea mai buna cale de a iubi si de a ajuta este sa nu-i mai dai posibilitatea unui om sa consume alcool.
  • In ce fel practic principiul iubirii neconditionate cu alcoolicii pe care incerc sa-i ajut?
De ce transmitem mesajul? Nu pentru a face un serviciu propriei persoane, desi avem si noi beneficii. Transmitem mesajul pentru a-i ajuta pe altii sa se elibereze de dependenta lor si sa se maturizeze. Daca avem o atitudine care spune ca oamenii pe care ii nasim sunt in vreun fel in posesia noastra, ca vietile lor s-ar destrama daca nu am fi noi sa le indrumam fiecare miscare, ca nici nu ar fi fost posibil sa fie abstinenti daca nu eram noi, asta inseamna ca nu am inteles nimic din Pasul Doisprezece. Noi nu asteptam recunoastere pentru numarul de oameni pe care ii nasim sau pentru cat de bine merg acestia. Nu asteptam recunoastere pentru ca facem un serviciu. Facem aceste lucruri pentru a realiza ceva bun.
Este un mare paradox faptul ca serviciul altruist devine o expresie a eu-lui nostru interior. Prin munca pe care am depus-o in Pasul precedent, am descoperit un “eu” caruia ii pasa mai mult sa lase o Putere Superioara sa lucreze prin noi, decat ii pasa de recunoastere si de glorie. Am descoperit un “eu” caruia ii pasa mai mult de principii decat de exercitarea personalitatii individuale. Asa cum boala noastra este exprimata adesea prin egocentrism, recuperarea noastra este exprimata minunat prin serviciul altruist.
  • Ce atitudine am fata de nasit? Ii incurajez pe finii mei sa-si ia propriile decizii si, in consecinta, sa se maturizeze? Dau sfaturi sau imi impartasesc propria experienta?
  • Ce atitudine am fata de servicii? Poate AA-ul sa supravietuiasca fara mine?
  • Cum practic principiul altruismului in eforturile mele de a fi activ in servicii?
Practicarea principiului fidelitatii inseamna ca avem nevoie sa continuam sa incercam sa facem tot ce putem. Chiar daca am avut vreo dezamagire si nu ne-am ridicat la inaltimea propriilor asteptari, avem nevoie sa ne reinnoim angajamentul fata de recuperare. Fidelitatea este cea care previne ca o dimineata proasta, sau o zi proasta, sa se transforme intr-un tipar care poate duce la propria recidiva. Acest angajament ne asigura continuarea practicarii principiilor programului nostru, indiferent de ceea ce simtim. Continuam sa incercam sa ne lucram programul daca ne simtim fericiti cu el, plictisiti de el, dezgustati de el sau complet frustrati in legatura cu el.
  • Am un angajament fata de propria recuperare? Ce fac pentru a mentine acest angajament?
  • Practic principiile spirituale indiferent de ceea ce simt?
MAI DEPARTE
Inainte de a deveni prea entuziasmati de perspectiva terminarii Pasilor, ar trebui sa ne dam seama ca – nu am terminat. Nu numai ca vom continua sa incercam practicarea principiilor spirituale ale Celor Doisprezece Pasi, lucru pe care cei mai multi dintre noi il numesc “a trai programul”, dar ne vom intoarce la fiecare Pas, probabil de multe ori, de-a lungul vietii. Se poate ca unii dintre noi sa reinceapa imediat parcurgerea Pasilor, cu perspectiva pe care am castigat-o din calatoria noastra pana aici. Altii asteapta o vreme sau se concentreaza asupra anumitor aspecte ale Pasilor. Oricum am face, ideea este ca, ori de cate ori descoperim ca suntem neputinciosi in fata dependentei noastre, ori de cate ori descoperim si mai multe lucruri despre defectele noastre de caracter sau despre oameni pe care i-am ranit, avem la dispozitie Pasii – calea noastra spre recuperare.
Ar trebui sa ne simtim bine cu ceea ce am facut. In multe cazuri pentru prima oara, am parcurs un proces pana la capat. Aceasta este o realizare extraordinara, de care trebuie sa fim foarte mandri. De fapt, o rasplata a parcurgerii programului AA este descoperirea ca respectul de sine ne-a crescut considerabil.
Descoperim ca ne alaturam societatii. Putem face lucruri care inainte ni se pareau de-a dreptul imposibile: ne salutam cu vecinii sau cu vanzatorii din magazine, ne asumam pozitii de conducere in comunitate, participam la evenimente sociale alaturi de oameni care nu stiu ca suntem alcoolici si nu ne simtim mai prejos decat ei. Poate ca in trecut am privit cu dispret astfel de lucruri, pentru ca stiam ca nu vom fi niciodata in stare sa luam parte la ele, dar acum stim ca putem. Am devenit abordabili. Alti oameni pot chiar sa ne ceara sfatul sau parerea in probleme profesionale.
Atunci cand analizam de unde am venit si ce a adus recuperarea in viata noastra, nu putem fi decat coplesiti de recunostinta. Recunostinta devine forta fundamentala in tot ceea ce facem. Insasi viata noastra poate fi o expresie a recunostintei noastre; totul depinde de cum alegem sa traim. Fiecare din noi are ceva foarte special si unic de oferit cu recunostinta.

  • Cum imi voi exprima recunostinta?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu