BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


miercuri, 22 ianuarie 2025

PASUL 1 - PROBLEMA

 Cartea Mare „Alcoolicii Anonimi” ne-a oferit o rețetă exactă despre cum să ne recuperăm din boala alcoolismului, exact așa cum s-au recuperat autorii. Dacă o urmăm exact așa cum au făcut-o ei, atunci ne putem aștepta la același lucru pe care l-au obținut ei, recuperarea dintr-o stare fără speranță a minții și a corpului. Nu există elemente obligatorii în AA, dar probabil că sunt unele lucruri pe care va trebui să le facem dacă vrem să ne recuperăm așa cum au făcut-o primii o sută. 

Scânteia care urma să izbucnească în primul grup AA a fost aprinsă la Akron, Ohio, în iunie 1935, în timpul unei discuții între un agent de bursă din New York și un medic din Akron. Cu șase luni mai devreme, brokerul fusese eliberat de obsesia sa pentru băutură printr-o experiență spirituală bruscă, în urma unei întâlniri cu un prieten alcoolic care fusese în contact cu Grupurile Oxford din acele vremuri. Experiența spirituală vitală a lui Bill a venit după contactul său cu Ebby, care fusese în contact cu Grupurile Oxford. "A fost, de asemenea, foarte ajutat de regretatul Dr. William D. Silkworth, un specialist din New York în alcoolism, care acum este considerat nu mai puțin decât un sfânt medical de către membrii AA și a cărui poveste despre primele zile ale Societății noastre apare în paginile următoare." De la acest doctor, brokerul aflase natura gravă a alcoolismului. De la medic a aflat problema, Ebby i-a adus soluția și planul de recuperare al Grupurilor Oxford. „Deși nu putea accepta toate principiile grupurilor Oxford, el era convins de necesitatea inventarului moral, a mărturisirii defectelor de personalitate, a reparaţiilor făcute celor răniți, a ajutorului pentru ceilalți și necesitatea credinței în Dumnezeu„Înainte de călătoria sa la Akron, brokerul lucrase din greu cu mulți alcoolici la teoria că doar un alcoolic l-ar putea ajuta pe un alt alcoolic...” De la experiența spirituală a lui Bill în Towns (spital) în decembrie 1934 până în mai 1935, lucrase cu mulți alcoolici, dar nu ajutase pe nimeni. Pur și simplu a rămas treaz. „Brokerul se dusese la Akron într-o afacere care se prăbușise, lăsându-l foarte cu teamă că ar putea începe să bea din nou. Bill umblase în această perioadă de timp vorbind bețivii pe scaunele de la bar, încercând să-i facă să accepte programul său de acțiune planificatNu a mers. Chiar înainte de a merge la Akron, a mers să-l vadă pe Dr. Silkworth. Dr. Silkworth a spus: Bill, ar trebui să renunți să mai mergi pe aici încercând să vinzi acel fulger alb, pe care l-ai avut, acestor oameni. El a spus, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să le explici care este problema, ce ți-am spus și apoi poate că vor accepta programul tău de acțiune. Aceasta a fost o întâlnire foarte, foarte, importantă în ceea ce privește „Alcoolicii Anonimi”, pentru că asta a fost chiar înainte ca Bill să meargă să-l vadă pe Dr. Bob în Akron. „Și-a dat deodată seama că, pentru a se salva, trebuie să-și ducă mesajul unui alt alcoolic. Acel alcoolic s-a dovedit a fi medicul din Akron. Acesta a fost Dr. Bob. 
      Când Bill a venit la Dr. Bob - Dr. Bob era în grupurile Oxford. Avea programul de recuperare. Dr. Bob știa că soluția era în domeniul spiritual, pentru că deja încerca să o caute în grupurile Oxford. Dar nu a putut să-l aplice. Nu putea funcționa pentru Dr. Bob. Ceea ce Bill i-a adus Dr. Bob a fost Primul Pas. Odată ce a înțeles problema, a putut aplica programul de acțiune și s-a recuperat.
 „Acest medic a încercat în mod repetat mijloace spirituale pentru a-și rezolva dilema alcoolică, dar nu a reușit. Dar când brokerul i-a dat descrierea doctorului Silkworth despre alcoolism și despre lipsa de speranță a bolii, medicul a început să caute remediul spiritual pentru boala lui cu o bunăvoință pe care nu reuşise să o adune până acum. A rămas treaz şi nu a mai băut niciodată până în momentul morții sale, în 1950.
      Ceea ce Bill i-a adus Dr. Bob a fost Primul PasOdată ce a primit asta, a putut să pornească la drum.
„Acest lucru părea să dovedească că un alcoolic îl poate influenţa pe altul, așa cum nici un nealcoolic nu o poate face. De asemenea, a indicat că munca neobosită cu un alt alcoolic era vitală pentru recuperarea permanentă.

marți, 21 ianuarie 2025

Doar pentru azi

 Doar pentru azi ...

Învăț să nu reacționez la tot ce mă deranjează.

Învăț că nu trebuie să-i rănesc pe cei care m-au rănit.

Uneori, cel mai înalt semn de maturitate, este să te îndepărtezi de tot ce îți provoacă disconfort și îți tulbură liniștea interioară.

Învăț că energia pe care o consum pentru a reacționa la toate lucrurile pe care insist, mă seacă și mă împiedică să-mi concentrez energia pe lucrurile care îmi fac bine.

Învăț că nu toată lumea mă poate mulțumi și asta e în regulă.

Învăț că nicio reacție nu înseamnă consimțământ, ci pentru a evita discuțiile inutile.

Învăț să învăț lecțiile vieții, învăț de la cei diferiți de mine.

Aleg să încerc să fiu mai bun.

Îmi aleg liniștea sufletească, pentru că de asta am nevoie cu adevărat.

Nu mai vreau dramă.

Nu am nevoie de nimeni care să mă facă să simt că nu sunt suficient.

Învăț să aleg să vreau luptându-mă și certându-mă.

Mă duc dincolo, nu sunt acolo.

Învăț asta din când în când, doar spunând nimic, spune totul.

Învăț că răspunsul la provocare mă doare și dă altei persoane putere asupra emoțiilor mele.

Nu pot controla ce spun alții, dar pot decide cum să reacționez, cum să mă descurc și să aleg dacă contează sau nu pentru mine.

Învăț că de cele mai multe ori aceste situații nu spun nimic despre mine, ci multe despre cealaltă persoană.

Abia învăț să mă iubesc, și nu să mă distrug.

Uneori e mai bine să renunți, să lași oamenii să plece, dacă aceste relații nu au putere ,să exiști singur fără prea multe explicații.

Învăț că viața e mai ușoară atunci când nu mă concentrez pe ce se întâmplă în jurul meu..ci mai degrabă despre mine.

Lucrând la mine și la liniștea mea interioară, mă face să realizez că a nu reacționa la orice lucru mărunt care mă deranjează, este primul pas spre a trăi o viață mai fericită și sănătoasă.


De pe Prietenii lui Bill

miercuri, 15 ianuarie 2025

OBSESIA

 

PASUL 1 - CE ESTE OBSESIA MENTALĂ?

 Există ceva în capul meu care îmi spune că e în regulă să beau. Când este evident pentru toată lumea și, uneori, evident pentru mine că nu pot bea. Vine o vreme în care mintea mea spune că pot. Să vedem de ce este adevărat.

Cartea noastră ne va spune unde este centrată principala problemă. Cred că noi, ca alcoolici, trebuie să știm cât mai multe despre corp. La urma urmei, dacă vom trăi cu aceasta boala trebuie sa punem un diagnostic amanuntit.
Bine, suntem alergici la alcool. Dar apoi spune: „... principala problemă a alcoolicului este centrată în mintea lui, mai degrabă decât din corpul lui”. Toată munca va fi făcută pentru minte, pentru că va trebui să trăim cu această parte fizică. Nu putem face nimic în privința asta. 
„Bărbații și femeile beau în principal pentru că le place efectul produs de alcool”.
Unii oameni sunt foarte jigniți când le spui asta. Ei spun, oh, nu de asta am băut. Am băut pentru că îmi place gustul alcoolului. Nu m-aș certa cu nimeni dacă îi place sau nu gustul alcoolului. 
Nu cred că de asta am băut. Cred că bem pentru că ne place ceea ce face alcoolul pentru noi. Face să ne simțim diferit. Băutorul social normal primeşte acea senzație de greață, scăpată de sub control. Noi avem acel sentiment fierbinte, arzător, incitant, de control. Primim ceva din alcool pe care nu l-am putea obține niciodată din altă sursă, punct. În copilărie am fost mereu în exteriorul mulțimii privind înăuntru. Întotdeauna mi-am dorit să fac parte din ea și am știut că nu pot fi. Am știut întotdeauna că orice aș spune sau aş face ar fi un lucru greșit, iar oamenii ar râde și mi-ar fi rușine. Am devenit foarte, foarte introvertit și foarte timid. Într-o noapte, cineva mi-a dat un pahar de whisky. A coborât în jos prin esofag și aproape că m-am sufocat de moarte. N-am băut niciodată în viața mea ceva care să aibă un gust atât de oribil ca și chestia aia. Dar de îndată ce mi-a lovit stomacul, lucrurile au început să se schimbe. Am început să mă simt din ce în ce mai înalt, din ce în ce mai mare. Trăsăturile feței mele au început să se schimbe. Am devenit Fred Astaire pe ringul de dans.
Puteam să vorbesc cu fetele. Le duceam acasă cu maşina. Am devenit cel mai mare iubit din lume pe bancheta din spate a unui Chevrolet '36.
Alcoolul a făcut pentru mine ceea ce eu nu puteam face pentru mine. Mintea mea a devenit obsedată de ideea de a bea alcool. O obsesie a minții este o idee care depășește toate celelalte idei. O obsesie a minții este o idee atât de puternică încât te face să crezi o minciună. Te face să crezi ceva care nu este adevărat.
     Nu băusem de trei săptămâni, iar oamenii au început să-mi spună, Charlie, nu poți bea. Au început să spună, ar trebui să lași chestia asta în pace. Tatăl meu spunea: Fiule, noi nu putem bea în familia noastră. Toți cei care încercăm să bem, ajungem la probleme serioase cu asta. Mama a început să spună, ai un unchi care a murit deja într-un azil de nebuni din cauza alcoolismului. Nu poți bea. Toată lumea putea vedea asta, dar eu nu puteam vedea. Pentru că alcoolul a făcut pentru mine ceea ce eu nu puteam face pentru mine.
     Mintea mea a devenit atât de obsedată să recapete acel sentiment iar și iar și iar, încât am crezut ceva care nu este adevărat. Am crezut că pot să beau. Am crezut că pot găsi o modalitate de a bea și de a nu mă îmbăta. Am crezut că pot găsi o modalitate de a bea ca ceilalți oameni. N-am putut să beau niciodată ca ceilalți oameni.
     Privind înapoi la viața mea de astăzi, nu am putut niciodată să beau alcool în siguranță, dar nu știam asta. Am băut până la patruzeci de ani, înainte să-mi dau seama că nu mai pot bea alcool. Aceasta este obsesia minții.
     Când găsești ceva care te face să te simți la fel de bine pe cât ne-a făcut pe noi să ne simțim la început, mintea ta va deveni obsedată de asta. Pentru unii oameni, este mâncare. Pentru alții, este vorba despre jocuri de noroc. Pentru alții, este sex. Pentru alții, sunt droguri. Pentru alții, e munca. Oricine operează cu o adevărată obsesie a minții nu poate vedea adevărul despre băutura lor, sau orice ar fi altceva. Ei cred că va fi bine. Ei cred că sunt normali. Ei cred că toți ceilalți sunt în decalaj. Să vedem ce spune doctorul despre asta.
„Senzația este atât de evazivă încât, deși admit că este dăunătoare, ei nu pot, după un timp, să diferențieze adevărul de fals”.
Chiar dacă, din când în când, am putut vedea ce îmi face alcoolul. Ajung la închisoare şi îmi zic, omule, trebuie să renunț la nenorocirea asta. Mă omoară. În două ore mintea mea crede ceva diferit. Mintea mea spune că nu a fost alcoolul cel care mi-a creat probleme. Erau oamenii aceia din acel bar. Sau renunță să mai încerci să bei vodcă și întoarce-te la bourbon și vei fi bine. Sau renunță la acel bourbon și bea vin. 
Sunt al naibii de sigur că sunt alergic la alcool. Nu putem diferenția adevăratul de fals.
     Asta trebuie să facem - dacă vrem să-l ajutăm pe alcoolicul practicant - asta trebuie să realizăm, că persoana care bea nu poate diferenția adevărul de fals.
     Ei vin în ușa unei întâlniri AA. Le spunem, în înțelepciunea noastră, tot ce știm, și se întorc direct și se îmbată din nou. Noi spunem, ce naiba se întâmplă cu ei. Ceea ce se întâmplă cu ei este că nu pot diferenția adevăratul de fals. Ei cred că pot bea. De aceea beau alcoolicii, pentru că ei cred că pot. Dacă nu aș crede că pot bea, nu aș bea. Dacă aș putea vedea adevărul și să știu că de fiecare dată când beau, mă duc la închisoare, nu aș bea. Mintea mea trebuie să creadă o minciună, ca să beau. Dacă crezi o minciună, înseamnă că nu poți diferenția adevăratul de fals.
„Pentru ei, viața lor alcoolică pare singura normală”. Acum el descrie cum se declanșează acest lucru. „Sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, cu excepția cazului în care pot experimenta din nou sentimentul de ușurință și confort care vine odată ce ia câteva băuturi — băuturi pe care îi văd pe alții luându-le fără probleme. După ce au cedat din nou dorinței, așa cum o fac atât de mulți, și se dezvoltă fenomenul poftei, trec prin fazele binecunoscute ale unei beşii, ieșind cu remușcări şi cu hotărârea fermă de a nu mai bea. Acest lucru se repetă iar și iar, și dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică completă, există foarte puține speranțe de recuperare.
Observați utilizarea cuvintelor: fenomen de poftă. Până în acel moment, el descrie felul în care se simte mintea în timp ce persoana este trează. Apoi a spus, după ce au cedat din nou dorinței, după ce și-au băgat două-trei băuturi în organism, atunci se dezvoltă fenomenul poftei. Deci pofta are de-a face cu corpul fizic, nu cu mintea. Este întotdeauna folosit în contextul de după ce am băut una, două sau trei băuturi. Atunci nu ne putem opri. 

Acum, despre cealaltă jumătate a bolii noastre.
Partea principală a problemei noastre... este locul unde va fi făcută toată munca. Ilustram asta aici... cu micul nostru barometru emoțional. Fiecare individ... fiecare ființă umană... are o viață emoțională foarte complexă. Toate aceste lucruri fac parte din structura emoțională. Avem singurătate, frică și toate aceste emoții și sentimente fac parte din viața umană. Și toate ar trebui să fie în noi. Toate joacă roluri vitale. Nimeni nu a fost vreodată perfect cu ele. Noi alcoolicii nu suntem singurele persoane care au probleme cu emoțiile noastre. Toți oamenii au probleme emoționale. Ele devin o problemă. El spune că devenim neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, Se pot adăuga o mulțime de alte lucruri la asta.
Suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări pentru lucrurile pe care le-am făcut la ultima noatră betie.
Aceste lucruri se acumulează și devin dureroase. Așa cum am spus, am avut probleme cu aceste lucruri chiar înainte să beau primul meu pahar. Am avut aceste temeri și aceste mici sentimente inadecvate despre mine. În timp ce aveam unul dintre acelea... cineva mi-a oferit câteva băuturi. Și am băut câteva băuturi. Am observat când am băut câteva băuturi... în schimb am simțit un sentiment de ușurință și confort. Alcoolul este un dezastru. Când am pus alcool în sistemul meu, alcoolul a suprimat aceste emoții. Ca rezultat final, m-am simțit mai bine. Deci, chiar în acel moment, într-o oarecare măsură, foarte subtil alcoolul a devenit o soluție. Am avut o problemă, pe care o aveam de câțiva ani, luni sau perioadă de timp. Am băut câteva băuturi. Câteva băuturi l-au deprimat. Deci, alcoolul a devenit răspunsul meu, soluția mea. eu nu mai trebuie să mă simt așa. Data viitoare când am devenit neliniștit, iritabil și nemulțumit, am ajuns la acel punct și mi-am amintit ce am făcut ultima dată. Este o obsesie. Mi-am amintit soluția. O idee care a depășit toate celelalte idei. Așa că am început să joc acest joc foarte curând... știi, noi alcoolicii suntem deștepți. Nu ne ia mult să învățăm. Dacă aveți o problemă și acesta este răspunsul, adăugați cele două lucruri împreunăAsta e dependenta. nu ne ia mult să învățăm. 
Dependență mentală.
Dependență mentală, nu dependență fizică. Dependența înseamnă a adăuga împreună. Este parte a procesului uman. Este un lucru firesc. Dependența este firească pentru fiecare persoană.
     Televizorul tău se strică. Dacă eşti nou în oraș, nu ști la cine să apelezi pentru a-l repara. Suni un prieten sau accesezi paginile galbene pentru a găsi un reparator care să vină să-ți repare televizorul. Șase luni mai târziu, când televizorul se strică din nou, a doua oară nu mai suni un prieten. Nu intri în paginile galbene. Ți-ai aminti cine l-a reparat ultima dată. Apelezi la aceeaşi persoană. Mergi la același salon de frumusețe pentru a repeta succesul, mergi la aceeași frizerie. Cumperi același tip de mașină. Cumperi același produs. Se repetă succesul. Este o parte a ființei umane să facă asta.
     Este grozav dacă nu folosim asta ca pe un lucru greșit. Îl folosim în fiecare zi în viața noastră. Cu excepția cazului în care îl folosim pentru alcool, droguri, alimente sau altceva de genul ăsta. Construim până în acest punct. Punctul de pe barometrul emoțional în care este necesar să bei. Fiecare dintre noi este unic aici. De aceea ne vom uita la propria noastră construcție. Fiecare persoană are o construcție unică. Nu există doi oameni la fel. Nu există doi oameni să aibă același nivel de toleranță. În cele din urmă ajunge la acest punct și se declanșează ...obsesia asta, o idee. Toată acțiunea - acțiunea de a bea este ca orice altă acțiune - orice acțiune se naște în gândire. Nu poți să bei o băutură, decât dacă este precedat de gândul de a bea. Gândul de a bea este cel care duce la băutură. Devenim neliniștiți, iritabili și nemulțumiți și asta ne produce gândul de a bea. Gândul de a bea învinge toate celelalte idei. Împinge toate celelalte gânduri... și preia controlulLuăm câteva băuturi. Aceasta este adevărata problemă. Nu este vorba de băutură, ci de gândul de a bea. Gândul să bem ne face să luăm câteva pahare. Odată ce luăm câteva băuturi, odată ce alcoolul intră în sistem, acesta este sfârșitul problemei noastre mentale.
    Nu mai e mental. Pentru că odată ce punem alcool în sistem, acesta trece aici și produce fenomenul de poftă. Acum bem din cauza corpului. Mai luăm o băutură, și o altă băutură și trecem prin binecunoscutele stadii ale unei beţii. Când ne revenim din băut, repetăm ​​imnul nostru național: jur că nu voi mai face asta niciodată.
     Mergem mai departe, avem o altă acumulare emoțională. Suntem neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi. Se declanșează obsesia de a bea din nou. Obsesia ne face să bem câteva pahare și repetăm ​​asta din nou. Doctorul a spus, acest lucru: se repetă iar și iar.
    Trebuie să ne amintim. Chiar înainte să bem acea băutură, mintea noastră crede ceva care nu este adevărat. Mintea noastră crede că de data aceasta va fi în regulă. De data asta o să avem doar două pahare. De data asta nu ne vom îmbăta. Nu ne putem aminti acea închisoare, acea epavă de mașină sau orice ar fi. Dacă ne-am putea aminti, nu am bea. Noi credem ceva care nu este adevărat. De data asta va fi bine. Apoi luăm cele câteva băuturi.
Este distructiv pentru că mintea ne face să punem alcool în sistem. Deficitul de enzime se agravează. Pe măsură ce deficitul de enzime se înrăutățește, pofta devine mai accentuată. Pe măsură ce pofta devine din ce în ce mai puternică, băutul devine din ce în ce mai greu. Pe măsură ce băutul devine mai lung și mai greu, cu atât mai multe probleme emoționale se creează (pe barometrul emoțional).
     Deci, mintea distruge corpul, iar corpul în sens invers distruge mintea. Despre asta vorbim în Primul Pas. Dacă aveți o alergie fizică la alcool, nu puteți folosi alcool în siguranță. Și dacă ai acest mic joc cu tine, în minte, atunci problema de aici este: nu poți renunța. Uneori mă uit la asta puțin diferit în ultima vreme. Chiar nu știu, am fost destul de bun să renunț. Dar nu mă puteam opri să încep.
Acum, dacă nu poți bea din cauza corpului și nu te poți lăsa din cauza minții, atunci ești neputincios față de alcool.
Și dacă viața ta nu este de necontrolat, va fi în curând, dacă ții asta.
Ești neputincios. Aceste două lucruri ne fac neputincioși față de alcool. Acum, aceasta este lucrarea Dr. Silkworth. Odată ce rezolvăm acest lucru, acesta este fundamentul recuperării. Odată ce înțelegem problema, există - nu contează cât de dificilă este - există un răspuns aici. Există o modalitate de a învinge chestia asta. Evident, nu știm nimic despre vindecarea alergiei fizice. Prin urmare, dacă credem că suntem neputincioși, soluția ar fi putereao Putere care lucrează în minte. Mulți ani am încercat--nu știu dacă cineva de aici... a făcut, probabil că ați făcut--am încercat să-mi controlez băutura, în timp ce beau. Nu am făcut prea mult bine. Mă opresc la trei sau patru. Dar nu știam asta. Îmi dau seama acum... de ce am eșuat. După mulți ani, mi-am dat seama în sfârșit că nu pot să beau.
Așa că am decis să renunț. Fiecare alcoolic ajunge în acel punct. Când alcoolicul vrea să renunțe, chiar vrea să facă afaceri... Și când vrea să facă afaceri, își scoate arma numărul unu. El pune un blocaj aici. El pune VOINŢA. 
Acesta este instrumentul lui suprem.
Instrumentul suprem. Vointa. Eram încă neliniştit, iritabil şi nemulţumit şi mai aveam o obsesie să beau, dar le-am blocat cu putere de voinţă. În cele din urmă, într-o zi, unul dintre acei mici diavoli m-a prins. Iar eu am luat-o razna din nou.
Deci, nu vom avea niciodată succes pe termen lung cu puterea voinței. E un lucru amuzant. Trebuie să vorbim despre puterea voinței. Puterea voinței funcționează doar atunci când vedem ceva în neregulă. Atâta timp cât vedem că este greșit, puterea voinței funcționează. Dar din când în când, mintea alcoolică  spune, este în regulă să bei. Apoi puterea va ieși pe fereastră. Puterea voinței funcționează doar atunci când este ceva greșit în ceea ce suntem pe cale să facem.
     Deci, despre ce vorbim, despre ce ne propunem aici, este o soluție. El a spus, odată ce acești oameni „... pot experimenta o întreagă schimbare psihică”. Vorbește despre o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera. 
     Dacă putem lucra aici (partea de obsesie a bolii, dacă putem face unele schimbări în personalitatea noastră, dacă putem trăi sub acest nivel de toleranță (pe barometrul emoțional), ceea ce declanșează această obsesie, dacă putem trăim aici jos (unde nu este necesar să bem), nu vom ajunge niciodată în acest punct (unde este necesar să bem). Nu vom declanșa niciodată obsesia. Nu vom lua niciodată primul pahar. Nu vom declanșa niciodată pofta în corp.
     Despre asta...vorbim: a crede că o Putere mai mare decât noi înșine, prin aplicarea acestor Pași, ne conduce la o experiență spirituală care produce o schimbare de personalitate suficientă, suficient de bună, pentru a ne recupera din alcoolism. Dar se bazează pe: care este problema? Primul Pas este fundamentul tuturor celorlalte lucrări. Cartea noastră ne arată natura exactă a problemei noastre.
Doctorul a spus: '...dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică completă, există foarte puține speranțe de recuperare.' În clipa în care a folosit cuvântul psihic, a părăsit corpul și cu siguranță s-a dus la minte. Pentru că termenii despre care a vorbit: neliniștit, iritabil și nemulțumit nu sunt sentimente ale corpului. Sunt emoții pe care mintea le dă energie.
     Putem spune mai multe cuvinte: rușine, frică, vinovăție și remușcare. Toate acestea sunt lucruri ale minții. Alergăm simțindu-ne așa. Nu ne place să ne simțim așa, iar mintea începe să caute alinare. Începe să caute acel sentiment de ușurință și confort care vine deodată prin a lua câteva pahare, băuturi pe care le vedem pe alții luându-le fără să se îmbete. În cele din urmă, ușurarea pe care o urmăm, acea idee, devine atât de puternică încât credem că putem bea. Luăm băutura și apoi trecem prin fazele binecunoscute ale unei beţii. Dacă nu putem experimenta o schimbare psihică completă, o metodă diferită de gândire, dacă nu putem găsi o modalitate de a trăi unde să nu fim neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi, unde să nu fim plini de ruşine, frică, vinovăţie şi remuşcări, mintea noastră se va întoarce întotdeauna și va căuta acea ușurare. Dar dacă am putea găsi o modalitate de a trăi acolo unde nu simțim așa emoțional, în capul nostru, atunci emoțiile nu se vor ridica niciodată la nivelul care ne impune să bem o băutură pentru a schimba felul în care ne simțim.
Pe de altă parte – și oricât de ciudat ar părea asta celor care nu înțeleg – odată ce a avut loc o schimbare psihică, chiar aceeași persoană care părea condamnată, cu atâtea probleme pe care a căutat disperat să le rezolve vreodată, se trezește brusc capabil să-și stăpânească cu ușurință dorința de alcool, singurul efort necesar fiind acela de a respecta câteva reguli simple.
     Deci, deși avem o boală dublă, o boala a corpului și o boală a minții, recuperarea poate apărea doar prin mintea însăși. Ei nu pot face nimic în privința corpului. Au încercat să facă ceva în privința asta încă de când a fost scris asta în 1939. Ei nu sunt mai aproape de asta, astăzi, decât erau atunci. Medicii ne mai spun astăzi: nu bea. Stai departe de alcool. Ei nu pot face nimic în privința corpului, așa că recuperarea va trebui să vină prin minte.

Dacă putem găsi o modalitate de a ne simți bine și de a fi eliberați de orice folosim, atunci nu trebuie să folosim acele lucruri pentru a ne face să ne simțim mai bine. Și facem asta printr-o schimbare psihică. O schimbare a minții. O schimbare de atitudine. O schimbare în perspectiva mentală asupra vieții.
     Doctorul (Dr. Silkworth) ne-a spus ce este în neregulă cu noi. Doctorul ne-a spus ce avem nevoie pentru a ne recupera. Dar doctorul nu a putut face mai mult pentru noi, pentru că nu știa cum să aducă această schimbare psihică. Singurul lucru pe care ni l-a dat a fost problema. Dar pentru prima dată în istoria omenirii am văzut care este cu adevărat problema.

luni, 13 ianuarie 2025

ALERGIA

 

PASUL 1 - CE ESTE ALERGIA LA ALCOOL?

 Alcoolismul este o boală. Dr. Silkworth ne-a spus cum a funcționat boala, în fața Cărții Mari. Nu a fost publicat în jurnale medicale. A fost publicat în fața Cărții Mari, „Alcoolicii Anonimi”. 

Acesta este fundamentul Cărții Mari, deoarece descrie: care este problema? Tot restul cărții, planul de soluție și recuperare, se bazează pe Opinia Doctorului, Primul Pas, când ne spune natura exactă a problemei alcoolismului.

Prin urmare, vedem afirmația:  „... Că trupul alcoolicului este la fel de anormal ca mintea lui. Nu ne-a mulțumit să ni se spună că nu ne putem controla băutura doar pentru că eram neadaptați la viață, că eram în plină fugă de realitate sau că eram deficienți mintali. Aceste lucruri au fost adevărate într-o oarecare măsură, de fapt, într-o măsură considerabilă cu unii dintre noi. Dar suntem siguri că și trupurile noastre s-au îmbolnăvit. În opinia noastră, orice imagine a alcoolicului care omite acest factor fizic este incompletă.

      „Teoria doctorului că avem o alergie la alcool ne interesează. În calitate de profani, părerea noastră cu privire la temeinicia sa poate, desigur, să însemne puțin. Dar, ca foști băutori cu probleme, putem spune că explicația lui are sens. Ea explică multe lucruri pentru care altfel nu le putem explica.
      Dacă este să folosim Big Book ca un manual și dacă un manual este menit să preia informații din mintea unei ființe umane şi să le transfere prin cuvântul scris în mintea altei ființe umane, atunci așa cum acea altă ființă umană îl primește se va baza pe înțelegerea cuvintelor care sunt folosite. Dacă persoana care îl primește, dacă înțelegerea sa asupra cuvântului este diferită de a persoanei care l-a scris, atunci informația va fi informație deformată. Constatăm că există multe, multe cuvinte în Cartea Mare - că mulți dintre noi avem o înțelegere incompletă sau greșită a cuvântului.
      Cred că alergia este unul dintre cuvintele cele mai greșit înțelese din Cartea Mare. Când am venit la AA, mi-au spus, Charlie, ești alergic la alcool. Am spus, ce înseamnă asta? Au spus, ei bine, nu știm, dar înseamnă că nu poți să-l bei. Am spus, cum naiba pot fi alergic la alcool. Am spus, am băut cel puțin un litru pe zi în ultimii patru sau cinci ani și, dacă ești alergic la ceva, nu poți bea atât de mult.
      Am presupus că, dacă ai o alergie, va exista întotdeauna un semn sau o manifestare vizibilă în exterior a acelei alergii. Știam că dacă ești alergic la căpșuni și le mănânci, izbucnești într-o erupție. Știam că dacă ești alergic la lapte și îl bei aveai un caz grav de dizenterie. Știam că, dacă ești alergic la ambrozie și eşti prinprejur, ochii și nasul îți vor da mâncărime, apa, începi să strănuți.
      Și am spus, nu pot fi alergic la alcool, pentru că nu mă face să fac aceste lucruri. Știi, nu mă face să izbucnesc într-o erupție cutanată. Nu mă face să am un caz rău de dizenterie. O, din când în când ar putea fi, în funcție de ce am băut.
Dar de obicei nu era așa. Nu mi-a făcut niciodată mâncărime în ochii și nasul, apă și nu m-a făcut să strănut. Am spus, nu pot fi alergic la alcool. Pur și simplu nu înțeleg despre ce vorbești. Au spus, nu ai nevoie, doar nu bea.
E în regulă pentru o vreme. Dar dacă ai o minte ascuțită, intelectuală, alcoolică ca a mea, trebuie să afli. Așa că într-o zi, am descoperit că trebuie să merg la sursa cuvintelor și la sursa care explică sensul acestor cuvinte, care s-a întâmplat să fie dicționarul. Am căutat cuvântul alergie, pentru a vedea cum se aplică în viața mea. Am găsit patru sau cinci definiții diferite. Dar am găsit una care cred că mi se potrivește exact.
Această definiție este: o alergie este o reacție anormală la orice aliment, băutură sau substanță. O reacție anormală la orice aliment, băutură sau substanță de orice fel.
      M-am uitat înapoi în viața mea pentru a vedea unde am fost anormal când vine vorba de alcool. Pentru că dacă sunt alergic la el, atunci trebuie să fiu anormal cu el. Știi, spre uimirea mea am aflat, nu știam ce este normal și ce este anormal.
Singurul lucru pe care îl știam despre băutură era felul în care beau. Oamenii care au băut cu mine au băut la fel. Așa că am presupus că felul în care am băut era normal și toți ceilalţi oameni beau anormal. Nu știam nimic despre perioada normală de băutură.
      Așa că a devenit necesar să aflu: ce este normal și ce este anormalAm început să vorbesc cu unii dintre acești băutori normali, sociali și moderati. Am spus, îmi vei (spune) cum te simți ori de câte ori bei alcool? Ei spun așa ceva, ei bine, putem pleca acasă de la serviciu, obosiți, încordați de luptele zilei și putem bea unul sau două pahare înainte de cină. Avem o senzație caldă, confortabilă, relaxantă. Apoi vom lua cina și probabil că nu vom mai bea în noaptea aceea.
      Ei bine, nu mă simt așa când beau alcool.
Iau un pahar de alcool si il bag in gura. Pe măsură ce îmi trece peste buze, buzele încep să mă furnice și să ardă. Pe măsură ce mă lovește în dinți, încep să clănțăn în sus și în jos. Îmi lovește limba, iar limba mea începe să crească, să se umfle și să se extindă. Îmi lovește obrajii și încep să vibreze înăuntru și în afară. Îl simt trecând prin cavitățile sinusurilor mele din frunte. Am un sentiment aici sus, care este absolut, de nedescris, minunat. Acum, nici măcar n-am înghițit încă nenorocitul de alcool.
Tocmai l-am luat în gură.
      Când îl înghit și coboară prin esofag, încep să aibă loc lucruri minunate. Pieptul meu începe să crească și să se extindă și să devină din ce în ce mai mare și mai mare. Mă lovește în stomac și explodează ca o bombă. Îl simt imediat cum îmi iese prin brațe, iar ele devin din ce în ce mai lungi. Îmi lovește degetele, iar acestea încep să furnice și să vibreze. În același timp, îmi zburdă prin picioare, iar picioarele îmi devin din ce în ce mai lungi. Sunt din ce în ce mai înalt. Este în partea de jos a picioarelor mele, iar picioarele și degetele de la picioare au o senzație de fierbinte, arsură, incitantă. Vor să se ridice și să meargă undeva și să facă ceva.
     Nu înțeleg o senzație caldă, confortabilă, relaxantă.
Nu am avut așa ceva în viața mea. Acesta este un mod în care sunt anormal. Aflu că acei băutori normali, moderați, sociali, care numără aproximativ nouă din zece persoane, reacția lor este senzația caldă, confortabilă, relaxantă. Reacția mea este de fierbinte, arzătoare, furnicături, emoționant, aprins, ridică-te și mergi undeva și fă ceva ce a făcut alcoolul pentru mine.
      Acum, găsesc un alt mod de a fi și eu diferit de ei. Băutorul social normal, ei îmi spun că pot bea una, două sau trei pahare. Au o senzație de greață, scăpată de sub control. Acum, aceasta este o reacție normală la alcool. Știm astăzi că alcoolul este un drog toxic. Știm că alcoolul este un distrugător al țesutului uman. Când puneți ceva în corp care distruge corpul însuși, reacția normală este să aveți greață și să vărsați din nou. Băutorul social normal ajunge la acea senzație de greață, scăpată de sub control. Ei nu vor să bea mai mult decât atât, pentru că nu le place acel sentiment.
      Întotdeauna am crezut toată viața că au folosit puterea de voință pentru a bea una, două sau trei pahare. Dar astăzi aflu că nu trebuie să folosească puterea voinței, pentru că nu vor niciodată mai mult de una, două sau trei băuturi. Prima băutură, devin un pic chicotiți. La a doua băutură, încep să fie puțin somnoroși. Și a treia băutură, ai grijă, vor vomita peste tine de fiecare dată.
 Acesta este un băutor normal.
      Acum, ceea ce am crezut că este normal a fost felul în care am băut. Vezi tu, iau una, două sau trei pahare și nu am acel sentiment de scăpat de sub control. Am acel sentiment interesant, de control.
Nu am acel sentiment de greață. Ceea ce primesc este o poftă care se dezvoltă în corpul meu. Care este o poftă fizică care cere mai mult la fel. Acolo unde ei vor doar trei băuturi, când am trei băuturi în corpul meu, tocmai acum este pornit. Pofta fizică devine atât de puternică încât corpul însuși cere mai mult de la fel, indiferent de ceea ce spune mintea. Așa că am un al patrulea pahar, și al cincilea și al șaselea. Cu cât beau mai mult, cu atât poftesc mai mult, și merg șapte, opt, nouă, zece, cincisprezece, optsprezece. În sfârșit, sunt beat și bolnav și am tot felul de necazuri. Aceasta este diferența dintre consumul normal și anormal.
      Doar o persoană din zece simte așa cum simt eu. Doar o persoană din zece are această poftă în organism atunci când bea alcool. Singura diferență între normal și anormal este ceea ce fac majoritatea oamenilor. Nouă dintre ei îl beau în siguranță, unul dintre ei îl bea așa cum o fac eu. Prin urmare, reacția mea la alcool este considerată a fi anormală, sau este o alergie fizică la alcool în sine și nu știam asta.
      Vezi tu, anormal devenise normal pentru mine. Prima dată când bei și vomiţi, asta ar putea fi anormal. Dar Doamne, dacă ai făcut-o în fiecare dimineață timp de cinci ani, este absolut normal să faci asta.
Deci, ceea ce credeam că este normal, felul în care am băut, s-a dovedit a fi anormal.
      Majoritatea alcoolicilor care beau astăzi nu știu asta. Ei cred că ceea ce fac este absolut normal. Toți acești băutori sociali normali sunt anormali. Prin urmare, majoritatea alcoolicilor de astăzi mor din cauza bolii lor, fără să știe niciodată că suntem anormali, că avem o alergie la alcool. Dr. Silkworth este cel care a stabilit primul lucrul acesta. I-a spus-o lui Bill.
      Toate programele de tratament de succes din lume astăzi se bazează pe asta: că corpul alcoolicului este anormal, avem o alergie fizică la alcool. Nu vom fi niciodată ca ceilalți oameni. Nu putem bea niciodată în siguranță. Singura ușurare pe care mi-o poate oferi doctorul astăzi este: nu-l bea. Și știi, asta este adevărat cu toate alergiile. Dacă am o alergie la alimente și mă duc la medic, el nu încearcă să mă repare, așa că) pot mânca acea mâncare. El spune, cred că ar trebui să renunți la mâncarea aia.
Același lucru este valabil și cu alcoolul. Doctorul spune, cred că ar trebui să renunți să bei.
Pentru a explica în continuare aceasta alergie. Vedem cum cartea nu ne va spune niciodată un subiect și îl lasă neexplicat. Descrie și ilustrează și extinde aceste puncte. Dr. Silkworth a spus că aceasta este o alergie fizică. Va extinde explicaţia: „Noi credem, și așa am sugerat acum câțiva ani, că acțiunea alcoolului asupra acestor alcoolici cronici este o manifestare a unei alergii; că fenomenul poftei este limitat la această clasă și nu apare niciodată la băutorul mediu temperat.'
     Sunt câteva cuvinte aici, din nou trebuie să înțelegem, unele... Nu mi-au plăcut.
Unele cuvinte nu-mi plac, nu le-am înțeles niciodată, dar oricum nu-mi plac. Unul dintre ele este cuvântul cronic. Dacă ne uităm la cronic, înseamnă de mai multe ori. Deci dacă ai făcut-o de mai multe ori ești cronic.
Este adevărat cu multe lucruri în afară de alcool.
Și un...fenomen de poftă...înseamnă că știm că se întâmplă, dar este inexplicabil pentru noi. Putem vedea că se întâmplă, dar nu putem explica ce cauzează acest lucru. Si spune: „Aceste tipuri alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și odată ce și-au format obiceiul și au descoperit că nu pot renunţa la el, odată ce și-au pierdut încrederea în sine, încrederea în lucrurile umane, problemele lor se adună peste ei și devin uimitor de greu de rezolvat.'
      Și spune că acest lucru nu se întâmplă niciodată la băutorul mediu temperat. Băutorii sociali normali nu au poftă de alcool. Și din nou vrem să fim atenți la cuvinte. Auzi mulți oameni spunând, ei bine, am venit la AA și m-am lăsat de băut. Dar am poftit de alcool timp de doi sau trei ani după ce m-am lăsat de băut. 
      Potrivit Big Book, singura modalitate prin care putem tânji la alcool este sa punem alcool în sistem. Acum, s-ar putea să fi avut o obsesie mentală de a bea, dar singurul mod prin care poți pofti alcool este să îl introduci în sistem. Dacă nu luăm niciodată prima băutură, nu vom avea poftă de alcool. El spune că oamenii normali nu au poftă de alcool, băutorii sociali normali. Este pur și simplu uimitor pentru mine.
Pentru că nu este o chestie vizuală. Nu este o manifestare vizuală, dar... pofta este ceea ce apare în mine. Asta nu se întâmplă la băutorul mediu temperat.
     Cred că este foarte important pentru noi să ne amintim, pe măsură ce progresăm prin carte, că acest cuvânt poftă se referă întotdeauna la corp, nu la minte. În contextul Cărții Mari, singurul mod în care apare este după ce am băut una, două sau trei băuturi. Asta declanșează pofta fizică pentru mai mult de la fel. Acum, celălalt termen pe care îl vor folosi este obsesia minții. 

joi, 9 ianuarie 2025

Cum a facut Bill pasii !? (vezi pagina 13 Big Book)

Pasul 1

Niciun cuvânt nu poate spune despre singurătatea și disperarea pe care le-am găsit în acea mlaștină amară de autocompătimire. … îmi întâlnisem egalul. Fusesem copleșit. Alcoolul era stăpânul meu. (Povestea lui Bill, 8:1)

Pasul 2

De ce nu îți alegi propria concepție despre Dumnezeu? … Era doar o chestiune de a fi dispus să cred într-o Putere mai mare decât mine. Nu mi s-a cerut nimic mai mult pentru a-mi începe. (Povestea lui Bill, 12: 2, 12: 4)

Pasul 3

M-am oferit cu umilință lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles atunci, să fac cu mine așa cum ar fi făcut El. M-am pus fără rezerve sub grija și îndrumarea Lui. Am recunoscut pentru prima dată că din mine însumi nu eram nimic; că fără El eram pierdut. (Povestea lui Bill, 13:2)

Pasul 4

Mi-am înfruntat fără milă păcatele [blocajele de la Spirit]. (Povestea lui Bill, 13: 2)

Pasul 5

M-a vizitat colegul meu de școală și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele. (Povestea lui Bill, 13: 3)

Pasul 6

Eu... am devenit dispus... (Povestea lui Bill, 13: 3)

Pasul 7

… ca noul meu Prieten găsit să le ia, rădăcină și ramură. (Povestea lui Bill, 13: 3)

Pasul 8

Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am simțit resentimente. (Povestea lui Bill, 13: 3)

Pasul 9

Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost niciodată să fiu critic cu ei. Trebuia să îndrept toate astfel de chestiuni cu tot posibilul. (Povestea lui Bill, 13:3)

Pasul 10

Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință a lui Dumnezeu din interior. (Povestea lui Bill, 13: 4)

Pasul 11

Trebuia să stau liniștit când aveam îndoieli, cerând doar direcția și puterea pentru a face față problemelor, așa cum mi-ar fi dorit El. (Povestea lui Bill, 13: 4)

Pasul 12

Trezirea spirituală: A însemnat distrugerea egocentrismului. … A existat un sentiment de victorie, urmat de o asemenea pace și seninătate pe care nu le cunoscusem niciodată. (Povestea lui Bill, 14: 1, 2)

Rezultatul acestor pași: credința în puterea lui Dumnezeu, plus suficientă bunăvoință, onestitate și smerenie pentru a stabili și menține noua ordine a lucrurilor au fost cerințele esențiale. (13: 514: 0)

Transmiterea mesajului: în special a fost imperativ să lucrez cu alții, așa cum el a lucrat cu mine. Credința fără fapte era moartă. (14:6)

Practicarea acestor principii: Prietenul meu a subliniat necesitatea absolută de a demonstra aceste principii în toate treburile mele. (14:6)

duminică, 5 ianuarie 2025

REZUMATUL PAȘILOR DIN BIG BOOK

 REZUMATUL PAȘILOR DIN BIG BOOK

A.) „...problema băuturii...” (17:1)

        B.) „... o soluție comună...” (17: 3)

                C.) „...un program practic de acțiune...” (9:6)

A.) Problema: „... Eram plini de frică...” (52: 2)

Pasul unu [onestitate]

 „...Alcoolismul ca boală, o boală fatală.” (92: 2)

 „Dacă, când vrei cu sinceritate, descoperi că nu poți renunța complet la [obsesia mentală], sau dacă atunci când bei, nu ai puțin control asupra cantității pe care o iei [compulsiune fizică], probabil că ești alcoolic.” (44: 1)

                 [Mental:] „Sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, cu excepția cazului în care pot experimenta din nou sentimentul [obsesia mentală] de ușurință și confort care vine imediat de la luarea de câteva băuturi....” (xxviii: 4)

                 [Fizic:] „După ce au cedat din nou în fața dorinței, așa cum fac atât de mulți [iau o băutură], și se dezvoltă fenomenul poftei [compulsiei fizice], trec prin etapele binecunoscute ale unei sindroame, apărând cu remuşcări, cu hotărârea fermă de a nu mai bea. Acest lucru se repetă iar și iar….” (xxix: 0)

 „... Principala problemă a centrilor alcoolici în mintea lui [obsesia mintală], mai degrabă decât în ​​corpul său [compulsia fizică].” (23: 1)

                 „Am fost nebun? Am început să mă întreb, pentru că o astfel de lipsă îngrozitoare de perspectivă părea aproape să fie tocmai asta.” (5: 5)

                 „Alcoolicii investigați erau încă copilărești, sensibili emoțional și grandiosi.” [12&12, 123: 0]

                 „Aveam probleme cu relațiile personale, nu ne puteam controla natura emoțională, eram pradă mizeriei și depresiei, nu ne puteam câștiga existența, aveam un sentiment de inutilitate, eram plini de frică, eram nefericiți, nu am putut părea să fim de real ajutor altor oameni...” (52: 2)


B.) Soluția: „…Încetează să te joci cu Dumnezeu.” (62: 3)

Pasul doi [Speranță]

 „Arde ideea în conștiința fiecărui om că se poate face bine, indiferent de oricine.” (98: 2)

 „... S-ar putea să suferi de o boală pe care doar o experiență spirituală o va învinge.” (44: 1)

                     „...Dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică completă, există foarte puține speranțe de recuperare.” (xxix: 0)

                     „Par a fi în natura unor uriașe deplasări și rearanjamente emoționale.” (27:4)

 „... Schimbarea personalității suficientă pentru a duce la recuperarea după alcoolism....” (567: 1)

                     „(Dr. Jung) Ideile, emoțiile și atitudinile care au fost cândva forțele călăuzitoare ale vieții acestor oameni sunt aruncate dintr-o dată într-o parte și un set complet nou de concepții și motive încep să le domine.” (26: 1; 27: 4)

                     „Cele mai multe dintre experiențele noastre sunt ceea ce psihologul William James numește „varietatea educațională”, deoarece se dezvoltă lent pe o perioadă de timp.” (567: 4)

 „Cu puține excepții, membrii noștri constată că au folosit o resursă interioară nebănuită pe care o identifică în prezent cu propria lor concepție despre o Putere mai mare decât ei înșiși.” (567: 4)

 „Cei mai mulți dintre noi cred că această conștientizare a unei Puteri mai mari decât noi înșine este esența experienței spirituale. Membrii noștri mai religioși o numesc „conștiința lui Dumnezeu.”” (568: 0)

                     „În primul rând, a trebuit să renunțăm să ne jucăm de-a Dumnezeu. Nu a funcționat.” (62: 3)

                     „Când, deci, îți vorbim despre Dumnezeu, ne referim la propria ta concepție despre Dumnezeu. Acest lucru este valabil și pentru alte expresii spirituale pe care le găsiți în această carte. Nu lăsați nicio prejudecată pe care o puteți avea împotriva termenilor spirituali să vă descurajeze să vă întrebați cu sinceritate ce înseamnă ei pentru tine.” (47: 1)

 „Considerăm că nimeni nu trebuie să aibă dificultăți cu spiritualitatea programului. Voința, onestitatea și spiritul deschis sunt elementele esențiale ale recuperării. Dar acestea sunt indispensabile.” (568: 3)

                         „Pentru noi, Tărâmul Spiritului este larg, încăpător, cuprinzător; niciodată exclusiv sau interzis pentru cei care caută cu seriozitate. Este deschis, credem noi, tuturor...”. (46: 2)

                         „… [Obiectul] principal este să vă permită să găsiți o Putere mai mare decât dvs., care vă va rezolva problema.” (45: 2)


C.) Programul de acțiune: „... Ne oprim... și întrebăm....” (87: 3)

Pasul trei și mai departe [Încredere]

 „A însemnat distrugerea egocentrismului.” (14: 1)

 „...Singurul efort necesar fiind acela necesar să se respecte câteva reguli simple.” (xxix: 1)

                     „Aproape niciunul dintre noi nu ne-a plăcut căutarea de sine, nivelarea mândriei noastre, mărturisirea neajunsurilor pe care procesul le cere pentru desăvârșirea cu succes. Dar am văzut că a funcționat într-adevăr la alții…”. (25: 1)

                     „Egoism – egocentrism! Aceasta, credem noi, este rădăcina necazurilor noastre. (62: 1)

                     „Așa că necazurile noastre, credem noi, sunt în esență făcute de noi. Ele apar din noi înșine, iar alcoolicul este un exemplu extrem de auto-voință, deși de obicei nu crede așa. Mai presus de orice, noi alcoolicii trebuie să scăpăm de acest egoism. Trebuie, sau ne ucide!” (62: 2)

                     „El este Principalul; noi suntem agenții Lui”. (62: 3)


 PASUL 4 [Curaj] „În continuare ne-am lansat într-un curs de acțiune viguroasă... un efort obositor de a face față și de a scăpa de lucrurile din noi înșine care ne blocau [de la puterea superioară]. Lichiorul nostru a fost doar un simptom. Așa că a trebuit să ajungem la cauze și condiții.” (63:4)

                     „Unde am fost egoişti, necinstiţi, egoişti şi înspăimântaţi?” (67: 2) „...Motive necinstite sau egoiste”. (86:2)

                     „Ne-am recunoscut greșelile cu onestitate și am fost dispuși să clarificăm aceste lucruri.” (67: 2)

                     „Dacă ați luat deja o decizie [Pasul 3] și ați făcut un inventar al handicapurilor mai mari [Pasul 4], ați făcut un început bun.” (71: 0)

                     „Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic.” (64: 3)


 PASUL 5 [Integritate] „De obicei considerăm insuficientă o autoevaluare solitară.” (72: 2)

                     „...Au spus altcuiva toată povestea vieții lor.” (73: 0)

                     „Avem un inventar scris și suntem pregătiți pentru o discuție lungă.” (75: 1)

                     „Ne punem în buzunar mândria și mergem la ea, luminând fiecare întorsătură de caracter, fiecare crăpătură întunecată a trecutului. Odată ce am făcut acest pas, fără să reținem nimic, suntem încântați. Putem privi lumea în ochi.” (75: 2)


 PASUL 6 [Bunavoința] „...Dă drumul....” (76: 1)


 PASUL 7 [Umilință] „...Lăsați-L pe Dumnezeu....” (76: 1)


 PASUL 8 [Compasiune] „Avem o listă cu toate persoanele cărora le-am rănit [Pasul 4] și cărora suntem dispuși să le reparăm. Am făcut-o când am făcut inventarul. Ne-am supus unei autoevaluări drastice.” (76: 3)


 PASUL 9 [Justiția] „Acum avem nevoie de mai multe acțiuni, fără de care descoperim că „Credința fără fapte este moartă.” … Acum mergem la semeni și reparăm daunele făcute în trecut.” (76: 3)

                     „Dacă suntem meticuloși... Căutarea de sine va scăpa... Frica de oameni și de nesiguranța economică ne va părăsi. ... Dacă muncim pentru ei.” (83:4)


 PASUL 10 [Perseverență] „Continuați să urmăriți egoism, necinste, resentimente și frică. Când acestea apar, Îi cerem imediat lui Dumnezeu să le îndepărteze. Le discutăm imediat cu cineva și ne reparăm repede dacă am făcut rău cuiva. Apoi ne îndreptăm cu hotărâre gândurile către cineva pe care îl putem ajuta. Dragostea și toleranța față de ceilalți sunt codul nostru.” (84: 2)

(watch, ask, turn)

 PASUL 11 [Conștientizarea spirituală] „... Să ne gândim la cele douăzeci și patru de ore care urmează. … Îi cerem lui Dumnezeu să ne îndrume gândirea, mai ales cerând ca ea să fie divorțată de autocompătimirea, motivele necinstite sau egoiste.” (86:2)

                     „... Ne oprim... și întrebăm...” (87: 3)

                        „... Ne spunem cu umilință de multe ori în fiecare zi: „Facă-se voia Ta!” (88: 0)


 PASUL 12 [Serviciul] „Nimic nu va asigura atât de mult imunitatea la băutură, cât munca intensivă cu alți alcoolici. Funcționează atunci când alte activități eșuează. Aceasta este a douăsprezecea sugestie a noastră: transmiteți acest mesaj altor alcoolici! Poți ajuta când nimeni altcineva nu poate. … Amintiți-vă că sunt foarte bolnavi.” (89: 1)

                     „Principalul lucru este să fie dispus să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși și că trăiește după principii spirituale.” (93: 0)

                     „... Încrede-te în Dumnezeu [Pașii 1 – 3] și curată casa [Pașii 4 – 8 și 9 – 10 – 11].” (98: 2)

                     „Ajutându-i pe alții [Pasul 12]….” (97: 1)

                     „...Fii treaz, grijuliu și de ajutor, indiferent de ceea ce spune sau face cineva.” (99: 1)

vineri, 3 ianuarie 2025

PASUL 12

 PASUL 12

Trezirea spirituală: A însemnat distrugerea egocentrismului. … A existat un sentiment de victorie, urmat de o asemenea pace și seninătate pe care nu le cunoscusem niciodată. (Povestea lui Bill, 14: 1, 2)

Rezultatul acestor pași: credința în puterea lui Dumnezeu, plus suficientă bunăvoință, onestitate și smerenie pentru a stabili și menține noua ordine a lucrurilor au fost cerințele esențiale. (13: 5-14: 0)

Transmiterea mesajului: în special a fost imperativ să lucrez cu alții, așa cum a lucrat cu mine. Credința fără fapte era moartă. (14:6)

Practicarea acestor principii: Prietenul meu a subliniat necesitatea absolută de a demonstra aceste principii în toate treburile mele. (14:6)

O trezire spirituală este reală, deoarece viețile noastre sunt schimbate ca urmare. O putem vedea și simți. Mulți dintre noi se simt mai vii, mai iubitoare, mai deschiși și mai capabili să se alăture pe deplin vieții. Ajungem să cunoaștem bucuria naturală a lucrurilor trăite așa cum sunt. Ne putem odihni doar în a fi, nu în „a face”. Acea putere, fie că este cea mai bună și cea mai înaltă natură a noastră sau o forță dincolo de noi înșine, devine a noastră pentru a ne folosi de fiecare dată când suntem deschiși la ea. Ne ghidează acțiunile și oferă inspirație pentru creșterea noastră continuă. Acest lucru se întâmplă treptat și încet pe măsură ce lucrăm Pașii. Devenim din ce în ce mai incomod în acționarea defectelor noastre de caracter și începem să ne simțim mai în largul nostru practicând principiile spirituale și exersând calitățile de caracter.

Momentul fondator al AA a fost Bill W. care își împărtășește povestea cu Dr. Bob. Putem păstra ceea ce avem doar dându-l, pentru că ne întărim recuperarea împărtășindu-l cu ceilalți. Mesajul unei treziri spirituale poate este că nu suntem singuri, putem rămâne treji, ne putem recupera și există speranță. Pur și simplu prezentăm mesajul propriei noastre povești cât de pozitiv putem și rămânem disponibili pentru a ajuta atunci când ni se cere.

Vedem ce principii Pasi trebuie să practicăm în fiecare eveniment al vieții. Suntem mai conștienți de vechile noastre obiceiuri de gândire imposibil de realizat, care ne trec în minte atunci când reacționăm la evenimentele din viață și care ne dictează acțiunile. Acum putem să ne oprim, să cerem ajutor (87:3) și apoi să răspundem într-un mod funcțional, care să contribuie la liniștea și liniștea sufletească a tuturor. Principiile pozitive ale onestității, abnegației, curajului și compasiunii apar în mod natural pe măsură ce ne bucurăm de acea modificare profundă a reacției [noastre] la viață despre care vorbesc autorii Cărții Mari. (567:4) Beneficiile spirituale ale noilor noastre comportamente demne sunt reale și se vor concretiza dacă lucrăm pentru ele. Ne dorim profund atât celorlalți, cât și nouă înșine ca toți să fim fericiți, veseli și liberi. Recunoștința devine forța de bază în tot ceea ce facem. Ne lăsăm viețile să vorbească.