"Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum."
Asa cum o lucrare literara are introducere, cuprins si incheiere, o impartasire are si ea trei parti - cum am fost, ce am facut si cum sunt acum.
Cum am fost
Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.
Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva. Doar putin sa-mi revin si apoi plec la servici. Aveam servici!!?
Ma intindeam la bauta si plecam aproape beat pe cele trei carari inspre servici. Daca plecam! Uneori imi pierea cheful si mergeam in parc sa continui bauta.
Cu troleibuzul faceam vreo 17 minute. Mie mi se pareau doua ore. Era un chin. Ma agatam de bara de sus si stateam pe varful picioarelor. Ma balabaneam in jurul axei mele, pastrand cele 2 puncte de sprijin. Cu ochii mici, rosii si sticlosi ma uitam cu ura la cei jur. Eram uimit si invidios ca pot merge la servici fara sa bea ceva inainte.
Nu vedeam ca erau numai pensionari si elevi. Era ora 10.00.
Primul lucru pe care il faceam dupa ce coboram din troleibuz era sa ma asigur ca ajung la servici cu una mica de 200 de grame.
Imi faceam un ness rece intr-o cana de culoarea cobaltului (sa nu se vada culoarea licorii dinauntru) si pe masura ce beam nessul turnam votca in cana.
Pe la unspe jumate incepeau colegii, ba chiar si directorul, sa ma sacaie. Le explicam ce aveam de facut. Privirile lor mirate ma enervau. Ce naiba nu inteleg astia? Cuvintele din mintea mea ieseau sub forma unor bolboroseli neinteligibile. Daca ma concentram puternic, ma auzeam! Mi-aduc aminte ca la scris renuntasem de mult, renuntasem sa mai fac vreo ciorna ceva in legatura cu ce aveam de lucru, niciodata nu intelegeam ce am scris.
Dupa ce ma lasau in pace plecam sa servesc masa! In parc, cu alte 200 de grame. De 'oboseala' ma mai intindeam din cand in cand pe banca. Alteori ma apuca 'oboseala' la servici si mergeam la veceu sa trag un pui de somn.
Ziua de servici se incheia pe la 15.00, pentru ca trebuia sa plec acasa sa dorm putin, sa-mi revin. Daca aveai treaba cu mine trebuia s-o faci inainte de 15.00.
In drum spre casa eram ceva mai vioi pe cele trei carari ale mele. Obiectivul principal: jumatatea pentru acasa (nu jumatatea DE acasa; vorbesc de sticla de 500 de grame).
Dormeam putin si reincepeam. De data asta linistit pentru ca nu o sa ma mai deranjeze nimeni.
Seara ma uitam la cele doua imagini, care se suprapuneau din cand in cand, ale televizorului. Filmele erau dublate. Vreau sa zic ca scrisul era dublu. Asa ca preferam talkshow-urile. Eram foarte atent pentru ca a doua zi stiam ca nu o sa mai tin minte nimic. De fapt ma uitam 'prin' televizor, imi spuneam, ca sa pot sa ma gandesc la ale mele.
Tarziu in noapte incercam sa merg la culcare.
Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...
Ce s-a intamplat
Am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul, nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. Si m-am agatat de AA cu "dintii si cu ghearele".
Daca cei din AA mi-ar fi spus ca pentru a ramane abstinent trebuia sa sap un sant de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-as fi apucat de sapat imediat.
Dar nu m-au pus sa sap santuri.
Mi-au spus sa vin la intalniri. Si am venit.
Mi-au spus sa citesc literatura. Si am citit-o.
Mi-au spus sa fac Programul de 24 de ore. Si l-am facut.
Mi-au spus sa-mi iau un nas. Si mi-am luat.
Mi-au spus sa lucrez pasii. Si i-am lucrat.
Mi-au spus sa merg si la celelalte grupuri, altele decat cel de langa casa. Si am mers.
Mi-au spus sa moderez sedintele de pasi. Si am moderat.
Mi-au spus sa particip la activitatile grupului. Si am participat.
Mi-au spus sa intru in Serviciile AA. Si am intrat.
Mi-au spus, mai apoi, ca ar fi bine sa fac in asa fel incat sa fiu eu, la randul meu, nasul cuiva. Si am facut-o.
Nu stiam atunci ca acestea sunt Instrumentele AA-ului.
In felul acesta am imbratisat Programul in doisprezece pasi.
Lucruri pe care le-am învăţat încă de la început, care mi-au fost de mare folos si pe care le-am transmis mai departe ori de câte ori am avut ocazia, reamintindu-mi:
- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală
· boala = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmpla, alcoolul nu mai este o opţiune
· tratamentul = abstinenţa totală
· medicamentul = întâlnirile
- despre primii trei paşi în termeni simpli:
Când dorinţa mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputinţa, am încercat de toate şi de unul singur nu am reuşit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 paşi (am ajuns la credinta că există cineva sau ceva care mă poate ajuta) - SOLUŢIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACŢIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii superioare aşa cum o înţeleg eu - şi la început am înţeles că pot să consider grupul ca PS - şi am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3).
- despre instrumentele AA-ului:
· întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri)
· literatura (la început "Viaţa fără băutură" pentru că îmi vorbeşte despre capcane şi ce am de făcut când vine 'pofta')
· programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând
· să dau telefon înainte de a consuma, unui alt alcoolic recuperat
· sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)
- despre faptul că abstinenţa este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: si voi pierde exact ce pun înaintea abstinenţei.
- despre faptul că abstinenţa se învaţă. Prin repetiţie. Cu antrenament şi disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (faţă de mine însumi în primul rând), bunăvoinţa (pentru că voinţa nu mi-a fost de folos) şi minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înţeleg totul de la început).
Şi răbdare, pentru că programul este despre conştientizare şi autocunoaştere şi lucrul ăsta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o dată).
Nu trebuie să fac nimic altceva decât să vin la întâlniri şi totul o să fie bine!
Cum sunt acum
Azi ma simt de parca Programul m-a imbratisat pe mine.
Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.
Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA. Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.
Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.
Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am constientizat, înţeles şi acceptat.
Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconstientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce constientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.
Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.
