Sponsorizare - ascult doar de sponsorul meu sau pot asculta și alte persoane? Ce spune Cartea Mare?
Uneori, în recuperare, oamenii sugerează să ascultăm doar sponsorul și să ignorăm tot ceea ce spun toți ceilalți, cu excepția cazului în care este identic cu ceea ce spune sponsorul, și acest lucru poate provoca confuzie.
Din fericire, Cartea Mare nu spune nicăieri că ar trebui să asculți o singură persoană și doar o singură persoană. Nici măcar nu vorbește despre sponsori, deși în Capitolul șapte se vorbește despre tonul relației dintre dvs. și cel căruia încercați să-i arătați acest program:
„După ce ați avut experiența dvs., îi puteți oferi multe sfaturi practice. Spune-i că ești disponibil dacă dorește să ia o decizie și să-și spună povestea, dar nu insista asupra acestui lucru dacă preferă să consulte pe altcineva. (Pagina 96)
Aici nu există niciun clipă vorba de exclusivitate.
Dacă se examinează începuturile AA, nu se găsește această sponsorizare „cu o singură sursă”. Pagina 263 din Cartea Mare spune că, în Cleveland în 1941, pentru lucrul la pasi individul trebuia să vorbească „cu cel puțin cinci membri”.
Ce spune Marea Carte despre ce sunt întâlnirile. „Abordarea foarte practică a problemelor sale, absența oricărui tip de intoleranță, informalitatea, democrația autentică, înțelegerea neobișnuită pe care o aveau acești oameni erau irezistibile.” (Pagina 160)
Aș zice că motivul pentru care avem întâlniri, mai degrabă decât că AA constă exclusiv din relații unu-la-unu, este că experiența unui grup este mai valoroasă decât experiența unei persoane. Nu ar avea prea mult sens să ai un grup, și apoi să-ți umpli urechile cu ceară pentru a împiedica experiența oricui altcuiva, cu excepția sponsorului, să pătrundă în creier, ca nu cumva rezultatul să fie un amestec ireparabil.
Chiar și în părțile foarte puternice și riguroase ale AA în care există o singură realitate a scopului și acordului cu privire la metodă, ceea ce este împărtășit la întâlniri face de obicei diferențe clare, uneori semnificative, interindividuale. Tot felul de oameni care folosesc Cartea Mare ca text de bază și care îi urmează instrucțiunile vor urma aceste instrucțiuni în moduri ușor diferite. De exemplu, unii oameni văd opt întrebări la care să răspundă la pagina 67; alții văd patru. Unii oameni văd referința din partea de sus a paginii 74 referitoare la „persoană sau persoane” cu care să facă pasul cinci ca indicație că cineva poate sau chiar ar trebui să facă pasul cinci cu mai multe persoane; alții sunt îngroziți de asta.
În ultimii 20 de ani petrecuți în AA, mă bucur că am ascultat mai multe persoane și am învățat mai degrabă din experiența multor oameni decât din experiența unei singure persoane. Bănuiesc, deși nu pot dovedi, că Dumnezeu a considerat potrivit să creeze o comunitate, astfel încât să învățăm de la mulți, nu de la unul.
Există, în mod evident, riscul de a achziționa sfaturi sau sponsori, dar onestitatea de sine va dezvălui dacă cineva face achiziții pentru a evita adevăruri sau acțiuni dureroase sau dacă ascultarea pe scară largă are ca scop îmbogățirea recuperării.
Adevărata întrebare pe care trebuie să v-o puneți atunci când ascultați sfaturile sau experiența altor persoane decât sponsorul (în carese presupune că ați căpătat deja încredere) este următoarea: este ceea ce spune această persoană compatibil cu principiile enunțate în cartea „Alcoolicii anonimi”? Acest lucru vine din experiență sau este o părere? Cum funcționează acest lucru pentru persoana în cauză?
Dacă pot răspunde satisfăcător la aceste întrebări și sfaturile sau experiența cuiva nu sunt în contradicție cu abordarea sponsorului meu, atunci vânt în pânze pentru aplicarea sa. Dacă există inconsistență, merită o conversație cu sponsorul meu.
Uneori există o teamă că, dacă instrucțiunile nu sunt urmate într-un mod anume, foarte restrâns definit, se va bea, chiar dacă peste tot în lumea AA oamenii rămân în mod permanent abstinenți și trăiesc vieți fericite și productive, abordând cei Doisprezece Pași în un mod simplu sau chiar radical diferit.
Dar cu siguranță fondatorii noștri nu ar fi de acord cu variația dintre modul în care diferiți oameni aplică principiile? De fapt, adevărul este acesta: omul care a scris cea mai mare parte a cărții nu a făcut el inițial Doisprezece pași, cu siguranță nu exact așa cum a subliniat mai târziu în 1939, în 1934/1935, deși substanța este foarte similară. Cu siguranță, urma abordarea Oxford Group și o examinare a primului proiect al Povestii lui Bill arată că ceea ce este descris la paginile 63-88 este uneori destul de diferit de ceea ce a fost experiența sa inițială în 1934/1935.
Pagina 263 indică modul în care Dr. Bob a trecut pe cineva prin pași:
„Cu o zi înainte, trebuia să mă întorc la Chicago, într-o miercuri și după-amiaza liberă a doctorului Bob, m-a dus la birou și am petrecut trei sau patru ore în mod oficial parcurgând programul Six-Step așa cum era la acel moment. Cei șase pași au fost:
1. Deflație completă.
2. Dependență și îndrumare din partea unei puteri superioare
3. Inventar moral.
4. Mărturisire.
5. Restituire.
6. Continuarea muncii cu alți alcoolici.
Dr. Bob m-a condus prin toți acești pași. La inventarul moral, a adus în evidență unele dintre trăsăturile mele de personalitate sau defectele de caracter, cum ar fi egoismul, îngâmfarea, gelozia, neglijența, intoleranța, răbdarea, sarcasmul și resentimentele. Am analizat totul pe larg și apoi, în cele din urmă, m-a întrebat dacă doresc eliminarea acestor defecte de caracter. Când am spus da, amândoi am îngenuncheat la biroul lui și ne-am rugat, fiecare dintre noi cerând să fie eliminate aceste defecte.„
Și totuși ... Bill a fost omul care l-a dus pe doctorul Bob prin Pași. Se pare că ambii bărbați au aplicat un anumit grad de adaptare în modul în care au căutat apoi să transmită mesajul și apoi în modul în care comunitateaa a scris despre acest lucru.
Este clar din aceste trei surse: prima versiune a lui Bill's Story, programul „așa cum a fost stabilit” și metoda doctorului Bob, că autorii cărții nu au subscris la convingerea că există o singură modalitate de a lucra acest program, alte metode fiind eretice sau conducând la colaps imediat.
Personal, ceea ce văd în Cartea Mare este un program organic, care nu este țintuit în stâncă pentru totdeauna. Acestea fiind spuse, încerc personal să mă lipesc cât mai aproape de textul de bază, dar nu este atât o jachetă strâmtă, cât o torță luminoasă care arată calea prin pădurile întunecate.
