"... se concretizează întotdeauna, dacă facem efortul necesar." (Promisiuni - Alcoolicii Anonimi)
Ma straduiesc, de fiecare data cand am o stare proasta, cand ma simt dezamagit, deznadajduit etc in legatura cu situatii, persoane, chiar cu mine insumi, sa schimb gandul, pentru ca, la urma urmei, nu toate astea ma aduc in starea proasta, ci gandul despre ele.
Mi-aduc aminte de cat de iritat eram, la inceputul abstinentei mele, de ideea de a schimba gandul cand acesta este negativ. Citeam despre asta in cartea lui Dyer "Zonele tale eronate" unde zicea: << Nefericirea ti-o provoci singur, in urma gandurilor despre anumite lucruri sau persoane din viata ta. Cineva care vrea sa devina liber si sanatos trebuie sa gandeasca altfel. O data ce devii capabil sa-ti schimbi gandurile, vor incepe sa apara noile sentimente si astfel vei fi facut primul pas pe drumul spre libertatea personala. >> si ma enervam. Usor de zis, greu de facut. Vroiam sa fiu liber si sanatos! Dar multi ani ma chinuisem sa ies din scenaritele mintii mele, fara sa reusesc. Dyer imi zice ca sunt responsabil pentru ceea ce simt. Ca simt ceea ce gandesc si ca pot invata sa gandesc altfel despre orice daca ma hotarasc sa o fac. Si toata cartea (ca multe alte carti de genul, pe care le-am citit inainte si dupa intrarea in recuperare) iti spune ce sa faci. Dar am invatat ca invatatul nu este suficient. Punerea in aplicare produce schimbarea, nu cunostintele. Si ca sa pun in aplicare a trebuit sa mi se potriveasca, sa rezonez cu ceea ce invat.
Dar mai ales sa fac "efortul necesar".
Nu spun ca nu mi-au fost de folos cartile de dezvoltare personala, dar indemnurile de tipul "Elibereaza gigantul din tine", "Nimic nu e imposibil", "Nu ai limite", nu au functionat pentru mine. Pentru mine a functionat Programul in 12 Pasi. Pe care l-am repetat si repetat pana a facut parte in mod natural din viata mea.
Gandul nu poate persista cand am ceva de facut. Iar ceva de facut poate fi fie o activitate din programul pe care mi-l fac zilnic, fie o activitate neprevazuta, dar care stiu ca imi face bine, fie mersul la o intalnire sau, daca nu este niciuna in acel moment, sa dau un telefon.
Si imi aduc aminte ca am fost intrebat de multe ori: Bine, bine, dar cum fac concret, practic, la obiect, lasă filozofiile?! Si ziceam: Am aplicat principiile pe lucrurile marunte, simple, de zi cu zi, mai intai, pana mi-a intrat in obisnuita. Am practicat mai ales atunci cand ma simteam bine pentru ca stiam ca pe mine emotiile ma blocheaza si nu mai actionez adecvat. De exemplu timiditatea de a vorbi in public s-a atenuat vorbind la intalniri; recunostinta am dezvoltat-o prin rugaciune si meditatie; iubirea de semeni prin serviciu etc.
Dar astazi as raspunde altfel.
Pe nou venit il intreaba sponsorul doua lucruri: esti dispus sa mergi pana in panzele albe pentru abstinenta ta, sa pui abstinenta pe primul loc? si esti dispus sa urmezi niste sugestii? Nou venitul raspunde de cele mai multe ori Da, sigur ca da. M-am saturat sa imi fie rau. Dar dupa un timp, cand sponsorul ii spune ca ar fi bine sa faca un anume lucru, cel care nu mai este deja un nou venit spune A, pai eu nu sunt in felul asta, firea mea nu este asa sau cand este intrebat De ce te-ai comportat asa?, zice Pai daca m-a enervat nevasta! sau cand i se spune Mai vino pe la intalniri, zice ca nu are timp.
Si atunci, cand sunt intrebat Dar cum sa fac concret? imi dau seama ca intrebarea este de fapt Cum pot sa fac eu programul fara sa depun prea mare efort?, imi dau seama ca nu este dispus sa faca "efortul necesar".
Asa ca azi as raspunde:
Iata concret ce am facut si ai si tu de facut:
1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
2. Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.
3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa în grija unui Dumnezeu - aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi.
4. Am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane, natura exactă a greşelilor noastre.
6. Am consimţit fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze defectele.
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.
9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.
11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu – aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea să o împlinim.
12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.
Atât!
