BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


marți, 31 martie 2020

any lengths



<<Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie, în general, cum am fost, ce s-a întâmplat şi cum suntem acum. Dacă aţi hotărât că vreţi şi dumneavoastră ceea ce avem noi şi sunteţi dispus să mergeţi până în pânzele albe ca să obţineţi acel ceva, atunci înseamnă că sunteţi pregătit să faceţi anumiţi paşi.>>


Capitolul 5 din Big Book descrie în detaliu, Cum funcționează metoda noastra. Înainte de a fi prezentati "paşii pe care i-am făcut şi care sunt sugeraţi ca program de însănătoşire", 'ascuns' în al doilea paragraf, este o expresie care nu da prea mult de gandit, dar ar trebui.

"... dispus să faci ORICE ..."
Este o propoziție despre ce suntem dispuși să facem pentru a obține recuperarea. Ce acțiuni suntem dispuși să facem pentru a obtine seninatatea pe care o vedem la semenii noștri. 

Sponsorul ar trebui sa petreaca o gramada de timp pe această expresie cu nou-venitul. 
Sa sublinieze ca, pana cand nu este dispus să pună recuperarea pe primul loc, sa renunte la toate celelalte persoane, locuri și lucruri din viața lui, va fi incrancenat si este posibil sa nu obtina seninatatea pe care o doreste cu disperare.

Cu ajutorul sponsorului, nou-venitul poate ajunge sa inteleaga ca ORICE ar putea însemna renunțarea la obligațiile și angajamentele care au fost foarte importante pentru el. Ar putea însemna un program zilnic nou, total diferit de cel dinainte. Ar putea însemna sa mearga in locuri in care nu ar fi vrut sa mearga si sa faca lucruri pe care nu ar fi vrut sa le faca. 


În cele din urmă, va intelege esenta din aceasta frază. Va intelege ca recuperarea este personala, ca nimeni nu poate ramane abstinent in locul lui si ca tot ce face in recuperare, face pentru el insusi, nu pentru altcineva sau altceva.


duminică, 29 martie 2020

Acceptarea intelectuala si Acceptarea emotionala



Motto:
Dacă încep, nu mai pot să mă opresc.

Acceptarea intelectuala a bolii (alcolismului) este o schimbare puternica.
Este diferența dintre a vedea alcoolul ca soluție și a îmbrățișa faptul că acesta este cea mai gravă problemă. 
Este trecerea de la decizia de a te opri pentru un timp până când ești suficient de puternic pentru a te controla și a recunoaște că trebuie să renunți pentru totdeauna. 
Este sa te regasesti pe tine insuti, atunci cand citesti pasul 1, in descrierea neputinței și a lipsei de control. 
Este sa admiti că există o corespondență unu-la-unu între faptul că a nu bea inseamna că lucrurile se îmbunătățesc și că a consuma alcool va înrăutăți întotdeauna viața.
Intalnirile dese de la grup au darul de a conduce catre acceptarea intelectuală. Sprijinul comunității acționeaza în mod concertat pentru a te împinge, într-o perioadă scurta, de la încăpățânare la bunavointa de a accepta.
Sunt pași uriasi. Dar nu destul pentru a deveni suficient de confortabil cu alcoolismul pentru o abstinenta pe termen lung. Este nevoie și de acceptarea emoțională.

Acceptarea emotionala este ceea ce unii nu gasesc poate niciodata. Si-au acceptat boala intelectual. Nu erau prosti. Au inteles ca nu mai au control asupra lor dupa ce au baut. Cei mai multi s-au dus de multe ori la detox, au luat in serios AA si au incercat cât de mult puteau. Dar ceva lipsea. i-am auzitde multe ori spunand ca au facut tot ce li s-a spus sa faca: intalniri, literatura, sponsor etc, dar nu au putut obtine acel ceva să rămâmă abstinenti. Acel ceva este acceptarea emotionala.
Înseamnă a recunoaște în adâncurile cele mai profunde ale ființei tale că băutul nu este o opțiune, indiferent de ce se întâmplă. 
Inseamna sa simti ca alcoolul nu este o optiune, nu doar sa gandesti, internalizarea trecerii de la CREDINTA ca alcoolul este solutia la CREDINTA ca acesta este cea mai mare amenintare. Aceasta presupune schimbarea instinctului fata de alcool: de la teama de a ramane abstinent  la teama de a bea. Și înseamnă să accesezi aceste diferențe atunci când poftele apasă, când durerea emoțională pare copleșitoare, atunci când mintea se îndreaptă spre cuvinte letale pentru dependenți: "Fuck it", ca sa nu zic "la naiba"!!! Înseamnă să înțelegi că, indiferent de cât de intensă este durerea și de cât de rau ar fi, poti trece prin ea si merge mai departe fără să revii la comportamentele autodistructive de a consuma. Înseamnă sa ajungi la credinta din sloganul AA: "Nu există nici o problemă care să nu poată fi înrăutățită prin luarea unui pahar" (sau cum spune un prieten Alcoolul nu este raspunsul, el doar te face sa uiti intrebarea!).

Daca incep, nu mai pot sa ma opresc. Acest lucru a fost un punct de cotitură subconștient, o internalizare a faptului că alcoolul nu mai poate fi niciodată asociat cu starea de ușurare, că acesta era pericolul final, o otravă mortală pentru cineva ca mine.


miercuri, 25 martie 2020

independenta financiara!

Detasarea (letting go) nu inseamna ca nu ne pasă. Inseamna sa avem credinţa că lucrurile se vor aranja. Nu inseamna sa nu mai facem nimic. Inseamna sa facem tot ce ne sta in putinta cat mai bine posibil. Iar restul sa lasam in grija Lui. 
Cu alte cuvinte, eu imi fac partea mea si las in grija Lui rezultatele.
A ne face griji nu ajuta. O atitudine de asumare a responsabilităţii pentru noi insine, asta da, functioneaza. 

Un exemplu: cum s-ar putea aplica detasarea in privinta banilor.


Am citit la un moment dat intr-o impartasire a unui alcoolic (pe un site american) ca pentru el ca individ Traditia 7 ("Este bine ca fiecare grup AA să se autofinanţeze după nevoi şi să refuze contribuţii din afară.") inseamna Self support - sa se autointretina, sa nu depinda de altii. Mi-a ramas in minte. In traditia 7 se spune "De cînd ne ştiam, fuseserăm dependenţi de cîte cineva, de obicei din motive de bani." Iar pe mine lucrul acesta intotdeauna m-a condus catre frustrari si resentimente.
Cel mai bun lucru pe care il pot face eu pentru mine este exact ce scrie tot in traditia 7: "Politica financiara ... consta dintr-un fond modest de cheltuieli si o rezerva prudenta"
Uneori lucrurile  se intampla. Masina se strica. Oamenii se mai îmbolnăvesc. Chiria urca. Aceste cheltuieli neaşteptate par ca vin din senin doar atunci când ai gandirea de dinainte. Mulţi ani nu am facut un buget pe hârtie. Indiferent cum faceam, nu ma ajungeam cu banii.
Dar in recuperare mi-am asumat responsabilitatea pentru ceea ce pot face eu cat mai bine posibil, iar restul am lasat in grija Lui. 

Ceea ce nu putem face pentru noi înşine, Dumnezeu va face pentru noi. Şi Dumnezeu ştie ca avem nevoie de bani să trăim aici pe pământ. Ce spune Biblia? Căuta bani în primul rând şi apoi veţi avea pace? sau "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte le veti primi."? 

Doamne, învaţă-mă să dau drumul îngrijorărilor mele in legatura cu banii. 

Stefan

vineri, 20 martie 2020

CELE TREI ILUZII DIN BIG BOOK

"Problema principală a alcoolicului", citim în "Big Book", "este centrată în minte". De ce este așa? În primul rând, alcoolicul se hrănește cu iluzia că, în ciuda evidenței, într-o zi el sau ea ar putea să-și controleze băutul și să se bucure de băutură din nou. În al doilea rând, există iluzia că el sau ea este ca și alte persoane sau va fi o zi. Și, în al treilea rând, există iluzia că el sau ea ar putea să "smulgă satisfacția și fericirea din viață, numai daca ar dirija-o el/ea bine" .

Nu va veni o zi când vom putea să ne controlam și să ne bucurăm de băut, nu suntem ca alți oameni și viața noastră nu poate fi gestionată de noi. Acceptarea acestor fapte ale vieții noastre, împreună cu inventarul personal amanuntit, rugăciunea, meditația și serviciul altruist în slujba altora, ne permite totuși să trăim vieți împlinite și senine, conștiente de Dumnezeu.

Există "trei iluzii" menționate în mod special în "Big Book"Prima "iluzie" se referă la prima parte a Pasului Unu (că suntem "neputincioși față de alcool"), a doua "iluzie" este despre ambele părți ale primului pas, în timp ce a treia "iluzie" se referă la a doua parte a Primul pas (că viețile noastre au devenit, sunt și rămân "de necontrolat"). O înțelegere a tuturor celor trei iluzii este critică dacă vrem să mergem mai departe și să lucrăm eficient ceilalți pași.

Prima "iluzie" se găsește în primul paragraf din capitolul intitulat "Alte date privind alcoolismul", în care citim: "Majoritatea dintre noi nu am vrut sa recunoastem ca sintem intr-adevar alcoolici. Nimanui nu-i convine sa admita ca este diferit fizic si mental de cei din jurul sau. De aceea nu e de mirare ca viata noastra in timpul când beam a fost caracterizată de nenumarate incercari ratate de a demonstra ca noi putem bea ca si ceilalti oameni. Cea mai puternica obsesie a unui om care bea anormal este iluzia ca intr-o zi, intr-un fel sau altul va putea sa controleze si sa simta placerea bautului. Este de-a dreptul uimitor cum persista aceasta iluzie. Ea ii urmareste pe multi până la portile azilurilor sau ale cimitirelor". 
Pentru adevăratul alcoolic, această iluzie poate împiedica în întregime toate încercările de recuperare și se poate dovedi fatală dacă victima acestei iluzii nu este în stare să-și depășească pofta de alcool.

În Prefața la Big Book Opinia unui medic, citim: "... cred că acțiunea alcoolului asupra alcoolicilor cronici este o manifestare a unei alergii, că fenomenul de nevoie aprigă de alcool este limitat la această categorie și nu apare niciodată la băutorii normali, temperați. Aceste persoane alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și, odată ce și-au format obiceiul de a bea și descoperă că nu se mai pot dezvăța, odată ce și-au pierdut încrederea în sine și in lucrurile omenești, problemele lor se acumulează și devin uimitor de greu de rezolvat." 
Un alcoolic "nu poate folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nici o formă." Iluzia că el sau ea poate controla din nou și să se bucure de băut trebuie să fie astfel complet distrusă. 
Nu te pierde în amăgirea că într-o zi poți bea din nou ca în vremurile vechi. Vei relua băutul de acolo de unde l-ai lăsat!!!

A doua "iluzie" este prezentată în al doilea paragraf din capitolul "Alte date privind alcoolismul"Citim: Am învățat că trebuie să recunoaștem pina in adincul sufletului nostru că suntem alcoolici. Acesta este primul pas spre revenirea la sanatate. Trebuie sa distrugem iluzia ca sintem ca ceilalti oameni sau ca am putea fi. 
Această a doua "iluzie" este relevantă atât pentru prima, cât și pentru cea de-a doua jumătate a pasului unu. Există o veche zicală în A.A. că odată ce un castravete devine un murat, nu poate deveni niciodată un castravete din nou. Acest lucru este ilustrat de povestea (pag. 31) omului care a renunțat la băut la vârsta de treizeci de ani, doar să se pensioneze și să înceapă să bea iar la vârsta de cincizeci de ani. În două luni a fost internat pentru alcoolism. Povestea lui ilustrează modul în care alergia fizică nu dispare niciodată și, așa cum se pare, din experiența noastră, obsesia netratată pentru alcool doar se înrăutățește în timp, nu se îmbunătățește.

A treia "iluzie" se găsește în descrierea alcoolicului ca "actor" (pag. 58 din "Big Book"). Citim: "Care este oare problema sa cea mai mare? Nu cumva caută să iși satisfacă propriile interese, chiar și atunci când încearcă să fie bun cu ceilalți? Nu e el oare victima iluziei că ar putea smulge satisfactia si fericirea suprema a vietii, numai de-ar dirija-o el bine?" 

Până nu ne debarasăm de prima  "iluzie", nu putem să rămânem abstinenți. 
Până nu distrugem cea de-a doua "iluzie", putem să rămânem abstinenți, dar vom rămâne prinși în interiorul nebuniei vechilor noastre moduri de gândire. 
Până nu scăpăm de a treia iluzie, aceea de a controla incontrolabilul, nu vom cunoaște seninătatea abstinenței. 
Dar, odată ce acceptăm și vedem dincolo de cele trei "iluzii", vom putea să trăim ceea ce Bill W. descrie ca "the Sunlight of the Spirit". Ne vom fi recuperat dintr-o "stare mentală și trupească aparent fără speranță".

miercuri, 18 martie 2020

Pana cand trebuie sa lucram pasii?

La grup. Tema propusa: Pana cand trebuie sa lucram pasii?

Un coleg imi sopteste "Am propus tema asta pentru ca am auzit unii membri vechi spunand ca ei au lucrat pasii acum 'n' ani si stiu despre ce e vorba."
Zic: Pai, pasii ar fi bine sa fie lucrati pana cand actionezi in conformitate cu principiile lor, in mod firesc si natural, clipa de clipa (cum ii place prietenului meu sa spuna). Adica fara sa mai constientizezi ca ii faci; i-ai lucrat atat de bine si in mod repetat, incat au intrat in subconstient si orice s-ar intampla nu te abati de la ei, in niciun moment.
Ceea ce este imposibil! 

Oricat ne-am stradui starea de bine nu este permanenta! 

Pentru a creste durata si intensitatea starii de bine este necesar sa lucram pasii. Pana cand? Pana la capat? Care capat? Da, ala, ala care inchide VIATA!

Pasii pot fi lucrati periodic, la anumite intervale de timp (anual, de exemplu).
Pasii pot fi lucrati ori de cate ori ai nevoie. Cand ai o situatie greu de gestionat sau cand starea ta nu este tocmai buna te poti intoarce la Pasul 1 (sau chiar la Pasii 1, 2, 3 - pasii de acceptare). Sau cand observi un comportament neadecvat, ai o cearta sau conflict poti cauta la Pasul 4 ce defecte de caracter sau ce slabiciune au provocat situatia (si poti merge mai departe la 5, 6, 7 in stradania de a le remedia - pasii de curatenie).
Pasii pot fi lucrati zilnic - un inventar si o analiza a momentelor zilei in care emotiile si sentimenteletale au fost puse la incercare, urmate de reparatii (Pasul 10); rugaciunea si meditatia practicate zi de zi, neuitand sa fii recunoscator pentru abstinenta ta (Pasul 11) (starea de nemultumire, venita indeobste din lucruri putin importante, poate fi contracarata cu starea de recunostinta!); transmiterea mesajului (Pasul 12) care poate fi facuta mergand la grup sau vorbind / telefonand unui membru al comunitatii (10, 11, 12 - pasi de mentinere).

 Sunt trei entitati pe lumea asta si cu ele avem nevoie sa imbunatatim relatiile: 
cu Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare, (pasii 1, 2, 3)
cu Sine (pasii 4-7) si 
cu ceilalti (pasii 8,9)
dupa care urmeaza mentinerea relatiilor nou create (pasii 10, 11, 12)

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine.
 Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.
Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.
La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.
Din cand in cand ma indrept spre margine (daca n-as fi fost in mijloc probabil as fi fost cazut deja!), dar acum este o forta care ma trage inapoi la locul meu. Cand sunt una cu Puterea mea superioara, cand sunt una cu Sinele meu, sunt in ECHILIBRU.

luni, 16 martie 2020

Sober today / thanks to AA

De-a lungul timpului am auzit o sumedenie de obiectiuni in ceea ce priveste AA-ul. 
Ca este o secta. Ca are reguli prea stricte. Ca spala creiere. Etc.
Asta îmi amintește că atunci când aud că tot ce încearcă AA-ul să facă este spălarea creierului, răspunsul meu este întotdeauna "sigur aveam nevoie de ceva pentru a-mi spăla creierul, pentru că gândirea mea trebuia curățată".
Majoritatea din cei care spun ca AA nu functioneza o fac cu paharul in mana!
Sigur ca din carciuma, locurile de intalnire AA pot sa para locuri de cult, unde o adunatura de neputinciosi isi expun slabiciunile!
Pe de alta parte, de-a lungul unui număr bun de ani, am văzut venind la AA oameni în stari teribile, tragice, toxice și, după ce au urmat cei 12 pași propuși de AA, au avut o experiență profundă - unii o numesc Miracol - , o schimbare extraordinara in bine. 
O mare parte din ceea ce afirmă Cartea Mare AA, ca rezultat al muncii la program, a devenit realitate si pentru mine - ca și pentru mulți alți oameni pe care îi cunosc.
AA mi-a salvat viața și sunt recunoscător pentru asta. Am descoperit că este un lucru bun, iar "dinăuntrul" experienței mele pot afirma ca este mai degraba o sursa de putere, decat de vulnerabilitate, în lume. 
AA este drumul meu de la boala la sanatate.
Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Impartasesc ceea ce simt. Impartasesc experienta mea in legatura cu asta. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ea.
Stefan
Sober today 
thanks to AA

sâmbătă, 14 martie 2020

"alcoolici care mai sufera"


Abstinenta mea dureaza doar 24 de ore. In fiecare zi.
Maine nu am de unde sa stiu ce o sa se intample. Pentru ieri, ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat sa fac ceea ce este necesar pentru ca azi sa raman abstinent.

Circula o vorba: "nu conteaza anii din viata, conteaza viata din ani".

Este foarte frumos si OK, dar la modul la care privesc lucrurile acum, fiecare an conteaza, fiecare zi chiar, conteaza. Prea am vazut in jurul meu oameni carora viata le-a oferit tot ce isi doreau si care 'se duc' la varste 'mici'.

Obisnuiesc sa merg la mama la cimitir. In drumul spre locul unde se odihneste, imi atrag atentia datele de nastere si de deces de pe cruci. 30, 40, 50 de ani. Si ma gandesc, pai, spune-le lor ca nu conteaza anii din viata, ca viata e grea, ca ai probleme de nerezolvat ... RESPIR, trag adanc aer in piept, expir ... si merg mai departe.
... Sau cand intru intr-un spital. De multe ori am fost la parintii mei, la sectia de cardiologie. Afara e iures. Goana dupa bani, relatii etc, nevoi, dorinte implinite sau nu. NEBUNIA! In spital oamenii nu isi doresc decat un singur lucru: sanatatea
Afara nu constientizezi. Spui "Doamne ajuta-ma si o sa am mai multa grija de mine". Si Dumnezeu te ajuta. Iesi afara si UITI (ca in povestioara cu locul de parcare - "aici" -). Si pana sa te dumiresti mai bine esti inapoi.
De aceea abstinenta mea este pe primul loc. Pentru ca inseamna sanatate. Minte limpede. Daca raman abstinent pot sa le fac pe toate celelalte. Asa ca pentru a obtine ceea ce imi doresc incep cu a lucra la abstinenta mea prin programul de recuperare.

La grup am discutat odata despre "AA te face mai sanatos, nu neaparat mai bun". AA-ul in ansamblul lui (Comunitatea , intalnirile, programul) asta face. Te face mai sanatos.
De multe ori am auzit "de bun ce eram am ajuns aici", Deci bun eram, ce imi mai trebuie! (neintelegand ce inseamna 'a fi bun'). ...

Ajung la ce doream sa spun de fapt. 

ANII DE ABSTINENTA CONTEAZA!
Anii de abstinenta inseamna sanatate. 
Progresul spiritual ("starea de bine") este o alegere. O alegere pe care ar fi bine sa o fac daca vreau sa-mi pastrez o abstinenta senina.
Sunt momente cand cei 'mai vechi' au 'iesiri in decor'. In acele momente nu imi spun ca degeaba au atatia ani de abstinenta, ca ce invata noii veniti de la ei, ca acestia s-ar putea sa se intrebe "pai, sa intru in abstinenta si sa ajung asa?".
Imi spun ca suntem inca "alcoolici care mai sufera", in ciuda anilor de abstinenta,
Imi spun ca mi se poate intampla si mie. Suntem oameni, putem gresi, nu suntem niste sfinti. Iar nou venitul sa ia ce i se potriveste. Si sa nu judece. Pentru ca ei vad ce se intampla in acel moment, nu tot ce s-a intamplat in toti anii de abstinenta din spate. Nu se poate sa-i negi anii de abstinenta pentru ca are un moment mai greu pe care nu-l poate gestiona in mod adecvat.
Am auzit in AA ca "cei vechi recad pentru ca uita sa ceara ajutorul". Si cred ca intr-o anumita masura asa este. Uitam de abstinenta emotionala! Este un soi de orgoliu, "eu sunt vechi, mie nu mi se poate intampla, nu am nevoie de sfaturi, pot sa ma sfatuiesc si singur!, stiu ce am de facut, stiu tot ce se poate stii despre program, ... !", uitand ca, da, asa poate ca este, dar ar fi bine ca AZI "sa plasam principiile deasupra personalitatilor".

Un alcoolic cu un numar de ani de abstinenta o sa ramana un alcoolic cu acel numar de ani de abstinenta chiar daca maine (sau fara chiar, este posibil si doar 'daca maine'!) o sa aiba o 'recadere' de la Program.





                                                      Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

miercuri, 11 martie 2020

TRANSMITEREA MESAJULUI - scop primordial unic al fiecarui grup ca entitate spirituala

Este marele paradox al A.A. să știm că putem rareori păstra darul prețios al abstinenței dacă nu vom da departe. Mi s-a spus că nu pot să-mi păstrez abstinenta dacă nu fac asta. Fiecare dintre noi este doar o mică parte a întregului, dar prin faptul că alăturăm scopului nostru primordial pe cel al AA-ului, devenim ceva mai mare decât suntem doar prin noi inșine. 
Fiecare membru își aduce propriile nevoi în încaperile de întâlniri și progresează în călătoria de recuperare în propriul ritm. Fiecare e diferit. Fiecare membru are un motiv personal pentru revenirea la întâlniri.
Dar, ca grup, ei au doar un singur scop, de a ajunge la alții care încă mai suferă. Scopul lor este de a împărtăși cu alții experiența, puterea și speranța pe care le-au găsit în interiorul încaperilor.
Un membru vechi a fost întrebat de ce revine după atâția ani la grup. A răspuns simplu: "Pentru că a fost cineva acolo pentru mine când am intrat pe această ușă."
Sunt însă și din cei care spun că nu mai au nevoie de întâlniri. Dar chiar dacă ei nu au nevoie de întâlniri, grupul are nevoie de ei.
Când eram la început și mereu dornic de împărtășirile celor vechi în AA cineva mi-a spus că "Dacă vrei să ai un membru vechi la masa de întâlnire, continuă să îți ocupi scaunul propriu și într-o zi va fi un vechi membru la întâlnirea ta."
Bill spunea că este mai bine să faci un lucru bine decât multe lucruri prost.
Un alcoolic care ajută pe altul, asta este esența AA. La început poate oamenii au crezut că dacă AA a făcut atât de mult bine ajutând alcoolicii, o să ajungă să rezolve toate problemele lumii. Dar am învățat că trebuie să stau în treaba mea. Nu putem salva lumea. Avem un scop principal, de a transmite mesajul către alcoolicul care suferă încă. Asta înseamnă că atunci când mă aflu într-o întâlnire, nu pot rezolva depresia cuiva, problemele conjugale, problemele financiare etc. Nu pot decât să fac ce stiu mai bine, să vorbesc despre experiența mea în ceea ce privește alcoolismul. 
Suntem absolut  autorizați în privința a ceea ce ne-a făcut alcoolul și despre aceasta este vorba în cea de-a 5-a tradiție. Să ne reamintim să rămânem la ceea ce știm. Am auzit un vorbitor spunând asta la o întâlnire: Sunt experimentat cu privire la ceea a făcut alcoolul din mine și nimeni nu poate contesta acest lucru. Pentru orice altceva în lume despre care am o opinie sau un sentiment pot fi contestat, dar nu în singurul lucru pe care îl cunosc cel mai bine. Când mi-am dat seama de asta, a fost destul de profund pentru mine, iar când împărtășesc acest lucru cu un alt alcoolic, trebuie să-mi amintesc să rămân în domeniul meu de "expertiză". Când ne abatem de la acest scop primordial, avem un mesaj diluat sau sec și acest lucru nu mai este de loc "profund". 
Tradiția 5 îmi reamintește neîncetat că sunt la fel de alcoolic ca nou venitul.
Accentul principal pe care îl punem în timpul unei întâlniri trebuie să fie ținut pe alcoolismul nostru, cum ne-a afectat, ce am făcut despre el și ce vom continuă să facem în legătură cu acesta. Nou-venitul are nevoie de experiența, puterea și speranța grupurilor de a se identifica cu noi și de a începe să vadă că există o cale de ieșire.
Ceea ce înseamnă că prima parte a mesajului ar putea fi identificarea, a două parte fiind soluția (pașii și experiențele încercate) Pare că uităm că mesajul a fost tocmai toată durerea și suferința pe care a trebuit să o plătim pentru a fi dispuși să ne predăm. Alcoolicul activ se poate raporta la aceste lucruri și nu la prelegeri de 2 ore despre pași și tradiții. 
Tradiția spune, de asemenea, alcolicul care MAI suferă, nu spune noii veniți. Am văzut de atâtea ori cum cei mai vechi  trec prin  momente grele și parcă uităm că avem nevoie de iubire și înțelegere. Uneori cei vechi sunt atât de obișnuiți să ofere încât că nu-și mai amintesc cum să ceară ajutor sau mândria nu-i lasă să o facă. La nivel de grup, am văzut cum atunci când se renunță în a mai face Serviciul, membrii grupului s-au împuținat.
Spunem că noul venit este cel mai important membru al unei întâlniri. Dar, la fel de importanți sunt și cei vechi care mi-au arătat calea și cei mai puțin vechi care ar mai putea suferi și astăzi. Fără ei eu nu aș fi acum aici. Deci, când vorbim la întâlniri despre transmiterea mesajului "către alcoolicul care suferă încă", ar fi bine să ne gândim nu numai la noii veniți, ci și la alcoolicii mai vechi sau mai puțin vechi din AA care stau acolo. Unul dintre ei aș putea fi eu. Încă sufăr, uneori. Încă îmi mai trebuie să aud mesajul.
Nou venitul este important să știe că alcoolismul este o boală și singurul tratament este abstinență. Iar pentru abstinență este necesar să facă, la început, trei lucruri: să nu bea, să meargă la întâlniri, să-și ia un sponsor. Și mai apoi  altele trei: să citească Big Book, să lucreze Pașii, să transmită mesajul. Și mai apoi altele și altele. Asta că să nu ajungă din nou nou-venit! Programul lucrează pentru noi dacă noi îl lucrăm!
Împărtășirea și transmiterea mesajului sunt forme de iubire care mă țin în viață.
Mesajul de recuperare este de a împărtăși unui alt alcoolic experiența dobândită în lucrul la programul în 12 pași.
Transmiterea mesajului și practicarea principiilor este modul în care trăim noua noastră viață în recuperare. 
Acest mesaj este că, urmare acestor Pași, am avut o trezire spirituală care ne-a transformat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de Dumnezeu. Fără această creștere spirituală este greu, dacă nu chiar puțin probabil, să avem o abstinență senină, împlinită. Nu doar că nu mai bem, dar ne place și ne face să ne simțim bine că nu mai bem!
Lucrăm la toți cei 12 pași și îi lucrăm zilnic în toate domeniile vieții noastre. În acest sens căutăm mai mult decât abstinența fizică. Și încercăm să facem mai mult decât să transmitem un mesaj de abstinență fizică altor alcoolici. 
Cum facem pașii, când îi facem, cu cine îi facem, în ce ritm îi facem, este treaba fiecăruia. Dar ni se sugerează ce să facem.
Este o realitate a vieții AA că recuperarea fizică de una singură (a fi abstinent) va face mult pentru alcoolic ... mult, dar nu suficient.
Această soluție parțială are partea ei bună, dar poate avea și consecințe triste. Este originea problemei pe care mulți dintre noi o au în recuperare. 
Odată ce suntem abstinenți și viața noastră începe să se îmbunătățească, există o tendință de a deveni mai destinși în ceea ce privește programul. Ne simțim mulțumiți de progresul nostru și devenim satisfăcuți. "Dorința noastră fierbinte" se estompează sau nu-i mai dăm de capăt. Reacționăm în diferite moduri la această tendința comună de a ne odihni pe lauri. Unii pun la îndoială necesitatea de a lucra întregul program. Dacă lucrurile merg atât de bine, de ce trebuie să facem toți cei 12 pași? Ăsta este momentul în care se instalează programul "în doi pași". Practicăm acea parte din pasul 1 care se referă la neputința în fața alcoolului și acea parte din pasul 12 care se referă la transmiterea mesajului sub forma "există o soluție" și reducem totul la faptul că am încetat să mai bem. Rămânem la formula pe care am auzit-o de la bun început: "nu bea și mergi la întâlniri". Încetam să creștem!
Nu este un program într-un pas, Pasul 1. Este riscant, pentru că încrâncenarea ne poate aduce în cele din urmă la băut.
Am văzut că nu este un program în 2 pași, Pasul 1 și 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj și 'aceste' principii, ceea ce înseamnă că știm despre ce e vorba, am aflat făcând programul, adică cei 11 pași anteriori).
Nu este un program cu douăsprezece puncte. Sunt 12 pași, numerotați, de la 1 la 12, ordinea având un sens, o noimă. Să îi fi făcut 'pe sărite', după bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am învățat (și am făcut cum am învățat) că în primii trei pași îmi îmbunătățesc relația cu Puterea Superioară (mă împac cu Dumnezeu), în pașii următori (de la 4 la 7) mă împac cu mine însumi, iar apoi mă împac cu ceilalți.
Nu îi pot ierta pe ceilalți, dacă nu mă iert pe mine. Și nu mă pot ierta pe mine dacă nu sunt împăcat cu Puterea mea Superioară. Să fac Pasul 9 și să îmi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine? Să fac Pasul 7 și să-I cer cu umilință să-mi îndepărteze defectele (care umilință? dacă eu nu m-am împăcat cu El) ? Îmi place Pasul 6 și îl fac, consimt să mă scape de defectele de caracter, dar nu știu ce defecte, pentru că nu am făcut Pasul 4. Vreau să fac Pasul 4, dar mă poctinesc la resentimente și la partea mea de vină, la 'partea mea de trotuar', pentru că nu am făcut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau că au făcut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la întâlniri, dar pentru ei nu a funcționat programul. Sunt pline cârciumile de cei care sunt convinși că programul nu funcționează!!! Probabil că dacă aș fi făcut programul cum aș fi vrut eu, m-aș fi trezit la un moment dat cu paharul în mână, neștiind ce m-a pocnit! Aș fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalți ... de așa nu!
Ce acțiuni pot să iau eu pentru transmiterea mesajului?
Am învățat că pot transmite mesajul într-un mod simplu, dar puternic: făcându-mi activităţile de recuperare şi devenind o dovadă vie a speranţei, iubirii şi grijii de sine şi sănătăţii. Astfel spus cel mai puternic mesaj de recuperare este exemplul personal. Transmiterea mesajului poate lua diferite forme, de la încurajarea dată unui nou venit, la activităţile desfăşurate la orice nivel, începând cu grupul local până la serviciile internaţionale. Dar mesajul nostru cel mai bun constă în a fi un bun exemplu. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi şi pentru alţii.  
Acordând atenţie propriei persoane, am învăţat căi sănătoase de transmitere a mesajului.
Să invităm pe cineva la o întrunire este o cale puternică de a-i ajuta pe alţii. 
Mergând la întruniri şi povestind cum merge programul de recuperare este o altă cale de a transmite mesajul.
Relatându-ne povestea, îi ajutăm pe alţii şi pe noi. Ascultându-i pe alţii vorbind, primim ajutor. Vorbind despre noi, despre ce învăţăm, cu ce ne confruntăm, peste ce am trecut este un mod puternic de a transmite mesajul.
Când transmit mesajul în mod natural, este de obicei mai eficient decât când încerc să conving sau să costrâng pe cineva să se recupereze. 
Așadar, mesajul poate fi sumarizat foarte simplu: putem să ne păstrăm abstinența, putem să ne recuperăm, există speranța. Amintirea momentelor în care am auzit personal mesajul va furniza o parte din motivația de a transmite și noi mesajul acum, dar este mai mult de atât.
“Putem să păstrăm ce avem doar dacă dăm mai departe”. Acest slogan este poate cel mai puternic motiv pe care îl putem oferi pentru transmiterea mesajului. Totuși, mulți dintre noi se întreabă cum funcționează acest concept. Este cu adevărat foarte simplu. Ne întărim propria recuperare prin faptul că o împărtășim cu alții. Atunci când spunem cuiva că aceia care merg cu regularitate la întâlniri își mențin abstinența, suntem mult mai dispuși să aplicăm această practică în propria recuperare. Atunci când spunem cuiva că răspunsul se află în Pași, suntem mult mai dispuși să ne uităm acolo noi înșine. Atunci când le spunem noilor veniți să își aleagă și să se folosească de un naș, suntem mult mai dispuși să păstrăm legătură cu nașul propriu.
Dacă ne gândim mai bine, cu toții ne amintim de lucruri pe care le-am auzit la alți membri AA atunci când eram nou veniți și pe care nu le-am înțeles atunci, dar ne-am amintit de ele ani mai târziu și atunci ne-au dat motiv de speranța sau ne-au oferit soluția la o problema cu care ne-am confruntat. Transmitem mesajul și îl împărtășim liber, dar nu putem niciodată forța pe altcineva să priceapă mesajul. Același principiu care se aplică în relațiile publice ale comunității noastre: atragere, nu reclamă, se aplică foarte bine și în efortul nostru personal de a transmite mesajul.
Iată ce am învățat încă de la început și pentru că mi-a fost de mare folos i-aș vorbi și unui nou venit:
- despre esența AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală: boală = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmplă, alcoolul nu mai este o opțiune, tratamentul = abstinență totală, medicamentul = întâlnirile.
- despre primii trei pași în termeni simpli: când dorința mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputința, am încercat de toate și de unul singur nu am reușit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 pași (am crezut că există cineva sau ceva care mă poate ajuta)  - SOLUȚIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACȚIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii Superioare așa cum o înțeleg eu - și la început am înțeles că pot să consider grupul ca PS - și am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3). 
- despre instrumentele AA-ului: întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri), literatura (la început Viața fără băutură pentru că îmi vorbește despre capcane și ce am de făcut când vine 'pofta'), programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând, să dau telefon înainte de a consuma unui alt alcoolic recuperat, sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)
- despre faptul că abstinența este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: exact ce pun înaintea abstinenței.
- despre faptul că abstinența se învață. Prin repetiție. Cu antrenament și disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (față de mine însumi în primul rând), bunăvoința (pentru că voința nu mi-a fost de folos) și minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înțeleg totul de la început).
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent și sunt mulțumit. 
Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt. 

Mă numesc Ștefan și sunt alcoolic.




joi, 5 martie 2020

** Am primit azi de la cea mai surprinzatoare persoana aceasta rugaciune care mi aduce a pasii nostri, mai precis exact ce inseamna pasul 3, si o impartasesc cu voi. Multumesc Mustangule,! tare s mandra de tine, prietenii stiu despre ce e vb:

”Doamne, învăţ că sunt multe lucruri pe care nu le pot face. Nu pot să îmi controlez viaţa, nu pot să îi fac pe oameni să fie ceea ce vreau eu să fie. Un singur lucru pot să fac: pot să iau decizia să îmi las viaţa şi voinţa în grija Ta. Luarea acestei decizii nu înseamnă că ştiu cum să o pun în practică. Luarea acestei decizii nu înseamnă că înţeleg planul Tău pentru mine. Luarea acestei decizii nu înseamnă nici măcar că sunt în totalitate dispus să fac asta. Dar înseamnă că am credinţa că Tu poţi să faci o treabă mai bună decât am făcut eu în a avea grijă de viaţa mea. Sunt pregătit să îmi încredinţez viaţa şi voinţa Ţie, Dumnezeu le! Fă ceva mai bun decât am făcut eu. Eu nu pot, Tu poţi. M-am decis să Te las.

Amin!” **

Preluare de pe Prietenii lui Bill

miercuri, 4 martie 2020

trei principii


Sunt trei principii care mie mi-au fost de mare folos ccand am intrat in abstinenta. Trei principii fara de care poate ca as fi continuat sa beau sau as fi ramas intr-o abtinere incrancenata. Am invatat sa 'valsez' in unu, doi trei pasi si sa pun in aplicare aceste principii, pe care acum le folosesc in viata de zi cu zi. A trai in program 'clipa de clipa' inseamna sa asociez oricarui eveniment acceptarea, predarea si credintaORICE s-ar intampla, cand gandurile si sentimentele (ceea ce simt) o iau razna, stiu ca lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample, nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu mai las egoul sa se umfle catre manie, resentimente sau frici si am credinta ca Puterea superioara imi va reda intr-un fel sau altul echilibrul si linistea de care am nevoie, pentru ca stie mai bine ce este bun si ce este rau pentru mine.

luni, 2 martie 2020

12 principii



Bill W. considera fiecare pas ca fiind un principiu spiritual în sine. Cu toate acestea, în special în 12&12, el a prezentat principiile spirituale din spatele fiecărui pas. Unele dintre ele par de bun simț, dar cunoasterea acestor principii și practicarea lor în viața de zi cu zi sunt două lucruri cu totul diferite.
ONESTITATE - Sa am  un comportament corect si sincer.
SPERANȚĂ - Sa am asteptari fara pretentii.
PREDARE - Sa am credință și încredere completă.
CURAJ - Să păstrez o fermitate a minții în fața dificultăților pentru a rezista fricii.
INTEGRITATE - Sa am starea de a fi complet sau nedivizat.
BUNAVOINTA - Sa fiu dispus să acționez.
SMERENIE - O înțelegere clară și concisă a ceea ce sunt, urmată de o dorință sinceră de a deveni ceea ce as putea fi.
IUBIRE - Preocuparea dezinteresată care acceptă liber pe un altul în loialitate și își caută binele pentru a-l ține drag.
DISCIPLINA - Sa ma instruiesc permanent in vederea corectiilor, modelarii si perfectionarii facultăților mentale sau caracterului moral.
RABDARE / PERSEVERENȚĂ - Dispus să îndur; să persist într-o convingere în ciuda influențelor contra.
CONSTIENȚĂ - Atent și alert; vigilență în observare
SERVICIU - Un act de ajutor si de a fi util.

PASUL 1 - ONESTITATE
Primul pas AA constă în admiterea neputinței, care se reduce la un nivel de onestitate la care mulți dependenți nu au ajuns. Mulți oameni aflați sub vraja alcoolismului consideră că „nu este chiar așa de rău” sau că se pot „opri în orice moment”.
Modul de a fi eliberat de puterea pe care o are dependența asupra mea este de a admite cât sunt de neputincios cu adevărat. A merge mai departe cu onestitatea în abstinență inseamna sa ma concentrez nu atât pe a fi onest cu ceilalți, cât cu mine însumi.

PASUL 2 - SPERANȚĂ

Pasul 2 se referă la găsirea credinței într-o putere mai mare, iar principiul însoțitor al speranței înseamnă că nu ar trebui să renunț niciodată la acea credință, chiar și atunci când observ ca sunt in regres.
Această virtute este ușor de înțeles atunci când vine vorba de practicarea ei zilnic. În recuperare, nu fiecare moment va fi pozitiv, dar dacă mențin acea speranță și credință vie, voi reveni intotdeuna pe partea insorita a drumului.

Pasul 3: PREDARE
Pasii 1 și 2 recomandă membrilor să se dezbrace de ego și de putere (dorinta de control). Pasul 3 implică a ma pun la dispozitia acestei puteri superioare și a merge mai departe alaturi de „El” - sau oricare ar fi puterea superioară - pentru a depasi egoismul dependenței.
Modul de a duce acest principiu mai departe este să imi reamintesc întotdeauna că ma aflu la voia unei puteri superioare și că nu eu sunt pe primul loc.