BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


marți, 31 octombrie 2017

PASUL 3 - Azi: Scaune si sticle

PASUL TREI

Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-l închipuia fiecare dintre noi”

Pasul Trei adaugă ultimul picior scaunului recuperării noastre, care stă acum stabil pe trei picioare puternice, gata de serviciu util.
El ne aduce faţă în faţă cu ceva ce am evitat multă vreme: un standard pentru o viaţă spirituală; un standard dur pentru cei care nu sunt pregătiţi, dar un veritabil salvator de viaţă pentru cei care sunt.
Pasul Trei este la fel de important pentru recuperarea noastră, precum este cel de-al treilea picior pentru scaun. Pentru a ne recupera, avem nevoie de ajutor spiritual. Fără acesta, nu dispunem de altceva decât de o abstinenţă nefericită, sau de multe ori, nici atât.
Această necesitate devine evidentă celor pregătiţi pentru A.A., dar rămâne un mister pentru cei care nu sunt încă gata să “adopte” programul. Nefiind dispuşi să privească alcoolismul ca pe o boală incurabilă (fizică – mentală – spirituală), aceştia din urmă caută un mod de vindecare din această boală incurabilă. Fără realizarea faptului că admiterea bolii lor este prima condiţie a recuperării, ei vor avea alte necazuri în viitor.
Împrumutând acest gând din Cărticica Roşie, putem spune că ni se reaminteşte: “Primii trei paşi constituie un pachet A.A. compus. Concepuţi prin meditaţie şi experienţă, formează o reţetă de bază pentru recuperare, şi aplicată la intervale şi “cantitate” corespunzătoare, aceştia vor opri de îndată evoluţia alcoolismului nostru. Însă, dat fiind faptul că se completează reciproc, nu vor funcţiona în cazul în care unul din ei este omis.
A fi de acord cu această teorie e mult mai uşor decât să o trăieşti. Vorbăria nu ne duce nicăieri. Cei care reuşesc sunt acei membrii A.A., care îşi sacrifică reţinerile pe “altarul” abstinenţei şi “se pierd” în trăirea celor 12 paşi.
Există o anumită boală spirituală în alcoolism. Pasul Trei oferă o soluţie pentru tratarea acesteia. Este o soluţie simplă, totuşi pentru unii se dovedeşte a fi destul de grea. Succesul ei constă în bunăvoinţa noastră de a ne disciplina minţile printr-un mod de gândire spiritual. Indiferenţa şi prejudecăţile sunt obstacolele majore în calea succesului. Minţile alcoolice se revoltă împotriva capitulării sugerate de acest pas.
Decizia noastră de a intra în A.A. nu a fost luată cu gândul că vom adopta un mod de viaţă spiritual. Ajutorul şi înţelegerea din partea A.A. sunt binevenite, dar Pasul Trei sună oarecum familiar – şi unora nu le place ce aud. Ei întreabă: “Este A.A. o religie?” Răspunsul nostru este: “Nu, este un program de recuperare de 24 de ore, cu elemente împrumutate din medicină, psihologie şi religie – un mod zilnic de viaţă prin care ne stopăm alcoolismul.”
Înainte de a ne împotrivi aspectului logic al beneficiilor vieţii spirituale din A.A., de ce să nu luăm în considerare motivele pentru care ne aflăm aici? Am venit să ne revoltăm sau să ne recuperăm? Să rescriem cei 12 Paşi sau să trăim conform acestora? Să îi facem de râs pe cei peste patru sute de mii (cartea a fost publicată în 1970Nota trad.) care s-au recuperat datorită lor, sau să încercăm să ne facem bine şi noi? Să îndrăznim să renunţăm la singura sursă de ajutor care ne-a mai rămas? Da, putem să facem şi asta, dacă aşa vrem. Dar asta nu se prea potriveşte cu scopul nostru A.A.
Aversiunea noastră faţă de legile spirituale este un bun exemplu al inconsecvenţei alcoolice. Acceptăm fără ezitare, legile naturii date de Creator, dar le respingem pe cele spirituale, necesare recuperării. Care este motivul? De ce acceptăm legile fizice ale lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ne lipseşte credinţa pentru a beneficia de pe urma ajutorului spiritual?
Puţini dintre noi cred că după apusul soarelui, acesta nu va mai răsări niciodată, sau că Pământul, Luna, şi alte planete vor înceta să se mai învârtă pe orbitele lor. Credinţa noastră în mişcarea lor e necondiţionată.
Nu există motiv pentru care să ne îndoim de legea gravităţii. Credem în ea. Nu o putem sfida. Lifturile demonstrează această “luptă” şi tot le folosim încă pentru a coborî de la etajele clădirilor înalte. Această practică probabil va continua, dacă nu cumva vreun alcoolic descoperă un mod de a o dezminţi. Legea gravităţii descurajează metodele mai rapide de coborâre cum ar fi să sari în coloana ascensorului sau pe fereastră.
Oricât de ciudat ar părea însă, aceasta i se întâmplă unora care persistă în încălcarea legilor fizice, mentale şi spirituale. Nu chiar toţi sar pe fereastră. Unii sunt penalizaţi sub altă formă, dar penalităţile trebuie oricum plătite, iar alcoolicii activi le vor plăti într-un fel sau altul.
Pe de altă parte, există multe recompense pentru modul de viaţă spiritual. Pentru a fi destul de categorici cu această problemă, putem spune că ele depăşesc în număr penalităţile, şi ar trebui să fie motive întemeiate pentru acceptarea Pasului Trei.         
Prin practicarea zilnică a principiilor spirituale A.A., ne ridicăm din adâncimile slăbiciunii şi ignoranţei alcoolice, spre putere, sănătate şi o nouă înţelegere a scopului nostru în viaţă.
Cei 12 paşi ne învaţă cum să ne schimbăm bunurile vechi cu altele noi. Zi de zi, schimbăm teama pe curaj, beţia pe abstinenţă, şi disperarea pe siguranţă.
Membrii sunt adesea reticenţi faţă de folosirea unei surse noi de putere, pe care Pasul Trei o deschide pentru ei. Ar trebui să o folosim. Este o sursă de putere care ne asigură abstinenţa şi pacea sufletească. Reuşim întotdeauna să ne ridicăm deasupra problemelor noastre, când ne lăsăm reţinerile în Voia lui Dumnezeu.
Acestea sunt rezultatele mulţumitoare ale modului de viaţă spiritual. Acestea sunt recompensele de câştigat din supunerea voinţei noastre Voinţei lui Dumnezeu. Nu este greu de făcut sau prea dificil de înţeles, dacă am suferit destul şi suntem hotărâţi să nu ne oprim pentru nimic care ar sta în calea recuperării.
Nimeni nu ne spune cum să ne trăim programul sau cum trebuie să îl înţelegem pe Dumnezeu. Acesta este privilegiul nostru. Dar putem trage concluzii utile din experienţa membrilor mai vechi care au reuşit, care sunt pregătiţi şi dispuşi să ne ajute. Acesta este scopul final al discuţiei noastre.  
Din moment ce există atâtea interpretări ale lui Dumnezeu, câţi membrii în A.A., nu se poate da nici un plan de acţiune prestabilit. Dar este evident, că studierea celor 12 Paşi şi solicitarea zilnică a voinţei lui Dumnezeu este deosebit de util.
Pasul Trei cuprinde o arie largă a vieţii, şi uneori duce la confuzie. Vom evita această confuzie prin împărţirea pentru început a pasului în trei segmente, în vederea studierii separate a fiecăruia. Mai târziu, reunindu-le, vom învăţa, cum funcţionează ca întreg.
Aceasta ne permite să vedem modul real de funcţionare a Pasului şi micşorează tendinţele de părtinire sau de acceptare emoţională. Astfel, evităm confuzia şi diminuăm prejudecăţile spirituale prin prezentarea subiectului în aşa fel, încât fiecare membru să-şi formeze propria concepţie despre Puterea Superioră. E important să avem acest concept, deoarece A.A. ne spune că recuperarea noastră de pe urma alcoolismului “depinde de condiţia noastră spirituală”.
La acest punct, trebuie să observăm un avertisment. S-ar putea să fie o provocare pentru mintea noastră deschisă, şi să ne testeze bunăvoinţa  de a accepta şi a lărgi posibilităţile spirituale ale A.A. Şi asta deoarece chiar dacă am avut convingeri solide fie pentru Dumnezeu, fie împotriva lui, realitatea este că acestea se dovedeau neputincioase în faţa alcoolismului. Vieţile noastre de necontrolat demonstrau asta.
Este evident că mintea deschisă este necesară pentru planul nostru de recuperare. Va trebui să schimbăm multă gândire ego-centrică şi să extirpăm acele idei despre cei 12 Paşi care par să îi compromită scopul. Este uşor să ne formăm idei “asimetrice” cu privire le principiile programului. Unele dintre aceste idei sunt destul de absurde, totuşi, cu toţii le-am avut la început. Noii veniţi vor continua să le aibă o vreme, dar până la urmă le vor pierde, aşa cum le-am pierdut şi noi.
Din acest motiv, trebuie să fim toleranţi unul cu altul, dovedind cât mai multă înţelegere şi consideraţie.
Paşii 1 şi 2 au identificat o boală incurabilă în viaţa noastră. Pasul Trei sugerează un tratament testat şi eficient pentru latura spirituală a acestei boli. Acest Pas are trei propuneri care, aşa cum am spus, vor fi studiate separat.




“AM HOTĂRÂT…”

Pe ce bază va fi luată această decizie? Pa baza bolii sau a particularităţilor personale? Unii membrii au eşuat în A.A. din cauza opţiunii din urmă. Fiind prea nerăbdători să “transmită mesajul” şi să înainteze în statutul lor de membrii ai comunităţii, ei au sărit repede peste decizia din Pasul 3, căutând noi lumi de cucerit. Urmarea era un progres defectuos, ei nereuşind nici să-şi cucerească, nici să-şi îmbogăţească mintea cu o înţelegere corectă a celor 12 Paşi.
Asemenea celor care călătoresc fără hartă, aceşti oameni ajung în locuri greşite. Conformismul ia locul capitulării şi încep necazurile. Pentru ei, alcoolismul nu e altceva decât lipsă de voinţă sau poate pur şi simplu un păcat. În asemenea condiţii, recuperarea e imprevizibilă. Până nu ne
confruntăm cu adevărat cu problemele noastre reale, şi suntem dispuşi să ne ocupăm de ele în totalitatea lor, nu ne putem aştepta la prea mare ajutor din partea A.A.
Care sunt aceste condiţii?
Cu ce înlocuiesc alcoolicii problemele lor adevărate? Cine eşuează în A.A.? De ce ?

1.       Aceia, care consideră alcoolismul mai mult o problemă morală decât o boală incurabilă.
2.       Membrii cu rezerve care sunt aduşi cu forţa în A.A. pentru a sta departe de “locuri periculoase”.
3.       Membrii care se alătură doar temporar, care se abţin de la băutură numai pentru o perioadă determinată.
4.       Cei care sunt băutori înrăiţi dar nu alcoolici.
5.       Alcoolicii lipsiţi prin natura lor, de onestitate.
6.       Ateul sau agnosticul ocazional care nu acceptă un program spiritual ca al nostru.
7.       Membrii ai căror scop este publicitatea şi câştigul personal.
8.       Alcoolicii care nu beau de dragul altora.
9.       Nou veniţi care vor să-şi liniştească anturajul – soţiile, soţii, judecătorul, angajatorul, rudele, asociaţii de afaceri şi prietenii.
       10. Membrii cu rezerve. Băieţii şi fetele, care acceptă numai anumite părţi din cei 12 Paşi, pe care plasează interpretări distorsionate, cu intenţii egocentrice.

Este adevărat că din motivele enumerate pot rezulta şi multe decizii bune, dar ele nu ne vor reţine de la băut multă vreme. Nici un alt considerent nu ne va reţine, până nu va include alcoolismul ca boală fatală şi incurabilă. Alţii au o perspectivă limitată, şi nu văd necesitatea unei decizii profunde, de durată, aşa cum se cere în Pasul Trei.
            Punctul crucial al acestui pas este decizia. Mai citiţi-l odată. Cere mai mult decât atât? Paşii 1 şi 2 sunt singurele premise pe baza cărora decizia noastră poate fi luată în mod onest. Abstinenţa şi pacea sufletească depind de calitatea deciziei pe care o luăm. Faceţi ca ea să fie serioasă.
            Toţi am avut de luat hotărâri în chestiuni importante şi înainte, dar credeţi sau nu, în momentul de faţă aceasta este cea mai importantă decizie pe care ni se cere să o luăm. De ea depind bunăstarea şi securitatea noastră viitoare.
            De fapt, posibilităţile noastre spirituale sunt nelimitate atunci când ne hotărâm să le trăim onest şi cu bunăvoinţă.
            Modul în care ducem la îndeplinire prevederile Pasului 3, nu este o chestiune urgentă. Alţi Paşi ai programului ne spun cum să facem asta. Vom ajunge acolo la timpul potrivit. Pentru moment nimic nu este mai important decât o decizie inteligentă de a accepta acest Pas, fără rezerve.
            Am învăţat din experienţă că o hotărâre bazată pe orice altceva decât alcoolismul, nu este de durată. Atunci însă, când concepţia de bază este alcoolismul ca boală (fizică – mentală – spirituală), ea ne ţine activi în A.A. şi – în paralel cu asta – abstinenţi şi mulţumiţi.
            Ne trezeşte la adevărata nevoie de ajutor şi la natura acestui ajutor. Încetăm să ne mai amăgim şi ne evaluăm în mod onest reala condiţie alcoolică. Cunoaşterea astfel dobândită devine un stimulent puternic pentru acceptarea Pasului 3, furnizându-ne un motiv întemeiat pentru predarea voinţei noastre alcoolice unei Puteri mai mari decât noi.
            Dacă nu găsim o putere mai mare decât a noastră, o putere care e mai importantă decât alcoolul, nu mai avem pentru ce trăi. De ce să continuăm băutul şi să ne supunem voinţa lui John Barleycorn, acel individ perfid şi înşelător, care recompensează numai prin disperare, nebunie şi moarte alcoolică?
            Cu asta nu vrem să insinuăm că abstinenţa trebuie câştigată prin teamă. Dimpotrivă, o câştigăm prin credinţă şi curaj. Teama e o formă de ignoranţă. Credinţa, bazată pe cunoştinţe, e un semn al inteligenţei. Teama nu durează. Ne părăseşte repede, şi bem din nou. Când simţim setea irezistibilă de alcool, nu ne mai temem de consecinţe, şi acest lucru e un motiv suficient de serios să luăm hotărârea sugerată de Pasul 3. Înarmaţi cu el şi cu adevărul despre alcoolism, pornim pe drumul recuperării.
            Am ajuns deci la al doilea segment al pasului – partea care se ocupă de voinţa şi viaţa noastră, sugerându-ne să le lăsăm în grija lui Dumnezeu.
            Pentru a clarifica discuţia noastră, vom subdiviza segmentul al doilea, prezentând prima dată voinţa alcoolicului.

LĂSAREA VOINŢEI NOASTRE ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU

Odată hotărârea luată, următorul pas e să “ne lăsăm voinţa în mâinile lui Dumnezeu, aşa cum şi-l închipuie fiecare dintre noi”. Cel puţin pentru moment, atât ne propunem să discutăm.
Întrebarea din faţa noastră este simplă. Ce este voinţa unui alcoolic? Ne vom ocupa de ea în toată simplitatea ei, pentru a evita complexitatea problemelor pe care altfel le-am întâlni pe această temă. Adevărul este că vrem să bem unde şi când dorim, lăsându-ne în seama penalizărilor rezultate din băut. Faptul că ne-am pierdut puterea de a alege, reduce scopul voinţei noastre la o singură opţiune, şi anume de a bea.
Această afirmaţie pe şleau cu privire la voinţa alcoolicului se referă la comportamentul lui imprevizibil de băutor, şi este supusă dezbaterilor. Puţini dintre noi au băut tot timpul. Unii erau în slujba comunităţii. Alţii deţineau funcţii de conducere şi îşi aduceau aportul la bunăstarea familiei. Dar acestea au fost posibile numai prin cacialma, minciuni, înşelăciuni şi sprijinul cooperativ al familiei şi prietenilor.
Şi aici se află cheia problemei, pentru că atunci când apărea nevoia aprigă de a bea, familia, religia şi afacerile erau neglijate şi desconsiderate în favoarea beţiei.   
Am raţionalizat acestea prea mult timp. Acum, suntem în A.A. Haideţi, să încetăm.
Medicina şi psihiatria caută cauze ştiinţifice pentru băutul nostru. Dar nu şi A.A. Recunoaştem rezultatele cercetărilor, şi le depăşim prin viaţa noastră spirituală. Din acest motiv, sfătuim membrii noi să rămână laici. Alcoolicii care încearcă să devină doctori iscusiţi şi preoţi peste noapte, nu rămân abstinenţi. Cunoscând această tendinţă a unor membri, insistăm asupra acestui aspect, pentru a putea fi evitat.  
Voinţa alcoolicului pare să se îndrepte spre un singur scop: spre sticlă. Poate ar fi bine să ne revizuim pe scurt atitudinea de băutori.
Nu există tipar de comportament identic care să se potrivească fiecărui alcoolic. Se observă totuşi un anumit tipar al beţiilor, la cei care îşi iau angajamentul să nu bea o vreme. Gravitatea noilor beţii este de regulă direct proporţională cu seriozitatea deciziei de a înceta băutul. Aşa funcţionează voinţa alcoolicului.
Chiar şi în perioadele de abstinenţă temporară, nu eram siguri niciodată cât timp o să rămânem aşa. Ştiam exact de câte zile eram treji, dar nu aveam idee când o să bem din nou acel prim pahar. Excepţii erau doar perioadele prestabilite de abstinenţă, când număram zilele până la următoarea beţie.
Declaram că vrem să renunţăm la băut, şi chiar credeam asta. În realitate însă, doream numai să vrem. Ceea ce voiam de fapt, era să ne controlăm băutul, cel puţin atât cât să ne ferim de necazuri.
Cuvântul “necaz” are multe înţelesuri pentru alcoolicul activ. Din punct de vedere fizic, poate fi orice, de la un stomac deranjat până la moartea alcoolică. Între aceste două extreme, suntem predispuşi la multe alte afecţiuni, toate din cauza voinţei noastre alcoolice inconştiente de a bea fără limite.
Să ne gândim, de exemplu, la anemie, la deficienţa de minerale şi vitamine, la durerile de cap, la tremurături, transpiraţie rece, pneumonie, afecţiuni ale inimii şi ficatului, nevroză alcoolică, hipoglicemie, intoxicarea alcoolică acută şi alte boli înrudite. Cu cât e necazul mai mare, cu atât recurge alcoolicul mai des la sticlă. Oricare dintre acestea, sau combinaţia lor, au însemnat necazuri pentru noi. Amneziile alcoolice, deliriumul tremens, acţiunile nebuneşti şi alte stări de rău se adăugau numai, la greutăţile noastre. Toate rezultau în disconfort fizic şi psihic, şi la pierderea timpului preţios. Prin urmare, aveam deseori nevoie de spitalizare. Uneori “asudam” chinurile sevrajului, stând acasă, dar nu fără ajutorul şi toleranţa cuiva, şi în detrimentul locului de muncă.
Necazurile se mai prezentau şi sub alte forme, cum ar fi sănătatea precară, anxietatea şi teama. Sub influenţa alcoolului, orice se putea întâmpla, şi întotdeauna se întâmpla ceva.
O beţie era urmată de alta. Ne făcea judecata obtuză şi ne diminua simţurile mai fine. Greutăţile financiare îşi făceau apariţia. Creditorii deveneau tot insistenţi şi mai greu de suportat. Uneori făceam scandal şi sfârşeam la închisoare. Eram amendaţi pentru beţie în public, condusul maşinii în stare de ebrietate sau alte contravenţii. Divorţul şi problemele sexuale ne dădeau viaţa peste cap. Ocazional, voinţa de a bea se amplifica până la obsesie, şi rezultatul inevitabil era o nouă încurcătură.
Pe lângă aceste probleme de gravitate extremă, aveam şi altele la fel mari, dacă nu şi mai mari. Ce ziceţi de alcoolicii cu o deteriorare mentală avansată, sau cei care intenţionează să se sinucidă, nemaivorbind de cei nenorociţi care o şi fac?
Suferinţa pe care băutura ne-a cauzat-o, a fost mare, şi totuşi devine neglijabilă când o comparăm cu răul ireparabil provocat altora. Uneori, asta însemna acte de violenţă fizică împotriva membrilor familiei. Apoi, mai erau cazurile de vătămare corporală sau chiar moarte, urmări ale faptelor noastre nebuneşti, comise la beţie. Acestea, precum şi suferinţele emoţionale inimaginabile provocate celor din jur, nu pot fi listate niciodată în întregime.
Deocamdată atât despre experienţele regretabile ale îndărătniciei noastre alcoolice şi a efectelor ei tragice, asupra vieţii altora. Aceste acte regretabile nu trebuie să se mai repete, din moment ce recunoaştem boala spirituală a alcoolismului, şi căutăm ajutorul lui Dumnezeu, pentru a-i opri evoluţia.
Ar trebui să facem din aceasta un scop principal. Dar trebuie în acelaşi timp, să devină mai mult decât o hotărâre fermă. Deşi Dumnezeu onorează credinţa şi serviciul, El nu recompensează gândirea visătoare. El ne dăruieşte o abstinenţă plăcută numai atunci când ne transformăm viaţa într-un canal al Voinţei Lui. Voinţa Lui ne regenerează, pe când voinţa noastră de a bea ne aduce numai nenorociri.
Câteodată ne atribuim alcoolismul păcatului sau slăbiciunii de caracter. A fi nesăţios este întotdeauna un păcat, dar nu e nici o slăbiciune în voinţa noastră de a bea.
Dimpotrivă, aveam o voinţă neobişnuit de puternică atunci când era vorba de alcool. Neînţelegând îndărătnicia noastră, o interpretam greşit ca slăbiciune. Mintea conştientă ne îndemna adesea să “punem frâna”, deci luam hotărâri de a nu mai bea. Pentru anumite perioade nedefinite, acestea ne confereau o abstinenţă nervoasă, de tip forţat. Dar în adâncul fiinţei noastre, îngropat în subconştient, o voinţă şi mai dominantă ne presa să bem din nou – cu orice preţ şi nestingherit. Admitem că păcatul a jucat un rol în boala noastră, dar a fost mai degrabă un rezultat decât o cauză.
Credem că lăsarea voinţei în grija şi sub ocrotirea lui Dumnezeu este vitală pentru membrii A.A. Este cu siguranţă ceva ce trebuie făcut cu toată sinceritatea, recuperarea fiind o problemă de viaţă şi de moarte pentru cei mai mulţi dintre noi; o problemă în care numai o decizie născută din sinceritate şi disperare va ucide acel îndemn îngropat adânc – să bem cu orice preţ. Pasul 3 sugerează singura soluţie pe care o cunoaştem pentru a întoarce voinţa alcoolicului de la beţie la abstinenţă.
            Nu este un pas al sclaviei, ci al eliberării din voinţa egocentrică. Ne oferă un mod temeinic de a ne cunoaşte voinţa, prin purificarea şi transformarea energiilor ei distructive în dragoste, serviciu şi forţă spirituală. Prin practicarea acestui Pas, ne convertim forţele creative interioare la activităţi constructive, şi în acelaşi timp, contribuim în mare măsură la formarea împrejurărilor exterioare. Lămuriţi astfel, cu privire la voinţa noastră şi la gândurile din subconştient care ne formează destinul, suntem acum pregătiţi să ne lăsăm voia de a bea cu orice preţ în grija lui “Dumnezeu, aşa cum îl înţelege fiecare dintre noi.”

LĂSAREA VIEŢII NOASTRE ÎN  MÂINILE LUI DUMNEZEU

Lăsând discutarea “înţelegerii lui Dumnezeu” pentru partea a treia a acestui Pas, vă propunem acum o investigare a împrejurărilor prezente din viaţa noastră. Odată ce am admis că au scăpat de sub control, vom învăţa cum să le punem în grija şi sub ocrotirea lui Dumnezeu.
            Pasul Trei conţine anumite chestiuni neplăcute, pe care le-am evitat ani de zile. Ce a făcut băutul din viaţa noastră? Ne-am degradat spiritual din cauza acestuia? Ce este de fapt viaţa unui alcoolic?
Pentru oamenii normali, viaţa este un lucru vital – o serie de experienţe fizice şi mintale plăcute, care îndeamnă la acte de serviciu creativ şi util. Este o stare conştientă şi vie de creştere şi reproducere, care le aduce pace sufletească şi dorinţa de a trăi mai departe. Are acea calitate animată, care deosebeşte lucrurile vii de cele moarte.
            Putem noi, chiar prin lărgirea maximă a imaginaţiei, să ne declarăm băutul zilnic, ca fiind normal? Au fost cumva vieţile noastre normale? Prea puţin! Ele nu ar trece nici cel mai simplu test al vieţii normale.
            Unii membri ar vrea să uite de viaţa scăpată de sub control pe care au dus-o înainte, dar acest lucru nu este recomandabil. O schimbare completă de personalitate, în schimb, e în ordine. Ar trebui să ne amintim de asta atunci când luăm hotărârea de a ne lăsa voinţa şi viaţa în seama îndrumării utile a unei Puteri Superioare.
            Nu uitaţi de asemenea, că vieţile noastre nu fuseseră ceea ce pretindea raţionalizarea alcoolică. Ele aveau foarte puţin în comun cu viaţa normală, cu o singură excepţie: deşi spiritual eram epuizaţi, nu eram totuşi morţi cu adevărat.
            Ne doream adesea să murim, dar nu eram în stare. Cu cât trăiam mai mult, cu atât beam mai intens. Cu cât beam mai intens, cu atât aveam mai puţine motive de a trăi. Cu cât aveam mai puţine motive de trăit, cu atât ne  raţionalizam mai mult motivele de a trăi. Aşa arăta natura progresivă a bolii noastre alcoolice. Aşa era natura vieţii pe care alcoolul ne-a pretins-o, a vieţii pe care acum i-o încredinţăm lui Dumnezeu.
            Având în vedere faptul că suntem “neputincioşi în faţa alcoolului” şi că nu mai putem îndura viaţa noastră de necontrolat, suntem într-adevăr norocoşi să găsim un mijloc simplu de reabilitare în A.A. Recuperarea noastră începe când ne admitem neputinţa şi cerem ajutorul lui Dumnezeu.
            Ego-urile noastre, îndelung “murate” în alcool, nu vor înceta niciodată să înfrunte această realitate onestă. Este recomandabil să privim în faţă această stare cu mintea deschisă – pregătiţi  şi dispuşi să ne incepem recuperarea.
            De ce să ne ascundem capul în nisipul ignoranţei şi raţionalizării? Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie să-l avem. Altfel nu ne putem recupera din boala noastră spirituală. Iar eşuând în asta, nu ne putem recupera deloc. Există o diferenţă mare între a fi de acord cu Pasul Trei şi a încerca efectiv să îl trăieşti; o diferenţă periculoasă pentru alcoolic, deoarece primul este conformism – al doilea este capitulare. Alcoolicii se conformează, dar se opun capitulării.
            Mintea umană ştie când suntem serioşi. În cunoştinţă de cauză, “face cu ochiul” conformismului, dar se supune de bună voie capitulării totale. Sub îndemnarea puternică şi regenerativă a capitulării, ne dezumflă ego-ul super-încărcat în mod eficient, şi extermină acea voinţă ascunsă de a bea cu orice preţ.
            Luând la un loc caracteristicile bune şi rele ale vieţii cu care venim în A.A., găsim că, aşa cum e descris în Pasul 1, viaţa noastră este neputincioasă în faţa alcoolului, şi că a scăpat de sub orice control. Băutul obsesiv ne-a făcut gândirea confuză, iar pe noi ne-a îmbolnăvit fizic, mental şi spiritual. Acestea sunt rezultatele finale ale vieţii noastre alcoolice. Planul nostru în A.A. este să le punem capăt, înainte de a ne ruina complet.
            În urma acestei imagini sumbre, poate părea că viitorul nu ne rezervă nimic bun, că abilităţile noastre inerente traiului constructiv, sunt moarte. Aceasta poate fi adevărat, cu excepţia unui singur fapt. Cu toţii deţinem a sursă neexploatată de putere, care se găseşte în posibilităţile noastre spirituale. Prin acestea, putem atinge cele mai mari binecuvântări ale vieţii. Dacă însă nu încercăm să le dezvoltăm, ne vom scufunda până la nivelul inferior al vieţii.
            Unii oameni se auto-jefuiesc. Alţii sunt jefuiţi de semenii lor. Dar nimeni nu ne va putea priva vreodată de o viaţă fericită în abstinenţă, dacă ne dezvoltăm puterea spirituală, aşa cum ne recomandă Pasul 3.
            Odată ce am ajuns la o înţelegere onestă a naturii dăunătoare şi lipsite de sens a vieţilor noastre alcoolice, nu ar mai trebui să existe dubii cu privire la ce anume propunem să fie încredinţat lui Dumnezeu. Şi asta aduce în discuţie ultima parte a Pasului Trei.

“DUMNEZEU, AŞA CUM ŞI-L ÎNCHIPUIA FIECARE DINTRE NOI”
           
            Discutarea unui plan anume de înţelegere a lui Dumnezeu, şi de modul în care putem stabili un contact personal cu El, poate suna încrezut dar, din moment ce este rezultatul final al Pasului Trei, nu avem de ales.
            Ni se pare potrivit ca un alcoolic să-şi explice de bună voie, concepţia  despre Dumnezeu, altui alcoolic. Pentru că, cine altcineva decât un alt alcoolic ar fi dispus să-l asculte sau să spere că acest lucru îl va ajuta?
            Înţelegerea lui Dumnezeu nu depăşeşte capacităţile noastre de gândire. Începem să îi simţim ajutorul de îndată ce ne hotărâm şi începem să trăim cei 12 Paşi. Schimbările de personalitate în viaţa membrilor care trăiesc în conformitate cu principiile Paşilor, stau mărturie în acest sens. Mărturia constă în vieţile lor fericite în abstinenţă. Putem garanta pentru aceste fapte. Ele sunt explicaţia contactului nostru zilnic cu Dumnezeu, o relaţie care depăşeşte orice descriere. Acest lucru nu se poate defini. Trezirea noastră spirituală nu se produce în urma unei singure fapte, ci datorită multor concepte şi gânduri A.A., puse zilnic în practică.
            Ar fi convenabil să ducem la bun sfârşit o realizare excepţională, şi să devenim de îndată oameni spirituali. În momentul de faţă, se pare că nu există un anume standard pentru atingerea acestui scop. Mulţi alcoolici au încercat să stabilească un astfel de standard, fără succes. Fiind alcoolici, totuşi persistăm în a încerca; asta pare să fie natura personalităţilor noastre – să căutăm scurtături. Dar “scurtăturile” spirituale sunt în mod categoric periculoase. Ele arată într-o singură direcţie – cea a sticlei şi a băutului mai intens.
            Pasul Trei sugerează să încercăm să ajungem la o înţelegere mai bună a valorilor morale, şi să ne arătăm bunăvoinţa de a afla voia lui Dumnezeu, prin disciplinarea voinţei proprii. Aceasta necesită practicarea credinţei, a umilinţei şi a curajului. Ar trebui să cultivăm aceste trăsături de personalitate, până când, prin practicarea lor zilnică, ne formăm noi obiceiuri spirituale.
            În realitate, securitatea noastră viitoare depinde de bunăvoinţa noastră de a fi “renăscuţi” din viaţa petrecută în deteriorare alcoolică, la o viaţă fericită în abstinenţă, guvernată de motive corecte şi menţinută printr-un contact spiritual regulat cu Dumnezeu. 
            Secretul succesului în recuperare este capitularea sau predarea. Predarea a ce? Predarea mândriei false, a prejudecăţii spirituale şi a altor slăbiciuni alcoolice, unei Puteri Superioare.
            Încercăm să ne predăm cât mai complet posibil, deoarece membrii care nu sunt dispuşi să investească ce au ei mai bun în acest efort, deseori eşuează în recuperare. Nu cunoaştem nici o cale de evitare acestei realităţi. Servim cele mai bune interese ale noastre când renunţăm la ideile de “ocolire”.
  Ar fi inconsecvent din partea noastră să refuzăm viaţa şi abstinenţa oferită prin intermediul celor 12 Paşi. Programul nostru nu este greu de urmat. Cei 12 Paşi sunt simpli. Modul de viaţă A.A. este simplu. Dacă practicarea zilnică a celor 12 Paşi deschide calea către un mod spiritual de a trăi, atunci şi concepţia noastră despre Dumnezeu devine simplă.
            Când suntem pregătiţi, ne vom învinge egoismul, şi vom vedea reţeaua de amăgiri alcoolice în capcana căreia ne-a fost prinsă gândirea. Pentru a trăi, trebuie să punem capăt reticenţelor care ne periclitează recuperarea. Atunci vom înceta cu speculaţiile despre Dumnezeu, şi vom încerca să-I folosim ajutorul. Prin acest ajutor, unii alcoolici ajung la un nivel foarte avansat de înţelegere, serviciu şi putere, iar alţii fără el, rămân în confuzie disperată.
            Să presupunem că suntem dispuşi să încercăm a înţelege Voia lui Dumnezeu, dar suntem blocaţi de vederi părtinitoare, agnostice şi pline de prejudicii. Cum le putem învinge?
            Vom avea nevoie de un stimulent puternic, pentru a stabili “un contact conştient cu Dumnezeu”. Alcoolicii posedă acest stimulent. El se găseşte în Paşii Unu şi Doi. Cele două considerente sunt viaţa şi sănătatea mintală. Dacă Dumnezeu este singurul care ne poate ajuta să le menţinem, ar fi prostesc să refuzăm o asemenea sursă de ajutor.
            Ar trebui să fim cu mintea deschisă şi să încercăm dobândirea înţelegerii spirituale prin trăirea celor 12 Paşi. Viaţa de necontrolat al alcoolicului constituie un stimulent destul de puternic pentru a ne face să ne formăm propria interpretare şi înţelegere despre o Putere Superioară. La început acest proces e destul de lent, dar vom deveni mai înţelepţi, şi vom creşte în forţă pe zi ce trece.
            Fără a încerca să îl definim pe Dumnezeu, poate că ne va înlesni înţelegerea, dacă încercăm să ne gândim la calităţile care Îi sunt atribuite. Apoi, pe măsură ce dobândim unele din aceste calităţi, vieţile noastre se vor îmbogăţi şi progresul spiritual va deveni mai uşor.
Care sunt aceste calităţi? Sunt ele rezultatul trăirii celor 12 Paşi? Credem că da. Iată câteva dintre ele:
Calităţile pe care le asociem de obicei lui Dumnezeu, de pe urma cărora membrii A.A. beneficiază, sunt lucruri ca: onestitatea – sinceritatea – motive corecte – curaj moral – energie creativă – inteligenţă – decenţă – raţiune – virtute – pace – linişte sufletească – dreptate – relaţii cinstite – speranţă – adevăr – conştiinţă – credinţă – onoare – minte deschisă – caritate – milă – compasiune – umilinţă – apreciere – toleranţă – iertare – serviciu şi dragoste. Sunt mulţi care cred ultimele două calităţi le includ pe toate celelalte.   
Trebuie să mai aşteptăm, totuşi, până întâlnim un alcoolic care e lipsit de toate aceste caracteristici. Nimeni nu este rău în întregime, indiferent de cât de pătată îi este reputaţia. Boala, remuşcările şi disperarea ne fac deseori indiferenţi la valorile morale ale vieţii, dar înzestraţi cu inspiraţia potrivită, le vom accepta. Există ceva bun şi în cei mai răi dintre noi. Poate fi numai lupta pentru supravieţuire, dar tot e ceva bun. În A.A., unde e viaţă, este şi speranţă de recuperare.
În ce anume constă scânteia de bine în noi? Este cumva Dumnezeu care aşteaptă să fie înţeles? Cum localizăm şi interpretăm această scânteie? Necunoscând nimic care să ne contrazică, ne simţim îndreptăţiţi să o numim posibilitatea noastră spirituală. Ar putea fi “O Putere Superioară nouă înşine” situată în mintea şi inima noastră. Cum anume O numim, nu are importanţă. Faptul că O avem cu toţii, credem în Ea, şi încercăm să ne îmbunătăţim legătura cu această posibilitate spirituală, este tot ceea ce contează.
Trezirea spirituală în om, este răspunsul natural la legea universală, un mijloc prin care se ridică la o putere care este deasupra limitelor lui fizice. Această posibilitate inerentă trebuie dezvoltată. Nu este disponibilă la cerere. Alcoolicii nu o pot nici cumpăra nici vinde. Este recompensa gândirii şi străduinţei spirituale. O câştigăm încetul cu încetul. Contravaloarea ei este efortul susţinut de credinţă.
Prin credinţă, deschidem drumul spre înţelegerea A.A.-ului. Prin dragoste şi serviciu eliminăm prejudecăţile şi îi permitem lui Dumnezeu să treacă de pereţii de fortăreaţă a gândirii noastre alcoolice. El intră pe uşa secretă a capitulării, când suntem în totalitate pregătiţi să ne descotorosim de alergia băutului şi de obsesia mentală.
Când asta se întâmplă, El ne dă cheia abstinenţei mulţumite. Pasul 3 este cheia. El ne schiţează un plan de acţiune, care funcţionează. Tot ce avem de făcut, e să îl punem în practică în limita posibilităţilor noastre, şi să ne rugăm ca Dumnezeu să facă restul. Până în prezent, El nu ne-a dezamăgit.
Cunoaşterea lui Dumnezeu va veni pe măsură ce ne implicăm în trăirea celor 12 Paşi. Odată cu dezvoltarea talentelor noastre în acest serviciu, El ne conferă înţelegerea Voinţei Lui în ceea ce ne priveşte. O parte a acestei înţelegeri provine din inspiraţia pe care o primim în timpul predării voinţei şi vieţii noastre în grija şi sub ocrotirea Lui. Restul ţine de rugăciune, meditaţie, credinţă şi serviciu de bună voie.
Atitudinea noastră mentală este importantă. Motivaţi de dorinţa şi bunăvoinţa de a ne recupera din boala pe care o avem, ne dezvoltăm puterea şi înţelegerea spirituală. Acestea apar încet, de pe urma simplelor fapte zilnice, cum ar fi admiterea greşelilor, întocmirea inventarului personal cu privire la defectele noastre de caracter, iertarea altora, practicarea onestităţii, umilinţei, toleranţei, iubirii, anonimităţii, repararea greşelilor şi “transmiterea mesajului” către alţi alcoolici.
Pasul 3 adaugă un al treilea picior la scaunul recuperării noastre. Cerinţa sa simplă este o decizie finală de a ne preda voinţa de a bea lui “Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem”, şi să obţinem propria concepţie despre El, prin trăirea celor 12 Paşi. Pentru a face asta, trebuie să învăţăm câteva realităţi despre noi înşine. E timpul să ne tragem scaunul la masa inventarului, şi să ne apucăm de treabă.


PASUL 3 - Azi: Carticica rosie

PASUL TREI :
Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-l inchipuia fiecare dintre noi. 
     Scopul studiului Pasilor Unu, Doi si Trei este de a identifica alcoolismul ca pe o boala cu trei aspecte, care a facut fisuri in sanatatea noastra fizica, in sanatatea noastra mentala si in echilibrul nostru spiritual.
     O cunoastere completa a raului pe care l-am suferit cand ne aflam sub jugul bauturii este indispensabila pentru recuperarea noastra din alcoolism. 
     Scopul Pasului Trei este de a recunoaste si trata maladia pe care nici unul dintre noi nu a privit-o ca pe o boala; aceasta maladie este o boala spirituala. A.A., ca "Mod de viata", este in principal un program spiritual care ne scapa de alcoolism pe masura ce dezvoltam in interiorul nostru adevaratul simt al responsabilitatii fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri.
     Cunoasterea si tratarea bolii noastre mentale si fizice sunt necesare, dar nu putem obtine niciodata o recuperare deplina pana nu ne invingem raul spiritual.
     Ca bautori necontrolati, ne-am trait vietile atragand asupra noastra, in mod voit si egoist, nefericire, necazuri si dezaprobare.   Slabiciunea noastra in ceea ce priveste alcoolul a cantarit mai mult decat grija fata de securitatea proprie sau decat intentiile bune fata de cei dragi. 
     Remuscarea pe care ne-a adus-o bautura ne-a umplut de intentii bune vizavi de rudele si prietenii  merituosi, dar nu ne-a permis niciodata o revansa completa. Hotararile si intentiile bune ne-au invadat cu o credinta puternica in timpul perioadelor de abstinenta, dar fiind bolnavi spiritual nu ne-am putut indeplini planurile. Existenta noastra "caineasca" a fost usurata ocazional de fapte rationale si echilibrate in timpul momentelor de lucide, dar numai pentru a se sfarsi la urmatoarea betie, pana cand ne-am pierdut increderea in noi insine. Am fost puternic motivati in toate problemele, cu exceptia capacitatii noastre de a controla bautura, comportamentul nostru la betie sau tratamentul aplicat celorlalti.
   Nu devenim "satui" de incapacitatea noastra de a ne asuma sau de a executa responsabilitati normale pana cand nu suntem constienti pe deplin de aceste lucruri. Numai atunci cand realizam si admitem faptul ca "necazurile noastre erau autoimpuse si ca eram exemple extreme ca o vom lua razna", suntem gata sa cautam ajutor din afara.
     Alcoolicii care au acceptat si au practicat Pasul Trei cunosc valoarea predarii vointei si vietii lor in grija lui Dumnezeu, asa cum Il inteleg. Credinta in puterea lui Dumnezeu, asa cum Il inteleg, le-a adus fericire si cumpatare pe masura ce a ajutat la recuperarea din boala spirituala a alcoolismului.
      Unii dintre noi au ezitat sa infrunte cerintele acestui pas, de teama opiniei publice sau din cauza ca parea ipocrit sa se intoarca spre Dumnezeu pentru ajutor dupa ce L-au ignorat ani de-a randul. 

     Este bine sa ne dam seama ca apartinem unei societati anonime; ca publicul nu are cum sa stie ce facem, cu exceptia faptului ca nu mai bem. Adevarul este ca desi acestia nu ne accepta atunci cand bem,  ne vor primi si ne vor onora atunci cand renuntam la bautura.
     N-am reusit sa renuntam din proprie vointa; am incercat diverse cai pentru a ne controla la betie si pentru a ne trai viata normal; am facut tot ce ne-a stat in putinta si cunostiinta pentru a scapa de efectele alcoolismului.
     Singurul lucru de facut in acest moment, daca suntem seriosi in privinta renuntarii definitive la alcool, este de a renunta la falsa mandrie, asa cum au facut mii de alcoolici si sa lasam recuperarea noastra din alcoolism in grija lui Dumnezeu, asa cum Il intelegem. Faptul ca mii de alcoolici au fost recuperati si ca alte sute sunt recuperati zilnic cu ajutorul unei Puteri mai Mari decat Noi nu ar trebui sa lase nici o urma de indoiala in legatura cu sansele noastre de recuperare.* 
     Aceia dintre noi care sustin ipocrizia intoarcerii in acest moment catre Dumnezeu si solicitarii ajutorului pentru problemele legate de alcoolism, evita inca responsabilitatea. Stim ce ar trebui sa facem in legatura cu problema respectiva, dar nu suntem sinceri cu noi atunci cand refuzam ajutorul Lui. Motivatia noastra consta inca in evadarea din realitate; avem inca de-a face cu un pretext  tipic alcoolicului.
     Acest tip de motivatie va perpetua comportamentul nostru nesanatos si imbolnavirea spirituala pentru ca ne readuce la practicile din trecut. Trebuie sa acceptam nevoia si autenticitatea fiecarui pas din programul Alcoolicii Anonimi, daca vrem sa ne facem din acesta un "Mod de Viata". 
     Nu exista nici o prevedere in vreunul din cei Doisprezece Pasi care sa justifice punerea sub semnul indoielii a dorintei lui Dumnezeu de a mari ajutorul pentru recuperarea dumneavoastra, cu conditia sa fiti sincer in hotararea de a va face bine.
    Frica, mandria, resentimentul, egoismul, incapatanarea si toate trasaturile indezirabile care formeaza personalitatea alcoolicului ar trebui supuse grijii lui Dumnezeu pentru supraveghere si reconditionare constructiva.
     Uitand importanta coplesitoare evidenta a problemelor noastre alcoolice, trebuie sa invatam sa ne bazam pe puterea Lui.   Devine mai putin dificil sa renuntam la vointa proprie, atunci cand ne gandim la rolul pe care aceasta l-a jucat in "distrugerea vietilor noastre".
     Ganditi-va pentru un minut la inutilitatea existentei unui alcoolic ego-centric; amintiti-va goliciunea si suferinta unui alcoolic inspirat de auto-exaltare; amintiti-va infrangerea si disperarea pe care ni le-a adus sanatatea proasta, gandirea irationala si comportamentul nebunesc.
    Trebuie sa fim de acord cu faptul ca orice vointa, alta decat a noastra, ne-ar fi rezolvat mai bine treburile. Cu siguranta ne-am batut suficient joc de noi. Este timpul sa acceptam intelegerea vointei lui Dumnezeu si sa devenim fagas pentru exprimarea acesteia. 
     Avem inaintea noastra exemplele membrilor A.A. care au facut totul pentru a cunoaste intelesul vointei lui Dumnezeu si pentru a atrage in mod constant puterea Sa in ajutor. Este interesant de observat ca acesti membri si-au schimbat vechile personalitati de alcoolici cu personalitatea fericita si cumpatata a unui membru A.A. sincer. 
     Onestitatea, umilinta si dorinta de a stabili o constiinta treaza a acestei Puteri Superioare noua insine, este prima cerinta in incercarea de a-l intelege pe Dumnezeu.
       Reusita imbunatatirii contactului nostru constient cu Dumnezeu rezulta din credinta in puterea Lui, din meditatie, din rugaciune, din observarea membrilor pe care i-ati simtit ca au luat contact cu El, din discutarea Pasului Trei cu astfel de membri.* 
Nu ajungem nicaieri incercand sa fortam un contact sau intelegerea. Acest lucru trebuie sa vina de la sine, pe masura ce Ii incredintam problemele noastre. Castigam o intelegere a acestei probleme daca ne implicam in mod neegoist in intelegerea problemei unui alt camarad si incercam sa-l ajutam. Adesea Dumnezeu ne arata raspunsul la problemele noastre prin solutionarea dificultatilor altui individ. Credinta pe care o exersam cu rabdare in timp ce lucram la progamul A.A. in Doisprezece Pasi,  ne asigura o intelegere a acestei Puteri Mai Mari decat Noi.
       Noul membru nu trebuie sa confunde vreo parte din filosofia Alcoolicilor Anonimi cu biserica lui sau cu o organizatie religioasa. Faptul ca doreste sa-si inchine vointa si viata grijii lui Dumnezeu asa cum Il intelege este un concept spiritual al programului nostru, necesar pentru reabilitarea alcoolicului. 
     Optiunile religioase sunt lucruri despre care se discuta in afara A.A. Conceptia  ta despre Dumnezeu, asa cum Il intelegi , faptul ca tu crezi intr-o Putere Mai Mare decat Tine pentru a-ti reface sanatatea spirituala, este tot ceea ce cere programul nostru. 
*De indata ce un om spune ca are credinta sau doreste sa creada, il asiguram ca este pe calea cea buna.
         "S-a dovedit in mod repetat printre noi ca datorita acestei baze simple de plecare se poate construi o structura spirituala minunata."
     Increderea si credinta in Dumnezeu sunt necesare alcoolicului; in acestea el gaseste solutia unei vieti cumpatate si fericite. Ii aduc o pace a mintii, o viata folositoare activa, puterea si intelegerea
necesare combaterii problemelor zilnice, puterea de a rezista alcoolului, capacitatea de a dezvolta sanatatea mentala si spirituala, oportunitatea de a-si corecta greselile din trecut.
     Putini dintre noii veniti au nevoie de inocularea ideii in existenta un Fiinte Divine. Cei mai multi dintre noi au invatat acest lucru inca din tinerete. Am vazut cu totii dovada unei Puteri mai Mari decat Noi in lumea noastra bine-stabilita a anotimpurilor fixe, a zilei si a noptii; a caldurii si a umezelii; populata prin reproducerea vietii omenesti si in care se poate trai prin intermediul dragostei si toleranta fiintelor omenesti.
     Multi dintre noi au studiat perfectiunea universului, animatia vietatilor, actiunea mintii umane, puterea dragostei. Toate aceste lucruri par sa denote o Forta de Viata dinamica aflata in spatele, inauntrul si in interiorul a tot ceea ce ne priveste. Aceasta forta pare ca dirijeaza toate lucrurile armonios, dar irezistibil catre un deznodamant  util, clar si natural. 
     Nu este greu sa recunosti in aceasta Forta a Vietii o Putere mai Mare decat Noi. Simtim in ea energie creativa si sens, inteligenta si putere, care-l fac pe om - prin comparatie - sa para nesemnificativ.
     El ramane nesemnificativ atata timp cat ignora Puterea, dar devine o sursa de energie constructiva cand se identifica cu aceasta si devine un agent pentru implinirea ei.
Ne identificam cu aceasta Forta a Vetii, aceasta Putere Superioara noua insine, atunci cand:
  1. Ne asumam o atitudine de predare a intereselor ego-centrice.
  2. Ne asumam o atitudine smerita de credinta, sustinuta de o dorinta sincera de abstinenta.
  3. Devenim dispusi sa ne rugam neconditionat, fara egoism.
  4. Ne asumam credinta ca suntem bolnavi spiritual.
  5. Ne asumam responsabilitatea de a ne invinge boala.
  6. Luam hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija lui Dumnezeu pentru tratament.
  7. Ne rugam fara sa avem resentimente in inima noastra.
8. Ne gandim la lucrurile pozitive care ne-au indepartat de defectele morale din trecut.
9. Simtim necesitatea purificarii sufletului.
10. Devenim iertatori fata de altii.
11. Recunoastem potentialul spiritual din interiorul nostru.
12. Incercam sa-L intelegem pe Dumnezeu astfel incat sa ne dezvoltam acest potential. 
     Importanta este bunavointa de a incerca. Fiecare barbat si femeie poseda posibilitati spirituale. Trebuie sa invatam sa le scoatem in evidenta, sa ne formam convingeri si sa le ajutam sa se dezvolte.
     Atunci cand este posibil, ar trebui sa ne luam sotiile sau rudele apropiate drept confidenti in incercarea noastra de a urma acest pas. Am aflat ca exista o putere si un ajutor mare pentru acel membru care are de partea lui increderea si cooperarea celor apropiati lui. Daca acestia nu sunt cooperanti el trebuie sa se descurce singur.
     Ar trebui sa evitam greseala obisnuita de a ne incurca mintile cu ganduri anxioase privind timpul si maniera in care Dumnezeu se va manifesta fata de noi. Intelegerea noastra va veni in mod treptat, pe masura ce o castigam si o dezvoltam.
     Este neobisnuit pentru un membru sa aiba o transformare spirituala drastica. Trezirea spirituala sau experienta vin incet si adesea pe cai ciudate. Ea vine, totusi, dar intr-un mod atat de natural, incat de multe ori ratezi recunoasterea ei.
     Treaba noastra este sa fim pregatiti si sa dorim aceste experiente, sa fim stimulati de exemplul membrilor care traiesc conform programului A.A., sa fim deschisi in incercarea noastra de a-L intelege pe Dumnezeu, sa ne dam seama ca acest lucru nu se face printr-o singura realizare mare, ca se castiga putin cate putin, si ca inspiratia noastra va fi influentata de atitudinea si actiunea noastra.* Membrul activ care ia in serios programul, aplicandu-l in viata de acasa, in afacerile sale, in tratarea noilor membri, admitand greselile si indreptandu-le, este cel mai in masura sa realizeze brusc prezenta lui Dumnezeu in viata sa.
  
     Perioadele linistite de relaxare si rugaciune sunt de cea mai mare necesitate pentru realizarea acestui pas. Alcoolicul ar trebui sa retina, de asemenea, in afara de rugaciune, valoarea relaxarii. N-ar trebui sa trecem cu vederea faptul ca toti alcoolicii sunt agitati, ca neodihna si tensiunea alcatuiesc o parte a necazului, ca intr-un timp ne-am calmat aceasta stare cu alcool, ca acum cautam sa o corectam sub supraveghere divina.
        Alcoolicul trebuie sa invete sa "dea drumul" ori de cate ori devine suparat,
 *Recuperarea noastra din alcoolism pare sa depinda de aprecierea preocuparii Puterii Superioare de a ne ajuta. 

cand suprasolicitarea ii induc sentimente de extenuare psihica si mentala, cand devine extrem de nerabdator, cand ii este frica, cand este plictisit, cand este nemultumit. 
    Relaxarea ii va restabili starea de bine si ii va permite o utilizare mai buna a facultatilor mentale care sunt necesare pentru o intelegere a lui Dumnezeu suficienta ca sa aiba ca efect recuperarea de la alcoolism.
     Privim indeplinirea acestui pas cu incredere deplina pentru ca stim din exemplul celorlalti membri ca vointa Domnului poate fi inteleasa, ca intelegerea grijii Sale ne va aduce personalitati noi care exclud alcoolul - personalitati care ne asociaza in mod fericit cu Dumnezeu, cu o lume conventionala si cu concetatenii nostri.


luni, 30 octombrie 2017

PASUL 3 - Azi: Ghid de lucru

- Pasul Trei -
„Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi”
Am lucrat Pasii Unu si Doi impreuna cu nasul nostru, am capitulat si am demonstrat ca avem bunavointa sa incercam ceva nou. Toate acestea ne-au dat un puternic sentiment de speranta. Dar, daca nu punem aceasta speranta nou dobandita in practica chiar acum, ea se va pierde, iar noi ne vom intoarce inapoi de unde am plecat. Punerea in practica, actiunea de care avem nevoie, este parcurgerea Pasului Trei.
Actiunea principala in Pasul Trei este luarea unei hotarari. Poate ca ideea ca trebuie sa luam o hotarare ne va speria, mai ales atunci cand vedem care este hotararea pe care trebuie sa o luam in acest Pas. A lua o hotarare, in orice domeniu, este un lucru pe care cei mai multi dintre noi nu l-au mai facut de mult timp. Altii au luat hotarari pentru noi, alcoolismul nostru, autoritatile, sau pur si simplu hotararile in ceea ce ne priveste au fost luate in lipsa noastra, pentru ca noi nu voiam aceasta responsabilitate. Atunci cand adaugam la toate acestea conceptul de incredintare a vointei si vietii noastre unei Puteri pe care cei mai multi dintre noi nu o intelegem in acest moment, poate ca vom incepe sa gandim ca toata aceasta afacere ne depaseste si vom incerca sa gasim o scurtatura, o modalitate mai usoara de a lucra la program. Dar gandurile de acest fel sunt foarte periculoase, pentru ca atunci cand apucam pe o scurtatura in program, nescurtcircuitam recuperarea.
Hotararea Pasului Trei se poate dovedi prea mare ca sa fie luata dintr-o data. Teama de acest Pas si gandirea periculoasa generata de aceasta teama, pot fi sterse daca impartim acest Pas intr-o serie de pasi mai mici, separati. Pasul Trei este doar o alta piesa a drumului nostru de recuperare de la alcoolism. Luarea acestei hotarari a Pasului Trei nu inseamna neaparat ca trebuie sa schimbam imediat si definitiv intregul nostru mod de viata.
Schimbarile fundamentale din vietile noastre se intampla progresiv, pe masura ce lucram la recuperare, si toate acestea necesita o participare activa din partea noastra. Nu trebuie sa ne fie teama ca acest Pas ne va provoca ceva pentru care nu suntem inca pregatiti sau care nu ne va placea.
O mare semnificatie o are sugestia pe care o face Pasul Trei, aceea de a ne lasa vointa si viata in mana unui Dumnezeu, asa cum il intelegem noi. Lucrand Pasul Trei, ii dam voie cuiva sa aiba grija de noi, si nu sa ne controleze sau sa ne conduca viata in locul nostru. Pasul Trei nu ne sugereaza sa devenim ca niste roboti, incapabili sa-si traiasca propria viata, si nici nu ne permite sa facem asta, acelora dintre noi carora posibilitatea unei astfel de iresponsabilitati ni s-ar parea atractiva. Nu facem decat sa luam o hotarare simpla de a schimba directia de mers, de a inceta sa ne mai opunem sirului natural si logic de evenimente din viata noastra, de a inceta sa ne istovim puterile in incercarea de a face ca toate lucrurile sa se intample ca si cum noi am fi cei care controleaza lumea intreaga. Acceptam faptul ca o Putere Superioara poate sa aiba grija mai bine decat noi de vointa si viata noastra. Ducem mai departe procesul spiritual de recuperare, incepand sa cercetam care este intelegerea noastra personala, ce inseamna pentru noi cuvantul „Dumnezeu”.
In acest Pas, fiecare dintre noi va trebui sa ajunga la niste concluzii in ceea ce priveste propria intelegere a cuvantului „Dumnezeu”. Felul in care noi Il intelegem nu trebuie neaparat sa fie complet si nici complex. Nu trebuie neaparat sa fie nici la fel cu a altora. Poate ca vom descoperi ca stim cu siguranta ce NU ESTE Dumnezeu, dar nu suntem siguri de ceea ce ESTE, si nu este cu nimic gresit. Singurul lucru care este esential este ca incepem o cautare ce ne va conduce spre o si mai buna intelegere, pe masura ce continuam procesul de recuperare. Conceptia noastra despre Dumnezeu se va maturiza odata cu propria noastra maturizare in recuperare.Parcurgerea Pasului Trei ne va ajuta sa descoperim care este intelegerea care functioneaza cel mai bine pentru noi.


AM HOTARIT

Asa cum am discutat mai inainte, multi dintre noi vor descoperi ca sunt deranjati de gandul luarii unei hotarari mari. Poate ca ne vom simti coplesiti sau intimidati. Poate ca ne va fi teama de rezultatele posibile sau de obligatiile tacite. Sau, poate ca ne gandim ca este un lucru pe care il facem doar o data si ne este teama ca nu o sa-l facem asa cum trebuie si nici nu o sa avem ocazia sa-l mai facem vreodata. Hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, este o hotarare pe care o putem lua iar si iar, zilnic chiar, daca este nevoie. De fapt, este foarte probabil sa descoperim ca trebuie sa luam aceasta hotarare cu regularitate, altfel riscam sa ne pierdem recuperarea, din cauza automultumirii.
Este esential sa punem inima si sufletul nostru in aceasta hotarare. Desi cuvantul „hotarire” suna mai mult a ceva ce are loc mai mult in mintea unui om, trebuie sa facem tot efortul necesar pentru a aprofunda aceasta hotarare, dincolo de intelegerea rationala.
  • De ce cred ca luarea unei hotarari este elementul central al acestui Pas?
  • Pot sa iau aceasta hotarare doar pentru ziua de astazi? Am vreo teama sau vreo rezerva legata de aceasta hotarare? Care sunt acestea?
Trebuie sa ne dam seama ca nu are nici un sens daca luam o hotarare dar nu actionam in consecinta. De exemplu, sa zicem ca intr-o dimineata luam hotararea sa mergem undeva in ziua respectiva, dar dupa aceea, ne asezam in fotoliu si nu plecam de acasa toata ziua.Daca procedam asa, hotararea pe care am luat-o nu mai are nici un sens, nu mai are nici o semnificatie, ci este doar un gand intamplator, ca oricare altul.
  • Ce actiuni am luat ca sa fiu in conformitate cu hotararea pe care am luat-o?
  • Care sunt domeniile vietii mele pe care imi vine greu sa i le incredintez Lui Dumnezeu? De ce cred ca este important sa i le incredintez oricum?


VOINTA

Pentru ca am actionat sub imperiul propriei vointe vreme indelungata, abuzand de dreptul nostru de a face alegeri si de a lua hotarari, Pasul Trei are o importanta vitala. Mai exact, ce este vointa proprie? Cateodata inseamna retragere si izolare totala. Sfarsim prin a duce o viata singuratica, preocupati numai de propria persoana. Alteori, propria vointa ne face sa actionam fara sa tinem seama de nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Ignoram nevoile si sentimentele celorlalti. Cu toate acestea, reactionam violent si ii punem pe fuga pe toti aceia care indraznesc sa conteste dreptul nostru de a face numai ceea ce vrem. Ne transformam in adevarate furtuni, facand ravagii in viata familiei, a prietenilor, sau chiar a strainilor, fiind total inconstienti de gravitatea distrugerilor pe care le-am lasat in urma noastra. Daca unele imprejurari de viata nu sunt pe placul nostru, incercam sa le schimbam prin orice mijloace, numai ca sa ne atingem scopurile. Incercam sa facem lucrurile sa iasa asa cum vrem noi, cu orice pret. Suntem atat de preocupati cu urmarirea agresiva a satisfacerii impulsurilor noastre, incat pierdem orice contact cu propria constiinta sau cu o Putere Superioara. Pentru a putea lucra la acest Pas, fiecare dintre noi trebuie sa ne recunoastem felurile in care am actionat sub imperiul propriei vointe.
  • Descrie momentele in care ai actionat dupa propria vointa. Care au fost motivele?
  • In ce fel vointa proprie mi-a afectat viata?
  • In ce fel vointa mea i-a afectat pe altii?
Capitularea vointei proprii nu inseamna ca nu mai putem urmari anumite idealuri sau ca nu putem incerca sa facem schimbari in vietile noastre sau in lume. Nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san si sa acceptam nedreptatile care ni se fac noua sau altora pentru care suntem responsabili. Avem nevoie sa facem o deosebire clara intre propria vointa distructiva si actiunea buna, constructiva.
  • Urmarirea realizarii idealurilor mele, poate face rau altcuiva? In ce fel?
  • Daca urmaresc sa obtin ceea ce vreau, este posibil sa sfarsesc prin a face ceva care sa ma afecteze in mod negativ pe mine sau pe altii? Explica.
  • Daca am un anumit ideal, va trebui sa incalc vreunul dintre principiile mele ca sa-l pot atinge? (De exemplu: Va trebui sa fiu nesincer? Crud? Infidel?)

VOINTA (continuare)

Daca suntem nou veniti in program si lucram la Pasul Trei pentru prima oara, probabil ca vom incepe sa ne intrebam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, crezand ca asta ni se cere sa descoperim in acest pas. De fapt, nu ne concentram in totalitate atentia asupra acestui aspect decat atunci cand ajungem la Pasul Unsprezece, dar acum, in Pasul Trei, incepem procesul care ne va conduce acolo.
Voia Lui Dumnezeu pentru noi este ceva ce vom ajunge sa cunoastem progresiv, pe masura ce lucram Pasii. In momentul de fata, putem trage niste concluzii simple legate de voia Lui Dumnezeu pentru noi, care ne pot fi de ajuns pentru acum. Voia Puterii noastre Superioare pentru noi este sa ne mentinem abstinenti, sa facem lucruri care ne pot ajuta sa ne mentinem abstinenti, cum ar fi sa participam cu regularitate la intruniri sau sa stam de vorba cu nasul nostru sau cu alti membri A.A.
  • Descrie momentele in care propria vointa nu a fost de ajuns. (De exemplu: Nu am putut sta fara bautura numai prin vointa mea).
  • Care este diferenta intre vointa mea si voia Lui Dumnezeu?
Intr-un anumit moment in recuperarea noastra, se poate sa descoperim ca am schimbat incercarea de a alinia propria noastra vointa cu voia Lui Dumnezeu, pe actiuni care demonstreaza din nou influenta propriei vointe. Acest lucru se intampla adesea atat de incet si de subtil incat de-abia daca bagam de seama. Se pare ca suntem cu precadere vulnerabili la exercitarea vointei proprii mai ales atunci cand lucrurile merg bine. Atunci sarim peste linia care desparte urmarirea sincera si umila a unor idealuri, de manipularea subtila si incercarea de a obtine rezultate fortate. Ne trezim ca mergem putin cam prea departe intr-o discutie in care incercam sa convingem pe altcineva ca avem dreptate. Ne trezim ca ne cramponam de un anumit lucru putin prea mult timp. Brusc, ne dam seama ca nu am mai stat de vorba cu nasul nostru cam de multisor. Atunci vom simti o intepatura surda, aproape subconstienta, care ne va alerta de aceasta deraiere subtila de la recuperare – daca ascultam.
  • Au fost momente in recuperarea mea, cand am descoperit, ca aproape fara sa-mi dau seama, mi-am luat inapoi vointa si viata in mainile mele? Care a fost lucrul care m-a pus in alerta?
  • Ce am facut ca sa imi reinnoiesc angajamentul Pasului Trei?

DUMNEZEU, ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI

Inainte de a ne adanci in procesul de lasare a vointei si vietii noastre in grija Lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, ar trebui sa depunem un efort pentru depasirea oricarei credinte negative sau a oricarei idei preconcepute pe care am avea-o despre cuvantul „Dumnezeu”.
  • Cuvantul „Dumnezeu”, sau conceptul in sine imi creaza vreo problema? De ce?
  • Am crezut vreodata ca Dumnezeu a facut sa mi se intample lucruri rele, sau ca m-a pedepsit? Ce lucruri rele mi s-au intamplat pentru care am dat vina pe Dumnezeu?
In A.A. ni se sugereaza sa alegem o imagine a Puterii Superioare care este iubitoare, protectoare si mult mai mare decat noi insine. Aceasta imagine poate cuprinde toate ideile noastre personale despre Dumnezeu, a fiecarui membru A.A. in parte. Nimeni nu este lasat in afara. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna Puterea programului, imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna principiile spirituale ale programului, si aici imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna o putere sau o entitate cu care putem comunica personal, imaginea sugerata este potrivita. Este un lucru esential sa incepem sa ne cercetam si sa ne dezvoltam propria intelegere. In acest proces, nasul sau membrii mai vechi ne pot fi de un real ajutor.
  • Care este intelegerea mea despre Puterea Superioara, astazi?
  • Cum lucreaza Puterea Superioara in viata mea?
Pe cat de important este sa intelegem care este Puterea noastra Superioara, pe atat de important este sa dezvoltam o relatie cu aceasta. Putem sa facem acest lucru intr-o multime de moduri. In primul rand, avem nevoie sa comunicam cumva cu Puterea Noastra superioara. Unii dintre noi numim aceasta comunicare Rugaciune, altii o numesc in alte feluri. Comunicarea nu trebuie neaparat sa fie protocolara sau ceremonioasa, si nici chiar verbala.
In al doilea rand, trebuie sa fim deschisi comunicarii de la Puterea Superioara. Putem face acest lucru fiind atenti la felul in care ne simtim, la reactiile noastre, si la tot ce se intampla in noi si in jurul nostru. Ori, putem avea o alta metoda personala, care ne ajuta sa comunicam cu Puterea Superioara noua insine. Se poate ca Puterea Superioara sa ne vorbeasca, sau sa ne ajute sa vedem ce este bine, prin intermediul altor membri A.A.
In al treilea rand, trebuie sa ne dam voie sa avem sentimente fata de Puterea noastra Superioara. Putem simti manie. Putem simti dragoste. Putem simti teama. Putem simti recunostinta. Nu este cu nimic gresit daca impartasim gama emotiilor omenesti cu Puterea noastra Superioara. Acest lucru ne va permite o apropiere si mai mare fata de Puterea pe care ne bazam si ne va ajuta sa capatam si mai multa incredere in aceasta Putere.

DUMNEZEU, ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI

(continuare)
  • Cum comunic eu cu Puterea mea Superioara?
  • Cum comunica Puterea mea Superioara cu mine?
  • Care sunt sentimentele pe care le am fata de Puterea mea Superioara?
Odata cu efortul pe care il depunem pentru a ne mentine abstinenti, lucram si la aprofundarea propriei imagini despre Dumnezeu. Experienta pe care o acumulam in recuperare este reflectata direct in aceasta aprofundare. Maturizarea pe care o capatam in intelegerea Puterii Superioare ne aduce pace si seninatate. Atunci cand avem incredere in Puterea Superioara devenim si mai optimisti in ceea ce priveste viata noastra. Incepem sa simtim ca vietile noastre au fost atinse de ceva ce este mai presus de intelegerea noastra si suntem bucurosi si recunoscatori pentru asta.
Apoi, se intampla ceva anume ce ne face sa ne schimbam intrega imagine pe care ne-o formaseram despre Puterea Superioara, sau ne face chiar sa ne indoim cu totul de insasi existenta ei. Poate sa fie moartea cuiva drag, o nedreptate, sau o mare pierdere. Orice ar fi, ne lasa cu sentimentul ca am fost loviti in moalele capului. Pur si simplu nu mai putem intelege nimic.
In astfel de momente avem nevoie cel mai mult de Puterea noastra Superioara, chiar daca, instinctiv, descoperim ca vrem sa ne indepartam de ea. Imaginea noastra despre Puterea Superioara este pe cale de a suferi o schimbare dramatica. Avem nevoie sa continuam sa comunicam cu Puterea Superioara, cerandu-i puterea de a accepta, daca nu puterea de a intelege. Avem nevoie sa-i cerem putere sa mergem mai departe. Pana la urma, vom reusi sa restabilim relatia noastra cu Puterea Superioara, desi, foarte probabil, in termeni diferiti.
  • Mi se intampla cumva sa trec printr-o schimbare a parerilor mele despre natura Puterii Superioare? Descrie.
  • Ideea pe care o am despre Puterea mea Superioara este inca valabila? Ce schimbari cred ca sunt necesare?
Pe masura ce imaginea pe care o avem despre Puterea Superioara se dezvolta si se maturizeaza, vom descoperi ca reactionam diferit la lucrurile care se intampla in vietile noastre. Vom descoperi probabil ca suntem capabili sa facem fata unor situatii care altadata ne infricosau. Vom descoperi ca putem sa stam putin si sa analizam o situatie, inainte de a trece la actiune. Vom deveni mai calmi, mai stapaniti, mult mai capabili sa vedem dincolo de impulsul de moment.


A LASA IN GRIJA…

Are o mare semnificatie ordinea in care ne pregatim sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi. Cei mai multi dintre noi respecta intocmai ordinea sugerata in acest Pas. Mai intai, ne lasam vointa; dupa aceea, treptat, ne lasam si viata in grija Puterii Superioare. Se pare ca este mult mai usor pentru noi sa intelegem natura distrugatoare a vointeii proprii si sa vedem ca trebuie sa o capitulam, de aceea, este cea pe care o lasam prima. Este mult mai greu sa intelegem nevoia de a ne lasa viata in grija Puterii Superioare si procesul capitularii sub acest aspect.
Pentru a ne fi mai usor sa ii dam voie Puterii noastre Superioare sa aiba grija de vietile noastre, trebuie mai intai sa capatam ceva incredere. Poate ca nu avem nici o problema cu capitularea alcoolismului, dar, vrem totusi sa pastram controlul asupra restului vietii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de locul nostru de munca, dar nu si de relatiile noastre cu alti oameni. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de soti sau sotii, dar nu si de copii nostrii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de siguranta noastra, dar nu si de aspectul financiar. Cei mai multi dintre noi au probleme cu capitularea completa. Avem impresia ca lasam anumite aspecte ale vietii noastre in grija Puterii Superioare, dar luam totul inapoi sub propriul control, in prima clipa in care ne este teama ca lucrurile nu merg asa cum credem noi ca ar trebui sa mearga. Este foarte important sa ne examinam progresul pe care il facem in procesul de capitulare.

  • Ce inseamna pentru mine „in grija”?
  • Ce inseamna pentru mine sa-mi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum eu L-am inteles?
  • Cum cred ca se poate schimba viata mea daca ma hotarasc sa o las in grija Puterii mele Superioare?
  • In ce fel ii dau voie Puterii Superioare sa lucreze in viata mea?
  • In ce fel Puterea mea Superioara are grija de vointa si viata mea?
  • Au fost momente in care nu am fost in stare sa las in grija Lui Dumnezeu anumite situatii? Descrie.
Pentru a reusi sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare, trebuie sa trecem si la actiune. Multi dintre noi descopera ca este de mare ajutor daca facem un fel de declaratie formala, in mod regulat. Putem folosi o rugaciune sugerata in A.A. : „Ia-mi vointa si viata. Calauzeste-ma in recuperare. Arata-mi cum sa traiesc”. Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta rugaciune captureaza intreaga esenta a Pasului Trei. Dar, suntem cu siguranta liberi sa alegem propriile noastre cuvinte, sau sa gasim o modalitate mai putin formala de a trece la actiune. Noi credem ca fiecare zi in care ne abtinem de la bautura sau in care ascultam sfaturile nasului sau ale altui membru A.A., este o actiune practica, in conformitate cu hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
  • Cum actionez ca sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare? Am anumite cuvinte pe care le spun in mod regulat? Care sunt acestea?

PRINCIPII SPIRITUALE

In analizarea principiilor spirituale proprii Pasului Trei, ne vom concentra mai intai asupra capitularii si bunavointei. Apoi, vom analiza felul in care speranta se transforma in credinta si incredere. In cele din urma, vom vedea felul in care principiul angajarii este strans legat de Pasul Trei.
Am putea crede ca practicarea principiului capitularii este destul de usoara atunci cand lucrurile merg dupa placul nostru. In realitate, atunci cand totul merge bine, este mai degraba posibil sa fim atrasi de ideea ca tinem totul sub control, si asta nu cere prea multa capitulare. De aceea, chiar si atunci cand totul merge bine, este foarte important sa mentinem viu in mintea noastra principiul capitularii in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
  • Ce fac pentru a-mi reinnoi hotararea de a-i da voie Puterii Superioare sa aiba grija de vointa si viata mea?
  • In ce fel Pasul Trei ma ajuta sa consolidez procesul de capitulare pe care l-am inceput in Pasii Unu si Doi?
De obicei, ne simtim cuprinsi de cea mai mare bunavointa, imediat dupa ce capitulam. Bunavointa apare adesea in mijlocul disperarii, sau al bataliei pentru control. Totusi, putem incerca sa practicam principiul bunavointei chiar inainte de a fi nevoiti de imprejurari, putand astfel sa ne scutim de multe necazuri si dureri.
  • In ce feluri mi-am demonstrat bunavointa in recuperare, pana acum?
  • Am inca probleme legate de anumite aspecte? Ce cred ca o sa se intample daca am bunavointa sa aduc si acele aspecte ale vietii mele in procesul de recuperare?
In Pasul Trei, avem de a face cu o crestere spirituala de la speranta la credinta si de la credinta la incredere. Atunci cand incepem Pasul Trei, purtam in noi speranta care s-a nascut atunci cand am parcurs Pasul Doi. Speranta izvoraste din descoperirea faptului ca vietile noastre sunt pline de posibilitati; nu este nimic sigur inca, sunt numai primele firicele de emotie, la gandul ca ar putea fi posibil sa realizam cele mai frumoase dorinte ale inimii noastre. Indoielile pe care inca le mai tragem dupa noi se risipesc atunci cand speranta se transforma in credinta. Credinta ne indeamna la actiune; incepem efectiv sa facem lucrurile pe care cei in care credem ni le sugereaza, ca sa dobandim ceea ce vrem. In Pasul Trei, credinta pur si simplu ne da capacitatea de a lua hotarari si de a le transpune in actiuni. Increderea intra in scena numai dupa ce credinta a fost pusa in aplicare. Probabil ca deja am facut un progres semnificativ catre atingerea scopurilor noastre; acum avem dovada ca putem influenta propriul drum in viata, prin actiunile pozitive pe care le luam.
  • In ce fel speranta, credinta si increderea au devenit forte pozitive in viata mea?
  • Ce hotarari pot sa iau mai departe, in recuperare, in care sa aplic principiile sperantei, credintei si increderii?
  • Ce dovezi am ca pot sa am toata increderea in procesul de recuperare?
Principiul angajarii este punctul culminant al procesului spiritual al Pasului Trei. Hotarandu-ne iar si iar, sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii Superioare, chiar si atunci cand hotararea noastra nu pare sa aiba nici un efect pozitiv, este esenta acestui Pas. Putem sa punem in practica principiul spiritual al angajarii prin reluarea aceleasi hotarari in mod regulat si continuand sa actionam in concordanta cu aceasta hotarare (De exemplu: continuam lucrul la ceilalti Pasi).
  • Ce actiune am luat recent care demonstreaza angajamentul meu pentru recuperare si pentru parcurgerea programului?
Exemple :
  • Am facut vreun serviciu in cadrul intrunirilor?
  • Am fost de acord sa fiu nasul unui nou venit?
  • Am continuat sa particip la intruniri, indiferent de sentimentele pe care le aveam fata de ele?
  • Am continuat sa lucrez cu nasul meu, chiar si dupa ce acesta mi-a spus vreun adevar care nu mi-a convenit, sau m-a indrumat intr-o directie pe care nu vroiam s-o urmez? Am urmat totusi acea directie?

MAI DEPARTE

Inainte de a trece mai departe la Pasul Patru, vom arunca o privire asupra lucrurilor pe care le-am castigat prin parcurgerea Pasului Trei. Scriind ceea ce am inteles noi din Pasul Trei ne va ajuta foarte mult sa asimilam mai bine principiile spirituale ale acestui Pas.
  • Am vreo rezerva in legatura cu hotararea de a-mi lasa vointa si viata in grija Lui Dumnezeu, asa cum eu Il inteleg?
  • Am sentimentul ca sunt pregatit acum sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare?
  • In ce fel capitularea din Pasul Unu ma ajuta in Pasul Trei?
  • Ce actiuni am in plan care sa urmeze hotararii pe care am luat-o? Cum se incadreaza aici parcurgerea Pasilor ramasi?
Sfarsim lucrul la Pasul Trei simtind ca am castigat o si mai mare libertate. Daca am parcurs Pasul cu constiinciozitate, acum vom fi foarte usurati sa constatam ca lumea merge inainte foarte bine si fara interventia noastra. Responsabilitatea de a controla totul este o povara prea mare si suntem fericiti sa o dam jos de pe umerii nostri. Ne vom simti impacati la gandul ca un Dumnezeu bun si iubitor are grija de vointa si viata noastra, dandu-ne de inteles, pe cai foarte subtile, ca drumul pe care suntem este cel bun. Ne-am analizat ideile vechi si le-am vazut in adevarata lor lumina; acum avem bunavointa sa le capitulam si sa permitem schimbari in viata noastra. Poate ca vom descoperi ca acum avem bunavointa sa ne asumam riscuri pe care nu avusesem niciodata curajul sa le asumam, pentru ca acum, stiind ca suntem in grija Puterii noastre Superioare, avem un sentiment puternic de siguranta.
Unii oameni se opresc inaintea fiecarei hotarari majore si isi iau o pauza, cautand sa-si intareasca propria spiritualitate. Ne intoarcem privirea catre sursa puterii noastre, invitam Puterea noastra Superioara sa lucreze in viata noastra, si atunci cand suntem siguri ca suntem pe calea cea buna, mergem mai departe.

Acum trebuie sa facem un alt Pas pe drumul catre recuperare, un Pas care materializeaza hotararea pe care am luat-o in Pasul Trei. Este timpul sa facem, fara teama, un inventar moral amanuntit al propriei persoane.