Am auzit că mulți oameni la întâlniri își împărtășesc confuzia în legătură cu voința ... de obicei este vorba despre ceva de genul „voința lor” versus „voința lui Dumnezeu”.
De-a lungul anilor, cu siguranță am făcut câteva runde la această întrebare.
Dar Cartea Mare -- steaua mea nordică, harta mea de parcurs pentru a trăi abstinent - îmi face totul simplu și clar:
"...Este ușor să renunțăm la programul spiritual de acțiune și să ne odihnim pe lauri. Ne îndreptăm spre necazuri dacă o facem, pentru că alcoolul este un dușman subtil. Nu suntem vindecați de alcoolism. Ceea ce avem cu adevărat este o amânare zilnică care depinde de menținerea condiției noastre spirituale. Fiecare zi este o zi în care trebuie să purtăm viziunea voinței lui Dumnezeu în toate activitățile noastre. „Cum pot să Te slujesc cel mai bine – să se facă voia Ta (nu a mea)”. Acestea sunt gânduri care trebuie să meargă cu noi în mod constant. Ne putem exercita puterea de voință pe această linie cât dorim. Este folosirea corectă a voinței...” (Big Book, Capitolul șase, „În acțiune”, pag. 85). )
Harul este darul necâștigat de a ușura alcoolismul meu -- și în cele din urmă obsesia mea de sine -- printr-o putere mai mare decât mine. Folosirea corectă a voinței mele, atunci când este aplicată harului lui Dumnezeu, este să o valorific -- în întregime : intuiția mea, gândurile mele, experiența mea, emoția mea -- și să folosesc darul sobrietății mele și al acestui mod de viață pentru a fi de serviciu celorlalţi.
Nu doar în întâlniri. În fiecare domeniu al vieții mele.
Ca să dau lumii nu copilul bolnav, răsfățat care mai pot fi uneori (o, Doamne), nici bețivul (mulțumesc lui Dumnezeu), nici bețivul uscat (mă rog lui Dumnezeu)... ci să dau lumii omul abstinent - - sobrietatea pentru mine astăzi este mult mai mult decât sobrietatea fizică.
(Desigur, totul începe de acolo. Toate celelalte nu au rost fără sobrietate fizică . Dar aspir să trăiesc aceste principii dincolo de doar a lăsa băutura jos -- ironia este, desigur, că trăirea acestor principii este ceea ce mă ajută să nu iau băutura. Poate părea o aspirație înaltă -- și într-o privință, poate că este -- dar este, de asemenea, modul în care un bețiv menține echilibrul și creează balast împotriva atracției gândirii obsesive de sine -- care este atât de adesea la baza modului în care justificăm să bem din nou.)
În altă parte, se spune, referitor la cei 12 pași, „...ce pretenţii! Nu pot să o fac!”
Încercând să trăiesc pe deplin aceste principii în viața mea, îmi amintesc ce spune Cartea Mare imediat după aceea: „...Nu vă descurajați. Nimeni dintre noi nu a reușit să mențină aderarea perfectă la aceste principii. Nu suntem sfinți. Ideea este că suntem dispuși să creștem pe linii spirituale. Principiile pe care le-am stabilit sunt călăuze pentru progres. Pretindem progres spiritual mai degrabă decât perfecțiune spirituală." (Cartea mare, capitolul cinci, „Cum funcționează”, pag. 60)
Ceea ce se traduce pentru mine prin: „ Dorința de a crește pe linii spirituale” înseamnă că voi încerca să fac lucrurile diferit. Voi încerca să fac lucrurile așa cum sugerează AA, în loc de vechile moduri bazate pe frică în care mă comportam. Nu „Voi încerca să gândesc diferit”. Nu. Așa cum s-a spus în multe întâlniri -- și care mi-a explodat mintea când am auzit-o pentru prima dată: nu pot să gândesc către acțiuni diferite (corecte), trebuie să acționez către o gândire diferită (corectă).
Când o fac, sunt mult mai puțin torturat.
În multe privințe, transformarea pe care o experimentez prin harul divin (indiferent ce înseamnă acea expresie pentru tine) îmi oferă o nouă voință. Una prin care experimentez adevărata bucurie de a fi util altora.
Și așa cum am mai spus -- poate de multe ori acum -- și probabil că voi spune din nou:
Această transformare este disponibilă gratuit pentru oricine o dorește -- oricine are bunăvoinţă -- prin cei 12 pași.
Poate că nu este singura cale, dar cu siguranță este cea care a funcționat pentru mine.
Traducere: will and grace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu