BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


joi, 30 decembrie 2021

Transmiterea mesajului

 



Este marele paradox al A.A. să știm că putem rareori păstra darul prețios al abstinenței dacă nu vom da departe. Mi s-a spus că nu pot să-mi păstrez abstinenta dacă nu fac asta. Fiecare dintre noi este doar o mică parte a întregului, dar prin faptul că alăturăm scopului nostru primordial pe cel al AA-ului, devenim ceva mai mare decât suntem doar prin noi inșine. 
Fiecare membru își aduce propriile nevoi în încaperile de întâlniri și progresează în călătoria de recuperare în propriul ritm. Fiecare e diferit. Fiecare membru are un motiv personal pentru revenirea la întâlniri.
Dar, ca grup, ei au doar un singur scop, de a ajunge la alții care încă mai suferă. Scopul lor este de a împărtăși cu alții experiența, puterea și speranța pe care le-au găsit în interiorul încaperilor.
Un membru vechi a fost întrebat de ce revine după atâția ani la grup. A răspuns simplu: "Pentru că a fost cineva acolo pentru mine când am intrat pe această ușă."
Sunt însă și din cei care spun că nu mai au nevoie de întâlniri. Dar chiar dacă ei nu au nevoie de întâlniri, grupul are nevoie de ei.
Când eram la început și mereu dornic de împărtășirile celor vechi în AA cineva mi-a spus că "Dacă vrei să ai un membru vechi la masa de întâlnire, continuă să îți ocupi scaunul propriu și într-o zi va fi un vechi membru la întâlnirea ta."
Bill spunea că este mai bine să faci un lucru bine decât multe lucruri prost.
Un alcoolic care ajută pe altul, asta este esența AA. La început poate oamenii au crezut că dacă AA a făcut atât de mult bine ajutând alcoolicii, o să ajungă să rezolve toate problemele lumii. Dar am învățat că trebuie să stau în treaba mea. Nu putem salva lumea. Avem un scop principal, de a transmite mesajul către alcoolicul care suferă încă. Asta înseamnă că atunci când mă aflu într-o întâlnire, nu pot rezolva depresia cuiva, problemele conjugale, problemele financiare etc. Nu pot decât să fac ce stiu mai bine, să vorbesc despre experiența mea în ceea ce privește alcoolismul. 
Suntem absolut  autorizați în privința a ceea ce ne-a făcut alcoolul și despre aceasta este vorba în cea de-a 5-a tradiție. Să ne reamintim să rămânem la ceea ce știm. Am auzit un vorbitor spunând asta la o întâlnire: Sunt experimentat cu privire la ceea a făcut alcoolul din mine și nimeni nu poate contesta acest lucru. Pentru orice altceva în lume despre care am o opinie sau un sentiment pot fi contestat, dar nu în singurul lucru pe care îl cunosc cel mai bine. Când mi-am dat seama de asta, a fost destul de profund pentru mine, iar când împărtășesc acest lucru cu un alt alcoolic, trebuie să-mi amintesc să rămân în domeniul meu de "expertiză". Când ne abatem de la acest scop primordial, avem un mesaj diluat sau sec și acest lucru nu mai este de loc "profund". 
Tradiția 5 îmi reamintește neîncetat că sunt la fel de alcoolic ca nou venitul.
Accentul principal pe care îl punem în timpul unei întâlniri trebuie să fie ținut pe alcoolismul nostru, cum ne-a afectat, ce am făcut despre el și ce vom continuă să facem în legătură cu acesta. Nou-venitul are nevoie de experiența, puterea și speranța grupurilor de a se identifica cu noi și de a începe să vadă că există o cale de ieșire.
Ceea ce înseamnă că prima parte a mesajului ar putea fi identificarea, a două parte fiind soluția (pașii și experiențele încercate) Pare că uităm că mesajul a fost tocmai toată durerea și suferința pe care a trebuit să o plătim pentru a fi dispuși să ne predăm. Alcoolicul activ se poate raporta la aceste lucruri și nu la prelegeri de 2 ore despre pași și tradiții. 
Tradiția spune, de asemenea, alcolicul care MAI suferă, nu spune noii veniți. Am văzut de atâtea ori cum cei mai vechi  trec prin  momente grele și parcă uităm că avem nevoie de iubire și înțelegere. Uneori cei vechi sunt atât de obișnuiți să ofere încât că nu-și mai amintesc cum să ceară ajutor sau mândria nu-i lasă să o facă. La nivel de grup, am văzut cum atunci când se renunță în a mai face Serviciul, membrii grupului s-au împuținat.
Spunem că noul venit este cel mai important membru al unei întâlniri. Dar, la fel de importanți sunt și cei vechi care mi-au arătat calea și cei mai puțin vechi care ar mai putea suferi și astăzi. Fără ei eu nu aș fi acum aici. Deci, când vorbim la întâlniri despre transmiterea mesajului "către alcoolicul care suferă încă", ar fi bine să ne gândim nu numai la noii veniți, ci și la alcoolicii mai vechi sau mai puțin vechi din AA care stau acolo. Unul dintre ei aș putea fi eu. Încă sufăr, uneori. Încă îmi mai trebuie să aud mesajul.
Nou venitul este important să știe că alcoolismul este o boală și singurul tratament este abstinența. Iar pentru abstinență este necesar să facă, la început, trei lucruri: să nu bea, să meargă la întâlniri, să-și ia un sponsor. Și mai apoi  altele trei: să citească Big Book, să lucreze Pașii, să transmită mesajul. Și mai apoi altele și altele. Asta că să nu ajungă din nou nou-venit! Programul lucrează pentru noi dacă noi îl lucrăm!
Împărtășirea și transmiterea mesajului sunt forme de iubire care mă țin în viață.
Mesajul de recuperare este de a împărtăși unui alt alcoolic experiența dobândită în lucrul la programul în 12 pași.
Transmiterea mesajului și practicarea principiilor este modul în care trăim noua noastră viață în recuperare. 
Acest mesaj este că, urmare acestor Pași, am avut o trezire spirituală care ne-a transformat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de Dumnezeu. Fără această creștere spirituală este greu, dacă nu chiar puțin probabil, să avem o abstinență senină, împlinită. Nu doar că nu mai bem, dar ne place și ne face să ne simțim bine că nu mai bem!
Lucrăm la toți cei 12 pași și îi lucrăm zilnic în toate domeniile vieții noastre. În acest sens căutăm mai mult decât abstinența fizică. Și încercăm să facem mai mult decât să transmitem un mesaj de abstinență fizică altor alcoolici. 
Cum facem pașii, când îi facem, cu cine îi facem, în ce ritm îi facem, este treaba fiecăruia. Dar ni se sugerează ce să facem.
Este o realitate a vieții AA că recuperarea fizică de una singură (a fi abstinent) va face mult pentru alcoolic ... mult, dar nu suficient.
Această soluție parțială are partea ei bună, dar poate avea și consecințe triste. Este originea problemei pe care mulți dintre noi o au în recuperare. 
Odată ce suntem abstinenți și viața noastră începe să se îmbunătățească, există o tendință de a deveni mai destinși în ceea ce privește programul. Ne simțim mulțumiți de progresul nostru și devenim satisfăcuți. "Dorința noastră fierbinte" se estompează sau nu-i mai dăm de capăt. Reacționăm în diferite moduri la această tendința comună de a ne odihni pe lauri. Unii pun la îndoială necesitatea de a lucra întregul program. Dacă lucrurile merg atât de bine, de ce trebuie să facem toți cei 12 pași? Ăsta este momentul în care se instalează programul "în doi pași". Practicăm acea parte din pasul 1 care se referă la neputința în fața alcoolului și acea parte din pasul 12 care se referă la transmiterea mesajului sub forma "există o soluție" și reducem totul la faptul că am încetat să mai bem. Rămânem la formula pe care am auzit-o de la bun început: "nu bea și mergi la întâlniri". Încetam să creștem!
Nu este un program într-un pas, Pasul 1. Este riscant, pentru că încrâncenarea ne poate aduce în cele din urmă la băut.
Am văzut că nu este un program în 2 pași, Pasul 1 și 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj și 'aceste' principii, ceea ce înseamnă că știm despre ce e vorba, am aflat făcând programul, adică cei 11 pași anteriori).
Nu este un program cu douăsprezece puncte. Sunt 12 pași, numerotați, de la 1 la 12, ordinea având un sens, o noimă. Să îi fi făcut 'pe sărite', după bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am învățat (și am făcut cum am învățat) că în primii trei pași îmi îmbunătățesc relația cu Puterea Superioară (mă împac cu Dumnezeu), în pașii următori (de la 4 la 7) mă împac cu mine însumi, iar apoi mă împac cu ceilalți.
Nu îi pot ierta pe ceilalți, dacă nu mă iert pe mine. Și nu mă pot ierta pe mine dacă nu sunt împăcat cu Puterea mea Superioară. Să fac Pasul 9 și să îmi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine? Să fac Pasul 7 și să-I cer cu umilință să-mi îndepărteze defectele (care umilință? dacă eu nu m-am împăcat cu El) ? Îmi place Pasul 6 și îl fac, consimt să mă scape de defectele de caracter, dar nu știu ce defecte, pentru că nu am făcut Pasul 4. Vreau să fac Pasul 4, dar mă poctinesc la resentimente și la partea mea de vină, la 'partea mea de trotuar', pentru că nu am făcut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau că au făcut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la întâlniri, dar pentru ei nu a funcționat programul. Sunt pline cârciumile de cei care sunt convinși că programul nu funcționează!!! Probabil că dacă aș fi făcut programul cum aș fi vrut eu, m-aș fi trezit la un moment dat cu paharul în mână, neștiind ce m-a pocnit! Aș fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalți ... de așa nu!
Ce acțiuni pot să iau eu pentru transmiterea mesajului?
Am învățat că pot transmite mesajul într-un mod simplu, dar puternic: făcându-mi activităţile de recuperare şi devenind o dovadă vie a speranţei, iubirii şi grijii de sine şi sănătăţii. Astfel spus cel mai puternic mesaj de recuperare este exemplul personal. Transmiterea mesajului poate lua diferite forme, de la încurajarea dată unui nou venit, la activităţile desfăşurate la orice nivel, începând cu grupul local până la serviciile internaţionale. Dar mesajul nostru cel mai bun constă în a fi un bun exemplu. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi şi pentru alţii.  
Acordând atenţie propriei persoane, am învăţat căi sănătoase de transmitere a mesajului.
Să invităm pe cineva la o întrunire este o cale puternică de a-i ajuta pe alţii. 
Mergând la întruniri şi povestind cum merge programul de recuperare este o altă cale de a transmite mesajul.
Relatându-ne povestea, îi ajutăm pe alţii şi pe noi. Ascultându-i pe alţii vorbind, primim ajutor. Vorbind despre noi, despre ce învăţăm, cu ce ne confruntăm, peste ce am trecut este un mod puternic de a transmite mesajul.
Când transmit mesajul în mod natural, este de obicei mai eficient decât când încerc să conving sau să costrâng pe cineva să se recupereze. 
Așadar, mesajul poate fi sumarizat foarte simplu: putem să ne păstrăm abstinența, putem să ne recuperăm, există speranța. Amintirea momentelor în care am auzit personal mesajul va furniza o parte din motivația de a transmite și noi mesajul acum, dar este mai mult de atât.
“Putem să păstrăm ce avem doar dacă dăm mai departe”. Acest slogan este poate cel mai puternic motiv pe care îl putem oferi pentru transmiterea mesajului. Totuși, mulți dintre noi se întreabă cum funcționează acest concept. Este cu adevărat foarte simplu. Ne întărim propria recuperare prin faptul că o împărtășim cu alții. Atunci când spunem cuiva că aceia care merg cu regularitate la întâlniri își mențin abstinența, suntem mult mai dispuși să aplicăm această practică în propria recuperare. Atunci când spunem cuiva că răspunsul se află în Pași, suntem mult mai dispuși să ne uităm acolo noi înșine. Atunci când le spunem noilor veniți să își aleagă și să se folosească de un naș, suntem mult mai dispuși să păstrăm legătură cu nașul propriu.
Dacă ne gândim mai bine, cu toții ne amintim de lucruri pe care le-am auzit la alți membri AA atunci când eram nou veniți și pe care nu le-am înțeles atunci, dar ne-am amintit de ele ani mai târziu și atunci ne-au dat motiv de speranța sau ne-au oferit soluția la o problema cu care ne-am confruntat. Transmitem mesajul și îl împărtășim liber, dar nu putem niciodată forța pe altcineva să priceapă mesajul. Același principiu care se aplică în relațiile publice ale comunității noastre: atragere, nu reclamă, se aplică foarte bine și în efortul nostru personal de a transmite mesajul.
Iată ce am învățat încă de la început și pentru că mi-a fost de mare folos i-aș vorbi și unui nou venit:
- despre esența AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală: boală = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmplă, alcoolul nu mai este o opțiune, tratamentul = abstinență totală, medicamentul = întâlnirile.
- despre primii trei pași în termeni simpli: când dorința mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputința, am încercat de toate și de unul singur nu am reușit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 pași (am crezut că există cineva sau ceva care mă poate ajuta)  - SOLUȚIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACȚIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii Superioare așa cum o înțeleg eu - și la început am înțeles că pot să consider grupul ca PS - și am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3). 
- despre instrumentele AA-ului: întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri), literatura (la început Viața fără băutură pentru că îmi vorbește despre capcane și ce am de făcut când vine 'pofta'), programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând, să dau telefon înainte de a consuma unui alt alcoolic recuperat, sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)
- despre faptul că abstinența este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: exact ce pun înaintea abstinenței.
- despre faptul că abstinența se învață. Prin repetiție. Cu antrenament și disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (față de mine însumi în primul rând), bunăvoința (pentru că voința nu mi-a fost de folos) și minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înțeleg totul de la început).
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent și sunt mulțumit. 
Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt. 

Mă numesc Ștefan și sunt alcoolic.


joi, 23 decembrie 2021

Sugestii de sarbatori

                           



Petreceri de sarbatori:

1. ATENTIE: Nu este obligatoriu să mergi. Da, poate că ar trebui să mergi. Poate că ar fi dureros sau dezamăgitor pentru cineva dacă nu te duci, dar nu TREBUIE neaparat sa mergi. Este în mod evident mai bine să ramai abstinent, decât sa risti sa mergi undeva si sa simti disconfort. Sa risti o recadere. Pentru că dacă într-adevăr esti alcoolic, atunci alcoolismul tau va încearca să te omoare - si sarbatorile este posibil să se opreasca aici.. 
2. ATENTIE: Poti pleca oricand (de la petrecere). În mijlocul unei propozitii, în mijlocul un toast, în mijlocul tăierii tortului, la miezul noptii, poti, fără dramă, fără a face o scenă, sa te scuzi si sa pleci. Daca trebuie sa oferi un motiv spune ca te simti rau si iesi. Nu e chiar o minciună pentru ca emotional sau spiritual chiar nu te simti bine. De fapt, nu contează dacă oamenii cred sau nu, dacă trebuie sa dai explicatii mai tarziu sau daca trebuie sa revii asupra motivului; important este sa pleci in liniste si sa ramai abstinent, decat sa ramai la petrecere si sa recazi.Pentru ca daca se intampla asta toti cei prezenti ar fi dorit sa fi plecat INAINTE! Poti sa pleci la jumatatea imbucaturii daca este nevoie!
3. ATENTIE: Dacă este posibil, mergi singur ca sa nu depinzi de altcineva; nu din egoism, din autoconservare. Daca trebuie să pleci pentru că esti speriat si crezi că s-ar putea să nu fie în măsură să ramai treaz, atunci ai nevoie sa poti pleca imediat; nu astepta pana ce insotitorul isi ia la la revedere sau pana se imbraca sau pana isi termina felia de tort. Dacă mergi cu cineva, explica-i în prealabil că s-ar putea să pleci brusc - nu că ai avea asta in plan, dar ca s-ar putea sa fi nevoit s-o faci, astfel incat să fie pregatiti dinainte in cazul în care ei doresc să rămână sau sa fie dispusi sa plece impreuna cu tine.
4. ATENTIE: Poti pleca si reveni mai tarziu. Părăsirea "scenei" nu trebuie să însemne renuntarea la întregul eveniment si a merge acasă sau oriunde in alta parte - poti face o plimbare, ia o gura de aer sau pur si simplu stai undeva, ia o pauza, iar cand ti-ai recapatat echilibrul te poti intoarce. Dar cu un ochi pe "Exit" pentru Runda 2, daca este nevoie. 

5. ATENTIE: Nu astepta răspunsuri conform Programului de la oameni care nu sunt în Program. Iată-te, la un anumit nivel de recuperare, înarmat cu instrumente cu totul noi pentru a identifica modul în care te simti si modul in care comunici cu oamenii. Aminteste-ti ca masa de revelion sau de Craciun nu este o Intrunire de 12 pasi si daca incepi sa faci "impartasiri" mai degraba decat sa faci conversatie, s-ar putea sa primesti un "Asta e cel mai stupid lucru pe care l-am auzit vreodată." Sau, mai rău, zambete condescendente care sunt echivalentul a unui baros in cap. Deci nu te astepta de la persoane care nu sunt in program sa actioneze ca oameni care cunosc programul in 12 pasi.
6. ATENTIE: Pentru majoritatea dependentilor Poate inseamna Da. Nu juca rolul de people-pleasing  si sa accepti indemnul de a bea doar un pahar, ca n-are ce rau sa faca. Fii sigur pe tine si refuza. Nu te pune in pericol. 

7. ATENTIE: Si alti oameni considera sarbatorile dificile si incarcate emotional. Nu esti singurul care treci pri momente dificile, care este atent la ego si hipersensibilitatea sa si decât sa stai în propria tristete si suparare, mai bine vezi cum si pe cine poti sa ajuti, oriunde ai fi si cu oricine ai fi. De ce? Pentru ca ce te poate face sa te simti mai bine decat sa fi de folos!
8. ATENTIE: Nu te victimiza. Nimeni nu vrea sa auda lucruri nasoale de sarbatori. "Te rog da-mi sosul" nu este un cod pentru "Te rog, acum daca esti abstinent descarca-te si vorbeste-mi despre furia si frustrarea de care ai suferit in ultimii ani, chiar acum, chiar aici, la acest minunat revelion."
Poate dura un timp pana cand oamenii vor "vedea" cine esti astăzi. Fii răbdător, arată cine esti acum, mai degrabă decât sa spui cine esti acum, iar lucrurile se vor schimba în cele din urmă
9. ATENTIE: Nimeni nu patrunde in mintea ta. Este posibil sa arati ca si cum ai fi foarte atent la ce spune cineva, in timp ce de fapt in mintea ta spui rugaciunea de seninatate.
10. ATENTIE: Respira. Cateva respiratii adânci înainte de a vorbi pot salva o viată. 
11. ATENTIE: Cine crede, nu are nevoie de explicatii; pentru cine nu crede, nicio explicatie nu este de ajuns.
Nu este treaba familiei tale de a întelege ce inseamna alcoolismul - este treaba ta. 
Nu e treaba ta de a diagnostica toată lumea, cu puterile magice ale abstinentei tale, nici nu este de datoria ta să "destupi" spiritual pe cineva. AA este un program de atragere, nu de promovare. Cand sunt indoieli, tine-ti gura închisă. Dacă esti un exemplu nu trebuie să dai explicatii, iar dacă te trezesti dand o multime de explicatii, probabil că faci o treabă proastă in a fi un exemplu.
12. ATENTIE: Comportamentul altor oameni nu dictează comportamentul tau. Nimeni nu te poate infuria, doar tu poti face asta. Nu esti un pres de usa, dar nici nu trebuie sa te lasi angrenat in fiecare lupta. Un zâmbet si un dat din umeri este o strategie excelentă pentru evitarea unor conflicte sau dezamorsarea unei atmosfere incarcate. 

Si nu uita: Ia-ti PUTEREA SUPERIOARA cu tine.


SARBATORI FERICITE!

joi, 9 decembrie 2021

FARA SPERANTA

 Indiferent cum încearcă, alcoolicii fără speranță nu pot renunța la băutură


Alcoolicii din soiul fără speranță

De BuddyT

Alcoolicii fără speranță sunt cei care nu se pot opri din băut, indiferent de consecințe. Indiferent de câte ori încearcă sau cât de sinceră este dorința lor de a se opri, pur și simplu nu pot menține abstinența pentru o perioadă semnificativă de timp.

În această zi în care nimeni nu este niciodată diagnosticat ca alcoolic, ci mai degrabă are o tulburare severă de consum de alcool, realitatea este că există încă alcoolici de o varietate fără speranță printre noi.

Unii dintre ei și-au pierdut locurile de muncă, și-au pierdut relațiile sau familiile, și-au pierdut sănătatea, au pierdut totul și au rămas fără adăpost, dar prin toate acestea continuă să bea.

Băutură în ciuda consecințelor

Mulți dintre ei au trecut prin dezintoxicare, uneori de mai multe ori. Au finalizat programe de ambulatoriu de 90 de zile sau programe rezidențiale de 28 de zile, dar de îndată ce ies în stradă, merg direct la băutură.

Li s-a spus că ficatul le cedează și dacă nu se oprește din băut, cu siguranță vor muri. Totuși, ei continuă.

Am văzut alcoolici pe patul de moarte și singura lor dorință este să se facă suficient de bine pentru a ieși din spital, astfel încât să poată merge să mai bea un pahar.

Și, desigur, i-am văzut pe cei care nu au părăsit spitalul.

Alcoolici pe deplin

În cartea „ Alcoolicii Anonimi: Cartea Mare ” alcoolismul este menționat de mai multe ori ca „o stare fără speranță a minții și a corpului”.

Aceasta nu se referă la cineva care pur și simplu are o problemă cu băutura sau, uneori, bea prea mult sau la cineva care a dezvoltat o tulburare ușoară de consum de alcool.

Se referă la oameni care sunt alcoolici în toată regula, descriși de Dr. William D. Silkworth în Big Book:

    „ Toți acestea, și multe altele, au un simptom în comun: ei nu pot începe să bea fără să dezvolte fenomenul poftei. Acest fenomen, așa cum am sugerat, poate fi manifestarea unei alergii care îi diferențiază pe acești oameni și îi deosebește ca o entitate distinctă. Nu a fost niciodată, prin niciun tratament cu care suntem familiarizați, eradicată definitiv. Singura ușurare pe care trebuie să o sugerăm este abstinența totală ."

Care este raspunsul?

Ce se întâmplă atunci dacă ești unul dintre acești oameni distincti sau ai o persoană dragă care suferă de o afecțiune aparent fără speranță? Din nou, Dr. Silkworth, scriind încă din 1939, a oferit răspunsul:

    „ Ceea ce spuneți despre deznădejdea generală a situației alcoolice medii este, în opinia mea, corect. În ceea ce privește doi dintre voi, bărbați, ale căror povești le-am auzit, nu există nicio îndoială în mintea mea că ați fost 100% fără speranță, în afară de Ajutor divin .”

Și există răspunsul acei „mai mult de o sută de bărbați și femei” pe care l-au descoperit cu mulți ani în urmă. Numai Dumnezeu poate ajuta acest tip de alcoolic.

Nici un tratament bazat pe dovezi, intervenție, terapie cognitiv-comportamentală sau consiliere nu îl va ajuta pe alcoolicul fără speranță pentru o perioadă de timp. Singura soluție la care pot spera este intervenția divină.

Ar putea și ar fi dacă ar fi căutat

Scriitorii Cărții Mari au spus că au ajuns la următoarele concluzii:

  • Că eram alcoolici și nu ne puteam gestiona propriile vieți.
  • Că, probabil, nicio putere umană nu ar fi putut ușura alcoolismul nostru.
  • Că Dumnezeu ar putea și ar fi dacă El ar fi căutat.

Dacă crezi că s-ar putea să fii un alcoolic fără speranță, dacă ai încercat totul și nimic nu a funcționat și dacă ai o dorință sinceră de a renunța la băutură, există speranță.

Fie ca tu să-l găsești acum

Puteți găsi acest ajutor chiar aici și acum în timp ce citiți acest articol.

Tot ce trebuie să faci este să recunoști că viața ta nu mai este gestionabilă, să crezi cu sinceritate că doar o putere superioară îți poate ajuta situația și să iei decizia de a-ți preda viața în grija lui Dumnezeu, oricum Îl înțelegi.

Apoi rostiți rugăciunea celui de-al treilea pas așa cum este sugerat în Cartea Mare:

    „ Doamne, mă ofer Ție - ca să zidesc cu mine și să fac cu mine cum vrei Tu. Scăpătă-mă de robia eului, ca să pot face mai bine voia Ta. Îndepărtează-mi greutățile, ca biruința asupra lor să dea mărturie celor pe care i-aș ajuta cu puterea Ta, iubirea Ta și modul Tau de viață. Fie ca eu să fac mereu voia Ta !"

După cum milioane de așa-numiți alcoolici fără speranță au descoperit din 1935, există Unul care are toată puterea - acela Unul este Dumnezeu. Fie ca tu să-L găsești acum!

Alcoholics of the Hopeless Variety

miercuri, 8 decembrie 2021

O stare a minții și a corpului aparent fără speranță

 IULIE 1992

O stare a minții și a corpului aparent fără speranță

În prefața la prima ediție a Cărții Mari, Bill W. afirmă că scopul principal al cărții este de a „a arăta altor alcoolici exact cum ne-am recuperat..” Aici, și în multe alte pasaje din Cartea Mare și în nenumărate alte scrieri și discursuri, este clar că el și primii membri ai Frăției noastre se considerau „alcoolici recuperați”. Cu toate acestea, utilizarea de către el a cuvântului „ recuperat" atunci când este folosit ca adjectiv pentru a descrie „alcoolic" mi s-a părut întotdeauna a fi foarte nepotrivit. Bill W. avea o stăpânire excelentă a limbii engleze. A ales cuvintele cu foarte multă atenție și le-a folosit în mod specific și deliberat. Nu puteam înțelege cum ar putea folosi un astfel de termen când se știa, chiar și atunci, că alcoolicii nu se pot recupera niciodată din alcoolism așa cum s-ar recupera o persoană de la răceală sau gripă.Nu vom „trece” niciodată peste alcoolism în sensul că vom deveni băutori sociali. Vom fi mereu alcoolici.

La pagina 85 din Cartea Mare scrie: „Nu suntem vindecați de alcoolism”. Ar putea fi ceva mai simplu decât atât! Cum, atunci, a putut Bill W., sau oricine altcineva, să devină vreodată un alcoolic recuperat ? Pur și simplu nu puteam înțelege această aparentă contradicție. Și, da, cred că Bill alesese și folosise cuvântul în mod deliberat. Acest lucru a m[rit pur și simplu confuzia și frustrarea mea.

Am participat acum ceva vreme la o întâlnire de discuții Big Book într-un oraș din apropiere. Recent am luat-o de la capăt de la începutul cărții. Mi s-a părut un moment potrivit pentru a aduce în discuție îngrijorarea mea, oricât de nesemnificativă ar fi putut părea altora. Făceam mare lucru din nimic? Probabil așa era. Dar, a fost important pentru mine pentru că am perceput asta ca o contradicție în termeni. Cum putem fi recuperați, dar nu vindecați? Ce înseamnă recuperarea din alcoolism? Chiar încercam să înțeleg despre ce vorbea Bill, deoarece conceptul de recuperare este un punct focal atât de crucial, nu numai pentru Big Book, ci și pentru întregul program.

La acea întâlnire, însă, nu am putut obține o explicație care să fie satisfăcătoare pentru mine. De fapt, un bătrân care, la fel ca Bill W., se consideră „recuperat”, mi-a dat impresia că calc pe teren sacru, comiteam un sacrilegiu de mare amploare.

Neînfricat în căutarea mea, am sunat la Biroul de Servicii Generale AA din New York și am cerut să vorbesc cu cineva care ar putea să-mi dea o explicație a unui pasaj din Cartea Mare. Am fost transferat la o femeie foarte răbdătoare care, inițial, mi-a dat aceleași explicații pe care le auzisem înainte. Am contracarat cu toate respingerile mele standard. Deși mi s-a părut foarte plăcută dezbaterea, părea că activitățile mele intelectuale au întâlnit un alt zid de piatră. Apoi, într-un moment de intuitie, această femeie mi-a spus: „Citește propoziția care vine chiar înaintea celei pe care o citezi”. Aha!! Nu mi-a venit să cred. Acolo era. Raspunsul pentru mine. În fața ochilor mei tot timpul. Cum am putut sa-l ratez? Declarația spune: „Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care și-au revenit dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță.”

Deci, despre asta vorbea Bill. Confuzia și aparenta contradicție au fost rezolvate. În această prefață, Bill nu scrisese despre recuperarea din boala alcoolismului, ci despre recuperarea dintr-o „stare a minții și a corpului aparent fără speranță”. Amploarea acestei stari de deznădejde (fara speranta) și disperare a fost descrisă în detaliu în povestea sa din Cartea Mare și în alte scrieri. La un moment dat, în timpul spitalizării lui Bill, un medic o pregătise pe Lois pentru ce era mai rău. În curând, Bill avea să moară sau să fie internat într-un azil. Totuși, după cum știm cu toții, Bill și-a revenit , într-adevăr, s-a recuperat din această stare fără speranță. Și-a recăpătat sănătatea fizică. „Sanitatea lui mentala a fost restabilită”. Era, de fapt, un alcoolic care s-a recuperat.

O citire mai atentă a Cărții Mari dezvăluie că aceeași idee se găsește nu numai în prefață, ci este repetată de multe ori în alte parti ale cărții. Deși răspunsul pe care l-am căutat era perfect evident și ar fi trebuit să-mi fie clar, pur și simplu nu mi se înregistrase în minte. Căutam poate un răspuns care nu era acolo. Sau, poate, căutam un răspuns elaborat la o întrebare fundamentală. Ca de obicei, Bill W. a știut să „păstreze totul simplu”. Eu am fost cel care a complicat problema. Îi mulțumesc „profesorului” meu de la GSO pentru această perspectivă.

De asemenea, îi sunt recunoscător pentru o altă lecție valoroasă referitoare la utilizarea „etichetelor” atunci când ne referim la noi înșine sau ne prezentăm la întâlniri. Ea a subliniat un punct demn de remarcat. Aceste „etichete” sunt o alegere personală . La urma urmei, nu este aceasta o boală care necesită autodiagnosticare? Cuvântul „recuperat” este cu siguranță doar o „etichetă”. Dacă ne concentrăm pe utilizarea cuvântului de către Bill, dacă pare evident că nu numai Bill și prietenul meu de odinioară și-au recuperat alcoolici, ci și eu la fel! Dar, preferința mea personală este să mă consider un alcoolic în recuperare” pentru că termenul îmi implică că mai este de lucru. Sunt pe drumul cel bun, dar călătoria este departe de a se termina. Pe de altă parte, alții, din motivele lor, se autointituleaza alcoolici recuparati”. Pentru unii nou-veniți, orice altceva dincolo de „băutorul problemă” poate fi dificil. Dar problema aici este că, la orice întâlnire, fiecare persoană este liberă să se refere la sine prin orice denumire pe care o preferă la un moment dat. Nimeni nu are dreptul să pună la îndoială această denumire sau să spună că nu este potrivită. Și așa ar trebui să fie.

În concluzie, căutarea mea nu a fost în zadar. Am învățat trei lecții importante: în primul rând, am găsit un răspuns la o întrebare care, deși aparent lipsită de importanță pentru alții, mă tulbura. În al doilea rând, îmi dau seama că răspunsul pe care l-am căutat a fost de fapt acolo tot timpul. Trebuie să învăț să-mi deschid mintea, precum și ochii la ceea ce este scris în Cartea Mare sau în orice altă literatură, de altfel. Dar, în al treilea rând, și poate cel mai valoros, acum înțeleg, accept și respect dreptul fiecărei persoane din Comunitatea AA de a folosi orice „etichetă” personală pe care o alege – indiferent dacă înțeleg sau nu, sunt sau nu sunt de acord cu ea.

„Numele meu este Frank și sunt un alcoolic în curs de recuperare”.

A Seemingly Hopeless State of Mind and Body | AA Grapevine

marți, 7 decembrie 2021

Sober today / thanks to AA

De-a lungul timpului am auzit o sumedenie de obiectiuni in ceea ce priveste AA-ul. 

Ca este o secta. Ca are reguli prea stricte. Ca spala creiere. Etc.
Asta îmi amintește că atunci când aud că tot ce încearcă AA-ul să facă este spălarea creierului, răspunsul meu este întotdeauna "sigur aveam nevoie de ceva pentru a-mi spăla creierul, pentru că gândirea mea trebuia curățată".
Majoritatea din cei care spun ca AA nu functioneza o fac cu paharul in mana!
Sigur ca din carciuma, locurile de intalnire AA pot sa para locuri de cult, unde o adunatura de neputinciosi isi expun slabiciunile!
Pe de alta parte, de-a lungul unui număr bun de ani, am văzut venind la AA oameni în stari teribile, tragice, toxice și, după ce au urmat cei 12 pași propuși de AA, au avut o experiență profundă - unii o numesc Miracol - , o schimbare extraordinara in bine. 
O mare parte din ceea ce afirmă Cartea Mare AA, ca rezultat al muncii la program, a devenit realitate si pentru mine - ca și pentru mulți alți oameni pe care îi cunosc.
AA mi-a salvat viața și sunt recunoscător pentru asta. Am descoperit că este un lucru bun, iar "dinăuntrul" experienței mele pot afirma ca este mai degraba o sursa de putere, decat de vulnerabilitate, în lume. 
AA este drumul meu de la boala la sanatate.
Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Impartasesc ceea ce simt. Impartasesc experienta mea in legatura cu asta. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ea.

luni, 6 decembrie 2021

CE PAS ESTE MAI GREU DE FACUT?

 Multumesc A.! Mi-ai dat de gandit! CE PAS ESTE MAI GREU DE FACUT?

A.: << Cliseu = Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive. Si la AA exista clisee. Nu o spun in sens negativ. Pur si simplu exista. Unul dintre acestea este ca pasul 1 este cel mai greu de facut. >>

Inspirat de impartasirea lui A., m-am gandit la mine si la ce cred eu despre ˝clisee˝, despre repetitie si despre care pas mi s-a parut cel mai greu.

Repetitia (chiar excesiva) in AA nu banalizeaza, ci faciliteaza procesul de invatare si constientizare (subconstientul primeste informatia in mod repetat pana o asimileaza si o transforma in obicei - obicei care inlocuieste vechile tipare si convingeri, pentru noi, distructive - care se manifesta, mai apoi, in mod natural si firesc in constient, deci in viata de zi cu zi). Cam lunga fraza, dar asta e.

˝Cliseul˝ auzit de mine in legatura cu primul pas este mai degraba ca Pasul 1 este singurul care trebuie facut 100%, de la bun inceput. Pentru ca el inseamna acceptarea bolii si ca alcoolul nu mai este o optiune. In caz contrar, ceilalti pasi care urmeaza nu au nicio sansa de reusita, intrucat pana la urma ne intoarcem la alcool. Si implicit, la Pasul 1. Spunea un prieten drag mie la o intalnire ca pasul 1 este fundamentul programului si inseamna nu numai sa accept, dar sa si fac ceva dupa ce accept.

La inceputul recuperarii mele, Pasul 1 mi s-a parut cel mai greu. Pentru ca nu am inteles! Cum sa nu mai fiu stapan pe viata mea?

Dupa ce am lucrat Pasul 1, Pasul 2 mi s-a parut cel mai greu. Era vorba despre credinta si sanatate mintala. Greu de rumegat!

Dupa Pasul 2, Pasul 3 mi s-a parut aproape imposibil. Vointa si viata mea in grija lui Dumnezeu?

Pasul 4 - inventar, fara frica, ˝dezvelirea cepei˝, eu, baiatul bun, cel fara de defecte?

Sa mai si vorbesc despre asta cuiva? - Pasul 5.

Sa vreau sa ma schimb? (Pasul 6) si chiar sa o si fac? (Pasul 7).

Sa vreau sa-mi repar greselile? (Pasul 8) si chiar sa o si fac? (Pasul 9).

Greu, foarte greu.

Sa repar greselile imediat ce mi-am dat seama de ele, sa fac din meditatie si rugaciune o rutina zilnica si colac peste pupaza sa aplic toate chestiile astea de la 1 la 11 in toate situatiile de viata, bașca sa mai ajut si pe altii?! Păi?! ...

De-a lungul timpului mi-am dat seama ca cel mai greu pas a fost cel pe care nu l-am facut INCA!

vineri, 3 decembrie 2021

Ce fac azi

 AA nu sugerează sa fiu tolerant cu oamenii rautaciosi sau onest cu oameni care ma mint sau orice variațiune a pasului 12: "practicam aceste principii în toate domeniile vietii noastre" ca sa devin un om bun sau pentru orice alt motiv 'moral'. 

AA sugereaza asta pentru că, atunci când nu am conștiința amortita de alcool, nu pot trăi confortabil în pielea mea când ma las prada comportamentor bolnavicioase, bazate pe frica. 

Mai simplu, capul meu devine foarte 'zgomotos' când mint și ma port urat cu alti oameni, chiar și atunci când merită sau 'par' sa merite. Și apoi, efortul de a-mi folosi toata energia in a-mi potoli mintea 'zgomotoasa' prin a spune ca "Nu-mi pasă", când de fapt nu este asa si incercarea mea de a ma convinge de asta este o prostie și este obositor. 
Si în cele din urmă este mai greu să trăiesc cu astfel de sentimente decât să incep sa lucrez la toleranta si onestitatea mea.

Nu este ajutor mai mare pentru a lucra cu mine decat ajutorul pe care scrisul (autoanaliza), rugaciunea si meditatia il pot oferi.

Anii de abstinenta nu-mi garanteaza mentinerea abstinentei. Cea mai bună analogie este conștientizarea faptului că nu pot construi mase musculare astazi pentru că luna trecută am ridicat greutati. Antrenamentul este acela care poate schimba corpul. Dar dacă ma opresc din 'antrenament', multumit de rezultatele obtinute in trecut, este foarte probabil ca in cele din urma acele rezultate sa se estompeze. Același lucru este valabil si cu transformarea spirituală generată de menținerea abstinentei și lucrul cu cei 12 pași. 

Calitatea abstinentei mele de azi se bazează pe ceea ce fac azi. Nu pe ceea ce am făcut în ultima lună sau în urmă cu zece ani.

joi, 2 decembrie 2021

ATENT ...

 ... la reactii

Sa fiu mai interesat de reactia mea decât de persoana care a provocat-o
Am obiceiul de a reacţiona tot timpul în acelaşi mod în anumite scenarii. Ar putea fi mai bine daca as pune la îndoială propria mea reacţie în loc să arăt cu degetul în stânga şi în dreapta. Pot accepta ipoteza potrivit căreia, celelalte suflete şi circumstanţele vieţii mele sunt făcute să ma facă să devin conştient de defectele şi de sensibilităţile mele. Ar trebui să le mulţumesc mesagerilor pentru mesajele pe care mi le aduc. 

... la corp
Unul dintre cele mai eficiente modalităţi prin care imi pot linişti mintea, prin care ma pot conecta cu momentul prezent, prin care pot elimina rezistenta interioară, prin care imi pot asculta intuiţia este sa fiu constient de propriul corp fizic. Când sunt pierdut printre gândurile mele, observ cum atenţia mea se orienteaza catre mintea mea si mai putin catre corpul fizic. Un mod eficient prin care pot deveni conştient de momentul prezent este conectarea atenţiei la propria respiraţie sau la senzaţiile corpului. 
Aceasta practica ma ajuta sa-mi linistesc mintea şi imi aduce atenţia în momentul prezent.

... la analiza si 'scenarite'

Sa nu analizez prea mult
Dacă ma surprind ca analizez şi re-analizez tot timpul, imi dau seama ca imi petrec foarte mult timp în mintea mea si ar fi bine sa ies de acolo. Răspunsurile vor veni atunci când o sa am nevoie de ele.
Este o perspectivă care ma ajuta sa ma relaxez, sa nu mai cred ca este responsabilitatea minţii mele de a oferi înţelepciunea de care am nevoie. Mintea este un instrument practic pentru sarcini care pot fi realizate acum, în momentul prezent, nu să funcţioneze la o capacitate mai mare decât cea pentru care a fost concepută.                                                                      
... la ce mesaje imi transmit
Partea proasta cu trecutul era ca de multe ori ramaneam acolo si ma blocam in aduceri aminte si scenarii despre cum ar fi trebuit sa fie. Imi plangeam de mila pentru ca imi placea sa sufar.
Acum am constientizat ca, chiar daca Durerea se afla in trecut, suferinta mi-o fac singur, in prezent. Si ca iar am ganduri autodistructive.
Am invatat ca daca vreau sa ma simt bine, macar eu sa nu-mi mai fac rau singur. Asa ca sunt atent la ce mesaje imi transmit, sunt atent chiar la ce cuvinte folosesc in dialogul meu interior.
Trecutul nu-l pot schimba, dar acum pot sa schimb perspectiva pe care o dau trecutului. Pot sa-mi vad partea mea de vina, ce am facut eu gresit si pot sa vad partea buna a lucrurilor, pentru ca in orice este si o parte buna, daca am bunavointa sa o caut.
Si in felul acesta trecutul se schimba! Este altul decat cel care imi facea rau. Nu spun ca imi face bine, dar cel putin nu imi face rau. Si ma concentrez pe ziua prezenta.
A trai in intervalul zilei prezente este pentru mine antidotul pentru resentimentele si vinovatia trecutului si pentru fricile si grijile in legatura cu ce o sa fie in viitor. Ce a fost a fost, ce o sa fie o sa fie, important este ce fac azi!
La intalnire s-a spus ca trecutul (nerezolvat Pasul 4) ar putea afecta evolutia spirituala. Drumul catre evolutia spirituala, catre descoperirea si realizarea de sine trece prin constientizare, intelegere, acceptare si transformare.
Nu pot creste spiritual daca nu schimb (de exemplu modul meu de gandire - care determina comportamentele mele si perspectiva pe care o dau lucrurilor). Nu pot schimba decat ceea ce accept. Nu pot accepta decat ceea ce inteleg. Si nu pot intelege decat ceea ce constientizez.
Asta este calea! Si imi dau seama ca nu tot ce constientizez inteleg, nu tot ce inteleg accept si nu tot ce accept transform.
De aceea am nevoie de acest Program pe care sa il practic clipa de clipa. Ma ajuta sa constientizez. Cand constientizez este mai usor sa inteleg, cand inteleg imi este mai usor sa accept si cand accept este mai usor sa schimb.
Nu reusesc tot timpul, dar nu mai este ca inainte!


... la cuvinte

Dacă ascult cu atenţie cuvintele pe care cineva le spune, pot afla multe despre acea persoană. Mai concret, pot descoperi atitudinea acelei persoane în legătură cu viaţa.
atitudine adecvata poate fi cea mai bună calitate a unei persoane. Ii poate duce pe oameni în locuri in care doar abilităţile lor nu ar putea să îi ducă.
Sunt atent la cuvinte pentru ca ele pot sabota gandirea.
Doar un exemplu: cuvantul "trebuie":
Cuvantul „trebuie” e cuvantul care ne indeamna sa o luam la fuga si sa ne simtim presati si frustrati. Poate fi inlocuit cu „vreau” sau „decid” sau „aleg” sau „pot”. De exemplu, una e sa spui „trebuie sa ma las de fumat” si alta e sa iti bagi in subconstient zilnic „pot sa ma las de fumat”.
Viata poate depinde de vocabularul folosit, pentru ca vocabularul mental programeaza gandirea si viitorul. 

... la dialogul interior
<< In intimitatea mintii tale te afli intr-o comunicare continua cu tine insuti. Dialogul tau interior poate sa para lipsit de sens de cele mai multe ori, dar adevarul este ca actul de a comunica cu tine insuti te poate ajuta sa pastrezi o traiectorie pozitiva pe tot parcursul vietii. >>
Ce sa imi amintesc azi:
Sa fiu ATENT la dialogul interior, astfel incat, cand voi comunica cu mine insumi sa nu-mi transmit mesaje nepotrivite.




... la ganduri

Un gand e doar un gand, un produs al mintii. Nu este real. 
Dar gandul se poate transforma in convingere, iar convingerea poate crea, prin actiune, realitatea.
A trai in intervalul zilei prezente inseamna sa nu imi bat capul cu ce va fi sau ar putea sa fie si cu ce a fost sau ar fi putut sa fie, ci cu ceea ce ESTE. 


Si daca pot fi atent in mod constient la ceea ce este, 
inseamna ca e bine.


... la vaicareala
<< Sponsorul meu mi-a spus că, dacă merg la ședințe suficient de mult timp, voi vedea niste chestii nebunesti. Tocmai am plecat de la o întâlnire la care persoana care a avea cea mai lunga abstinenta a intrat in pielea lui "vai saracul de mine" cerând apoi sa iasa toată lumea afară și sa se inchida sedinta. Fusese o persoană fără adăpost care a împărtășit despre cum în mod repetat recadea in mocirla. 
Deci, am ajuns să văd cum arăt atunci când trăiesc în problema, mai degrabă decât in soluție, și cum arăt și unde pot ajunge atunci când consum. >>
Cand vad cat de "bolnavi" sunt altii, devin mai atent la boala mea.


... la ego

Cand vreau ce nu am, tot ce imi este dat dispare.

Cea mai buna atitudine este aceea de a-mi exprima recunostinta.Daca sunt atent observ ca "Ego"-ul este cel care VREA, iar eu sunt mai mult decat egoul meu. Cand ma detasez de egoul meu, îmi dau seama că nu-mi lipseste nimic, sunt întreg. Toate se întâmplă în mine, nu pentru mine.

Oamenii fie se micşorează în faţa necazurilor, fie se ridică pentru a le face faţă – în mare parte în funcţie de atitudinea lor faţă de viaţă. Recunoştinţa străluceşte mai tare în timpul nenorocirilor. Sfântul Paul îşi îndemna cititorii să se „înveselească mereu” şi să „mulţumească în orice situaţie”. Când întâmpinăm necazuri, putem contracara anxietatea cu aprecierea. 

Când suntem recunoscători, dispare teama şi apare credinţa.

Cand vreau ceea ce nu am, pierd ceea ce mi s-a dat. Pierd momentul prezent pentru ca mintea se concentreaza pe ce nu am.

***

Atentia de cultiva prin constientizare.

Iata ce spune Osho despre asta:

<< Constientizarea se face in trei pasi.

Mai intai, fii constient de corpul tau – cand mergi, cand tai lemne sau cand cari apa de la fantana. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.
Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – ganduri, imaginatie, proiectii. Cand devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cat esti mai constient de ea, cu atat circula mai putine ganduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gandurilor, energia fiind aceeasi. Cand esti constient in proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru ganduri si mintea devine absolut tacuta. Atunci este timpul sa mergi si mai adanc.
Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste si tot ce e rau incepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare. Cand ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.
Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data in insusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu Iluminare. >>


Cand nu pot face asta, macar ma straduiesc sa am mintea deschisa si sa NU trec prin etapele pierderii atentiei:
  • respingerea
  • indiferenta
  • indreptarea atentiei catre altceva.