Căutând o modalitate de a face față, am băut pentru a-mi depăși nesiguranța și a scăpa de sentimentele care păreau prea dureroase pentru a le înfrunta. Asta mi-a distrus caracterul și spiritul.
Aceasta este o criză spirituală. Nu suntem meniți să fim centrul universului și consumați de egoism. Suntem meniți să avem relații profunde cu ceilalți, să ne servim familiile și comunitățile și să fim conectați la ceva mai mare decât noi înșine. Dependența ne fură toate acestea.
Iar pentru o problemă spirituală, este nevoie de un remediu spiritual.
***
Boala noastră, alcoolismul, are cauze spirituale (trăiam într-un haos psihologic și dezertaserăm din realitate). Pe care în loc să le tratăm cu principii spirituale, noi le-am tratat cu alcool. Alcoolul ne-a oferit ușurare și confort până ne-a învins și am ajuns fără putere în fața lui. Adică, dacă începem să bem nu ne putem opri și nu ne putem opri să nu începem. Compulsia fizică și obsesia mentală.
În abstinență fiind, dacă nu tratăm cauzele spirituale rămânem nemulțumiți, iritați și neliniștiți până în momentul în care apare acel straniu vid mintal când puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu sunt de niciun ajutor și suntem în mare pericol de a bea din nou.
Puterea programului pașilor de acțiune pe care îi lucrăm ne oferă o experiență spirituală care produce o schimbare psihică suficientă să ni se redea sănătatea mentală, să nu mai avem niciodată acea obsesie mentală atât de puternică încât să ne ducă la fenomenul de nevoie aprigă de alcool (craving), SINGURUL lucru nevindecabil din boala noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu