E FOARTE BINE!

<< A fost odată un rege african, care avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, fie ea bună sau rea, să spună mereu:

“E foarte bine!”

Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vînătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare de la mîna stîngă. Fără să fie impresionat de situaţie, prietenul a remarcat, ca de obicei:

„E foarte bine!”.

Regele, rănit şi urlînd de durere, a replicat:

„Nu, nu e bine deloc!” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Peste ceva timp, regele vîna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de un trib de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l pună pe foc. Dar unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, canibalii aveau ca regulă să nu mănînce pe nimeni care nu era complet întreg. Aşa că l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întîmplarea de la vînătoare, cînd îşi pierduse o parte din deget şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat din închisoare.

„Ai avut dreptate”, i-a spus prietenului proaspăt eliberat.

„A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.” şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. Apoi îi spuse: „Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atîta vreme. A fost urît din partea mea să fac acest lucru.”

„Nu-i adevărat“, a replicat prietenul, „Este foarte bine că m-ai închis!”
„Ce vrei să spui cu asta, că este foarte bine?!? Cum poate fi bine să stai la închisoare?”

Dar răspunsul îi deschise ochii: „Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi mie nu îmi lipseşte nici o bucăţică din deget.” 

Totul depinde de semnificația pe care o dăm fiecărei întâmplări. Tot ceea ce ni se întâmplă putem să considerăm că este bun sau rău. Însă, nimic nu este rău sau bun în sine, ci doar interpretarea noastră face să fie într-un anumit fel. Și eu de multe ori m-am plâns că nu este bine ce s-a întâmplat, totuși fiecare întâmplare,  mai devreme sau mai târziu, s-a dovedit a fi un lucru bun pentru mine. >>

Sursa: http://www.marian-rujoiu.ro/pozitivism-o-poveste-cu-talc/

Lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample!                   

                                                   Stefan

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI #4

Acum sunt liber sa aleg, dar nu sunt liber de consecintele alegerilor mele. 
Alegerile mele sunt mai bune cand merg regulat la intalniri.

                                                                      Stefan

DESPRE IERTARE

<< Iertarea nu este uitare.

Rănile aşa zis uitate au fost alungate în inconştient şi, de acolo, continuă să-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata şi vindeca este nevoie să fie readuse în conştient.

Iertarea cicatrizează rănile emoţionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fără resentimente. Nu mai suferim.

Iertarea nu este doar un act imediat al voinţei. Mulţi se simt vinovaţi, sau îi învinovăţesc pe ceilalţi, pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de voinţă în care ne suprimăm emoţiile, ci este un act al întregii noastre fiinţe şi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă. Cine sare peste etapele transformării emoţionale şi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârşi prin a se infecta şi mai rău.

Simţirea mâniei şi simţirea lăuntrică a nedreptăţii face parte din procesul iertării. Este nevoie de timp şi pentru vindecare şi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se petrece în noi. E nevoie deasemeni să discernem între simţirea mâniei şi dorinţa de răzbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie să ne-o facem singuri, etc. Mânia este o emoţie sănătoasă, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să ne putem apăra integritatea.  Nu mânia este păcatul, ci ura şi patimile pe care le poate stârni. Important este să luăm decizia de a nu ne mai răzbuna, în nici un fel. Răzbunarea este inutilă şi devastatoare. E nevoie să facem pace lăuntrică, pace emotionala.

Iertarea nu înseamnă scuzare.  A scuza, in esenta înseamnă a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Când cineva ne face un rău fără să vrea, sau fără să ştie, nu are de ce să ne ceară iertare, dar trebuie să ne ceară scuze. Dar dacă cineva a voit să ne facă rău, a vrut să ne rănească, nu mai e vorba de scuze. Tendinţa de a-l scuza pe cel care ne-a ofensat se bazează pe circumstanţele atenuante oferite de trecutul său sau de alte circumstanţe. Dar nici o vină, fie şi explicabilă, nu poate fi scuzabilă. Ea poate fi doar iertată.

Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea. Iertarea se referă la fapta care a rănit relaţia. Împăcarea este o urmare a iertării, dar poate să nu aibă loc. Dacă după acordarea iertării, simţim că prin împăcare relaţia noastră nu ar creşte în profunzime, e mai bine să renunţăm pur şi simplu la ea pentru păstrarea păcii. Pacea înseamnă să nu te răzbuni şi să nu doreşti să te răzbuni. Pacea şi iubirea de vrăjmaşi nu presupune prietenie. Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit. Împăcarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevărului.
Iertarea nu se impune. Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iartă trebuie să-şi asume în mod liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă. Putem să ne dorim să fim iubiţi de cei din jurul nostru în ciuda faptelor noastre rele, dar nu le putem pretinde acest lucru. Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde.

Iertarea nu este renunţare la ceea ce ni se cuvine. Iertarea nu exclude dreptatea. Un hoţ iertat nu este scutit de a restitui păgubaşului cele furate. Iertarea nu anulează consecinţele unei fapte rele sau a unui cuvânt rău.

Iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa şi a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. 

Iertarea nu-l schimbă pe celălalt. Când iertăm, se întâmplă, cu adevărat, ceva extraordinar, dar cu cel ce iartă, nu cu cel iertat. Acesta, poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt. Nu trebuie să iertăm aşteptând schimbarea celuilalt. >>

Sursa: http://www.terapiasufletului.ro/

In ceea ce ma priveste, cand nu reusesc sa iert persoana care m-a ranit, incerc sa iert pe bucati: fapte, cuvinte, comportamente, atitudini in ceea ce ma priveste, pe rand, unul cate unul. 
In rest, sunt dispus sa iert si las Puterea Superioara sa aleaga momentul cand voi fi pregatit pentru ce nu pot ierta acum.

                                                                      Stefan

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI #3

O veche expresie spune: "Multumesc Doamne ca nu suntem toti bolnavi in aceeasi zi"
Astfel, merg la intalniri pentru ca uneori am nevoie sa-mi iau "medicamentul" (sa ascult) si alteori pentru ca am nevoie sa-l impartasesc cu altii (sa transmit).

                                                                      Stefan

90 de zile, 90 de intalniri

<< Mergi 90 de zile la 90 de intalniri. Daca nu esti satisfacut, iti inapoiem cu placere viata mizera >>

<< Nu voi uita niciodată cât de nebun am fost atunci când am fost nou venit. Sponsorul meu, bietul de el, a trebuit să asculte declamatiile mele fără sfârșit, obiecțiile mele la sugestiile lui și toate ideile mele “mai bune". Mai mult decat atat, el a pus deoparte îndoielile mele constante cu privire la faptul ca programul va lucra pentru mine. Și atunci mi-a spus să acord 90 de zile și în cazul în care nu functioneaza, imi va returna cu placere viata mea mizera.

Am crezut că a fost doar baiat deștept atunci când a spus asta și am devenit determinat sa dovedesc ca a gresit. Așa că am făcut ceea ce mi-a spus să fac - am ales un grup, am fost determinat, am lucrat primii trei pasi și m-am dus la o întâlnire în fiecare zi, timp de 90 de zile. La sfârșitul perioadei am fost uimit că m-am simțit nu doar mai bine, dar viața mea s-a imbunatatit.

Când l-am întrebat cât de mult timp mi-ar trebui sa fac asta ca sa pot sa beau din nou, el a zâmbit și a spus "De ce nu încerci programul pentru 12 luni și dacă nu iti place vei primi inapoi viata de dinainte". În timp ce m-am opus gandului de a sta treaz pentru un an întreg, mi-am imaginat in sinea mea celebrarea aniversarii mele cu un pahar de șampanie. Nouă luni mai târziu, când am primit medalia de un an, m-am uitat la sponsorul meu și i-am spus că nu vreau mizeria mea înapoi.

Și atunci mi-a spus ca nu ma voi intoarce niciodată la acel mod de viață, atâta timp cât voi continua sa lucrez programul, fiecare zi la timpul ei ...>>

Sursa: http://www.thewisdomoftherooms.com 

                                                                  Stefan

 

DESPRE CREDINTA

Pentru cei care cred, nu e nevoie de nicio explicatie. Pentru cei care nu cred, nicio explicatie nu e de ajuns.

                                                        
                                                         Stefan

DESPRE IERTARE SI EGO

Doar pentru că stiu că iertarea celor care fac rău ma va ajuta sa ma eliberez de resentimente (si de multe ori punctul de pornire pentru iertare este întelegerea faptului că cei care fac rău sunt ei însisi bolnavi spiritual), aceasta cunoastere nu ma înzestrează neapărat cu capacitatea de a ierta. Uneori, tot ce poate face cunoasterea este doar de a-mi arăta calea.

sau spus altfel

Ego-ul meu pune mai presus faptul ca sunt ranit, decat ca celalalt nu a avut intentia de a o face.

Rezulta foarte simplu ca daca nu reusesc sa iert, Ego-ul este cel care n-o face.
Daca as asculta de Sine mi-as spune: "Ce conteaza!?".
                                                        
                                                         Stefan

<< Constientizarea se face in trei pasi

Mai intai, fii constient de corpul tau – cand mergi, cand tai lemne, sau cand cari apa de la fantana. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.

Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – ganduri, imaginatie, proiectii.Cand devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cat esti mai constient de ea, cu atat circula mai putine ganduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gandurilor,energia fiind aceeasi.Cand esti constient in proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru ganduri, si mintea devine absolut tacuta.Atunci este timpul sa mergi si mai adanc.

Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e rau incepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare.Cand ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.

Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data in insusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu Iluminare. >>

Osho

Sursa: www.esoterism.ro

                                                         Stefan

VALOAREA ABSTINENTEI

Abstinenta, un lucru de valoare?

Am auzit spunandu-se ca “a fi destept” nu este un lucru de valoare (“to be smart is not an asset“). Am si citit despre asta. Nu am inteles la inceput, dar probabil ca asa este din punct de vedere spiritual. Pentru ca “a fi destept” presupune lipsa de onestitate. Nu poti fi destept si onest in acelasi timp.

Pentru mine a fi abstinent este un lucru de valoare. Pentru ca asta mi-a salvat viata. Numai cand ai trecut prin ce ai trecut poti sa apreciezi acest lucru.

Am facut greseala sa cred ca si altii vor aprecia abstinenta mea: sotia, copiii, parintii, prietenii … Dar nu a fost asa. Pentru ei a fi alcoolic este o slabiciune, a fi abstinent este o normalitate. “Ce, te-am pus eu sa bei?”

In “afara” se vede schimbarea, dar nu se vede efortul.

Cui ii pasa de efortul tau de a intra  si ramane in abstinenta? Cat nu bei esti un om normal si oamenii te trateaza ca atare. Dar de multe ori emotiile raman aceleasi, chiar daca acum le faci fata sau privesti lucrurile din alt unghi.

Lucrurile de valoare sunt cele pe care le obtii greu, cu durere si suferinta, pentru care platesti pretul si numai cineva care a trecut prin asta poate intelege si poate aprecia.

Pentru cei „normali“ abstinenta nu este un lucru de valoare.

Abstinenta este ceva personal, al tau si nu o poti impartasi decat cu cei ca tine, aflati in abstinenta.

De aceea ne simtim atat de bine unii cu ceilalti in comunitate … pentru ca intelegem VALOAREA ABSTINENTEI.

                                                   Stefan

O ALTFEL DE PIRAMIDA

S U P R A C O N S T I E N T  -  I L U M I N A R E

______________________________________________________

REALIZAREA

SINELUI

TRANSFORMARE

A C C E P T A R E

I  N  T  E  L  E  G  E  R  E

C  O  N  S  T  I  E  N  T  I  Z  A  R  E

S U B C O N S T I E N T

Un lucru foarte important pe care l-am invatat in program este sa constientizez permanent ceea ce simt, ce gandesc si ce fac. Nu tot ce constientizez inteleg. Nu tot ce inteleg accept. Nu tot ce accept transform. Schimbarea este un proces, nu un eveniment!

                                                     Stefan

"Batalia" dintre Ego si Sine

"Reexamineaza tot ce ti s-a spus. Elimina ceea ce iti insulta sufletul."

Intelept!

Problema este ca uneori egoul meu pretinde a fi sufletul meu. Si egoul este destul de meschin in legatura cu ce alege sa fie insultat.

Cu certitudine ar trebui sa reexaminez tot ce mi s-a spus (sa nu cred tot ce mi se spune si chiar sa nu cred tot ce gandesc!)... si sa fac asta conntinuu.

Dar trebuie sa-mi aduc aminte mereu ca uneori ceea ce egoul vrea sa respinga / elimine, sufletul (sinele) meu are nevoie sa imbratiseze.

Si de multe ori am nevoie de ajutor pentru a face diferenta.

Stefan

Cand viata "te acreste"

Ideea de acceptare poate fi folosita pentru a fugi de confruntare sau pentru a evita sa spui ce ai de spus.
Incerc sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba ceea ce nu inseamna neaparat ca trebuie sa accept de prima data tot ce-mi pune viata in brate.
O sugestie inteleapta ar fi sa incetez sa ma mai razboiesc cu toti si toate.
Dar daca a lucra pentru a atinge un scop sau a obtine ceea ce imi doresc inseamna sa ma lupt, ei bine, atunci poate ar fi bine sa fac ceva pentru asta!

Stefan

IN MIJLOCUL PROGRAMULUI

Partea I: DECALOGUL

       Functionez pe baza unui "sistem de succes" care poarta denumirea de Programul in 12 pasi. Spus altfel in mijlocul programului este un DECALOG cuprins intre 2 pasi esentiali: Pasul 1 - admiterea neputintei si Pasul 12 - transmiterea mesajului (intrajutorarea) si practicarea principiilor in toate domeniile vietii. Primul permite intrarea in program. Al doisprezecelea permite continuarea programului mergand pe spirala (reluarea lui iar si iar). (doar pasii 1 si 12 fac referire la alcool!)

Partea a II-a: DISCUL DE PICK-UP

Cand sunt in mijlocul programului am stabilitate, echilibru, ma simt in siguranta. Este ca si cum m-as afla in mijlocul unui disc care se roteste in jurul axei sale. Daca as sta la marginea programului, cu un picior afara si cu unul inauntru, as fi in mare pericol sa cad (discul se invarte si ma arunca afara!). Din cand in cand, problemele vietii ma fac sa deviez. Daca sunt in mijloc, deviez catre margine. Pana ajung acolo insa, ceva ma intoarce din drumul gresit. Este nevoie de o "vointa" puternica. Iar eu nu o am. In schimb o are Puterea mea Superioara. Ea este cea care de fiecare data ma aduce in mijloc.

Este motivul pentru care imi intaresc permanent relatia cu Puterea Superioara pentru ca ea ma readuce in program cand deviez, cand ies in decor, cand parasesc mijlocul, punctul meu de stabilitate, echilibru si siguranta.

WHAT CAN BE

Abilitatea mea de a vedea "ce poate fi" se bazeaza pe participarea mea la momentul prezent (sa traiesc in intervalul zilei prezente).
Ego-ul meu hranit de asteptarile mele, de fricile mele ("nu voi primi ce vreau / ce merit!", "voi pierde ceea ce am!"), ma scoate din echilibru.
In lipsa echilibrului tot ce pot vedea sunt aceste "ar fi putut fi" sau "daca as fi avut ... , as fi facut ... ".
Iar acest lucru este un mod trist pentru mine de a-mi petrece ziua.


                                                         Stefan

ALGEBRA RECUPERARII

FURIE x ORGOLIU = RESENTIMENT

RESENTIMENT + AUTOINDREPTATIRE = JUSTIFICARE

JUSTIFICARE - ( COMUNITATE + IMPARTASIRE) = RECIDIVA

sau 

JUSTIFICARE - (SPONSORIZARE + MARTURISIRE COMPLETA) = RECIDIVA

                                                        Stefan 

OSCAR:

"... viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi"

                                  Stefan

UN SUT IN FUND

"Attitudes are like flat tires.
                 You won't get far if you don't change them."

Cand citesc un citat de genul acesta, uneori ma inspira, alteori insa ma poate irita. Este pe de o parte un adevar, pe de alta parte este o simplificare exagerata ('cliseu').
Indiferent de spectrul in care se gasesc sentimentele mele, schimbarea de atitudine este importanta.
De ajutor este sa-mi aduc aminte ca a gandi in "negru sau alb" este un lucru subtil.
Cheia pentru a avea o minte deschisa este de a incepe cu cuvantul "poate".
Poate cheia pentru schimbarea de atitudine este oarecum la fel.
O metoda ar fi sa actionez "ca si cum" as avea o atitudine diferita. Insa nu este asa de usor. Uneori, desi stiu ca am nevoie de o schimbare de atitudine, nu vreau cu adevarat s-o fac. Cand ma aflu in asemenea situatii ma intorc la "poate": (ar fi cam asa: poate daca ma rog sa schimb atitudinea mea nesanatoasa/neadecvata, chiar daca nu vreau, se va intampla macar un pic).
Adevarul este ca solutia la o problema de atitudine (ca de altfel solutia pentru toate problemele mele in general) este una de natura spirituala: a cere Universului un pic de schimbare interioara si apoi incercarea de a actiona un pic diferit.
Ies din gandirea "negru sau alb": daca eu nu ma simt IMEDIAT COMPLET diferit, atunci inseamna ca acest lucru nu se va intampla de loc!!!
In schimb sunt dispus sa cred ca lucrurile nu sunt 100% de rahat. Aceasta perspectiva ma face sa ma misc usor inainte (sa o iau din loc, ca un sut in fund).
Si uneori sunt zile in care orice sut in fund (miscare inainte) este o victorie.

                                                          Stefan

BADAY

Uneori, dupa ce trec prin zile proaste, imi dau seama ca n-au fost chiar asa de rele.
Alteori, nicio schimbare de perspectiva sau trecere a timpului ("trece si asta") nu pot schimba prea mult zilele respective. Totusi de multe ori se dovedeste ca au fost exact lucrul potrivit, la momentul potrivit. Numai ca eu nu am putut vedea asta atunci.
Cu mintea deschisa, daca este o zi proasta pot trece prin ea. Si poate ca dupa aceea voi descoperi ca ceva bun a fost in joc tot timpul.

Stefan

O SUGESTIE

Uneori nu ti se dau sfaturi, doar ti se “sugereaza”. Am invatat insa ca se intampla ca unele lucruri sa fie „sugerate” în aceeaşi măsură în care, dacă ar fi să sar cu paraşuta dintr-un avion, mi s-ar „sugera” să trag de sfoară pentru a scăpa cu viaţă.

Dar nu e doar atat! Trebuie sa raman cu mintea deschisa si sa fiu atent la intreaga calatorie pentru ca locul unde vreau sa ajung sa nu-mi puna din nou viata in pericol.

Stefan