LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: CUM MA IERT EU PE MINE

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 9 mai 2014

CUM MA IERT EU PE MINE

Este foarte OK cand se spune ca daca cineva te-a ranit, tu i-ai permis sa faca asta. Ca totul, rana, durerea, suferinta vine nu de la persoana sau situatia respectiva in sine, ci de la ce gandesti tu in legatura cu asta. Si ca suferinta ti-o faci singur.

Dar ... INCA ma mai gandesc ca daca persoana respectiva nu s-ar fi comportat in felul in care a facut-o, poate nu as fi ajuns sa sufar (nu s-ar fi declansat/activat boala) doar pentru ca lucrurile au fost de natura sa ma raneasca.

Problema mea a fost ca nu am stiut sa fac fata situatiilor. Ca am ales o cale distructiva pentru mine de a trece peste. Si am folosit-o pentru ca NU AM STIUT ca nu stiu sa fac fata. Asa cum stiu acum.

Si OK, sa spunem ca as fi constientizat ATUNCI ca sunt sensibil si nu fac fata situatiilor si persoanelor. Ce as fi putut face? Sa stau linistit intr-un colt si sa privesc cum isi traiesc altii viata fara sa fac nimic (asa cum poate fac acum de multe ori) pentru ca stiu ca nu fac fata? Sa nu simt? Sa nu gandesc, pentru ca daca gandesc ca ceilalti ma ranesc, sufar? Sa nu mai am emotii, ganduri, sentimente pentru ca ele ma pot rani?

Am avut un handicap in hipersensibilitatea mea. Am baut pentru ca nu am facut fata la ce simt si ce gandesc in legatura cu ce simt. N-am stiut alta cale. M-am invinovatit. A fost din ce in ce mai rau si mi-am luat-o de nu m-am vazut.

Ma simt si acum ranit. Ma gandesc si acum "negativ" la ce mi se intampla, imi plang de mila si acum si sufar. Ca sa nu se mai intample asta ar trebui sa nu mai am emotii-ganduri-sentimente DELOC! Dar le am! Imi pasa! Nu sunt vindecat!

Doar ca acum a) nu beau; b) schimb perspectiva, nu mai las ca boala celuilalt sa imi afecteze boala mea.

Astfel incat asemenea lucruri se intampla din ce in ce mai rar, la o mai mica intensitate si intotdeauna ajung la concluzia ca trebuie sa-mi vad de viata mea, sa nu mai traiesc vietile altora, sa raman in treaba mea, sa-mi pastrez STAREA DE IUBIRE. Situatiile si persoanele sunt trecatoare.
Nu-mi mai spune nimeni ce AR TREBUI sa simt, sa gandesc si sa fac sa nu fiu ranit, fac ceva pe celebra "zicere" sa ai numai ganduri pozitive pentru ca ele se transforma in convingeri si convingerile in actiuni pozitive bla, bla, bla, de parca numai de actiuni pozitive suntem in stare, suntem atat de buni incat nu facem nimic rau/negativ!

Doar sunt atent. Observ. Imi constientizez emotiile, gandurile si actiunile (ce simt, ce gandesc, ce fac), analizez si las sa treaca.

Si n-am de gand sa beau intre timp!

Stefan