LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

joi, 9 aprilie 2026

A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

Cu voia lui Dumnezeu, noi, membrii A.A., s-ar putea să nu mai fim nevoiți niciodată să ne confruntăm cu consumul de alcool, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi. Cum facem asta? Învățând - prin practicarea celor Doisprezece Pași și prin împărtășirea experiențelor la întâlniri - cum să facem față problemelor pe care căutăm să le rezolvăm cu alcoolul, pe vremea când beam.

De exemplu, ni se spune în A.A. că nu ne putem permite resentimente și autocompătimire, așa că învățăm să evităm aceste atitudini mentale purulente. În mod similar, ne eliberăm de vinovăție și remușcări pe măsură ce „curățăm gunoiul” din mintea noastră prin intermediul celui de-al Patrulea și al Cincilea Pas al programului nostru de recuperare. Învățăm cum să nivelăm schimbările emoționale care ne-au băgat în probleme atât când eram în sus, cât și când eram în jos.

Suntem învățați să facem diferenta între dorințele noastre (care nu sunt niciodată satisfăcute) și nevoile noastre (care sunt întotdeauna satisfăcute). Ne lepădăm de poverile trecutului și de anxietățile viitorului, pe măsură ce începem să trăim în prezent, zi de zi. Ni se acordă „seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba” —și astfel pierdem rapiditatea mâniei și sensibilitatea la critică.

Mai presus de toate, respingem fanteziile și acceptăm realitatea. Cu cât beam mai mult, cu atât fanteziam mai mult totul. Îmi imaginam că mă răzbun pentru răni și respingeri. În mintea mea, am jucat și am reluat scene în care eram smuls in mod magic din barul unde stăteam și beam o băutură și eram instantaneu înălțat într-o anumită poziție de putere și prestigiu. Trăiam într-o lume de vis.

A.A. m-a condus ușor din această fantezie pentru a îmbrățișa realitatea cu brațele deschise. Și am găsit-o frumoasă! Căci, în sfârșit, eram împăcat cu mine însumi. Și cu ceilalți. Și cu Dumnezeu.

BIG BOOK, pag. 559

A.A. L-A ÎNVĂȚAT SĂ GESTIONEZE SOBRIETATEA

„Cu voia lui Dumnezeu, poate că nu va trebui niciodată să ne confruntăm cu băutura, dar trebuie să ne confruntăm cu sobrietatea în fiecare zi.”