BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


GHID PENTRU DEPENDENTI - STUDIUL CELOR 12 PASI – PASUL 6 si PASUL 7

- Pasul Sase –
“Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter”

Incepem lucrul la Pasul Sase plini de speranta care s-a infiripat in noi pe parcursul primilor cinci pasi.
Daca am fost destul de meticulosi, probabil ca am acumulat si ceva umilinta. In Pasul Sase, umilinta inseamna ca suntem capabili sa ne vedem pe noi insine cu mai multa claritate. Am vazut care este natura exacta a greselilor noastre. Am vazut in ce fel ne-am facut rau noua insine si altora comportandu-ne sub influenta defectelor noastre de caracter. Am vazut care au fost tiparele noastre de comportament si am ajuns sa intelegem in ce fel suntem predispusi sa actionam sub influenta acelorasi defecte iar si iar. Acum suntem complet pregatiti sa scapam de aceste defecte de caracter.
“A consimti fara rezerve” nu se intampla peste noapte. Este un proces lung care adesea se desfasoara pe parcursul intregii vieti. Imediat dupa un inventar moral, se poate sa ne simtim intr-adevar foarte pregatiti sa scapam de defecte. Daca avem ceva experienta si suntem in general destul de constienti de defectele noastre si inca mai actionam sub influenta unora dintre ele, vom descoperi ca nivelul bunavointei creste. Constientizarea singura, nu va fi niciodata de ajuns pentru a ne face sa consimtim, dar este primul pas necesar pe drumul catre consimtire. Insusi procesul inventarului ne-a sporit constientizarea propriilor defecte de caracter; parcurgerea Pasului Sase va face asta si mai mult. A consimti fara rezerve inseamna sa ajungem la o stare spirituala in care nu suntem doar constienti de defectele de caracter, nu suntem doar obositi de ele, nu suntem doar increzatori ca Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare dintre noi, o sa ne scape de ceea ce trebuie, ci inseamna toate acestea la un loc.
Ca sa putem consimti fara rezerve, avem nevoie sa vorbim despre temerile legate de Pasul Sase. De asemenea, trebuie sa aruncam o privire la felul in care vom scapa de defectele de caracter. Pasul Sase spune ca numai o Putere Superioara ne poate scapa de ele. Dar ce inseamna asta de fapt? Care este responsabilitatea noastra in Pasul Sase? Analizarea acestor intrebari impreuna cu nasul nostru ne va fi de ajutor sa gasim indrumare in parcurgerea acestui Pas.

CE CONSIMTIM FARA REZERVE ?

Daca suntem nou veniti in D.A si asta este prima noastra experienta cu Pasul Sase, multe din defectele noastre de caracter ni se vor parea atat de stridente incat probabil ca reactia imediata va fi o dorinta coplesitoare de a scapa de ele. Le vedem pentru prima oara in toata “splendoarea” si vrem sa scapam de ele – astazi !
De indata ce trecem peste aceasta prima reactie, probabil vom descoperi ca simtim totusi ceva teama sau nesiguranta in ceea ce priveste schimbarea. Aproape pentru oricine necunoscutul este infricosator.
Am trait mult timp cu defectele de care vrem sa scapam probabil cea mai mare parte a vietii.
Este posibil sa avem ceva temeri despre cum vor fi vietile noastre fara aceste defecte. Unele dintre ele pot parea mai mult capacitati vitale de supravietuire decat defecte de caracter. Ne intrebam daca nu cumva indepartarea acestor defecte nu ne va afecta capacitatea de a ne castiga existenta. Este posibil ca idea de a fi “cetateni respectabili” sa ni se para respingatoare. Multi dintre noi sunt puternic legati de o anumita imagine – suntem cool, suntem la moda, suntem dincolo de limitele societatii – si ne place asa. Poate ca ne temem ca parcurgerea Pasului Sase ne va transforma in niste conformisti plictisitori. Poate ca unii dintre noi gandim ca nu avem altceva decat defecte si ne intrebam ce va mai ramane din noi daca defectele su nt indepartate. Probabil ca temerile noastre sunt vagi si neclare.
Daca le supunem putin logicii vom descoperi cu siguranta ca sunt total nefondate. Cu alte cuvinte, daca exprimam aceste temeri cu voce tare, le vom vedea asa cum sunt cu adevarat.

· Exista lucruri care imi plac la mine, dar care pot fi considerate “defecte”? Imi este teama ca ma voi transforma intr-o persoana de care nu imi va place daca acele parti ale caracterului meu vor disparea?
· Care sunt lucrurile de care cred ca voi scapa?

Daca am mai avut vreo experienta cu Pasul Sase inainte, defectele noastre de caracter nu constituie nici o noutate. De fapt, poate ca vom fi uimiti sa constatam ca inca mai avem un defect anume, sau poate ca ne va intrista faptul ca descoperim acelasi vechi defect manifestandu-se intr-o forma noua.
De exemplu, suntem inca complexati. Poate ca nu ne mai straduim sa ii convingem pe altii ca suntem “tari” printr-o serie de incercari lamentabile, dar inca avem defectul. Felul in care s-a manifestat in comportamentul nostru in ultimul timp poate fi mult mai subtil si mult mai perfid. Poate ca am sabotat inconstient eforturile altora astfel incat noi sa aratam mai bine prin comparatie, sau poate ca am nesocotit dorintele altora pentru ca nu ne serveau in mod direct interesele. Ce este cel mai dureros atunci cand ne dam seama de asta mai tarziu in recuperare este ca am avut tendinta de a ne privi pe noi insine intr-o lumina mai buna. Ne este rusine ca i-am ranit pe altii. Poate ca suntem cuprinsi de teama ca nu suntem capabili sa ne schimbam, ca un defect de caracter sau altul va fi mereu prezent.
Putem sa ne linistim putin la gandul ca acum suntem constienti de ceea ce am facut si avem bunavointa de a lucra la asta. Avem nevoie sa ne pastram speranta si increderea ca procesul de recuperare functioneaza chiar si asupra celor mai adanc inradacinate defecte.


· Inca mai cred in procesul de recuperare? Cred ca ma pot schimba?
· In ce fel m-am schimbat pana acum? Care sunt defectele care nu imi mai influenteaza comportamentul?
· Am defecte de care nu cred ca pot scapa? Care sunt acelea? De ce cred ca nu pot scapa de ele?

…CA DUMNEZEU SA NE SCAPE…

Da, Pasul Sase specifica faptul ca numai o Putere Superioara noua insine poate sa ne scape de toate aceste defecte de caracter. Oricum, felul in care fiecare dintre noi intelege asta este influentat in mod direct de experienta luptei si a capitularii specifice Pasului Sase.
Primul lucru pe care il facem cei mai multi in legatura cu defectele noastre de caracter este ca ne hotaram sa nu le mai avem. Din nefericire, aceasta hotarare este zadarnica – aproape tot atat de eficienta asa cum erau incercarile noastre disperate de a ne controla dependenta*. Putem avea ceva succes pentru o vreme, dar defectele noastre de caracter vor iesi la iveala din nou in cele din urma.
Problema este ca defectele de caracter fac parte din noi. Intotdeauna vom fi predispusi sa ne manifestam cele mai grave defecte de caracter atunci cand suntem in situatii stresante.
Ce trebuie sa facem in Pasul Sase este foarte asemanator cu ceea ce a trebuit sa facem in primii doi Pasi. Trebuie sa recunoastem ca am fost infranti de o forta interioara care nu ne-a adus nimic altceva decat durere si degradare in viata noastra; apoi, trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de ajutor ca sa ne confruntam cu acea forta. Trebuie sa acceptam in totalitate ca nu putem scapa singuri de defectele de caracter si trebuie sa ne pregatim sa-i cerem lui Dumnezeu, in Pasul Sapte, sa ne scape el.

· In ce fel incerc sa controlez sau sa scap de defectele mele de caracter? Ce rezultate au avut incercarile mele?
· Care este diferenta intre a consimti fara rezerve ca Dumnezeu sa ma scape de toate defectele mele de caracter si a le inabusi eu insumi / insami?
· In ce fel parcurgerea acestui pas imi creste increderea in Dumnezeu asa cum il inteleg eu?
· In ce fel capitularea mea se adanceste in acest pas?
· Ce actiune pot face care sa demonstreze ca am consimtit fara rezerve?

TOATE ACESTE DEFECTE DE CARACTER

Chiar si dupa toata munca pe care am depus-o la Pasii Patru si Cinci, nici acum nu suntem pe deplin lamuriti asupra naturii defectelor noastre de caracter. Probabil ca ne intrebam unde se sfarsesc defectele de caracter si unde incepe caracterul in cadrul structurii complexe a personalitatii noastre.
De ce facem lucrurile pe care le facem? Este vina cuiva? Cand ne-am simtit asa pentru prima oara? De ce? Cum? Unde? Daca nu suntem atenti, putem deveni atat de obsedati de noi insine incat pierdem din vedere scopul pentru care lucram la Pasul Sase. Avem nevoie sa ne concentram eforturile. Tinta noastra este sa devenim mai constienti de defectele noastre de caracter, asa incat sa putem consimti fara rezerve sa fim scapati de ele, si nu sa le analizam originea sau sa ne lasam cuprinsi de un acces de egocentrism.
Defectele noastre de caracter sunt repere ale caracterului nostru de baza. Este foarte probabil sa descoperim ca avem acelasi caracter de baza ca toata lumea. Avem nevoi si incercam sa le satisfacem. De exemplu, avem nevoie de dragoste. Defectele intra in scena in modul in care obtinem dragostea. Daca mintim, inselam, le facem rau altora si ne degradam pe noi insine ca sa obtinem dragoste, atunci actionam sub influenta defectelor. Defectele sunt trasaturi umane de baza care au fost alterate de egocentrism. Cu ajutorul nasului, avem nevoie sa trecem pe lista fiecare defect pe care il avem, sa descriem felul in care ne influenteaza comportamentul, sa ne uitam la felul in care ne afecteaza viata si, foarte important, sa descoperim ce simtim atunci cand actionam sub influenta lui.
Imaginandu-ne cum ar fi viata noastra fara fiecare defect de caracter, ne va ajuta sa vedem ca putem trai si fara el. Unii dintre noi transpun asta in practica incercand sa gaseasca principiul spiritual opus fiecarui defect de caracter.

· Pune pe o lista fiecare defect si da-i o definitie scurta.
· In ce mod comportamentul meu este influentat de acest defect?
· Atunci cand actionez sub influenta acestui defect, cum ma afecteaza pe mine si pe altii?
· Ce sentimente asociez cu acest defect?
· Incerc cumva sa-mi reprim anumite sentimente, actionand sub influenta anumitor defecte?
· Cum ar fi viata mea fara acest fel de comportament? Ce principiu spiritual por sa pun in practica in locul defectului?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Sase o sa ne concentram atentia pe angajament si perseverenta, bunavointa, credinta si incredere, si pe acceptarea de sine. In acest punct al lucrului la Pasul Sase, ar trebui sa fim foarte constienti de deficientele noastre. De fapt, poate ca suntem atat de constienti de ele incat, in viata de zi cu zi, putem sa le observam atunci cand apar si chiar ne putem infrana de la a actiona sub influenta lor in cele mai multe cazuri. Din cand in cand, constientizarea poate sa se mai diminueze si poate ca nu mai suntem atat de vigilenti in monitorizarea propriului comportament. Este nevoie de o cantitate de energie incredibil de mare sa ne monitorizam la fiecare pas si sa inabusim fiecare impuls de a o lua razna. Ne vom relaxa in viata de zi cu zi pana cand, surprinzator, ne vom trezi ca ne simtim bolnavi si rusinati, si ne vom intreba cum a fost posibil sa facem iar asta, dupa toata munca pe care am depus-o.
Oricum, nu renuntam, ci facem un angajament fata de propria recuperare. Ne mentinem noile principii spirituale pe care le-am descoperit, in ciuda pasului inapoi. Continuam sa facem pasi inainte, chiar daca am facut unul sau mai multi inapoi. Ceea ce cautam noi este o imbunatatire progresiva si nu perfectiune imediata.

· In ce fel imi demonstrez angajamentul fata de recuperare astazi?
· Prin parcurgerea primilor cinci pasi am perseverat in recuperare. De ce este perseverenta atat de vitala pentru Pasul Sase?

Aplicarea principiului spiritual al bunavointei inseamna pur si simplu ca avem bunavointa de a actiona diferit. Asta nu inseamna neaparat ca vom actiona diferit, sau ca suntem capabil sa actionam diferit.
Poate ca cel mai bine ar fi sa ilustram aceasta atitudine printr-un exemplu.
Sa presupunem ca am fost nesinceri – cu familiile, cu angajatorii, cu prietenii – in multe feluri, de la cel mai nesemnificativ pana la cel mai grav. In timp ce poate parea ca este mai bine sa devenim binevoitori progresiv, in etape, daca ne concentram bunavointa in primul rand asupra celor mai rele si mai distrugatoare forme de minciuna, acest pas inseamna ca am consimtit fara rezerve sa scapam de toate defectele de caracter. Asta inseamna ca avem bunavointa de a nu mai fi niciodata nesinceri, chiar si in cea mai mica forma. Acest lucru poate parea prea mult pentru noi, dar trebuie sa-l facem doar pentru astazi.
Este greu sa avem atata bunavointa, in special cand consecintele vizibile ale micilor noastre minciuni nu sunt atat de grave. Poate ca suntem constienti ca nu suntem intru totul sinceri, dar ne gandim ca nu facem nici un rau nimanui si putem scapa cu fata curata, asa ca de ce sa ne facem atatea griji?
Dar, acest mod de gandire poate avea cele mai grave consecinte spirituale. Se poate sa fie adevarat ca nimeni nu a fost serios ranit de minciunile noastre, sau ca nimeni nu va afla niciodata, dar nesinceritatea se va rasfrange asupra spiritului nostru de aici inainte. Chiar daca nu suntem pe deplin constienti de asta, chiar daca dormim foarte bine noaptea, rezultatul actionarii sub influenta unui defect atunci cand avem posibilitatea de a nu o face, este o piedica in calea cresterii noastre spirituale. Daca continuam sa fim refractari, vom sfarsi prin a ne bloca cresterea spirituala.

· Am bunavointa de a scapa de toate defectele de caracter in acest moment? Daca nu, de ce nu?
· Ce am facut ca sa-mi demonstrez bunavointa astazi?

Cantitatii de bunavointa pe care trebuie sa o avem pentru parcurgerea acestui pas, ii trebuie alaturata si o cantitate corespunzatoare de credinta si de incredere. Trebuie sa credem ca o Putere Superioara va lucra in viata noastra atat cat este necesar. Continuand exemplul cu nesinceritatea, trebuie sa avem incredere ca Puterea noastra Superioara nu ne va scapa de defectul minciunii in asa fel incat sa devenim brutal de sinceri, incapabili sa ne tinem gura atunci cand rostirea adevarului ar rani pe cineva. Atata timp cat “ne dam la o parte” ca sa il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in viata noastra, vom trai exact atata crestere spirituala de cat avem nevoie.

· In ce masura este inca prezenta teama mea de ceea ce voi deveni? S-a diminuat vreun pic de cand am inceput sa lucrez acest Pas?
· In ce fel imi sporesc increderea in Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, prin parcurgerea acestui Pas?

Cuvintele fara rezerve si toate jucand un rol atat de important in acest Pas, este usor sa devenim exagerat de critici cu noi insine si perfectionisti. Avem nevoie sa ne amintim ca, chiar daca bunavointa noastra trebuie sa fie completa, noi nu vom deveni perfecti – astazi sau vreodata. Atunci cand actionam sub influenta unui defect, impotriva vointei noastre, trebuie sa practicam principiul acceptarii de sine. Trebuie sa acceptam faptul ca, desi inca mai putem actiona sub influenta vreunui defect, avem de asemenea bunavointa de a ne schimba. Constientizand acest fapt ne reinnoim angajamentul pentru schimbare. Am crescut spiritual exact atata cat trebuia pentru astazi si daca am fi perfecti nu am mai avea nevoie sa crestem in continuare.

· Ma accept pe mine insumi / insami astazi?
· Ce imi place la mine? Ce s-a schimbat de cand am inceput sa parcurg Pasii?

MAI DEPARTE

Poate ca in trecut – in copilarie, sau in timpul adictiei active – am avut niste viziuni fugitive despre ceea ce puteam deveni. Probabil ca gandeam ori ca viata nu ne-a pus in locul in care am fi putut deveni ceea ce am visat, ori ca eram pur si simplu incapabili de a ne ridica mai sus. Poate ca odata visam la bani, statut sau pozitie sociala. In programul spiritual al Dependentilor* Anonimi suntem preocupati mai mult de cresterea spirituala. Vrem sa ne gandim la calitati pe care am vrea sa le avem, sau la alti oameni in recuperare pe care ii cunoastem si care au calitati pe care le dorim si noi.
Pe masura ce lucram la acest Pas, incepem sa avem o viziune a persoanei care am vrea sa devenim.
Daca am fost egoisti, probabil ca vom avea viziunea schimbarii intr-o persoana altruista, poate ajutand pe un alt dependent* sa intre in recuperare sau un alt gest altruist. Daca am fost lenesi, ne putem imagina ca vom deveni productivi si ca vom culege roadele eforturilor noastre. Daca am fost nesinceri, putem visa la libertatea care va fi a noastra atunci cand nu mai trebuie sa ne ingrijoram atata ca vom fi descoperiti. De la acest Pas vrem sa obtinem o viziune asupra propriei persoane si un sentiment de speranta ca putem atinge aceasta viziune.

· Ce cred ca voi face cu calitatile la care vreau sa ajung?
· Ce voi face in legatura cu cariera mea? Ce voi face in timpul liber?
· Ce fel de parinte, partener sau prienten voi fi? Precizeaza punctual.

Aceasta viziune poate sa ne inspire. Daca o evocam atunci cand simtim disperare, sau atunci cand se pare ca ne va trebui mult timp sa ne atingem idealurile, ne va sustine si ne va ajuta sa ne reinnoim bunavointa. Viziunea noastra este trambulina catre Pasul Sapte, in care ii vom cere Lui Dumnezeu, asa cum Il intelegem noi, sa ne indeparteze defectele.


- Pasul Sapte –
“Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze slabiciunile”

Desi fiecare dintre cei doisprezece Pasi constituie in sine un proces separat, cu totii se completeaza intr-o anumita masura – aspecte ale Pasului Unu se combina in Pasul Doi, parti ale Pasului Patru se amesteca in toti Pasii care urmeaza. Poate ca cea mai subtire linie de demarcatie este aceea dintre Pasii Sase si Sapte. La prima vedere, Pasul Sapte poate parea aproape ca un gand intarziat al Pasului Sase. In Pasul Sase am dedicat o mare cantitate de timp si efort in incercarea de a ne spori constientizarea defectelor de caracter si de a consimti fara rezerve sa scapam de ele. Acum tot ce ne trebuie este sa cerem, nu-i asa?
Nu este tocmai asa. Acest Pas inseamna mult mai mult decat sa completam o cerere catre Puterea Superioara si sa asteptam raspunsul. Este nevoie de pregatire spirituala. Este nevoie sa intelegem ce inseamna “cu umilinta“ in acest context. Este nevoie sa gasim o modalitate care sa se potriveasca cu spiritualitatea noastra. Si, mai este nevoie sa punem in practica principii spirituale in locul defectelor de caracter.

PREGATIREA PENTRU LUCRUL LA PASUL SAPTE

Deja am facut cea mai mare parte a pregatirii spirituale de care avem nevoie ca sa incepem Pasul Sapte. Este important sa facem legatura intre munca pe care am depus-o si rezultatele pe care ea le-a produs.
Toti Pasii de pana acum au servit la sadirea semintelor umilintei in spiritul nostru. Lucrand la Pasul Sapte, acele seminte prind radacini si cresc. Multi dintre noi au dificultati legate de conceptul de umilinta. Incepusem sa dezbatem aceasta problema in Pasul Sase si merita toata atentia noastra si in Pasul Sapte. Avem nevoie sa intelegem ce inseamna umilinta pentru noi si in ce fel se descopera prezenta ei in viata noastra.
Nu trebuie sa confundam umilinta cu umilirea. Atunci cand suntem umiliti ne este rusine, ne simtim fara valoare. Umilinta este aproape total opusa acestui sentiment. Prin parcurgerea Pasilor, am indepartat invelisuri de negare, egou si egocentrism. De asemenea, am inceput sa construim o imagine de sine mai pozitiva si sa punem in practica principii spirituale. Inainte nu ne puteam vedea fortele pentru ca partea noastra buna, sanatoasa, era ascunsa in spatele bolii. Acum putem! Asta este umilinta. Pentru a intelege mai bine acest concept, vom da exemple despre felul in care umilinta se manifesta adesea.
Atunci cand am intrat in recuperare aveam idei fixe. De cand suntem in recuperare, tot ceea ce credeam in trecut a fost pus sub semnul intrebarii. Am fost asaltati de idei noi. De exemplu, daca am crezut ca detinem controlul, simplul fapt ca am ajuns la D.A admitandu-ne neputinta, a fost probabil de ajuns pentru a ne schimba perspectiva. Din cauza adictiei, nu am reusit sa invatam lectia pe care insasi viata ne-o dadea, despre cat de mult control poate sa detina o persoana. Prin abstinenta si prin
parcurgerea primilor sase pasi, am invatat foarte multe despre cum sa traim.
Multi dintre noi am venit in D.A cu o anumita mentalitate. Singurul mod in care stiam sa obtinem ce vrem era printr-o abordare indirecta si prin manipularea altora. Nu puteam sa ne inchipuim ca aveam aceleasi sanse de a ne implini nevoile, sanse poate chiar mai mari, fiind sinceri si directi. Petrecusem atatia ani invatand sa pastram o fata de pocker, sa ne ascundem compasiunea si sa fim duri. Cand am ajuns in D.A eram deja foarte buni la asta; asa de buni incat dependenti*i novici se uitau la noi asa cum noi ne uitam la dependenti*i “cu state mai vechi” atunci cand am fost la inceputul “carierei”. Invatasem sa suprimam toata umanitatea si, in cele mai multe cazuri, devenisem complet inumani.
Indepartarea de scena pe care se jucau astfel de jocuri ne-a permis sa fim expusi la idei noi. Am invatat ca este in regula sa avem sentimente si sa le aratam. Am descoperit ca regulile strazii sunt valabile numai pe strada; in lumea reala acestea sunt nebunesti si adesea periculoase. Am devenit mai sensibili, mai vulnerabili. Nu mai confundam bunatatea cu slabiciunea.
Schimbarea acestor atitudini are un efect major. De multe ori, ni se schimba chiar si aspectul fizic.
Incruntarea sprancenelor si maxilarele inclestate se relaxeaza in zambete. Lacrimile incep sa izvorasca libere, descoperind spiritul nostru inundat.
Multi dintre noi am ajuns in D.A convinsi ca eram victime ale ghinionului, ale circumstantelor nefavorabile si ale conspiratiilor menite sa ne zadarniceasca intentiile bune. Credeam ca suntem oameni buni, dar total neintelesi. Justificam orice rau pe care il faceam ca find auto-aparare, asta daca eram capabili sa ne dam seama ca facusem vreun rau. Mana in mana cu aceasta atitudine, erau sentimentele de auto compatimire. Savuram suferinta proprie si stiam in adancul fiintei noastre ca rasplata pentru durere era ca niciodata nu trebuia sa ne analizam propria vina in nici un aspect. Dar, primii sase pasi ne-au determinat sa incepem sa facem tocmai acest lucru, sa ne analizam vina noastra in toate. Inainte am crezut ca anumite situatii ni se intamplau noua; acum vedem cum acele situatii fusesera de fapt create de noi. Ne dam seama de toate sansele pe care le-am irosit. Incetam sa mai dăm vina pe altii pentru ceea ce s-a intamplat in viata noastra. Incepem sa vedem ca locul in care am ajuns fusese in cea mai mare parte determinat de alegerile pe care le-am facut.
Umilinta este un sentiment al propriei umanitati. Daca suntem la prima experienta cu Pasul Sapte, acesta poate fi momentul in care simtim pentru prima oara compasiune pentru noi insine. Este cu adevarat emotionant sa ne dam seama pentru prima oara ca suntem doar oameni si ca facem tot efortul de care suntem capabili. Luam hotarari, si bune si rele, si speram ca totul va fi bine.
Constientizand acum cine suntem cu adevarat, vedem ca asa cum noi facem tot efortul de care suntem in stare, tot asa fac si alti oameni. Simtim o legatura reala cu ceilalti, stiind ca cu totii suntem supusi acelorasi nesigurante si greseli, si ca toti avem vise pentru viitor.
Acum avem nevoie sa ne constientizam propria umilinta si sa vedem cum se face simtita in viata de zi cu zi.

· Care dintre atitudinile mele s-au schimbat de cand sunt in recuperare? Unde anume lucrurile exagerate au fost dezumflate? Unde anume partea buna, sanatoasa din mine a iesit la lumina?
· In ce fel umilinta imi afecteaza recuperarea?
· In ce fel constientizarea propriei umilinte ma ajuta la parcurgerea acestui Pas?

Parcurgerea pasilor de pana acum ne-a ajutat sa construim o relatie cu Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare dintre noi. Aceasta munca va da roade din plin pe masura ce inaintam in Pasul Sapte.
In Pasul Doi am inceput pentru prima oara sa ne gandim la o Putere Superioara care ne putea ajuta sa gasim recuperarea din dependenta*. De acolo, am mers mai departe la hotararea Pasului Trei, de a ne lasa vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare. Am apelat la aceasta Putere de multe ori pe parcursul Pasului Patru si apoi, in Pasul Cinci, i-am impartasit acestei Puteri cele mai intime detalii ale vietii noastre. In Pasul Sase am descoperit ca Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, poate sa faca pentru noi mai mult decat doar sa ne mentina abstinenti.

· Cum a evoluat in Pasii de pana acum, felul in care inteleg eu Puterea Superioara? In ce fel a evoluat relatia mea cu Puterea Superioara?
· In ce fel parcurgerea primilor sase Pasi m-a pregatit pentru Pasul Sapte?

VOM CERE CA DEFECTELE SA NE FIE INDEPARTATE

Asa ca, acum ii vom cere lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, sa ne indeparteze defectele. Probabil ca raspunsul va depinde foarte mult de felul in care ni-L inchipuim pe Dumnezeu. Sunt atat de multe feluri in care este perceput Dumnezeu, incat este imposibil sa avem exemple in acest ghid pentru felul in care fiecare persoana in parte va fi influentata in lucrul la Pasul Sapte. Este suficient sa spunem ca felul in care parcurgem pasii trebuie sa ne reflecte propria spiritualitate.         
Fiecare persoana poate avea un ritual al ei, o cale personala de a-i cere Puterii Superioare sa-i indeparteze defectele de caracter. Pentru a implini scopul acestui ghid, vom numi aceasta cale / ritual in mod generic “rugaciune”. Cuvantul “rugaciune” este acceptat in comunitatea noastra ca fiind o descriere a felului in care comunicam cu Puterea Superioara. Tonul cu care cerem este zugravit in cuvintele “cu umilinta“. Cerem cu toata sinceritatea, din adancul fintei noastre, din locul cel mai apropiat de nucleul nostru spiritual, ca defectele sa ne fie indepartate.

· Cum ii voi cere Lui Dumnezeu, asa cum mi-L inchipui eu, sa-mi indeparteze defectele de caracter?
· Pot alti dependenti* in recuperare sa ma ajute sa ma hotarasc cum trebuie sa cer? Le-am cerut sa-si impartaseasca cu mine experienta, puterea si speranta? I-am cerut indrumare nasului meu?

Asa cum se intampla cu orice alt aspect al programului nostru, nu vom cere o singura data ca defectele noastre de caracter sa fie indepartate. Vom cere asta iar si iar, de-a lungul intregii vieti.
Modul in care vom cere se va schimba cu siguranta, pe masura ce se va schimba si felul in care ni-L inchipuim pe Dumnezeu. Nimic din ceea ce facem in acest moment nu ne blocheaza pentru totdeauna intr-un anume mod de a parcurge Pasul Sapte.

A NE DA LA O PARTE

Cei mai multi ne dam seama ca probabil avem nevoie sa facem mai mult in acest pas decat numai sa ne rugam ca defectele sa ne fie indepartate. Avem nevoie sa facem ceva care sa-L invite pe Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, sa lucreze in viata noastra. Putem sa-I cerem Lui Dumnezeu sa ne indeparteze un defect, pentru ca apoi sa ne agatam de acest defect cu toata puterea. Cu cat pastram mai multa distanta intre noi si Puterea Superioara, cu atat mai putin vom simti prezenta acestei Puteri. Trebuie sa ne mentinem constientizarea propriei persoane pe care am castigat-o in Pasul Sase si sa-i alaturam o constientizare a felului in care Dumnezeu lucreaza in viata noastra.

· In ce fel se aplica principiul spiritual al capitularii in a ne da la o parte pentru ca o Putere Superioara sa poata lucra in viata noastra?
· Care pot fi beneficiile faptului ca las o Putere Superioara sa lucreze in viata mea?
· Cum ma simt stiind ca o Putere Superioara are grija de mine si ca lucreaza in viata mea?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Sapte ne vom concentra pe capitulare, incredere si credinta, rabdare si umilinta. In Pasul Sapte capitularea noastra va fi la un nivel mult mai adanc. Ceea ce a inceput in Pasul Unu cu o constientizare a adictiei, acum implica si o constientizare a defectelor care merg mana in mana cu adictia. De asemenea, si capitularea de la Pasul Doi este adancita. Ajungem la credinta ca Puterea noastra Superioara poate face pentru noi mai mult decat sa ne mentina doar abstinenti. Ne asteptam de asemenea ca aceasta Putere sa ne elibereze de defectele de caracter. Odata cu trecerea timpului, avem tot mai multa incredere in Puterea Superioara si in procesul de recuperare.
· Mi-am acceptat neputinta in fata propriilor defecte de caracter, ca si in fata asictiei? Explica pe larg.
· In ce fel capitularea mea s-a adancit?

Principiile spirituale de incredere si credinta sunt nucleul Pasului Sapte. Trebuie sa fim destul de siguri de Puterea noastra Superioara pentru a-i incredinta propriile defecte de caracter. Trebuie sa credem ca Puterea Superioara va face ceva cu ele, altfel cum am putea cere sa fie indepartate? Trebuie sa evitam orice tendinta de a ne nota felul in care credem ca Dumnezeu ne va scapa de defectele de caracter. Nu este prea dificil de vazut unde poate sa duca o astfel de gandire daca descoperim ca mai avem un anumit defect dupa ce a trecut o anume perioada de timp. In loc de asta, ne concentram pe actiunile pe care trebuie sa le facem in acest Pas: cerem cu umilita, practicam principiile spirituale, ne dam la o parte din calea Lui Dumnezeu. Poate ca rezultatele Pasului Sapte nu se vor vedea imediat, dare ele se vor vedea cu siguranta in timp.

· Cred ca Puterea mea Superioara ma va scapa de defectele de caracter sau ca ma va elibera de impulsivitatea de a actiona sub influenta lor?
· Cred ca voi fi o persoana mai buna ca rezultat al parcurgerii acesti Pas?
· In ce fel credinta mea in Dumnezeu, asa cum IL inteleg eu, a devenit mai puternica, ca rezultat al parcurgerii Pasului Sapte?

Increderea si credinta singure nu ne vor fi suficiente pentru parcurgerea acestui pas de-a lugul intregii vieti; avem nevoie si de rabdare. Chiar daca a trecut destul de mult timp de cand am inceput sa cerem sa scapam de un anumit defect, trebuie sa mai avem rabdare. Poate ca, de fapt, nerabdarea este unul dintre defectele noastre. Putem sa privim timpul in care trebuie sa asteptam ca fiind un dar, ca si timpul in care avem cea mai mare nevoie sa practicam principiul rabdarii. In definitiv, una dintre cele mai sigure cai spre progres este de a trece peste barierele care se ridica de-a lungul calatoriei noastre spirituale.

· Unde mi s-au ivit sanse de crestere spirituala in ultimul timp? Ce am facut cu ele?

In sfarsit, pe masura ce parcurgem acest Pas, avem nevoie sa tinem minte, mai mult decat orice, principiul umilintei. Daca ne punem cateva intrebari, este destul de usor de dedus daca abordam acest pas cu umilinta.

· Cred ca numai Puterea mea Superioara poate sa ma scape de defectele de caracter? Am incercat cumva sa o fac de unul singur?
· Am devenit nerabdator atunci cand nu am scapat de defecte imediat, chiar in clipa in care am cerut asta? Sau am incredere ca voi scapa de ele atunci cand Dumnezeu crede ca este vremea?
· Perceptia mea a fost cumva distorsionata in ultimul timp? Am inceput oare sa cred despre mine ca sunt mai important si mai puternic decat in realitate?

MAI DEPARTE

In acest moment poate ca am inceput sa ne intrebam ce trebuie sa simtim. L-am rugat pe Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, sa ne scape de defectele de caracter; am pus in practica principiile programului atat cat am putut noi de bine; dar, poate ca inca ne surprindem actionand inainte de a gandi, si ne luptam cu propriile defecte. Desigur, am stopat patima noastra si multe dintre circumstantele vietii noastre probabil ca s-au imbunatatit, poate ca relatiile noastre sunt mai stabile, dar ne-am schimbat? Am devenit persoane mai bune?
In timp, vom descoperi ca Dumnezeu a lucrat in viata noastra. Vom fi poate surprinsi de nivelul de maturitate sau spiritualitate pe care il demonstram atunci cand facem fata unor situatii in care, in trecut, ne-am fi purtat foarte ne-spiritual. Intr-o buna zi ne vom da seama ca unele dintre vechile noastre comportamente au devenit tot atat de straine pentru noi precum ni se parusera la inceput principiile spirituale. Dupa o asemenea revelatie, poate ca vom incepe sa ne gandim la ce fel de persoane fusesem cand am venit pentru prima oara la D.A si cat de mica este asemanarea cu persoanele care suntem acum.

· Am avut momente in care am fost capabil sa ma abtin de la a actiona sub influenta unui defect de caracter si, in loc, am pus in practica un principiu spiritual ? Recunosc asta ca fiind mana Lui Dumnezeu in viata mea?
· Ce defecte au fost indepartate din viata mea sau a caror putere asupra mea a fost micsorata?
· De ce Pasul Sapte da nastere unui sentiment de seninatate?

Incepem sa ne traim viata mult mai spiritual. Incetam sa ne mai gandim atat de mult la ceea ce vom obtine, chiar si din recuperare, si incepem sa ne gandim la cum am putea contribui. Lucrurile pe care le facem ca sa ne mentinem si sa ne hranim spiritul, devin un obicei; poate acum le facem cu placere. Descoperim ca suntem liberi sa alegem modul in care vrem sa privim orice situatie din viata noastra.

Incetam sa ne mai plangem de lucrurile marunte ca si cum ar fi tragedii majore. Devenim capabili sa tinem capul sus cu demnitate si sa ne pastram integritatea, indiferent de ce ne aduce viata. Pe masura ce devenim din ce in ce mai comfortabili cu finta noastra spirituala, va creste si dorinta de a vindeca relatiile noastre. Incepem acest proces in Pasul Opt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu