BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


MEDITATII ZILNICE - APRILIE / MAI / IUNIE

1 aprilie

PRIVIND ÎNĂUNTRU

Am făcut amănunţit şi fără teamă, un inventar moral al propriilor persoane.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pasul Patru reprezintă efortul susţinut şi minuţios de a descoperi care au fost şi sunt îndatoririle fiecăruia. Vreau să aflu exact cum, când şi unde m-au pervertit propriile dorinţe lumeşti. Vreau să mă uit direct la nefericirea pe care mi-a provocat-o aceasta, mie şi altora din jurul meu. Descoperind care sunt denaturările mele de natură emoţională, pot să încep a le corecta. Fără efort susţinut şi voinţa de a face aceasta, nu pot să am parte de prea multă abstinenţă şi satisfacţie.
Pentru a rezolva problema sentimentelor indecise, trebuie să am o percepţie foarte bună a propriei persoane. O astfel de conştientizare nu apare peste noapte şi nimeni nu are o conştiinţă de sine permanentă. Fiecare are capacitatea de a evolua şi de a fi conştient de sine printr-un contact direct cu realitatea. Atunci când nu evit problemele, ci le abordez direct încercând de fiecare dată să le rezolv, ele devin din ce în ce mai puţine.

2 aprilie

CLĂDIND CARACTERUL

Dacă le ceri oamenilor prea multă atenţie, protecţie şi dragoste, n-ajungi să primeşti decât dominaţie sau o reacţie inversă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mi-am dezvăluit, la Pasul Patru, nevoia mea de a fi aprobat, nu credeam că va fi considerată un defect de caracter. O priveam mai mult ca pe o calitate (adică, dorinţa de a-i mulţumi pe oameni). Imediat mi s-a atras atenţia că această „nevoie” ar putea fi paralizantă. Şi astăzi sunt bucuros să primesc încuviinţarea celorlalţi, dar nu mai sunt dispus să plătesc pentru ea acelaşi preţ ca înainte. Nu mă voi face luntre şi punte pentru a-i face pe alţii să mă placă. Dacă primesc încuviin­ţarea ta, e foarte bine; dacă nu, voi trăi şi fără ea. Am sarcina de a spune ce cred eu că este adevărat, nu ce cred eu că le-ar place altora să audă.
În mod similar, falsa mea mândrie mă făcea mereu să mă preocup excesiv de reputaţia mea. De când am fost iluminat de programul A A, scopul meu este să-mi clădesc caracterul.

3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.

4 aprilie

PLÂNGÂND DUPĂ LUNA DE PE CER

„Acest sentiment de inferioritate foarte real este exacerbat de sensibilitatea lui copilărească, iar această stare a lucrurilor generează în sinea lui dorinţa aceea neostoită şi anormală de automulţu­mire şi succes în ochii oamenilor. Copil fiind încă, el continuă să ceară luna de pe cer. Iar luna, se pare că nu-l vrea!”
LIMBAJUL INIMII

Pe vremea când beam, pesemne că oscilam între senzaţia de anonimat desăvârşit şi convingerea că sunt buricul pământului. Căutarea acelui echili­bru fragil dintre cele două a devenit o parte impor­tantă a recuperării mele. În timpul abstinenţei, luna pe care o ceream neîncetat este arareori plină; în schimb, îmi arată multe dintre celelalte faze ale ei, care toate au ceva de spus. Eclipsa, ca perioadă de întuneric, a fost deseori urmată de o adevărată lec­ţie, dar cu fiecare ciclu al recuperării mele, lumina a devenit tot mai puternică şi viziunea mai clară.

5 aprilie

FRATERNITATE ADEVĂRATĂ

Nu o dată am căutat să facem parte dintr-o familie, să fim prieteni între prieteni, să fim muncitori între muncitori, să fim utili societăţii. Întotdeauna am încercat să atingem cele mai greu accesibile culmi, sau să ne adăpostim la poalele lor. Acest comportament egocentric a împiedicat dezvol­tarea unei relaţii de parteneriat cu oricine din jurul nostru. Nu prea aveam noţiuni clare de fraternitate adevărată.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Acest mesaj conţinut în Pasul Patru, a fost primul pe care l-am auzit tare şi clar. Înainte de venirea în A A, nu ştiam nici un loc unde să te înveţe să devii un om între oameni. De la prima mea întrunire, am observat oameni care făceau exact acest lucru şi am vrut ceea ce aveau şi ei. Unul dintre motivele pentru care astăzi sunt un alcoolic abstinent şi fericit este pentru că învăţ această lecţie deosebit de importantă.

6 aprilie

UN PROCES PE DURATA ÎNTREGII VIEŢI

Aveam probleme cu relaţiile personale, nu puteam să ne controlăm emoţiile, eram o pradă uşoară pentru nefericire şi depresie, nu puteam să ne câştigăm traiul, aveam o senzaţie de inutilitate, eram plini de teamă, eram nefericiţi, se părea că nu puteam fi de nic iun ajutor altora...
ALCOOLICII ANONIMI

Aceste cuvinte îmi aduc aminte că am mai multe probleme pe lângă alcool, că alcoolul este doar un simptom al unei boli mult mai bine înrădăcinate. Când am încetat băutul, am început un proces de recuperare pe durata întregii vieţi. Vindecarea de emoţii incontrolabile, relaţii dure­roase şi situaţii fără ieşire. Fără ajutor din partea Puterii Superioare şi a prietenilor noştri din comu­nitate, acest proces ar fi mult mai mult decât ar putea duce vreunul dintre noi. Când am început să lucrez asupra Paşilor programului A A, mulţi dintre aceştia m-au derutat şi mai mult, dar puţin câte puţin, cele mai devastate părţi ale vieţii mele au început să se refacă. În fiecare zi la rândul ei, fără să-mi dau seama, m-am vindecat. Precum un termostat care a fost dat mai încet, la fel mi s-au diminuat şi fricile. Am început să trăiesc clipe de mulţumire. Emoţiile mele au devenit mai puţin volatile. Acum sunt iarăşi un reprezentant al speciei umane.

7 aprilie

MAREA POARTĂ A RECUNOŞTINŢEI

Şi, vorbind în numele meu şi al lui dr. Bob, afirm cu recunoştinţă că, dacă n-ar fi fost soţiile noastre, Anne şi Lois, nici unul dintre noi nu ar fi supravieţuit să vadă începutul A A-ului.
MODUL DE VIAŢĂ AL A A

Sunt oare în stare de un tribut atât de generos şi de recunoştinţă pentru soţia mea, părinţi şi prieteni, fără susţinerea cărora s-ar putea să nu fi supravieţuit ca să calc pragul A A- ului? Mă voi ocupa de asta şi voi încerca să înţeleg planul pe care mi-l arată Puterea mea Superioară şi care ne leagă vieţile laolaltă.

8 aprilie

INTROSPECŢIE

Vrem să aflăm exact cum, când şi unde ne-au pervertit propriile dorinţe lumeşti. Vrem să privim direct la nefericirea pe care ne-am provocat-o nouă şi altora din jurul nostru. Descoperind care sunt denaturările noastre emoţionale, să trecem la corectarea lor.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Astăzi nu mai sunt un sclav al alcoolului, deşi subjugarea încă mă mai ameninţă în nenumărate feluri – îmi ameninţă propria personalitate, dorinţele, chiar şi visele. Cu toate acestea, fără vise n-aş putea exista; fără vise nu mai rămâne nimic care să mă facă să merg înainte.
Trebuie să mă autoanalizez, să mă eliberez. Trebuie să fac apel la puterea divină ca să mă ajute să înfrunt persoana de care mă tem cel mai mult, adevăratul eu, persoana pe care Dumnezeu a creat-o ca să fiu eu. Cât timp nu pot să fac acest lucru, voi continua să alerg mereu şi să nu fiu niciodată liber cu adevărat. Îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi să-mi arate o astfel de eliberare!

9 aprilie

ELIBERAREA DE SUB JUGUL „REGELUI ALCOOL”

... haideţi să nu presupunem nici măcar pentru o secundă că n-am fi constrânşi... Fostul nostru tiran, Regele Alcool, stă mereu gata să ne prindă în mrejele lui. Prin urmare, eliberarea de alcool este marele imperativ care trebuie atins, altfel vom înnebuni sau vom muri.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, trăiam într-o limitare de natură spirituală, emoţională şi, câteodată, fizică. Mi-am construit închisoarea cu gratii de încăpăţâ­nare şi îngăduinţă prea mare de sine, din care nu puteam să scap. Rarele perioade de abstinenţă care păreau să-mi promită eliberarea se dovedeau a fi nişte speranţe deşarte de graţiere. Pentru a evada cu adevărat aveam nevoie de voinţa de a urma toate indicaţiile necesare pentru a întoarce cheia în broască. Înarmat cu acea bunăvoinţă şi dorinţa de a acţiona, cheia s-a răsucit în broască, iar gratiile s-au deschis pentru mine. Bunăvoinţa şi acţiunea neîntreruptă mă ţin în libertate – într-un fel de permisie de o zi care ar trebui să nu se sfârşească.

10 aprilie

MATURIZAREA

Esenţa întregii maturizări este dorinţa de a te schimba în bine, iar după aceea voinţa constantă de a-ţi asuma orice fel de responsabilitate ar presupune aceasta.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Câteodată, atunci când eram dispus să fac ceea ce trebuia să fi făcut demult, vroiam laude şi recunoaştere. Nu realizam că, cu cât sunt mai dispus să acţionez diferit, cu atât mai palpitantă este viaţa mea. Cu cât sunt mai dispus să-i ajut pe alţii, cu atât răsplata este mai mare. Iată ce înseamnă pentru mine aplicarea principiilor. Pentru mine, este mult mai interesant şi mai util să-ţi doreşti să acţionezi, decât să obţii rezultate imediate. Să fiu mai amabil, să nu fiu atât de iute la mânie, să fiu mai iubitor – acestea îmi fac viaţa mai bună, zi după zi.

11 aprilie

CUVÂNTUL LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢĂM: „VINĂ”

Deseori ne lua mult timp să înţelegem în ce măsură ne urmăreau emoţiile schimbătoare. Le puteam depista cu repeziciune la alţii, dar în ceea ce priveşte propria persoană – ne lua mai mult timp. În primul rând, trebuia să recunoaştem că aveam multe din aceste defecte, chiar dacă dezvă­luiri de acest gen erau umilitoare şi provocau sufe­rinţă. Spre îngrijorarea unora, trebuia să omitem cuvântul „vină” din vorbele şi gândurile noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când lucram la Pasul Patru, urmărind indica­ţiile Cărţii celei Mari, am observat că lista persoa­nelor cărora le purtam pică era plină de preju­decăţile mele şi de învinuiri aduse altora pentru faptul că nu eram în stare să am succes în viaţă şi să-mi folosesc din plin potenţialul. Am descoperit de asemenea că simţeam diferit pentru că sunt negru. Pe măsură ce îmi continuam lucrul asupra Pasului, am aflat că beam întotdeauna ca să scap de acele senzaţii. Abia când am devenit abstinent şi am lucrat asupra inventarului meu, n-am mai putut da vina pe alţii.

12 aprilie

SCĂPÂND DE NEBUNIE

atunci când era implicat alcoolul, în mod ciudat ne pierdeam minţile.
ALCOOLICII ANONIMI

Alcoolismul mă făcea să beau, fie că-mi doream acest lucru sau nu. Nebunia îmi domina viaţa şi era esenţa bolii mele. Îmi lua libertatea de alegere în ceea ce priveşte băutura şi, prin urmare, îmi lua şi celelalte opţiuni. Când beam, nu eram în stare să fac alegeri eficiente în niciun aspect al vieţii mele, iar viaţa mea devenise incontrolabilă.
Mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să înţeleg şi să accept întregul sens al bolii care se cheamă alcoolism.

13 aprilie

FALSUL CONFORT AL AUTOCOMPĂTIMIRII

Autocompătimirea este unul dintre cele mai nefericite şi istovitoare defecte dintre cele care ne sunt cunoscute. Este o barieră în calea oricărui progres spiritual şi poate anula orice comunicare eficientă cu semenii noştri din cauză că mereu necesită în mod exagerat atenţie şi compasiune. Este o formă lamentabilă de martiraj, pe care noi nu prea ni-l putem permite.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Falsul confort al autocompătimirii mă izolează doar temporar de realitate, iar apoi cere, ca şi în cazul unui drog, o doză tot mai mare. Dacă mă las pradă acestei ispite, s-ar putea să recad. Ce pot să fac? Un antidot sigur este să-mi îndrept atenţia, oricât de slab la început, către alţii mai puţin norocoşi decât mine, preferabil către alţi alcoolici. În măsura în care dau dovadă că pot să-i înţeleg, voi putea reduce din suferinţa mea exagerată.

14 aprilie

INAMICUL „NUMĂRUL UNU”

Resentimentul este inamicul „numărul unu”. Distruge alcoolicii mai mult decât orice altceva. Din ea apar toate formele de maladie spirituală, căci noi n-am fost bolnavi doar mental şi fizic, am fost bolnavi şi spiritual.
ALCOOLICII ANONIMI

Când mă urmăresc pe mine însumi în timp ce lucrez asupra Pasului Patru, este foarte uşor să fac comentarii răutăcioase la adresa prejudiciilor provo­cate în trecut, deoarece e uşor să mă răzbun pentru răul pe care mi l-au făcut. A continua să întreţin vechea durere, este un resentiment, iar acesta va opri lumina să intre în sufletul meu. Dacă voi continua să întreţin dureri şi uri, mă voi urî şi îmi voi provoca suferinţă mie însumi. După ani de zile în întunericul resentimentelor, am găsit în sfârşit lumina soarelui. Trebuie să mă eliberez de resenti­mente; nu mi le pot permite.

15 aprilie

SCLAVIA RESENTIMENTELOR

... să-ţi cultivi resentimentele este de o gravi­tate fără margini. Căci în acest caz ne ascundem din calea luminii spirituale.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL
    
S-a tot spus: „Supărarea este un lux pe care nu mi-l pot permite”. Sugerează asta cumva faptul că trec cu vederea această emoţie umană? Cred că nu. Înainte să aflu de programul A A, am fost sclavul şabloanelor comportamentale ale alcoolis­mului. Am fost subjugat, fără putinţă de scăpare, de negativism.
Paşii mi-au oferit o alternativă. Pasul Patru a fost începutul sfârşitului sclaviei mele. Procesul de „descotorosire” a început cu un inventar. Nu trebuia să-mi fie frică, deoarece Paşii precedenţi m-au asigurat că nu eram singur. Puterea mea Superioară m-a condus către această uşă şi mi-a dat posibi­litatea de alegere. Astăzi pot să aleg să deschid uşa libertăţii şi să mă scald în lumina Paşilor, căci ei mă curăţă lăuntric.

16 aprilie

SUPĂRAREA: UN „LUX DUBIOS”

Dacă e să mai trăim, trebuia să scăpăm de supărare. Proasta dispoziţie şi pripeala nu erau pentru noi. Ele ar putea fi un lux dubios pentru oamenii normali, dar pentru alcoolici, aceste lucruri sunt otravă.
ALCOOLICII ANONIMI

„Lux dubios”. De câte ori mi-am tot adus aminte de aceste cuvinte. Nu doar supărarea ar fi mai bine s-o lăsăm în grija nonalcoolicilor; mi-am făcut o listă în care am inclus resentimentul justificat, autocompătimirea, concluziile pripite, înfumurarea, trufia deşartă şi falsa smerenie. Rămân surprins de fiecare dată când citesc pasajul propriu-zis. Atât de bine mi s-au întipărit în minte principiile programului, încât continui să cred că toate aceste defecte au fost şi ele trecute în listă. Slavă Lui Dumnezeu că nu mi le pot permite – altfel cu siguranţă m-aş fi lăsat în voia lor.

17 aprilie

FRICA ŞI IUBIREA CA NOŢIUNI CONTRADICTORII

Toate aceste nereuşite generează frică, o boală sufletească în adevăratul sens al cuvântului.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Frica bătea la uşă; a deschis credinţa; nu mai era nimeni acolo”. Nu ştiu cui aparţin aceste vorbe, dar fără îndoială că arată foarte clar că frica este o iluzie. Eu însumi mi-am creat această iluzie.
Am cunoscut sentimentul fricii încă de pe vremea când eram copil şi am crezut în mod eronat că simpla ei prezenţă mă făcea să fiu un laş. Nu ştiam că una dintre definiţiile „curajului” este „voinţa de a face ceea ce trebuie, neţinând seama de frică”. Curajul aşadar, nu presupune neapărat absenţa fricii.
În răstimpurile vieţii mele când nu aveam parte de iubire, în mod sigur aveam parte de frică. Să te temi de Dumnezeu înseamnă să te temi a te bucura. Privind în urmă, îmi dau seama că atunci când aveam cea mai mare frică de Dumnezeu, nu aveam parte de nici o bucurie în viaţa mea. Pe măsură ce am învăţat să nu mă tem de Dumnezeu, am învăţat totodată să trăiesc bucuria.

18 aprilie

SINCER CU MINE ÎNSUMI

Decepţia celorlalţi îşi are aproape întotdea­una rădăcinile în decepţia faţă de noi înşine... Când suntem sinceri cu o altă persoană, demonstrăm că am fost sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, mă minţeam singur în legătură cu realitatea, rescriind-o în felul în care aş fi vrut să fie. A-i înşela pe cei din jur este un defect de caracter – chiar dacă este vorba doar de simplă exagerare a realităţii sau înnobilarea motivelor, astfel ca lumea să aibă o părere bună despre mine. Puterea mea Superioară poate înlătura acest defect de caracter, dar înainte de asta, eu trebuie să mă ajut singur, să devin dornic să primesc acel ajutor fără să mai mint. Trebuie să-mi amintesc în fiecare zi că minţindu-mă singur în legătură cu persoana mea, mă predispun la eşec sau dezamăgire în viaţă şi în ALCOOLICII ANONIMI. O relaţie apropiată, sinceră, cu Puterea Superioară, este singura bază solidă pentru onestitatea faţă de mine şi faţă de ceilalţi.

19 aprilie

FRAŢI ÎNTRU DEFECTE

Noi, alcoolicii recuperaţi, nu suntem atât fraţi întru virtute, pe cât suntem fraţi întru defecte şi în eforturile comune de a scăpa de ele.
 ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Un alcoolic se identifică cu altul într-un mod misterios, spritual – aproape de neînţeles. Dar se întâmplă, totuşi. „Simt” acest lucru. Astăzi simt că pot să-i ajut pe oameni şi că oamenii pot să mă ajute pe mine.
Trăiesc o senzaţie nouă şi înălţătoare atunci când îmi pasă de cineva; atunci când îmi pasă de ceea ce simt oamenii, de ceea ce speră şi pentru ce se roagă; să le aflu tristeţea, bucuria, groaza, supărarea, mâhnirea; să vreau să-mi împărtăşesc acele sentimente astfel încât să-i uşurez cuiva povara. N-am ştiut niciodată cum se face asta – sau cum să încerc. Nici măcar nu mi-a păsat vreodată. Comunitatea A A şi Dumnezeu mă învaţă cum să-mi pese de ceilalţi.

20 aprilie

AUTOEXAMINARE

... ne rugăm Lui Dumnezeu să ne călăuzească gândurile, rugându-L în mod special să le separe de autocompătimire sau motive nesincere şi egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

Atunci când e spusă cu sinceritate, această rugăciune mă îndeamnă să fiu cu adevărat mărinimos şi umil, căci chiar şi atunci când făceam fapte bune, deseori căutam să câştig faima şi încuviinţarea altora. Analizându-mi motivele în tot ceea ce fac, pot să fiu de folos lui Dumnezeu şi semenilor, ajutându-i să facă ceea ce vor. Când Îl fac pe Dumnezeu responsabil de gândurile mele, scap de multe griji inutile şi cred că El mă îndrumă pe tot parcursul zilei. Când îmi alung pornirile de a-mi plânge de milă, de a fi nesincer şi egoist, deîndată ce acestea îmi pătrund în minte, sunt împăcat cu Dumnezeu, cu aproapele meu şi cu mine însumi.

21 aprilie

CULTIVAREA CREDINŢEI

„Nu cred că putem face ceva foarte bine în lumea asta dacă nu exersăm. La fel, nu cred că putem să ne descurcăm prea bine cu programul A A, dacă nu-l exersăm... Trebuie să exersăm... să obţinem spiritul într-ajutorării. Trebuie să încercăm să obţinem şi ceva credinţă, ceea ce nu-i un lucru uşor, mai ales pentru o persoană care a fost tot timpul foarte materialistă, respectând standardele societăţii de astăzi. Dar cred că credinţa poate fi căpătată; încet şi cu răbdare; ea trebuie cultivată. Nu mi-a fost uşor şi presupun că este dificil pentru oricine...”
DR. BOB ŞI VETERANII

Deseori frica este forţa care mă împiedică să dobândesc şi să-mi cultiv puterea credinţei. Frica îmi blochează aprecierea frumosului, a toleranţei, a iertării, a într-ajutorării şi a seninătăţii.

22 aprilie

PĂMÂNT NOU... RĂDĂCINI NOI

Am motive bine întemeiate să afirm că momentele de discernământ pot alcătui o perioadă de seninătate spirituală cât viaţa de lungă. Rădăcinile realităţii, care au luat locul buruienii nevrotice, se vor prinde bine în ciuda vânturilor puternice ale forţelor care vor să ne distrugă sau pe care le-am putea folosi pentru a ne distruge pe noi înşine.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A eram crud – un puiet care tremura cu rădăcinile la vedere. Urma să supravieţuiesc, dar eram abia la început. M-am întins, m-am dezvoltat, m-am răsucit, dar, cu ajutorul celorlalţi, în cele din urmă spiritul meu a început să răsară. Eram liber. Cu fiecare clipă de discernământ, acţionam, mă epuizam, mă retrăgeam în mine, mă rugam, acţionam din nou, pricepeam din nou. Din rădăcinile mele, braţele spiritului au evoluat în vlăstare verzi şi puternice: slujitori care înmuguresc repede şi care se înalţă tot mai sus.
Aici, pe pământ, Dumnezeu continuă necon­diţionat moştenirea iubirii superioare. Viaţa mea din A A „m-a răsădit pe un alt pământ în care rădăcinile mele s-au prins” (ALCOOLICII ANONIMI).

23 aprilie

AA NU ESTE UN REMEDIU UNIVERSAL

Ar fi o dovadă de trufie deşartă dacă aş afirma că A A este un remediu universal, chiar şi pentru alcoolism.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În primii ani ai abstinenţei mele, eram tare mândru de gândul că A A este unica sursă de tratament pentru o viaţă bună şi fericită. Cu siguranţă, era ingredientul de bază al abstinenţei mele şi chiar şi acum, după aproape doisprezece ani în program, mă implic foarte mult în întruniri, activităţi de îndrumare şi în serviciu. În timpul primilor patru ani de recuperare, de vreme ce sănătatea mea emoţională era extrem de şubredă, am crezut de cuviinţă să cer sfatul unui profesionist. Mai sunt şi din aceia care au găsit abstinenţa şi fericirea în cadrul altor organizaţii. A A m-a învăţat că am posibilitatea de a alege: să fac tot posibilul să-mi prelungesc abstinenţa. A A s-ar putea să nu fie remediul universal, dar este centrul vieţii mele în abstinenţă.

24 aprilie

ÎNVĂŢÂND SĂ NE IUBIM PE NOI ÎNŞINE

Alcoolismul a fost o problemă de singurătate, chiar dacă eram înconjuraţi de oameni care ne iubeau... Încercam să găsim securitatea emoţională fie dominând, fie depinzând de alţii... Dar tot încercam în zadar să ne simţim în siguranţă la adăpostul unei forme nesănătoase de dominaţie sau dependenţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când mi-am făcut inventarul personal, am descoperit că aveam legături bolnăvicioase cu majoritatea oamenilor din viaţa mea – cum ar fi, spre exemplu, familia mea şi prietenii. M-am simţit întotdeauna izolat şi singur. Beam ca să-mi mai alin durerea sufletească.
Am fost în stare să-mi clădesc respectul de sine doar prin menţinerea abstinenţei, având un naş cumsecade şi lucrând asupra celor Doisprezece Paşi. La început cei Doisprezece Paşi m-au învăţat cum să devin cel mai bun prieten al meu, iar apoi, când am fost în stare să mă iubesc pe mine însumi, am putut să-i înţeleg şi să-i iubesc pe ceilalţi.

25 aprilie

INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ DIMENSIUNE

În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător!

26 aprilie

NU FERICIREA ESTE ESENŢA

Nu cred că esenţa constă în fericire sau nefericire. Cum facem faţă problemelor cu care ne confruntăm? Cum tragem mai bine învăţăminte din ele şi cum transmitem ceea ce am învăţat şi altora, dacă sunt dispuşi să cunoască?
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În goana mea după fericire, am tot schimbat meserii, m-am căsătorit, am divorţat, am făcut terapii geografice şi am intrat în datorii – sub aspect financiar, emoţional şi spiritual. În AA învăţ să mă maturizez. În loc să le cer oamenilor, locurilor şi lucrurilor să mă facă fericit, Îi pot cere lui Dumnezeu să mă ajute să mă accept pe mine însumi. Când mă copleşeşte vreo problemă, cei Doisprezece Paşi AA mă vor ajuta să suport suferinţa. Cunoştinţele pe care le dobândesc pot fi un dar pentru alţii care suferă de aceeaşi problemă ca şi mine. Vorba lui Bill: „Când ne copleşeşte durerea, trebuie să învăţăm de bunăvoie din ea şi să-i ajutăm pe alţii să înveţe. Când obţinem fericirea, o acceptăm ca pe un dar pentru care Îi mulţumim lui Dumnezeu.” (În viziunea lui Bill).

27 aprilie

DESCOPERIRI FERICITE

Ne dăm seama că ştim doar câte ceva. Dumnezeu va dezvălui mereu câte ceva atât ţie, cât şi nouă. În timpul meditaţiei din fiecare dimineaţă, întreabă-L ce ai putea face în fiecare zi pentru omul care este încă bolnav. Dacă propria ta casă este pusă la punct, răspunsul nu va întârzia să apară. Dar nu încape îndoială că nu poţi transmite ceva ce încă n-ai primit. Vezi dacă relaţia ta cu El este una potrivită, iar tu împreună cu semenii tăi veţi avea parte de întâmplări nemaipomenite. Iată care este pentru noi Marele Adevăr.
ALCOOLICII ANONIMI

Abstinenţa este o călătorie a descoperirilor fericite. Fiecare zi aduce cu sine noi experienţe, cunoaştere, speranţe mai mari, credinţă şi mai profundă, şi mai multă toleranţă. Trebuie să-mi păstrez aceste calităţi, altfel nu voi avea nimic de transmis mai departe. Pentru un alcoolic în recu­perare, bucuriile obişnuite ale vieţii cotidiene, obţi­nute ca rezultat al îndurării divine, reprezintă întâm­plări nemaipomenite.

28 aprilie

DOUĂ „STANDARDE ÎNALTE”

Tot progresul AA poate fi gândit în doar doi termeni: smerenie şi responsabilitate. Întreaga noastră evoluţie spirituală poate fi precis măsurată de gradul nostru de adoptare a acestor standarde înalte.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Recunoaşterea şi respectarea viziunilor, reali­ză­rilor şi privilegiilor altora, precum şi recunoaş­terea propriilor greşeli mă vor conduce pe calea smereniei. Aplicarea principiilor AA în toate acţiunile mele mă îndeamnă să fiu responsabil. Onorarea acestor norme oferă credibilitate Tradiţiei Patru – şi tuturor celorlalte Tradiţii ale comunităţii. ALCOOLICII ANONIMI au dezvoltat o filozofie de viaţă plină de motivaţii pertinente, bogată în principii şi în valori morale extrem de relevante, o viziune asupra vieţii care poate fi extinsă în afara graniţelor populaţiei alcoolice. Pentru a onora aceste norme nu trebuie decât să mă rog şi să ţin la aproapele meu ca la un frate.

29 aprilie

AUTONOMIA GRUPULUI

Unii ar putea crede că am dus la extrem principiile autonomiei de grup. Spre exemplu, în forma originală neprescurtată, Tradiţia Patru susţine că: „Oricare doi sau trei indivizi adunaţi ca să se ajute să scape de dependenţă, pot constitui un grup AA, cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu fie afiliaţi niciunei alte structuri”... Dar această ultra-libertate nu este atât de riscantă precum pare.

AA AJUNGE LA MATURITATE

Pe când eram alcoolic activ, abuzam de fiecare libertate pe care mi-o permitea viaţa. Cum ar putea crede AA că aş respecta „ultra-libertatea” oferită de Tradiţia Patru? Să învăţ să respect acest lucru a devenit o sarcină pe durata întregii vieţi. AA m-a făcut să accept pe deplin nevoia de disciplină şi că, dacă aceasta nu vine din interior, va trebui să plătesc pentru ea. Aceasta se aplică şi în cazul grupurilor. Tradiţia Patru îmi arată o direcţie spirituală, în ciuda înclinaţiilor mele spre alcool.

30 aprilie

UN MARE PARADOX

Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale vinde­cării se transmit cu uşurinţă printre alcoolici, unul către celălalt. Acesta este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu, şi oferirea lui şi altora ca noi este unicul scop care la ora actuală îi stimulează pe toţi membrii AA din lume.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII


Marele paradox al AA-ului este că ştiu că nu pot păstra darul de preţ al abstinenţei decât dacă îl ofer şi eu, la rândul meu, altcuiva. Scopul meu principal este să mă abţin de la alcool. În AA nu am alt ţel, iar importanţa acestuia este pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă mă abat de la acest ţel, voi da greş. Dar AA-ul nu este doar pentru mine; este pentru alcoolicul care încă mai suferă. Detaşamentele alcoolicilor în recuperare se abţin de la alcool stând umăr la umăr cu alţi alcoolici. Calea mea spre vindecare înseamnă să le arăt altora din AA că atunci când îmi deschid sufletul în faţa lor, atât eu cât şi ceilalţi creştem în ochii lui Dumnezeu şi astfel mergem pe Calea Destinului Fericit. 




1 mai

VINDECAREA INIMII ŞI A MINŢII

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine, şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De vreme ce este adevărat că Dumnezeu vine la mine prin intermediul oamenilor, îmi dau seama că, ţinându-i pe oameni la distanţă, Îl ţin pe Dumnezeu la distanţă. Dumnezeu este mai aproape de mine decât cred şi pot să mă bucur de prezenţa Lui iubindu-i pe oameni şi dându-le voie oamenilor să mă iubească. Dar nu pot nici să iubesc, nici să fiu iubit, dacă las secretele mele să-mi stea în cale. Refuz să privesc acea parte a persoalităţii mele care mă conduce. Trebuie să fiu dispus să mă uit la partea întunecată pentru a-mi putea vindeca inima şi mintea, căci aceasta este calea spre libertate. Trebuie să pătrund în întuneric ca să găsesc lumina şi să pătrund în frică pentru a găsi pacea. Dezvăluindu-mi secretele – şi scăpând astfel de vină – pot cu adevărat să-mi schimb modul de gândire; gândind altfel, pot să mă schimb. Gândurile mele îmi făuresc viitorul. Cum voi fi mâine depinde de cum gândesc astăzi.

2 mai

ARUNCÂND LUMINĂ ASUPRA TRECUTULUI ÎNTUNECAT

Rămâi credincios ideei conform căreia, în mâinile lui Dumnezeu, trecutul întunecat este cea mai mare avere pe care o deţii – soluţia vieţii şi a fericirii celorlalţi. Cu ajutorul ei poţi scăpa de ameninţarea morţii şi, respectiv, a nefericirii lor.
ALCOOLICII ANONIMI

Trecutul meu nu mai este o autobiografie; este o carte de referinţă care trebuie scoasă de pe raft, deschisă şi citită altora. Astăzi, când sunt prezent la datorie, prin faţa ochilor mi se înfăţişează cea mai frumoasă imagine. Căci, deşi această zi e întunecată – aşa cum ar trebui să fie unele zile – mai târziu stelele vor străluci şi mai tare. Mărturia mea că ele strălucesc va veni în viitorul apropiat. În acea zi, tot trecutul meu va fi o parte din mine, deoarece aceasta reprezintă soluţia, nu problema.

3 mai

CURĂŢAREA CASEI

Nu ştiu cum se face, dar să fii pus faţă în faţă cu Dumnezeu nu pare atât de stânjenitor ca şi atunci când discuţi între patru ochi cu o persoană. Până nu ne vom aşeza odată şi vom începe să vorbim cu voce tare despre ce am ascuns tot acest timp, dorinţa noastră de a ne curăţa casa va continua să rămână doar o chestiune teoretică.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pentru mine nu era ceva ieşit din comun să vorbesc cu Dumnezeu şi cu mine însumi despre defectele mele de caracter. Dar a fost mult mai greu să stau jos, faţă în faţă şi să discut aceste aspecte personale cu o altă persoană. Cu toate acestea, în această experienţă am trăit o eliberare similară celei pe care am trăit-o atunci când am recunoscut pentru prima dată că sunt alcoolic. Am început să apreciez importanţa spirituală a programului şi faptul că acest Pas nu era decât o introducere la ceea ce urma să vină în ceilalţi şapte Paşi.

4 mai

„ABSOLUT SINCER”

Trebuie să fim absolut sinceri cu oricine dacă avem de gând să ducem o viaţă lungă şi fericită pe acest pământ.
ALCOOLICII ANONIMI

Sinceritatea, ca şi celelalte virtuţi, trebuie împărţită cu semenii. Totul a început după ce mi-am împărtăşit „... toată povestea vieţii mele cu altcineva...” pentru a-mi găsi locul în comunitate. Mai târziu, mi-am deschis sufletul în faţa noului-venit pentru a-l ajuta să-şi găsească loc printre noi. Această împărtăşire mă ajută să aflu sinceritatea în toate preocupările mele şi să îmi dau seama că planul lui Dumnezeu pentru mine se poate realiza prin deschidere sinceră şi voinţă.

5 mai

PĂDUREA ŞI COPACII

... ceea ce primim noi înşine poate fi deformat de propriile noastre raţionalizări şi iluzii. Beneficiile discuţiei cu o altă persoană constau în aceea că putem să-i cerem direct părerea în ce priveşte situaţia noastră.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nici nu mai ştiu de câte ori am fost supărat şi frustrat şi mi-am spus: „Nu pot să văd pădurea din cauza copacilor!” În cele din urmă, mi-am dat seama că, în momentele în care mă apăsa o durere atât de mare, aveam nevoie de cineva care să mă poată ajuta să separ pădurea de copaci; cineva care să-mi poată arăta o cale mai bună de urmat; cineva care să mă ajute să sting incendiile; şi să mă ajute să evit stâncile şi prăpăstiile. Când sunt în pădure, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea curajul să apelez la un membru AA.

6 mai

„NU ASCUNDE NIMIC”

Testele reale ale situaţiei constau în dorinţa ta de a mărturisi şi încrederea totală în cel cu care împarţi prima auto-evaluare sinceră... Cu condiţia să nu ascunzi nimic, senzaţia ta de eliberare va spori de la o clipă la alta. Emoţiile stăpânite o viaţă întreagă vor ieşi din vizuina lor şi vor dispărea în mod miraculos, îndată ce vor ieşi la iveală. Odată cu diminuarea durerii, se va instala o seninătate reconfortantă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe când am început să asist la întrunirile AA, o vizuină strâmtă, ce adăpostea sentimente ascunse, a început să se deschidă şi apoi auto-cunoaşterea a devenit o sursă de învăţăminte pentru mine. Această nouă înţelegere a propriei personalităţi m-a determinat să-mi schimb modul în care reacţionam la tot felul de situaţii ale vieţii. Mi-am dat seama că aveam dreptul la alegere în viaţa mea, iar dictatura interioară a deprinderilor a început treptat să scadă în intensitate. Cred că dacă Îl caut pe Dumnezeu, pot să găsesc un mod de viaţă mai bun şi Îl rog zilnic să mă ajute să duc o viaţă abstinentă.

7 mai

CONSIDERAŢIE PENTRU CEILALŢI

Astfel de părţi ale poveştii noastre le povestim cuiva care va înţelege, dar care nu va fi totuşi afectat. Regula este să fim duri cu noi înşine, dar mereu plini de consideraţie faţă de ceilalţi.
ALCOOLICII ANONIMI

Din acest pasaj desprind următoarea lecţie: respectul pentru ceilalţi. Trebuie să fac tot posibilul ca să mă eliberez dacă vreau să găsesc pacea aceea sufletească pe care am căutat-o atâta timp. Cu toate acestea, nimic nu trebuie făcut pe seama altora. Egoismul nu-şi are loc în modul de viaţă promovat de AA.Când mă voi apuca de Pasul Cinci, ar fi mai indicat să-mi aleg o persoană cu care am scopuri comune, deoarece dacă acea persoană nu mă înţelege, progresul meu spiritual ar putea întârzia să apară, iar eu aş putea fi în pericol de a recădea. Aşa că fac apel la îndrumarea divină înainte să-mi aleg bărbatul ori femeia în care să am încredere.

8 mai

UN LOC DE ODIHNĂ

Toţi Paşii AA ne îndeamnă să acţionăm contrar poftelor noastre fireşti... încearcă să ne reducă vanitatea. Când vine vorba de reducerea vanităţii, puţini Paşi sunt mai greu de parcurs decât Pasul Cinci. Dar nu o să găsiţi nici un Pas mai necesar pentru abstinenţa de durată şi pacea sufletească, decât acesta.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ce mi-am trecut pe hârtie toate defectele mele de caracter, n-am fost dispus să vorbesc despre ele şi am decis că a sosit timpul să împart această sarcină cu altcineva. Trebuia să mărturisesc defectele acelea şi altcuiva. Citisem – şi mi se spusese – că nu-mi pot menţine abstinenţa decât dacă făceam asta. Pasul Cinci mi-a dat senzaţia că am nimerit la locul potrivit, iar atunci când îl practicam în viaţa mea de zi cu zi, mă făcea să fiu smerit şi senin. Era important să-mi mărturisesc defectele mele de caracter în ordinea în care au fost prezentate în Pasul Cinci: „lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei persoane”. Odată ce I-am mărturisit lui Dumnezeu mai întâi, am putut să-mi mărturisesc mai uşor mie şi altei persoane. Aşa cum se descrie şi în parcurgerea Pasului, o senzaţie de contopire cu Dumnezeu şi cu aproapele meu m-a adus la un loc de odihnă unde am putut să mă pregătesc pentru ceilalţi Paşi, în vederea unei abstinenţe împlinite şi pline de sens.

9 mai

DEPĂŞIND FRICA

Dacă vom continua să fim legaţi de ceva de care nu putem scăpa, Îi vom cere lui Dumnezeu să ne ajute să ne dorim acest lucru.
ALCOOLICII ANONIMI

După ce am parcurs Pasul Cinci, am devenit conştient că toate defectele mele de caracter îşi aveau rădăcinile în dorinţa mea de a mă simţi iubit şi în siguranţă. De-aş fi folosit doar propria voinţă pentru a lucra asupra lor, aş fi încercat în mod obsedant să rezolv problema. În Pasul Şase am intensificat acţiunea întreprinsă în decursul primilor Trei Paşi – am meditat asupra Pasului rostindu-l iar şi iar, am participat la întruniri, am urmat sugestiile naşului meu, m-am autoanalizat. În primii trei ani de abstinenţă, îmi era teamă să intru de unul singur într-un lift. Într-o bună zi am hotărât că trebuie să depăşesc această teamă. I-am cerut ajutor lui Dumnezeu, am intrat în lift şi în colţ am zărit o doamnă care plângea. Mi-a spus că de când îi murise soţul, îi era groaznic de frică de lifturi. Am uitat de propria frică şi m-am dus s-o consolez. Această experienţă spirituală m-a ajutat să înţeleg modul în care bunăvoinţa era unealta necesară parcurgerii celorlalţi Paşi ai vindecării. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.

10 mai

ÎN SFÂRŞIT LIBER

Un alt câştig însemnat, pe care îl putem obţine în urma mărturisirii defectelor noastre unei alte persoane, este atitudinea umilă – un termen care deseori nu este înţeles cum trebuie... semnifică recunoaşterea făţişă a ceea ce suntem şi cine suntem, urmată de o încercare sinceră de a deveni ceea ce am putea fi.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În adâncul sufletului meu ştiam că dacă urma să fiu vreodată fericit, vesel şi liber, trebuia să-mi împărtăşesc trecutul cu o altă persoană. Bucuria şi eliberarea pe care le-am trăit, după ce am făcut acest lucru, nu pot fi redate în cuvinte. Aproape imediat ce am parcurs Pasul Cinci m-am simţit eliberat de sclavia propriilor capricii şi a alcoolului. Această libertate continuă şi după 36 de ani, în fiecare zi. Am descoperit că Dumnezeu poate face pentru mine ceea ce eu nu am putut face pentru mine însumi.

11 mai

MĂ SIMT IARĂŞI OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT

Nu ne-am simţit în largul nostru decât după ce am vorbit sincer despre conflictele noastre şi i-am ascultat pe alţii făcând acelaşi lucru.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După patru ani de zile în AA, am fost în stare să descopăr eliberarea de povara emoţiilor ascunse care mi-au provocat atât de multă suferinţă. Cu ajutorul AA-ului şi al consilierilor psihologici, am mai scăpat de durere şi am simţit pacea şi faptul că sunt, fără îndoială, omul potrivit la locul potrivit. De asemenea, am simţit bucuria şi dragostea lui Dumnezeu, cum nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Sunt uluit de forţa Pasului Cinci.

12 mai

TRECUTUL A LUAT SFÂRŞIT

Experienţa dobândită în AA ne-a învăţat că nu putem trăi singuri cu problemele noastre apăsătoare şi cu defectele de caracter ce le provoacă sau le agravează. Dacă... Pasul Patru... a scos cu uşurinţă la iveală experienţele acelea pe care am fi preferat să nu ni le amintim... apoi nevoia de a nu mai trăi în singurătate, bântuiţi de stafiile acelea chinuitoare ale trecutului, devine mai urgentă ca niciodată. Trebuie să găsim pe cineva cu care să vorbim despre ele.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Tot ce a fost făcut a luat sfârşit. Nu mai poate fi schimbat. Dar se poate schimba atitudinea mea vizavi de aceasta, cu ajutorul discuţiilor cu cei care au mai trecut prin aşa ceva şi a naşilor. Pot să-mi doresc ca trecutul să nu se fi întâmplat niciodată, dar dacă voi reacţiona altfel faţă de ceea ce am făcut, atitudinea mea se va schimba. Nu va trebui să-mi doresc să scap de sechelele trecutului. Pot să-mi schimb sentimentele şi atitudinile, dar asta numai prin faptele mele, şi cu ajutorul confraţilor mei alcoolici.

13 mai

CALEA MAI UŞOARĂ ŞI MAI PLĂCUTĂ

Dacă sărim peste etapa aceasta de impor­tanţă vitală, s-ar putea să nu ne mai recuperăm din alcoolism.
ALCOOLICII ANONIMI

Bineînţeles că nu am fost prea încântat mă confrunt cu persoana care eram eu înainte, mai ales când suferinţele perioadei alcoolismului mă bân­tuiau precum un nor negru. Dar în scurt timp am auzit la întruniri despre colegul care pur şi simplu nu vroia să parcurgă Pasul Cinci, dar continua să vină la întruniri, tremurând de ororea de a-şi retrăi trecutul. Calea cea mai uşoară şi mai plăcută este să parcurgem aceşti Paşi către eliberarea din ghea­rele bolii fatale şi să avem încredere în comunitate şi în Puterea noastră Superioară.

14 mai

MĂ SIMT BINE ÎN PIELEA MEA

La răstimpuri, noii-veniţi au încercat să nu dezvăluie anumite detalii legate de vieţile lor... au recurs la metode mai uşoare... Dar nu şi-au însuşit adevărata atitudine smerită...
ALCOOLICII ANONIMI

Atitudinea smerită se poate lesne confunda cu umilinţa, dar aceasta semnifică de fapt, capacitatea de a mă privi pe mine – şi de a accepta cu sinceritate ceea ce văd. Nu mai trebuie să fiu „cel mai deştept”, „cel mai tâmpit”, sau vreo altă trăsătură la superlativ. La urma urmei, mă simt bine în pielea mea. Pentru mine e mai uşor să mă accept pe mine însumi dacă îmi împărtăşesc întreaga viaţă. Dacă nu pot face acest lucru în cadrul întrunirilor, atunci ar fi mai bine să-mi fac rost de un naş – cineva căruia să-i pot împărtăşi „anumite detalii” care m-ar putea arunca iarăşi în braţele beţiei sau chiar a morţii. Trebuie să parcurg toţi Paşii. Am nevoie de Pasul Cinci pentru a învăţa ce înseamnă adevărata atitudine umilă. Metodele mai uşoare nu sunt eficiente.

15 mai

CUNOAŞTE-L PE DUMNEZEU ŞI VEI AFLA PACEA

Este evident că o viaţă măcinată de resen­ti­mente profunde nu poate duce decât la superfi­cialitate şi nefericire... Dar în cazul alcoolicului, a cărui speranţă este menţinerea şi evoluţia unei experienţe spirituale, problema resentimentelor este de o gravitate infinită.
ALCOOLICII ANONIMI

Cunoaşte-L pe Dumnezeu;Află pacea. Fără Dumnezeu, pacea nu este posibilă.

16 mai

IERTĂM...

De multe ori, atunci când lucram împreună cu naşii sau consilierii noştri spirituali la acest Pas, ne-am simţit pentru prima dată cu adevărat capabili să-i iertăm pe alţii, oricât de convinşi am fi că ne-au nedreptăţit. Inventarul nostru moral ne-a convins că este preferabilă iertarea absolută dar numai atunci când abordam în mod decisiv Pasul Cinci ştiam în sinea noastră că vom fi în stare să primim şi să oferim iertarea.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ce sentiment înălţător mai este şi iertarea! Ce revelaţie vizavi de natura mea emoţională, psiho­logică şi spirituală! Tot ce trebuie este dorinţa de a ierta; Dumnezeu va face restul.

17 mai

... ŞI IAR IERTĂM

În toate împrejurările dificile prin care am trecut de atâtea ori, a trebuit să-i iert pe alţii – dar şi pe mine însumi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Iertarea proprie şi iertarea altora nu sunt decât două curente ale aceluiaşi râu, ambele fiind zădăr­nicite sau anulate complet de barajul resentimen­telor. Odată ridicat barajul, ambele curente îşi pot urma cursul firesc. Paşii AA îmi permit să înţeleg cum s-a clădit resentimentul, care în cele din urmă mi-a blocat acest curs din viaţa mea. Paşii îmi oferă o metodă prin care resentimentele mele ar putea fi ridicate, cu ajutorul îndurării lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu. Ca rezultat al acestei soluţii pot să găsesc îndurarea necesară care îmi permite să mă iert şi să-i iert şi eu pe alţii.

18 mai

LIBERTATEA DE A FI EU ÎNSUMI

Dacă suntem serioşi şi meticuloşi în eforturile noastre, vom fi uimiţi de rezultate, înainte chiar de a ajunge la jumătatea drumului. Vom cunoaşte o nouă libertate şi o nouă fericire.
ALCOOLICII ANONIMI

Prima mea libertate adevărată este libertatea de a nu bea astăzi. Dacă îmi doresc cu adevărat, voi parcurge cei Doisprezece Paşi, iar fericirea acestei libertăţi va veni prin intermediul Paşilor – uneori repede, alteori mai lent. Vor urma şi alte libertăţi, iar inventarierea lor este o nouă fericire. Astăzi am avut parte de o nouă libertate, libertatea de a fi eu însumi. Sunt liber să fiu cel mai bun „eu” din câţi am fost până acum.

19 mai

SĂ OFERI FĂRĂ SĂ AŞTEPŢI CEVA ÎN SCHIMB

Iar el ştie prea bine că viaţa lui a devenit mai bogată, ca o recompensă suplimentară a faptului că a dăruit cuiva, fără să aştepte ceva în schimb.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când tocmai intrasem în program, mi-a fost greu să înţeleg ideea de a oferi fără să aştept ceva în schimb. Deveneam suspicios atunci când ceilalţi voiau să mă ajute. Mă gândeam: „Oare ce vor în schimb?” Dar în scurt timp am aflat ce înseamnă bucuria de a ajuta un alt alcoolic şi am înţeles de ce mi-au sărit în ajutor de la bun început. Atitudinea mea s-a schimbat, iar eu am fost dispus să-i ajut pe alţii. Uneori deveneam nerăbdător, ca atunci când voiam ca şi ei să guste din bucuria abstinenţei, să-şi dea seama că viaţa poate fi minunată. Când viaţa mi-e plină de iubirea lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg, şi eu ofer la rândul meu acea dragoste colegului meu alcoolic şi simt o bogăţie nemaipo­menită, pe care mi-e greu s-o explic.

20 mai

FIECARE ZI LA RÂNDUL EI

Mai presus de orice, ia fiecare zi la rândul ei
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce mă tot amăgesc că trebuie să mă abţin de la alcool doar pentru o singură zi, din moment ce ştiu prea bine că nu trebuie să mai beau deloc, câte zile oi avea? Nu mă amăgesc deloc, deoarece în fiecare zi la rândul ei, este probabil unica metodă prin care pot să-mi ating obiectivul pe termen lung, de a rămâne abstinent.    
Dacă mă hotărăsc să nu mai beau deloc, cât mai trăiesc, îmi fixez un obiectiv prea măreţ. Cum aş putea fi sigur că nu voi mai bea, când eu n-am nici cea mai mică idee ce-mi rezervă viitorul?În fiecare zi la rândul ei, sunt încrezător că pentru o zi, nu mă voi atinge de alcool. Aşa că pornesc la drum cu încredere. La sfârşitul zilei, primesc răsplata acestei realizări. Răsplata mă stimulează şi mă face să-mi doresc mai mult!

21 mai

LISTA ÎNTÂMPLĂRILOR FERICITE

Unul dintre exerciţiile pe care le efectuez este să încerc să-mi fac inventarul complet al întâmplărilor fericite de care am avut parte.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pentru ce trebuia să fiu recunoscător? M-am încuiat singur în cameră şi am început să înşir toate întâmplările fericite de care n-am fost în nici un fel responsabil, începând cu faptul că m-am născut sănătos la minte şi la trup. De atunci şi până în clipa de faţă, au trecut şaptezeci şi patru de ani. Lista s-a întins pe două pagini şi mi-a luat două ore s-o termin; am inclus sănătatea, familia, banii, AA-ul – totul. În rugăciunile mele de zi cu zi, Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să-mi aduc aminte de lista mea şi să fiu recunoscător pentru ea pe tot parcursul zilei. Când îmi aduc aminte de lista mea cu recunoştinţe, îmi este foarte greu să ajung la concluzia că Dumnezeu mă nedreptăţeşte.

22 mai

PRIMUL PAS

NOI... (Primul cuvânt din Pasul Unu)
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când obişnuiam să beau, nu puteam să mă gândesc decât la „mine, mine, mine” sau „eu, eu, eu”. O asemenea obsesie chinuitoare, aşa o meteahnă sufletească, aşa un egoism spiritual m-au făcut să depind de sticlă timp de mai bine de jumătate din viaţa mea.Drumul pentru a-L găsi pe Dumnezeu şi a-I face voia în fiecare zi a început cu primul cuvânt al Primului Pas... „Noi”. În acest plural se afla puterea, forţa, siguranţa, şi în cazul unui alcoolic ca mine, viaţa. Dacă aş fi încercat să mă vindec de unul singur, probabil că aş fi murit. Alături de Dumnezeu şi de alţi alcoolici, am un scop divin în viaţă... am devenit un canal pentru transmiterea tămăduitoarei iubiri a lui Dumnezeu.

23 mai

SĂNĂTATEA SPIRITUALĂ

Odată ce ne-am vindecat de boala spirituală, începem să ne recuperăm atât mental, cât şi fizic.
ALCOOLICII ANONIMI

Îmi este foarte greu să mă împac cu boala mea spirituală, din cauza marii mele mândrii, mascată de reuşitele mele materiale şi de puterea mea intelectuală. Inteligenţa nu este incompatibilă cu atitudinea smerită, cu condiţia să plasez smerenia pe primul loc. Căutarea prestigiului şi a bunăstării, este scopul suprem pentru mulţi oameni ai lumii moderne. A fi în pas cu moda şi a părea mai bun decât eşti în realitate reprezintă o boală spirituală. Recunoaşterea şi mărturisirea slăbiciunilor este în­cepu­tul unei sănătăţi spirituale statornice. Să fii în stare să-L rogi în fiecare zi pe Dumnezeu să-ţi lumineze calea, să-I accepţi voia şi să ai puterea de a o îndeplini, este o dovadă a sănătăţii spirituale. Sănătatea mea spirituală este excelentă când îmi dau seama că, cu cât devin mai bun, cu atât mai mult descopăr câtă nevoie am de ajutorul celor din jurul meu.

24 mai

„FERICIT, VESEL ŞI LIBER”

Suntem siguri că Dumnezeu vrea să fim fericiţi, veseli şi liberi. Nu putem să subscriem la părerea conform căreia viaţa aceasta este o vale a plângerii, deşi mulţi dintre noi am trăit momente de acest gen. Dar este evident că noi înşine suntem responsabili de necazurile noastre. Nu Dumnezeu. Evitaţi deci, să polemizaţi asupra producerii ne­ca­zu­rilor, dar dacă apar probleme, întâmpinaţi-le senin şi folosiţi-le în avantajul vostru, ca pe oportunităţi de a demonstra atotputernicia Lui.
ALCOOLICII ANONIMI

Ani de zile am crezut într-un Dumnezeu răzbunător şi Îl învinuiam pentru nefericirea mea. Am învăţat că trebuie să depun „armele” personale pentru a putea apuca „uneltele” programului AA. Nu mă chinui cu programul, deoarece este un dar, iar eu nu m-am chinuit niciodată atunci când primeam daruri. Dacă uneori continui să mă chinui, este din cauza că încă sunt tributar vechilor mele idei şi „...rezultatele sunt nule”.

25 mai

RECUNOŞTINŢĂ PROGRESIVĂ

Recunoştinţa ar trebui să fie orientată înainte, şi nu înapoi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Sunt foarte recunoscător că Puterea mea Superioară mi-a acordat o a doua şansă de a duce un trai decent. Prin intermediul Alcoolicilor Ano­nimi, mi-am recăpătat echilibrul mintal. Promisiunile din viaţa mea se îndeplinesc. Sunt recunoscător că am scăpat de sclavia alcoolului. Sunt recunoscător pentru pacea sufletească şi pentru oportunitatea de a evolua, dar recunoştinţa mea ar trebui să fie orientată înainte, şi nu în urmă. Astăzi trebuie să-mi pun în aplicare sentimentul recunoştinţei. Co-fondatorul nostru spunea că cel mai bun mod de a ne demonstra recunoştinţa este să transmitem şi altora mesajul. Fără fapte concrete, recunoştinţa mea nu este decât un sentiment plăcut. Trebuie s-o transpun în fapte, lucrând Pasul Doisprezece, trans­miţând mesajul mai departe şi aplicând principiile în toate domeniile vieţii mele. Astăzi sunt recunoscător pentru şansa de a transmite mesajul mai departe!

26 mai

TRANSFORMÂND NEGATIVUL ÎN POZITIV

Evoluţia noastră spirituală şi emoţională din AA nu depinde într-o măsură chiar atât de mare de reuşită, ci mai mult de eşecuri şi dezavantaje. Dacă vei ţine cont de acest lucru, cred că recăderea ta te va propulsa înainte, în loc să te tragă înapoi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Ţinându-ne la curent cu durerea şi obstacolele pe care le-au avut de înfruntat şi depăşit fondatorii noştri pe parcursul înfiinţării AA, Bill W. ne-a transmis un mesaj destul de clar: o recădere poate constitui o experienţă pozitivă în drumul nostru către abstinenţă şi recuperarea de-o viaţă. O recădere confirmă cele auzite în repetate rânduri la întruniri – „Nu bea primul pahar!” Aceasta consolidează încrederea în natura progresivă a bolii şi ne aduce în casele noastre necesitatea şi frumuseţea atitudinii smerite din programul nostru spiritual. Atunci când sunt mânat de orgoliu, adevărurile simple se prezintă în forme complicate.

27 mai

FĂRĂ LAMENTĂRI

Zi de zi încercăm să ne apropiem cât mai mult de perfecţiunea lui Dumnezeu. Aşa că nu trebuie să ne consumăm cu lamentările...
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am descoperit prima dată că nu există niciun îndemn negativ în cei Doisprezece Paşi AA, am fost derutat, deoarece aceasta deschidea un orizont foarte larg. Doar atunci am putut să-mi dau seama ce înseamnă AA pentru mine:AA nu este un program care-ţi spune ce să nu faci, ci ce să faci.AA nu este o lege marţială; este libertate.AA nu înseamnă să-mi plâng defectele, ci să-mi dau toată silinţa ca să le corectez.AA nu înseamnă căire, ci izbăvire.AA nu înseamnă să fiu blestemat pentru păcatele mele, cele din trecut şi cele din prezent.AA presupune să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru progresul pe care îl realizez astăzi.

28 mai
DREPTURI EGALE

La un moment dat, majoritatea grupurilor AA se strâng pentru a stabili nişte reguli... După un timp oarecare, frica şi intoleranţa scad. [iar noi ne dăm seama că] Nu vrem să-l lipsim pe cineva de şansa de a se recupera din alcoolism. Vrem să includem cât mai mulţi, nu să-i excludem.

„TRADIŢIA AA: CUM S-A DEZVOLTAT”

AA-ul mi-a oferit o libertate totală şi m-a acceptat în comunitate aşa cum sunt. Statutul de membru nu depinde de îndeplinirea anumitor condiţii, succes financiar sau educaţie, iar pentru asta sunt foarte recunoscător. Deseori mă întreb dacă aplic aceeaşi egalitate şi în cazul celorlalţi, sau dacă nu le ofer libertatea de a fi diferiţi. Astăzi încerc să-mi înlocuiesc frica şi intoleranţa cu credinţă, răbdare, dragoste şi acceptare. Pot să aduc aceste virtuţi în grupul AA din care fac parte, în casa mea şi la serviciu. Îmi dau silinţa să nu uit atitudinea pozitivă oriunde m-aş duce. Nu am nici dreptul, nici obligaţia de a-i judeca pe alţii. Depinde de atitudinea mea, dacă îi consider pe noii-veniţi în AA, pe membrii familiei mele şi pe prieteni, drept duşmani sau drept învăţători. Când mă gândesc la cum judecam în trecut, îmi este clar în ce măsură înfumurarea mea mi-a provocat daune spirituale.

29 mai

TOLERANŢA ADEVĂRATĂ

Singura cerinţă pentru a deveni membru AA este dorinţa de a înceta băutul.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Prima dată am auzit de forma prescurtată a Tradiţiei Trei în Preambul. Când am intrat în AA, nu puteam să mă accept pe mine însumi, alcoolismul sau vreo Putere Superioară. Să fi fost vreo condiţie de ordin fizic, mental, moral sau religios, astăzi aş fi fost mort. În înregistrarea sa cu privire la Tradiţii, Bill spunea că Tradiţia Trei este un privilegiu pentru libertatea individului. Dar cel mai impresionant lucru pentru mine era sentimentul de acceptare din partea celor care practicau Tradiţia Trei, tolerându-mă şi acceptându-mă. Simt că acceptarea înseamnă dragoste, iar dragostea este ceea ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

30 mai

SCOPUL NOSTRU PRIMORDIAL

Cu cât mai fidel rămâne AA scopului său primordial, cu atât mai mare va fi influenţa sa benefică pretutindeni.
AA AJUNGE LA MATURITATE

Cu mulţumire în suflet mă gândesc la primele zile ale existenţei comunităţii noastre şi la „înaintaşii” aceia înţelepţi şi iubitori care au susţinut că nu trebuie să ne abatem de la scopul nostru primordial, acela de a transmite mesajul nostru alcoolicului care mai suferă. Doresc să-mi exprim respectul faţă de cei care lucrează în domeniul alcoolismului, fiind mereu conştient de faptul că AA nu susţine alte cauze decât pe cea proprie. Trebuie să ţin minte că AA nu deţine nici un monopol asupra înfăptuirii minunilor, şi rămân mereu recu­noscător Dumnezeului iubitor care a făcut posibilă existenţa AA-ului.

31 mai

GATA DE A-I SUSŢINE PE ALŢII

... Societatea noastră a ajuns la concluzia că nu are decât o singură misiune la nivel înalt – de a transmite mesajul AA celor care nu ştiu că există o cale de scăpare.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII



„Lumina” libertăţii străluceşte puternic asupra confraţilor mei alcoolici, de vreme ce fiecare dintre noi îl provoacă pe celălalt să evolueze. „Paşii” spre auto-îmbunătăţire se fac lent, dar fiecare Pas îşi aduce aportul la construirea „scării” pentru evadarea din abisul disperării către o speranţă nouă. Sinceritatea devine „unealta” de desfacere a „lanţurilor” de care sunt legat. Un naş, care este un ascultător atent, poate să mă ajute să aud cu adevărat mesajul care mă îndrumă spre libertate.Îi cer lui Dumnezeu curajul să trăiesc astfel încât comunitatea noastră să poată fi o mărturie a bunăvoinţei Lui. Această misiune îmi permite să-mi împart darul recuperării prin întrajutorarea celorlalţi. 





1 iunie

O ALTĂ PERSPECTIVĂ ASUPRA VIEŢII

Atitudinea faţă de viaţă şi unghiul din care o privim se vor schimba radical.
ALCOOLICII ANONIMI

Pe vremea când beam, aveam un comporta­ment total egoist şi axat pe propria mea bunăstare; plăcerea şi confortul personal erau pe primul loc. Acum că nu mai beau, egoismul a început să dispară. Întreaga mea atitudine vizavi de viaţă şi de semeni este în schimbare. În ce mă priveşte, primul „A” din denumirea asociaţiei noastre vine de la atitudine. Atitudinea mea este schimbată de către cel de-al doilea „A” din denumire, care vine de la activitate. Parcurgând Paşii, asistând la întruniri şi transmiţând mesajul mai departe, pot să-mi recapăt echilibrul mental. Activitatea este cuvântul magic! Înarmat cu o atitudine pozitivă şi serviabilă, şi cu ajutorul activităţii regulate din AA, pot să fiu abstinent şi să-i ajut pe alţii să fie abstinenţi. Atitudinea mea de acum înseamnă că sunt dispus să merg până în pânzele albe ca să-mi păstrez starea de abstinenţă!

2 iunie

CALEA PROGRESULUI

Iată paşii pe care i-am făcut...
ALCOOLICII ANONIMI

Acestea sunt cuvintele care ne prezintă cei Doisprezece Paşi. În simplitatea lor neîndoielnică, se face abstracţie de orice consideraţie psihologică sau filozofică cu privire la justeţea Paşilor. Ei descriu ceea ce am făcut: m-am apucat să lucrez asupra lor şi ca rezultat am ajuns să trăiesc abstinent. Aceste cuvinte nu presupun că ar trebui să merg pe calea bătătorită de cei care au parcurs-o înainte, ci mai degrabă faptul că există o cale prin care aş putea să mă las de băut şi că ar trebui să caut această cale anume. Este o cale nouă, una care duce către lumina infinită din vârful muntelui. Paşii mă îndrumă în ceea ce priveşte atât locurile sigure, cât şi primejdiile acestui traseu. Îmi asigură uneltele necesare în timpul numeroaselor etape ale acestui drum solitar al sufletului meu. Când vorbesc despre acest drum, îmi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa cu ceilalţi.

3 iunie

PE ARIPILE RUGĂCIUNII

... apoi am aruncat o privire înspre Pasul Şase. Am atras atenţia asupra faptului că bună­voinţa este indispensabilă.
ALCOOLICII ANONIMI

Paşii Patru şi Cinci au fost dificili, dar au meritat. Acum m-am împotmolit la Pasul Şase şi, în disperare, am luat Cartea cea Mare şi am citit acest pasaj. Eram afară şi mă rugam pentru bunăvoinţă în momentul în care mi-am ridicat privirea şi am văzut o pasăre imensă care se înălţa spre cer. Deodată, am văzut cum s-a lăsat în voia curenţilor de aer puter­nici din vârful muntelui. Planând cu repeziciune, apoi năpustindu-se în jos, după care iar se avânta în sus, pasărea făcea lucruri ce păreau imposibile pentru o pasăre de rând. A fost un exemplu edificator de creatură care se lasă “în voia” unei forţe superioare ei. Mi-am dat seama că dacă pasărea „şi-ar fi retras voinţa” şi ar fi încercat să zboare cu mai puţină încredere, bazându-se doar pe propriile forţe, n-ar mai fi zburat atât de liber. Această analiză mi-a dat bunăvoinţa de a rosti rugăciunea de la Pasul Şapte.     Nu este uşor să cunoşti voia lui Dumnezeu în orice împrejurare. Trebuie să cercetez şi să fiu pregătit pentru curenţi, iar pentru asta ajută rugăciunea şi meditaţia! Deoarece sunt o fiinţă slabă, mă rog lui Dumnezeu să-mi permită să-I cunosc voia, dar şi să-mi dea puterea şi curajul de a o îndeplini – astăzi.

4 iunie

SCĂPĂM DE SECHELELE TRECUTULUI

După o lectură atentă a primelor cinci sugestii, ne punem întrebarea dacă nu cumva am omis ceva, căci construim un arc de triumf prin care vom trece, în sfârşit, în calitate de oameni liberi... Suntem gata să-I permitem acum lui Dumnezeu să ne scape de lucrurile care am recunoscut că sunt inacceptabile?
ALCOOLICII ANONIMI

Pasul Şase este ultimul pas „de pregătire”. Deşi m-am folosit deja destul de mult de rugăciune, formal nu i-am cerut nimic Puterii superioare pe parcursul celor Şase Paşi. Mi-am identificat problema, am ajuns să cred că există o soluţie, am hotărât să caut această soluţie şi mi-am făcut „curăţenia generală”. Acum mă întreb: „Sunt dispus să trăiesc în abstinenţă, să mă schimb şi să renunţ la vechile obiceiuri?” Trebuie să determin dacă într-adevăr sunt pregătit pentru schimbare. Revizuiesc ceea ce am făcut şi sunt dispus ca Dumnezeu să mă scape de toate defectele mele de caracter; căci în Pasul următor, Îi voi spune Creatorului că sunt dispus şi Îi voi cere ajutorul. Dacă mi-am pregătit cu minuţiozitate fundaţia şi simt că sunt dispus să mă schimb, voi fi apoi gata să mă apuc de urmă­torul Pas. „Dacă mai suntem tributari unor obişnuin­ţe de care nu ne putem debarasa, trebuie să-I cerem ajutorul lui Dumnezeu”. (ALCOOLICII ANONIMI)

5 iunie

COMPLET PREGĂTIT?

„Acesta este Pasul care îi separă pe bărbaţi de băieţi”... diferenţa dintre „băieţi şi bărbaţi” este diferenţa dintre a lupta pentru un scop auto-determinat şi pentru scopul perfect, care este al lui Dumnezeu... Ni s-a sugerat că ar trebui să devenim absolut dornici să atingem perfecţiunea... În clipa în care spunem: „Nu, niciodată!”, sufletele nostre se închid în calea îndurării divine... Acesta este exact momentul la care abandonăm obiectivele limitate şi ne îndreptăm atenţia către voia lui Dumnezeu.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Sunt oare complet pregătit pentru a-i permite lui Dumnezeu să mă scape de aceste defecte de caracter? Sunt conştient oare de faptul că nu mă pot salva de unul singur? Am ajuns să cred că nu pot. Dacă nu sunt în stare, dacă cele mai bune intenţii ale mele dau greş, dacă dorinţele mele sunt alimentate de egoism şi dacă voinţa şi cunoaşterea mea sunt limitate – atunci sunt gata să-mi las viaţa în mâinile lui Dumnezeu.

6 iunie

NU FACEM DECÂT SĂ ÎNCERCĂM

Poate El acum să le ia pe toate, până la ultimul?
ALCOOLICII ANONIMI

În parcurgerea Pasului Şase, m-a ajutat foarte mult să-mi amintesc că îmi dau silinţa pentru „progresul spiritual”. Unele defecte de caracter ar putea să-mi rămână o viaţă întreagă, dar majoritatea au pălit în intensitate sau chiar au dispărut. Pasul Şase nu-mi cere decât să vreau, măcar astăzi, să-mi identific defectele, să mi le asum, şi să vreau să scap de cele de care pot scăpa. Pe măsură ce evoluez cu ajutorul programului, am ajuns să dispreţuiesc multe dintre defectele mele mai mult decât înainte, şi prin urmare, trebuie să repet Pasul Şase, astfel încât să pot fi fericit cu ceea ce sunt şi să-mi păstrez seninătatea.

7 iunie

SPERANŢĂ PE TERMEN LUNG

De vreme ce majoritatea dintre noi s-au născut cu o abundenţă de dorinţe naturale, nu este ceva ieşit din comun că de multe ori le permitem acestora să-şi depăşească cu mult scopul lor firesc. Când ne conduc orbeşte sau când pretindem inten­ţionat ca ele să ne ofere mai multe satisfacţii sau plăceri decât este posibil sau decât ni s-ar cuveni, acesta este exact momentul în care ne abatem de la nivelul de perfecţiune pe care Dumnezeu vrea să-l atingem aici, pe Pământ. Aceasta este măsura defectelor noastre de caracter sau, dacă doriţi, a păcatelor noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Iată unde se naşte speranţa pe termen lung şi se obţine o pespectivă, atât asupra naturii bolii mele, cât şi asupra drumului recuperării mele. Frumuseţea AA constă în conştientizarea faptului că viaţa mea se va ameliora cu ajutorul lui Dumnezeu. Drumul în AA devine mai bogat, înţelegerea devine adevăr, visele devin realitate – iar ziua de astăzi se va întinde la nesfârşit. De cum am intrat în lumina AA, inima mi s-a umplut de prezenţa lui Dumnezeu.

8 iunie

ACCEPT SCHIMBAREA

Căutarea de sine reprezintă mijlocul prin care permitem unei viziuni noi, acţiunii şi îndurării divine să vegheze asupra laturii noastre întunecate şi negative. Odată cu aceasta, obţinem şi dezvoltarea acelui tip de atitudine smerită care ne dă posibi­litatea să primim ajutorul lui Dumnezeu... aflăm că treptat putem să ne debarasăm de sechelele trecutului pentru a obţine o viaţă nouă, care chiar funcţionează în absolut orice împrejurare.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Mi se oferă o amânare zilnică a pedepsei în ceea ce priveşte boala mea spirituală, cu condiţia să caut să obţin progres, nu perfecţiune. Spre a fi pregătit pentru schimbare, îmi exersez voinţa, fructificând fiecare oportunitate de a mă schimba. Dacă îmi dau seama că există defecte care îmi zădărnicesc utilitatea în AA şi vizavi de ceilalţi, devin pregătit prin intermediul meditaţiei şi a ascultării sfaturilor. „Unii dintre noi am încercat să ne agăţăm de vechile noastre idei, dar rezultatul a fost nul, până nu le-am abandonat complet” (ALCOOLICII ANONIMI). Ca să scap de ele şi să-L primesc pe Dumnezeu, nu trebuie decât să merg pe mâna Lui; nu mai lupt şi nici nu mai încerc să deţin controlul, ci cred pur şi simplu că, ajutat fiind de Dumnezeu, m-am schimbat, iar susţinerea acestui crez mă face pregătit. Mă golesc pe dinăuntru pentru a mă umple de cunoaştere, lumină şi dragoste şi sunt gata să întâmpin fiecare zi cu speranţă.

9 iunie

TRĂIND ÎN PREZENT

La început, încercăm să trăim în prezent doar cu scopul de a nu mai consuma alcool – şi funcţionează. Odată ce ideea a devenit o parte din gândirea noastră, descoperim că a trăi viaţa în segmente a câte 24 de ore este o modalitate eficien­tă şi satisfăcătoare de a face faţă şi altor chestiuni.
VIATA FARA BAUTURA

„Fiecare zi la rândul ei”. Pentru un nou-venit, aceasta şi alte zicale AA ar putea părea ridicole. În momente de stres, vorbele de duh ale comunităţii AA ar putea deveni cuvinte de o importanţă majoră. Fiecare zi ar putea fi ca un trandafir care îşi desface petalele coform planului unei Puteri Superioare mie însumi. Programul meu ar trebui să fie „plantat” într-un loc potrivit, la fel cum ar trebui să fie îngrijit, hrănit şi protejat de vătămători. Cultura mea va necesita răbdare şi acceptarea faptului că unele flori ar putea fi mai arătoase decât celelalte. Fiecare etapă a desfacerii petalelor poate să-mi ofere satisfacţie şi bucurie dacă nu intervin şi eu sau dacă nu permit aşteptărilor mele să-mi întreacă capaci­tatea de acceptare –iar asta îmi va oferi seninătate.

10 iunie

EŞTI NERĂBDĂTOR? ÎNCEARCĂ SĂ LEVITEZI

Reacţionam mult mai violent la frustrări decât oamenii normali.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Nerăbdarea faţă de ceilalţi este unul dintre principalele defecte ale mele. Să aştept în spatele unei maşini care merge cu viteză redusă pe o porţiune cu depăşirea interzisă sau să aştept nota de plată într-un restaurant mă scoate din sărite. Explodez înainte de a-I da lui Dumnezeu şansa să mă calmeze şi asta-i ceea ce înseamnă pentru mine să fii mai iute decât Dumnezeu. Acea experienţă repetată mi-a dat o idee. Mă gândeam că dacă aş putea privi aceste întâmplări de la înălţimea lui Dumnezeu, aş putea să-mi controlez mai bine sentimentele şi comportamentul. Am încercat asta şi atunci când dădeam iarăşi peste o maşină care se deplasa încet, începeam să levitez şi să mă uit de sus la maşina din faţa mea şi la mine însumi. Am zărit în maşină un cuplu în vârstă care discutau cu entuziasm despre nepoţii lor. Eu eram în spatele lor – cu ochii ieşiţi din orbite şi roşu la faţă –deşi oricum n-aveam niciun fel de urgenţă. Eram atât de caraghios încât m-am trezit la realitate şi am încetinit. Să vezi lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu poate fi o experienţă foarte relaxantă.

11 iunie

OBLIGAŢII FAMILIALE

... o viaţă spirituală care nu include... obligaţii familiale n-ar putea atinge nicidecum perfecţiunea.
ALCOOLICII ANONIMI

Se poate să mă descurc de minune cu programul – aplicându-l la întruniri, la serviciu şi în activităţile de sprijin – şi să descopăr că acasă lucrurile au luat-o razna. Mă aştept de la cei dragi mie să înţeleagă, dar nu le este cu putinţă. Mă aştept să-mi observe şi să-mi evalueze progresul, dar n-o fac – decât dacă le arăt. Le neglijez cumva nevoile şi dorinţele în favoarea atenţiei şi grijii faţă de mine? Sunt iritabil şi plictisitor când sunt în preajma lor? Mă corectez rostind nişte scuze abia bolborosite, sau mă înarmez cu răbdare şi toleranţă? Le ţin cumva predici, încercând să-i schimb sau să-i „îndrept”? Am făcut vreodată curat în casă împre­ună cu ei? „Viaţa spirituală nu este doar o teorie. Trebuie s-o trăim” (ALCOOLICII ANONIMI).

12 iunie

STABILIREA UNOR RELAŢII SINCERE

Dar tocmai din cauza relaţiilor noastre strâmbe cu familia, cu prietenii, cu societatea în general, am avut noi de pătimit cel mai mult. În privinţa lor ne-am comportat extrem de prosteşte şi de încăpăţânat. Faptul cel mai important pe care nu vrem să-l recunoaştem, este incapacitatea noastră totală de a stabili relaţii sincere cu o altă fiinţă umană.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Sunt valabile oare aceste cuvinte în cazul meu, încă mai sunt incapabil să-mi stabilesc o relaţie sinceră cu o altă fiinţă umană? Ce handicap teribil ar fi acesta pentru mine, de-ar fi să-l port cu mine şi în perioada abstinenţei! În decursul acestei perioade voi medita şi mă voi ruga să descopăr cum aş putea deveni un prieten şi un partener de nădejde.

13 iunie

CORECTÂNDU-NE GREŞELILE

„Aproape orice soţie sau copil care trăieşte ani de zile alături de un alcoolic riscă să ajungă un nevropat. Într-o anumită măsură, întreaga familie este bolnavă”.
ALCOOLICII ANONIMI

În calitatea mea de alcoolic, pentru mine este important să-mi dau seama că îmi provoc suferinţă nu numai mie însumi, ci tuturor celor din jurul meu. Să mă corectez în faţa membrilor familiei mele şi a familiilor celorlalţi alcoolici, va fi mereu un lucru important. Înţelegerea dezastrului pe care l-am provocat şi încercarea de a repara prejudiciile va constitui o sarcină pe termen lung. Exemplul abstinenţei mele ar putea servi altora drept sursă de speranţă şi încredere în forţele proprii.

14 iunie

CÂND DRUMUL DEVINE ACCIDENTAT

Viaţa este proiectată să strabată drumuri accidentate.
ALCOOLICII ANONIMI

Când am intrat în AA, mi-am dat seama că AA-ul mă ajuta foarte mult să rămân abstinent. Dar ar putea oare să mă ajute la fel de bine şi în ceea ce priveşte problemele existenţiale, nelegate de băutură? Aveam dubii. După o perioadă de absti­nenţă de mai bine de doi ani, am primit răspuns. Mi-am pierdut serviciul, am început să am probleme de sănătate, tatăl meu diabetic şi-a pierdut un picior, iar femeia pe care o iubeam m-a părăsit pentru altul – şi toate astea s-au întâmplat pe parcursul unei perioade de două săptămâni. M-am confruntat cu o realitate crudă, dar cu toate acestea AA-ul mi-a fost aproape şi m-a susţinut, m-a consolat şi mi-a dat putere. Principiile pe care le-am însuşit la începutul abstinenţei mele au devenit o constantă a vieţii mele, nu numai datorită faptului că am scăpat cu bine, dar şi pentru că nu am încetat niciodată să fiu dornic să-i ajut pe noii-veniţi. AA-ul m-a învăţat să nu mă las copleşit de viaţă, ci mai degrabă s-o accept şi s-o înţeleg mai mult pe zi ce trece.

15 iunie

SĂ FACI DIN AA PUTEREA TA SUPERIOARĂ

„... Poţi... să faci până şi din AA Puterea ta Superioară. Aici sunt o mulţime de oameni care şi-au rezolvat problema cu alcoolul... mulţi membri... au trecut pragul exact în starea aceasta... credinţa le-a devenit mai profundă şi mai cuprinzătoare... odată schimbaţi, ei au ajuns să creadă într-o Putere Superioară...”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când beam, nimeni nu era mai presus de mine, cel puţin din punctul meu de vedere. Cu toate acestea, nu puteam să radiez de bucurie atunci când mă priveam în oglindă, aşa că am venit la AA unde alături de ceilalţi, am auzit vorbindu-se despre o Putere Superioară. Nu puteam să accept ideea unei Puteri Superioare, deoarece credeam că Dumnezeu e crud şi neiubitor. În disperare de cauză, am considerat, la început, Puterea Superioară ca fiind o masă, apoi un copac, apoi grupul meu AA. Au trecut anii, viaţa mi s-a ameliorat, iar eu am început să-mi pun întrebări în legătură cu această Putere Superioară. Treptat, cu răbdare, atitudine smerită şi multe întrebări, am ajuns să cred în Dumnezeu. Relaţia mea de acum cu Puterea Superioară îmi dă tăria să duc o viaţă fericită şi abstinentă.

16 iunie

RECEPTIVITATEA

Am descoperit că Dumnezeu se arată celor care Îl caută. Pentru noi, tărâmul spiritului este unul vast, spaţios, atotcuprinzător, niciodată exclusivist sau interzis celor care caută cu toată seriozitatea. Credem că este deschis tuturor.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Receptivitatea faţă de noţiunea unei Puteri Superioare ar putea deschide porţile spiritului. Deseori găsesc spiritul uman încorsetat în diferite dogme şi credinţe. Pot să fiu spiritual în propria împărtăşire. Împărtăşirea personală mă alătură rasei umane şi mă apropie de Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu.

17 iunie

„ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI NOSTRU”

Am descoperit Marele Adevăr în adâncul sufletului nostru. În urma unei ultime analize, doar acolo poate fi El găsit.... căutaţi bine în adâncul sufletelor voastre... Cu astfel de atitudine nu puteţi da greş. Conştientizarea credinţei voastre vă va apărea cu siguranţă.
ALCOOLICII ANONIMI

Am căutat ajutorul AA-ului când eram exact la fundul abisului singurătăţii, depresiei şi disperării. Pe măsură ce mă recuperam şi am început să confrunt cu deşertăciunea şi ruinele vieţii mele, am început să mă deschid către posibilitatea de vinde­care pe care mi-o oferă recuperarea prin programul AA. Asistând la întruniri, rămânând abstinent şi lucrând asupra Paşilor, am devenit din ce în ce mai atent la vocea mea interioară. Aşteptam în fiecare zi, mânat de speranţă şi recunoştinţă, să capăt credinţa aceea neclintită şi iubirea durabilă, care mi-au lipsit o viaţă întreagă. În decursul acestui proces, L-am întâlnit pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu.

18 iunie

FRĂŢIA LIBERTĂŢII

... de li s-ar oferi oamenilor libertate absolută şi de-ar fi obligaţi să nu se supună nimănui, atunci ei s-ar uni de bunăvoie, interesul comun.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când nu mai trăiesc sub dictatura altei persoane sau a alcoolului, trăiesc într-o nouă libertate. Când mă despart de trecut şi de povara în exces pe care am purtat-o atât timp, ajung să cunosc libertatea. Am pătruns într-o viaţă şi într-o comu­nitate a libertăţii. Paşii reprezintă calea „recoman­dată” pentru găsirea unei noi vieţi, în AA nu există porunci sau ordine. Sunt liber să fiu de folos din propria dorinţă, nu ca urmare a unui decret. Acolo ajung să înţeleg că voi beneficia de pe urma evoluţiei altor membri, aşa că absorb ceea ce învăţ şi retransmit grupului. „Bunăstarea comună” îşi găseşte loc pentru dezvoltare în societatea libertăţii individuale.

19 iunie

„REGENERAREA AA”

Iată care este paradoxul regenerării AA: putere izvorâtă din slăbiciune şi înfrângere totală, desprinderea de fantomele trecutului pentru a te bucura de o viaţă nouă.
AA AJUNGE LA MATURITATE

O mie de înfrângeri din partea Regelui Alcool nu m-au încurajat să mă declar învins. Credeam că ţine de o obligaţie morală să-l înving pe „inamicul-prieten”. La prima mea întrunire AA, am fost binecuvântat cu senzaţia că e absolut normal să te declari învins în faţa unei boli care nu avea nicio tangenţă cu structura mea morală. Când am păşit pragul AA-ului, am ştiut din instinct că mă aflu în prezenţa unei mari iubiri. Fără niciun efort din partea mea, am devenit conştient că a mă iubi pe mine însumi era bine şi corect, căci aşa a fost voia lui Dumnezeu. Acolo unde gândurile mă ţineau ostatic, senzaţiile m-au eliberat. Sunt recunoscător.

20 iunie

ELIBERAREA DE TEAMĂ

Problema rezolvării fricii are două aspecte. Va trebui să tindem să ne eliberăm cât mai mult posibil de frică. După care va trebui să găsim atât curajul, cât şi bunăvoinţa de a aborda într-o manieră constructivă orice urmă de frică.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Majoritatea deciziilor mele erau bazate pe frică. Alcoolul făcea ca viaţa să fie mai uşor de suportat, dar a venit o vreme în care alcoolul nu mai constituia o alternativă la frică. Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-am dobândit în AA a fost curajul de a acţiona, lucru posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. După cinci ani de abstinenţă, a trebuit să fac faţă unei cantităţi uriaşe de frică. Dumnezeu i-a scos în calea mea pe oameni ca să mă ajute să trec peste acel impas, şi datorită faptului că lucrez la cei Doisprezece Paşi, încep să devin o persoană integră, aşa cum îmi doresc, iar pentru asta sunt profund recunoscător.

21 iunie

FRICĂ ŞI CREDINŢĂ

Să te eliberezi de frică îţi trebuie o viaţă întreagă, dar nici aşa nu ai să poţi să-ţi duci treaba la bun sfârşit. Când suntem supuşi unui atac vio­lent, grav bolnavi sau în alte condiţii de nesigu­ranţă maximă, cu toţii vom reacţiona la acest sentiment – într-o manieră pozitivă sau negativă, după caz. Doar cei decepţionaţi de propria persoană vor pretinde că au scăpat complet de frică.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Frica mi-a provocat suferinţă atunci când puteam să am parte de mai multă credinţă. Sunt momente când frica mă rupe în bucăţi, chiar în clipa în care am parte de bucurie, fericire şi bună-dispoziţie. Credinţa în Puterea Superioară – şi încrederea în forţele proprii – mă ajută să îndur tragedia şi extazul. Când voi alege să-mi las temerile în grija Puterii Superioare, atunci voi fi liber.

22 iunie

ASTĂZI SUNT LIBER

Aceasta m-a făcut să-mi dau seama că mai erau multe situaţii asupra cărora nu aveam nicio putere personală – că dacă am fost atât de pregătit să recunosc că a fost vorba de alcool, înseamnă că trebuie să fac aceleaşi mărturisiri şi în multe alte privinţe. Va trebui să stau calm şi să ştiu că El este Dumnezeu, nu eu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Ca să mă pot bucura de pacea sufletească, învăţ să dau dovadă de acceptare în toate circumstanţele vieţii. La un moment dat, viaţa a fost o bătălie constantă, deoarece simţeam că trebuia să trec prin fiecare zi luptându-mă cu mine însumi şi cu toţi ceilalţi. În cele din urmă, aceasta s-a dovedit a fi o bătălie sortită eşecului. Am sfârşit prin a mă îmbăta şi a-mi plânge de milă din cauza nefericirii mele. Când am început să-mi las viaţa în grija lui Dumnezeu, am început să am parte de pace sufletească. Astăzi sunt liber. Nu mai trebuie să lupt cu nimeni şi cu nimic.

23 iunie

ÎNCREDEREA ÎN CEILALŢI

Dar oare credinţa ne cere să ignorăm motivele altor persoane, sau chiar şi pe ale noastre? Nici pe departe; ar fi o dovadă de prostie. Mai mult ca sigur, ar trebui să estimăm capacitatea de a face rău şi de a face bine a fiecărei persoane în care am vrea să avem încredere. Un astfel de inventar al propriei personalităţi ar putea dezvălui gradul de încredere pe care ar trebui să-l extindem asupra oricărei situaţii de viaţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Nu sunt o victimă a celor din jur, ci mai degrabă o victimă a propriilor aşteptări, opţiuni şi lipsă de onestitate. Când mă aştept ca alţii să fie ceea ce vreau eu să fie şi nu ceea ce sunt ei de fapt, când nu reuşesc să-mi îndreptăţească aşteptă­rile, asta îmi provoacă suferinţă. Când alegerile mele se bazează pe egoism, mă simt însingurat şi neîncrezător. Cu toate astea, îmi recapăt încrederea în mine atunci când sunt sincer în orice împrejurare. Când încerc să-mi dau seama de motivele mele şi sunt sincer şi încrezător, devin conştient de capacitatea mea de a face rău şi pot să-i evit, şi eu la rândul meu, pe cei care îmi aduc prejudicii.

24 iunie

O GRĂDINIŢĂ SPIRITUALĂ

Nu facem decât să ne ocupăm de o grădiniţă spirituală în care oamenii sunt ajutaţi să depă­şească problema băuturii şi să găsească bunăvoinţa de a continua să trăiască mai cu folos.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în AA, eram doborât de băutură şi voiam să scap de obsesia aceasta, dar nu prea aveam idee cum să fac. Am hotărât să petrec ceva timp pe acolo până când voi afla de la cei care erau acolo de mai mult timp. Deodată, am început să mă gândesc la Dumnezeu! Mi s-a spus să-mi găsesc o Putere Superioară, dar habar n-aveam cum arăta aceasta. Am descoperit că sunt mai multe Puteri superioare. Mi s-a spus să-L găsesc pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, căci în AA nu există nicio doctrină în ceea ce-L priveşte Dumnezeu. Am descoperit ce funcţionează pentru mine, apoi m-am rugat acelei Puteri să-mi redea sănătatea mintală. Am scăpat de obsesia băutului –în fiecare zi la rândul ei– viaţa mea a mers mai departe, iar eu am învăţat cum să trăiesc abstinent.

25 iunie

STRADĂ CU CIRCULAŢIE ÎN AMBELE SENSURI

Dacă Îi vom cere lui Dumnezeu să ne ierte păcatele, cu siguranţă o va face. Dar în niciun caz nu ne va izbăvi de absolut orice meteahnă şi ne va face să rămânem aşa, fără cooperarea noastră.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mă rugam, obişnuiam să omit o grămadă de lucruri pentru care trebuia să cer iertare. Credeam că dacă nu voi aduce niciodată vorba despre aceste lucruri, El nu va afla niciodată despre ele. Nu ştiam că dacă m-aş fi iertat eu pe mine însumi pentru câteva dintre greşelile din trecut, atunci şi Dumnezeu m-ar fi iertat. Eram întotdeauna învăţat să mă pregătesc pentru drumul prin viaţă, dar până nu am intrat în AA şi nu am fost dispus să învăţ ce înseamnă să ierţi şi să fii iertat, niciodată nu mi-am dat seama că viaţa însăşi este un drum. Drumul vieţii este unul foarte fericit, atâta timp cât sunt dispus să accept schimbarea şi asumarea responsabilităţii.

26 iunie

UN DAR CE CREŞTE ODATĂ CU TRECEREA TIMPULUI

Pentru majoritatea oamenilor obişnuiţi, băutura înseamnă prilej de bucurie, companie şi imaginaţie colorată. Înseamnă eliberarea de griji, de plictiseală şi de îngrijorare. Este o intimitate veselă cu prietenii şi senzaţia că viaţa este frumoasă.
ALCOOLICII ANONIMI

Cu cât mai mult căutam să obţin aceste senzaţii efemere cu ajutorul alcoolului, cu atât mai greu de atins se dovedeau a fi. Cu toate acestea, aplicând acest pasaj în cazul abstinenţei mele, am descoperit că acesta descria noua viaţă minunată care mi se înfăţişa datorită programului AA, care chiar se îmbunătăţeşte în fiecare zi la rândul ei. Căldura, dragostea şi bucuria, exprimate atât de simplu cu aceste cuvinte, capătă volum şi profunzime de fiecare dată când le citesc. Abstinenţa este un dar care creşte odată cu trecerea timpului.

27 iunie

MERGEM PE CALEA AA

Ne supunem Paşilor şi Tradiţiilor AA deoarece dorim cu adevărat să ni le însuşim. Nu mai este o chestiune de bine sau rău; ne conformăm deoarece chiar vrem să ne conformăm. Acesta este procesul nostru de creştere în unitate şi capacitate de funcţionare. Aceasta este dovada îndurării şi iubirii lui Dumnezeu printre noi.
AA AJUNGE LA MATURITATE

Îmi place să mă urmăresc cum evoluez în AA. M-am împotrivit conformării principiilor AA din clipa în care m-am înscris, dar am aflat din chinul împotrivirii mele că, alegând să trăiesc în stilul AA, m-am deschis în calea graţiei şi iubirii dumne­ze­ieşti. După care am început să cunosc cu adevărat ce înseamnă să fii un membru al Alcoolicilor Anonimi.

28 iunie

HOTĂRÂREA FONDATORILOR

După un an şi jumătate, aceşti trei oameni au reuşit să vindece alţi şapte.
ALCOOLICII ANONIMI

Să nu fi fost fondatorii noştri atât de hotărâţi să învingă, AA-ul ar fi dispărut rapid, la fel ca multe alte aşa-zise cauze nobile. Mă gândesc la sutele de întruniri ce au loc săptămânal în oraşul în care locuiesc şi ştiu că AA-ul este disponibil 24 de ore din 24. Dacă ar fi trebuit să rezist înarmat doar cu speranţă şi dorinţa de a nu bea, primind refuzuri din toate locurile unde aş fi cerut ajutor, atunci aş fi căutat varianta mai uşoară, mai comodă, Şi m-aş fi întors la stilul de viaţă anterior.

29 iunie

UN EFECT CARE VINE TREPTAT

Învăţând să ducem o viaţă atât de fericită, am arătat oricui cum s-o facă... Da, noi cei din AA, chiar am visat la acele lucruri. Cât de firesc era asta, de vreme ce majoritatea alcoolicilor erau nişte idealişti utopici... Şi atunci de ce n-am împărtăşi cu fiecare modul nostru de viaţă?

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Marea descoperire a abstinenţei m-a făcut să simt nevoia de a răspândi vestea cea bună tuturor celor din jurul meu. Mai târziu am aflat că aveam nevoie să-mi dedic tot timpul concentrării asupra propriei vindecări. Odată ce am devenit un cetăţean abstinent al acestei lumi, am observat un efect care vine treptat şi care, fără niciun efort conştient din partea mea, ajungea până la orice sistem cu care intram în contact, fără să mă distragă de la scopul meu principal – să trăiesc abstinent şi să-i ajut pe alţii să trăiască astfel.

30 iunie

SACRIFICIU = UNITATE = SUPRAVIEŢUIRE

Unitatea, eficienţa şi chiar supravieţuirea AA-ului vor depinde întotdeauna de dorinţa noastră constantă de a renunţa la unele dintre ambiţiile şi dezideratele noastre personale de dragul siguranţei şi bunăstării noastre comune. Aşa cum, în cazul fiecărui alcoolic, sacrificiul înseamnă supravieţuire, la fel sacrificiul înseamnă unitate şi supravieţuire pentru grup şi pentru întreaga comunitate AA.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL



Am învăţat că trebuie să-mi sacrific câteva dintre trăsăturile personalităţii mele de dragul AA-ului şi, drept rezultat, am fost răsplătit cu multe daruri. Falsa mândrie ar putea fi exacerbată de prestigiu, dar, respectând Tradiţia Şase, am primit în schimb atitudinea smerită. Cooperarea fără afiliere este deseori dezamăgitoare. Dacă voi continua să nu ţin cont de interesele din exterior, voi fi liber să păstrez autonomia AA-ului. Iar atunci comunitatea va continua să dăinuie, sănătoasă şi puternică, multe generaţii de-acum 

Un comentariu:

  1. Buna ziua, te iubesc, te iubesc. Ne-am certat și ne-am certat neîncetat încă din ziua în care a fost conceput primul nostru copil, fără dragoste și fără încredere de el, așa că m-a divorțat. Și în toate aceste situații, am încercat toate mijloacele posibile pentru a-l recupera. Am încercat diferite vrăjitori, dar niciunul dintre ei nu mi-a putut aduce soțul înapoi la mine. A fost doar Dr. ODION, care îmi garantează un program magic de 48 de ore urgent și mă asigură că soțul meu vrea să se întoarcă cu mine. Aș dori să-ți exprim recunoștința și recunoștința față de tine pentru respectarea promisiunilor mele și pentru salvarea căsătoriei mele. Am fost încântat să știu că ești specializat în reunirea iubitorilor. Vă mulțumesc, domnule, că m-ați ajutat în cele mai proaste perioade ale vieții mele, că am fost un vrăjitor atât de grozav și că mi-a dat dragoste. Soțul meu s-a întors și promite să nu mă mai lase niciodată. Dacă te îndoiești de capacitatea lui, ai încredere în mine. Ar trebui să îți asumi un risc. Se plătește într-un mod pe care nu-l poți imagina niciodată. Dacă ai nevoie de o vrajă puternică și urgentă de dragoste pentru a-ți reînvia fostul contact, Dr. ODION în acest moment. e-mail (drodion60@yandex.com) sau ce-Aplicați numărul său de telefon +2349060503921.

    RăspundețiȘtergere