BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


*In viziunea lui Bill* - 101-130

*În viziunea lui Bill*


101. Punctul de vedere spiritual

    Cât de des stăm într un miting AA şi îl auzim pe vorbitor declarând : *Dar încă nu am priceput punctul de vedere spiritual*.Înaintea acestei declaraţii ,vorbitorul a descris miracolul unei transformări ce a avut loc în interiorul său- nu doar eliberarea sa de alcool,ci o schimbare completă în întreaga sa atitudine referitoare la viaţă şi la trăirea acesteia.
    Este evident pentru toţi ceilalţi prezenţi că vorbitorul a primit un dar minunat, şi că acest dar este mai presus de orice poate fi aşteptat de la simpla participare la AA.Aşa că noi, cei din audienţă,zâmbim şi ne spunem nouă înşine : *Ei bine, acel tip tocmai vorbeşte din punctul de vedere spiritual – doar că încă nu îşi dă seama de aceasta!*

Grapevine ,iulie 1962.





Pink-Background-Dandelion-Flowers









*În viziunea lui Bill*


102. Conversaţia vindecătoare



    Când consultăm un prieten AA ,nu trebuie să fim reţinuţi în a i aminti nevoia noastră de intimitate completă.Comunicarea intimă este în mod normal liberă şi uşoară,aşa încât un sfătuitor AA poate uneori uita că ne aşteptăm să tacă.Sfinţenia protectoare a celei mai vindecătoare dintre relaţiile umane n ar trebui să fie niciodată încălcată.
   Asemenea comunicări privilegiate oferă avantaje de nepreţuit.Găsim în ele oportunitatea perfectă de a fi atât de oneşti pe cât ştim să fim.Nu trebuie să ne gândim la posibilitatea de a dăuna altor oameni,nici nu e nevoie să ne temem de ridicol sau condamnare.Aici avem, de asemenea, cea mai bună şansă de a recupera autopăcălirea.

Grapevine,august 1961






Imagini pentru conversatie vindecatoare


*În viziunea lui Bill*


103. Principiile înaintea eficacităţii

    Majoritatea dintre noi credeam în nevoia de a avea un caracter bun,dar,desigur ,caracterul bun ni se părea ceva necesar doar pentru a obţine satisfacţii personale.Prin onestitate şi simţ etic în toată cantitatea necesară, se obţin mult mai uşor cele dorite.Însă la noi,ori de câte ori aveam de ales între caracter şi confort, modelarea caracterului rămânea pierdută undeva în praful ridicat de goana noastră după ceea ce credeam noi că ar fi fericirea.Mult prea rar am privit construirea caracterului, în sine, ca pe ceva de dorit, ceva pe care să ne străduim să obţinem ,indiferent dacă nevoile instictuale ni s ar împlini sau nu.Nu ne a trecut niciodată prin cap să facem din onestitate, toleranţă şi iubirea adevărată – de semeni şi de Dumnezeu – o bază zilnică a vieţii.

  Cum să transformi o convingere mentală corectă într un rezultat emoţional corect, şi astfel într un trai uşor, fericit şi bun, este problema vieţii însăşi.

  1. Doisprezece şi doisprezece
  2. Grapevine, ianuarie 1958




Imagini pentru principii de viata
 *În viziunea lui Bill*


104. Noul nostru patron



    Aveam un nou Patron, care, fiind atotputernic, ne a furnizat cele necesare, cu condiţia ca noi să rămânem în preajma Lui şi să I împlinim lucrarea bine.Ancoraţi pe acest fundament , am devenit din ce în ce mai puţin interesaţi de sine, de măruntele noastre planuri şi proiecte.Ne interesa din ce în ce mai mult să înţelegem cu ce putem contribui noi la viaţă.Pe măsură ce simţeam pătrunzând în noi o putere nouă şi savuram pacea sufletească, pe măsură ce descopeream că putem face faţă vieţii cu succes şi deveneam conştienţi de prezenţa Lui – a început să ne părăsească frica de ziua de azi ,de cea de mâine şi de viitorul îndepărtat.Ne renăscuserăm.

 Alcoolicii Anonimi.





8279375_orig






*În viziunea lui Bill*


105. Mergi înainte



     A petrece prea mult timp cu un singur candidat înseamnă a reteza şansele altui alcoolic de a trăi şi de a fi fericit. Unui membru al comunităţii noastre i s a întâmplat să nu ajungă la nici un rezultat în munca sa cu primii şase candidaţi şi spune adesea că, dacă ar fi continuat strădaniile cu ei, i ar fi privat de o şansă pe mulţi alţii, care s au făcut bine de atunci.
    Responsabilitatea noastră principală faţă de un nou venit este prezentarea adecvată a programului .Dacă acesta nu face nimic sau contrazice, noi nu facem nimic, dar ne păstrăm propria abstinenţă. Dacă face un pas înainte, chiar unul mic, datorită minţii deschise ,atunci ne vom rupe gâtul ca să l ajutăm în orice mod putem.

1. Alcoolicii Anonimi
2. Scrisoare,1942

mana-de-ajutor




*În viziunea lui Bill*



106. Umilinţa *perfectă*



    Pentru mine însumi, încerc să descopăr cea mai adevărată definiţie a umilinţei pe care o pot găsi.Aceasta nu va fi definiţia perfectă, pentru că eu voi fi întotdeauna imperfect.
    În această scriere aş alege una ca aceasta: *Umilinţa absolută este o stare de eliberare completă de mine însumi, eliberare de toate tributurile cu care defectele mele de caracter apasă acum atât de greu asupra mea.Umilinţa perfectă va fi o consimţire totală, în toate timpurile şi locurile ,de a găsi şi a face voia lui Dumnezeu.*
    Când meditez asupra unei asemenea viziuni ,nu trebuie să mă îngrozesc că n o voi atinge niciodată,şi nici nu trebuie să mă îngâmfez cu presupunerea că, în scurt timp, virtuţile sale vor fi ale mele.
    Nu trebuie decât să stărui asupra viziunii însăşi, s o las să crească şi să mi umple sufletul mai mult ca niciodată.Odată petrecute acestea, o pot compara cu ultimul inventar moral făcut .Apoi voi primi o idee sănătoasă despre unde mă aflu pe autostrada umilinţei.Voi vedea că drumul meu către Dumnezeu a început besatisfăcător.
     După ce cobor la dimensiunea şi statura mea corectă, autocompătimirea şi îngâmfarea devin amuzante.

Grapevine, iunie 1961.



Mydream
*În viziunea lui Bill*


107. Două feluri de mândrie


   Corectitudinea plină de mândrie a *oamenilor buni* este adesea la fel de distructivă ca şi păcatele evidente ale celor consideraţi mai puţin buni.
   
    Ne plăcea să strigăm în gura mare faptul supărător că milioane de *oameni buni ai religiei* se omorau încă unii pe alţii în numele lui Dumnezeu .Aceasta înseamnă ,desigur că înlocuiserăm gândirea pozitivă cu cea negativă.
    După ce am venit în AA ,a trebuit să recunoaştem că această caracteristică era o variantă de alimentare a ego-ului. Când analizăm păcatele unor oameni religioşi,ne putem simţi superiori tuturor acestora. Mai mult, putem evita să privim la propriile noastre defecte.
    Autojustificarea ,pe care am condamnat o cu vehemenţă la alţii,era propriul nostru rău .Această formă de respectabilitate era modul prin care ne descotoroseam de credinţă. Dar,în final, ajunşi în AA,ne am dat seama de cum stau lucrurile ,de fapt.

1.Grapevine,august 1961
2.Doisprezece şi doisprezece.

pencil






*În viziunea lui Bill*

108. Învaţă în tăcere



    În 1941, un articol de ştiri a fost adus în atenţia noastră de către un membru din New York.Într un anunţ mortuar dintr un ziar local au apărut următoarele cuvinte: *Doamne ,dă ne seninătatea să acceptăm ceea ce nu putem schimba,curaj să schimbăm cee ce putem,şi înţelepciunea să le deosebim*.
   Niciodată n am văzut atât de mult AA în atât de puţine cuvinte.Cu o rapiditate uimitoare, Rugăciunea pentru Seninătate a intrat în uzul general.

    În meditaţie ,dezbaterea nu şi are locul.Rămânem tăcuţi ,cu gândurile sau rugăciunile oamenilor versaţi spiritual care înţeleg,pentru ca astfel să putem experimenta sau învăţa.Aceasta este starea care, atât de des, descoperă şi adânceşte contactul conştient cu Dumnezeu.

  1. AA ajunge la maturitate
  2. Doisprezece şi doisprezece



  1. 1620728_517049131744266_1690583613_n










*În viziunea lui Bill*


109.Libertate prin acceptare


    Am admis că nu puteam părăsi alcoolul cu propriile resurse rămase, şi aşa am acceptat faptul următor, că dependenţa de o Putere superioară (chiar dacă aceasta este grupul AA) poate duce la bun sfârşit această sarcină imposibilă.În momentul în care am fost capabili să acceptăm pe deplin aceste fapte, a început eliberarea noastră din strânsoarea alcoolului.
    Pentru cei mai mulţi dintre noi, această pereche de acceptări a necesitat foarte multe eforturi până ne a reuşit.Întreaga noastră filozofie a autosuficienţei a trebuit dată la o parte.Acest lucru nu a putut fi realizat prin puterea dorinţei absolute; el vine ca un rezultat a dezvoltării bunăvoinţei de a accepta aceste noi fapte al vieţii.
    N am fugit ,nici n am luptat.Dar am acceptat.Şi atunci am început să ne eliberăm.

Grapevine,martie 1962.

3










*În viziunea lui Bill*



110. Necazul: constructiv sau distructiv?


     A fost o vreme când ignoram necazul, sperând că va dispărea .Sau, înfricoşaţi sau deprimaţi, fugeam de el, dar descopeream că necazul fuge împreună cu noi. Adesea plini de iraţionalitate, amărăciune şi mustrare, am contraatacat. Aceste atitudini eronate, alimentate de alcool, ne garantau distrugerea, până ce nu au fost îndepărtate.
    Apoi a urmat AA –ul . Aici am învăţat că necazul este o realitate a vieţii pentru toată lumea - o realitate care trebuie înţeleasă şi abordată .În mod surprinzător ,am descoperit că necazurile noastre, prin mila lui Dumnezeu,pot fi transformate în binecuvântări de neimaginat.
    De fapt, aceasta a fost esenţa AA –ului însuşi : necaz acceptat, necaz privit în faţă cu un curaj calm, necaz micşorat şi adesea traversat. Aceasta a fost povestea AA- ului ,iar noi am devenit o parte din ea. Asemenea demonstraţii devin stocul capitalul nostru de siguranţă pentru următorul alcoolic care mai suferă.

Scrisoare,1966






AA






111. În viziunea lui Bill

Examinarea trecutului


     Trebuie să facem o examinare exactă şi cât mai completă a vieţii noastre trecute şi a modului în care i a afectat pe alţi oameni.În multe situaţii vom putea descoperi că, deşi răul făcut altora nu a fost mare, nouă înşine , în schimb ,ne am produs răni emoţionale considerabile.
    De asemenea, conflictele emoţionale dăunătoare persistă în subinconştient ,foarte adânc şi uneori aproape uitate.De aceea trebuie să încercăm din greu să rememorăm şi să revedem acele evenimente trecute care au indus aceste conflicte şi care continuă să ne provoace trăiri foarte deformate, astfel decolorându ne personalităţile şi înrăutăţindu ne vieţile.

    Reacţionam mult mai puternic la frustrări decât oamenii normali.Prin retrăirea acestor episoade şi discutarea lor cu altcineva în strictă confesiune ,le putem reduce mărimea şi ca urmare puterea în subinconştient.

  1. Doisprezece şi doisprezece
  2. Scrisoare,1957

emotii









 În viziunea lui Bill


112. Siguranţă completă?

   La intrarea în AA ,spectacolul anilor de risipă ne a condus la panică.Importanţa financiară nu mai era principalul nostru scop; acum ne concentram asupra siguranţei materiale.
  Chiar şi după  ce ne redresaserăm afacerile, au continuat să ne bântuie adesea frici teribile.Acestea ne făceau iarăşi nefericiţi şi zgârciţi.Trebuia să avem securitate financiară completă cu orice preţ.
   Uitam că cei mai mulţi alcoolici din AA au o putere de câştig financiar cu mult peste medie; uitam de marea bunăvoinţă a fraţiolr noştri din AA, care erau prea dornici să ne ajute spre slujbe mai bune, atunci când le meritam; uităm că orice fiinţă umană resimte o nesiguranţă financiară reală sau potenţială.Şi, cel mai rău dintre toate, uitam de Dumnezeu.În probleme de bani aveam încredere doar în noi înşine ,şi nici asta prea mult.

Doisprezece şi doisprezece.





ANd9GcRqds4lr6ttTyI8qIcOmP0la6vpduNHBrrAIMYDX5Wm7_e9RFLE









*În viziunea lui Bill*


113. A gândi nepărtinitor



    Prea des,cred eu, am dezaprobat şi chiar am luat în râs proiecte ale prietenilor noştri în domeniul alcoolismului, din cauză că nu întotdeauna vedem lucrurile din punctul lor de vedere.
     Ar trebui să ne întrebăm serios câţi alcoolici au continuat să bea ,pur şi simplu din cauză că noi am eşuat în cooperarea cu multe agenţii ,fie ele bune,rele sau indiferente.Nici un alcoolic nu trebuie să înnebunească sau să moară pentru că nu a venit direct la AA de la început.

    Primul nostru obiectiv trebuie să fie autocontrolul .Aceasta necesită o evaluare de primă prioritate.Când vorbim precipitat sau necugetat, abilitatea de a gândi corect şi de a fi tolerant se evaporă într o clipă.

  1. Grapevine,iulie 1965
  2. Doisprezece şi doisprezece

ANd9GcTitv5PvpxNnWpc-n2qPQcIX2HHi_EIj15f-8dMeQMxCkqar0SF




*În viziunea lui Bill*


114. Fără putere personală

   La început, remediul pentru dificultăţile mele personale părea atât de evident, încât nu mi puteam imagina că vreun alcoolic ar putea să respingă propunerea, odată ce îi fusese prezentată cum se cuvine.Crezând atât de hotărât că Hristos poate face orice ,aveam îngâmfarea inconştientă de a presupune că El va face totul prin mine – exact atunci şi în felul pe care îl aleg eu.După şase luni lungi, a trebuit să admit că nici un suflet nu are asigurată susţinerea pământeană a Domnului, nici chiar eu însumi.
    Aceasta m a făcut să mi dau seama, la modul bun şi sănătos, că mai există o mulţime de situaţii în lume asupra cărora nu am nici un fel de putere personală- aşa cum am fost pregătit să admit în situaţia alcoolului ,aşa trebuie să admit în multe alte situaţii.Ar trebui să stau în banca mea şi să recunosc că El, şi nu eu,era Dumnezeu.

Scrisoare,1940.







536644_430882846925526_217354048278408_1791818_1964757747_n1






*În viziunea lui Bill*

115. Esenţa maturizării


   Să nu ne fie frică niciodată de necesitatea schimbării .Bineînţeles ,trebuie să discernem între schimbările în rău şi schimbările în bine.Dar,odată ce o necesitate apare clară pentru individ, pentru grup, sau pentru AA în ansamblu, s a dovedit de mult că nu putem sta liniştiţi şi să nu ne facem că n am observat.
   Esenţa tuturor maturizărilor este bunăvoinţa de a ne schimba în bine, şi apoi bunăvoinţa necondiţionată de a ne asuma orice responsabilităţi implică acest lucru.

Grapevine,iulie 1965







ANd9GcSAMkAjgIUH1ptC4nZRi_JMHt-BvvQ0Qnawn1qfOwdu0gX8Gc9W











*În viziunea lui Bill*


116. Viziunea fiecăruia


     Dincolo de Puterea Superioară ,aşa cum ne o închipuim fiecare dintre noi, AA ul ca şi comunitate nu trebuie să intre niciodată în domeniul dogmelor sau teologiei.Nu vom putea niciodată să devenim o religie în acel sens, ca nu cumva să ne ucidem utilitatea prin împotmolirea în controverse religioase.


    Faptul cu adevărat uimitor în AA este că toate religiile văd în programul nostru o reuniune a lor.De exemplu, teologii catolici declară cei Doisprezece Paşi ai noştri în acord cu Exerciţiile lor Ignatiene pentru Retragere,şi, deşi cartea noastră miroase puternic a păcat, boală şi moarte, Monitorul Creştin de Ştiinţă a lăudat o deseori în editoriale.
   Acum ,privind prin ochii celui care tremură, şi tu ne vezi într o lumină favorabilă.Ce fericite circumstanţe!

  1. Scrisoare,1954
  2. Scrisoare,1950





Big-Bang-2

*În viziunea lui Bill*

117. Sentimentul apartenenţei


    Poate că una din cele mai mari recompense ale meditaţiei şi rugăciunii este sentimentul apartenenţei care ne pătrunde.Nu mai trăim într o lume total ostilă.Nu mai suntem pierduţi , disperaţi şi fără scop în viaţă.
   Din momentul în care putem înţelege măcar o frântură din voia lui Dumnezeu, din momentul în care începem să considerăm adevărul, dreptatea şi dragostea ca lucruri reale şi eterne în viaţă, nu vom mai fi deranjaţi de aparentele probe contrarii care ne înconjoară în relaţiile pur umane.Vom şti că Dumnezeu veghează asupra noastră cu dragoste.Vom şti că atunci când ne întoarcem la El, totul va fi bine, oriunde şi oricând.

Doisprezece şi doisprezece.



ANd9GcRgvUOXSOFeDwd-4uw8uwd4FL8zMvVRN7RqEFcMc4awe1tqlJGt







*În viyiunea lui Bill*

118. Preludiul la program


   Câţiva vor încerca sincer să practice programul AA fără să atingă *fundul sacului*,dar practicarea Paşilor AA înseamnă adoptarea atitudinilor şi acţiunilor pe care aproape nici un alcoolic care încă mai bea nu poate visa să le aibă.Alcoolicului de rând, preocupat de sine până la extrem, nu i va păsa de această perspectivă- decât dacă trebuie să facă aceste lucruri pentru a rămâne el însuţi în viaţă.
   Noi ştim că noul venit trebuie să fi atins *fundul sacului* ,altfel nu se pot întâmpla prea multe.Pentru că noi suntem beţivi care îl înţeleg ,la nevoie putem folosi *spărgătorul de nuci* al obsesiei – plus - alergie ca unealtă suficient de puternică pentru a i sparge ego -ul.Numai aşa poate fi convins că pe baza resurselor proprii, fără ajutor, are şanse mici sau deloc.

  1. Doisprezece şi doisprezece
  2. AA astăzi.



10850192_1383834435248749_4963464744096060384_n






*În viziunea lui Bill*

119. Pe autostrada largă

  Acum îmi dau seama că prejudecata mea anterioară împotriva preoţilor era oarbă şi greşită.De a  lungul secolelor, ei au păstrat vie o credinţă care s ar fi putut stinge în întregime.Ei mi au îndrumat calea, dar eu nu m am uitat niciodată ,într atât eram de plin de prejudecăţi şi auto-compătimire.
   Când mi am deschis ochii, a fost pentru că a trebuit s o fac.Şi omul care mi am arătat adevărul era un prieten suferind şi un laic.Prin el am văzut în cele din urmă şi am păţit din abis pe teren solid, înţelegând într o clipă că picioarele mele erau pe autostrada largă, dacă alegeam să umblu.

Scrisoare, 1940







ANd9GcQ_LUlhrwNxAd6ztkf4DlAiT65p1v224iAdjeowZctcMGLrcG_q









*În viziunea lui Bill*


120. Oralitatea


   Din punctul meu de vedere, nu există nici cea mai mică obiecţie la adresa grupurilor care vor să rămână strict anonime sau a persoanelor care consideră că nu le ar place deloc ca apartenenţa lor la AA să fie cunoscută.Este treaba lor şi este o reacţie foarte naturală.
   Cu toate acestea, există mulţi oameni care găsesc că anonimatul ka acest nivel nu este necesar şi nici dorit.Odată ce careva este sincer abstinent şi sigur de aceasta, nu există motive să nu vorbească despre apartenenţa la AA în locurile potrivite.Aceasta poate ajuta la cooptarea altor oameni.Oralitatea este una dintre cele mai importante metode de comunicare ale noastre.
   Aşa că nu trebuie să i criticăm pe cei care doresc să nu vorbească, şi nici pe cei cărora le place să vorbească prea mult despre apartenenţa la AA, atâta timp cât nu fac aceasta la nivel public şi nu compromit întreaga noastră comunitate.

Scrisoare,1962.




Chrome%2BIncognito%2BWindows%2BIcon







*În viziunea lui Bill*

125. Noi nu luptăm


    Am încetat să mai luptăm împotriva a ceva sau a cuiva, inclusiv a alcoolului.Căci acum ne a revenit judecata sănătoasă.Acum putem reacționa sănătos și normal ,și descoperim că acest lucru s a petrecut aproape automat.Vedem că această atitudine nouă față de băutură este un adevărat da de la Dumnezeu.
   Acesta este miracolul.Nu ne luptăm cu alcoolul, nici nu evităm tentațiile.Nici măcar n am jurat.Mai degrabă, problema a fost înlăturată.Nu există pentru noi.Nu suntem nici îndrăzneți ,nici nu ne este frică.
  Așa reacționăm noi-atâta timp cât ne păstrăm într o condiție spirituală corespunzătoare.


Alcoolicii Anonimi.



https://oinimacurata.files.wordpress.com/2010/07/sunset-small.jpg








*În viziunea lui Bill*

122. Bunăvoința este cheia


   Indiferent cât de mult își dorește cineva să încerce,oare cum va putea să și încredințeze propria voință și propria viață în grija Dumnezeului înțelegerii sale?
   Un început ,chiar cel mai mic, e tot ce trebuie.Odată ce am introdus cheia bunăvoinței în broască și am deschis ușa oricât de puțin ,descoperim întotdeauna că o putem deschide puțin mai mult.
  Chiar dacă încăpățânarea o trântește la loc,așa cum face de obicei, ușa va răspunde întotdeauna în momentul în care folosim din nou cheia bunăvoinței.

Doisprezece și doisprezece.






https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcR_KShMkR1_Lxg6s2cKyUJ6S0Di6hd2SlvZIUE4QMCKLg-tExE1cA








*În viziunea lui Bill*


123. Noul AA și familia sa



   Când alcoolismul lovește ,pot apărea situații foarte nenaturale care amenință partereniatul căsniciei și uniunii compatibile.
   Dacă soțul este afectat,soția trebuie să devină capul familiei ,adesea cea care câștigă pâinea.Când lucrurile se înrăutățesc ,soțul devine un copil bolnav și iresponsabil, care trebuie supravegheat șiscos din capcane și încurcături interminabile.Încetul cu încetul ,de obicei fără a conștientiza acest lucru, soția este forțată sădevină mama unui băiețel neajutorat ,iar alcoolicul iubește și urăște alternativ grija ei maternă.
   Sub influența celor 12 Pași AA, aceste situații sunt adesea rezolvate.

   Indiferent dacă familia are o bază spirituală sau nu, membrul alcoolic trebuie să o aibă dacă dorește recuperarea.Ceilalți trebuie să fie convinși de noualuistare,dincolo de umbra vreunei îndoieli.A vedea înseamnă a crede pentru majoritatea familiilor care au trăit cu un băutor.

1.      Doisprezece și doisprezece
2.      Alcoolicii anonimi


+
http://www.quotesclan.com/wp-content/uploads/2015/01/232.jpg

*În viziunea lui Bill*

124. Libertatea de a alege

   Privind înapoi, vedem că libertatea noastră de a alege greșit nu a fost,până la urmă, o libertate foarte reală.
   Când am ales pentru că *trebuia* ,nici aceasta nu a fost o alegere liberă.Dar ne a făcut să pornim în direcția bună.
  Când am ales pentru că *se cuvenea să*,am făcut unprogres real.De data aceasta ,ne am câștigat ceva libertate, devenind noi înșine pregrătiți pentru mai mult.
   Dar atunci când, uneori, am putut face bucuroși alegeri corecte fără revoltă ,reținere sau conflict, atunci am avut prima viziune despre cum poate fi libertatea perfectă sub voia lui Dumnezeu.

Grapevine,mai 1960.








http://static.efin.ro/media/imagini_articole/thumbnail/medium_directii-colorate.jpg






*În viziunea lui Bill*


125. Privește dincolo de orizont




    Atelierul meu este amplasat pe o colină în spatele casei .Privind peste vale, văd casa căminului cultural al satului, unde se întrunește grupul nostru local.Dincolo de cercul orizontului meu se întinde întreaga lume a AA –ului.
   Unitatea AA –ului este cea mai îndrăgită calitate pe care o are comunitatea noastră.Viețile noastre viețile celor ce vor veni, depind direct de aceasta.Fără unitate,inima AA-ului va înceta să mai bată; arterele noastre mondiale vor înceta să mai transporte îndurarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu.

1.AA astăzi
2.Doisprezece și doisprezece







https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRwURO5Ul8V9Gl7oQgU9uJKz4OLaW9kH44Xl0aju3qoGKJqxR1PLQ


*În viziunea lui Bill*




126. *Am admis lui Dumnezeu...*



   Cu condiția să nu tăinuiți nimic atunci când faceți Pasul Cinci, sentimentul de ușurare va crește cu fiecare clipă.Sentimentele acumulate de ani de zile țâșnesc la suprafață din închisoarea lor și, în mod miraculos,dispar de îndată ce sunt aduse la vedere.Pe măsură ce durerea se potolește, o liniște vindecătoare îi ia locul .Iar când smerenia și seninătatea se îmbină astfel, alte lucruri mari se pot produce.
   Mulți membrii AA,odinioară agnostici sau atei, ne spun că exact în acest stadiu al Pasului Cinci au simțit pentru prima oară prezența lui Dumnezeu.Chiar și cei care fuseseră credincioși ,în acel moment l au simțit pe Dumnezeu mai aproape ca oricând.

Doisprezece și doisprezece.


http://pearlofgreatprice.weebly.com/uploads/1/3/1/3/13133297/3940223_orig.jpg


*În viziunea lui Bill*


127.Stăruința în rugăciune

   Adesea tindem să nu luăm în serios meditația și rugăciunea ,ca și cum n ar fi ceva cu adevărat necesar.Bineînțeles simțim că ele ne sunt de folos din când în când ,ca să facem față unei crize ocazionale, dar,la început,mulți dintre noi tindem să le privim ca pe o misterioasă deprindere a preoților, din care noi n am putea spera să obținem decât un beneficiu de mâna a doua.
   În AA am descoperit că rezultatele bune, concrete, ale rugăciunii, sunt de necontestat.Ele sunt o chestiune de cunoaștere și experiență .Toți cei care au perseverat au descoperit o forță care nu le aparținea de obicei.Au găsit înțelepciune peste capacitatea lor obișnuită.Și au găsit o pace sufletească mereu crescândă ,care nu i părăsește nici în fața circumstanțelor dificile.

Doisprezece și doisprezece.




https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTVBLWt3qBMHLUkiser1mJzDwqtZOtLevoU5sqAfPgiXHytuTBufg
   





*În viziunea lui Bill*

128. Înapoi la muncă



   Este posibil să folosim nesinceritatea celorlalți ca o scuză plauzibilă pentru a nu neîndeplini propriile obligații.
   Odată ,câțiva prieteni cu prejudecăți au încercat să mă convingă să nu mă întorc niciodată pe Wall Street.Erau siguri că materialismul izbitor și duplicitarismul de acolo îmi vor tulbura maturizarea spirituală.Pentru că asta suna atât de rezonabil,am continuat să stau departe de singura afacere pe care o cunoșteam.
   Când,în final, nu am mai putut întreține casa, am realizat că nu am fost capabil să fac față perspectivei de a mă întoarce la muncă.Așa că m am întors pe Wall Street ,și am fost întotdeauna bucuros că am făcut o.Aveam nevoie să redescopăr că acolo sunt mulți oameni cumsecade din districtul financiar New York.Și mai aveam nevoie de experiența de a rămâne abstinent tocmai în contextul în care alcoolul mă doborâse.
   O călătorie de afaceri la Akron, Ohio, solicitată de munca pe Wall Street , m a adus prima dată față în față cu Dr.Bob .Așa că nașterea AA –ului a depins de împlinirea responsabilității mele de a mi câștiga pâinea.


Grapevine,august 1961.


https://drstoica.files.wordpress.com/2015/06/curajul-adb.jpg


*În viziunea lui Bill*

129. Calea Puterii


   Nu trebuie să ne scuzăm față de nimeni pentru dependența noastră față de Creator.Avem motive întemeiate să nu i credem pe cei care gândesc că spiritualitatea este calea slăbiciunii.Pentru noi este caleaputerii.
   Avem deja verdictul istoriei în acest sens : credința înseamnă curaj.Ei au încredere  în Dumnezeul lor .Iar noi nu ne cerem iertare pentru credința în Dumnezeu, ci Îl lăsăm să demonstreze prin noi ce poate face El.


Alcoolicii Anonimi.


https://vesteaevangheliei.files.wordpress.com/2012/10/slaves-2.jpg






*În viziunea lui Bill*


130. Problema noastră este concentrată în gândire

     Noi știm că, atâta timp cât alcoolicul se ține departe de băutură , de cele mai multe ori reacționează ca orice alt om.Suntem de asemenea convinși că, odată ce a introdus sub orice formă alcool în sistemul său, se întâmplă ceva,atât în sens fizic, cât și în sens mental, care îi face oprirea aproape imposibilă.Experiența oricărui alcoolic va confirma din plin aceasta.
   Aceste observații ar fi academice și inutile  dacă prietenul nostru nu s ar atinge niciodată de primul pahar care pune în mișcare teribilul ciclu.Ca urmare, problema principală a alcoolicului este concentrată mai degrabă în mintea sa, decât în corpul său.

Alcoolicii Anonimi.







https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xat1/v/t1.0-9/12208583_179652359046953_7425946307081985222_n.jpg?oh=b60583cc4383a74cf8fd699eccef7877&oe=56F2B352

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu