Voința proprie și cum se leagă ea de Pasul 4

 Înainte de a intra în detaliile pasului 4, vreau să mă uit la ce este voința proprie. De ce? Pasul 4 este locul în care îmi fac un inventar veridic al meu. Este un proces să mă uit la gândirea mea bazată pe o viață bazată pe voința proprie, mai degrabă decât pe voia lui Dumnezeu.

Ar trebui să facem un bilanț al vieții noastre. Primul lucru pe care ei îl sugerează este să caut defectele personalității mele care mi-au cauzat eșecul. Defectele sunt rezultatul voinței proprii, iar pasul 4 este un inventar al manifestărilor comune ale unei vieți conduse pe voință proprie.

Deci, ce este voința proprie? Auzi despre asta vorbindu-se tot timpul la întâlniri. De ce este dăunător?

Iată o fișă despre ceea ce alcătuiește voința proprie. 

Instinctul social	Instinctul de securitate	Instinctul sexual
Companie/Apartenență: dorința de a aparține sau de a fi acceptat. Prestigiu: Dorința de a fi recunoscut sau acceptat ca lider. Stima de sine: ceea ce credem despre noi înșine, ridicat sau scăzut. Mândria: O părere excesivă și nejustificată despre sine, fie pozitivă (iubire de sine) fie negativă (ura de sine). Relații personale: relațiile noastre cu alte ființe umane și cu lumea din jurul nostru. Ambiții: Planurile noastre de a câștiga acceptare, putere, recunoaștere, prestigiu etc.	Material:   Doresc bani, clădiri, proprietăți, îmbrăcăminte etc., pentru a fi în siguranță. Emoțional:   Bazat pe nevoile noastre pentru o altă persoană sau alte persoane. Unii tind să domine, unii sunt excesiv de dependenți de alții. Ambiții:   Planurile noastre de a câștiga bogăție materială, de a domina sau de a depinde de alții.     >> V V SINELE     <<	Acceptabil:   viața noastră sexuală este acceptată fie de către societate, fie de Dumnezeu, fie de propriile noastre principii. Ascuns:   Elemente din viața noastră sexuală care sunt contrare fie principiilor Societății, fie ale lui Dumnezeu, fie propriilor noastre principii. Ambiții:   Planurile noastre cu privire la viața noastră sexuală, fie acceptabile, fie ascunse.
Resentimente Sentimente de rănire amară sau de indignare care apar după a avea sentimente de rănire sau ofensare pe bună dreptate sau greșit.	<< < GREȘELI V >> Frica Sentimente de anxietate, agitație, neliniște, teamă etc.	Daune sau răni  Acțiuni greșite care au ca rezultat durere, sentimente rănite, îngrijorare, pierderi financiare etc., pentru alții și, de asemenea, pentru sine.

Există SINELE în centru. Deasupra se află cele trei instincte de viață care alcătuiesc sinele. Ele sunt date de Dumnezeu și necesare pentru supraviețuirea rasei umane. 

Sunt instincte sociale, de securitate și sexuale. 

Instinctul social este compus din apartenență, prestigiu, stima de sine, mândrie, relații personale și ambiție. 

Instinctul de securitate include material, emoțional și ambiții ca să mă simt în siguranță. 

Al treilea instinct este instinctul sexual și este modul în care folosim acest instinct. Îl folosim în mod egoist pentru a satisface celelalte instincte sau pentru a domina sau manipula?

Dacă îmi conduc viața și mă concentrez pe mine și pe ceea ce cred că am nevoie pentru a fi ok în orice domeniu al vieții mele, instinctele mele sunt amenințate în mod constant. De exemplu, dacă decid ce am nevoie pentru a-mi satisface instinctul material dacă ceva îmi amenință banii, locul de muncă sau obiectivele materiale, sunt amenințat și fie am frică, fie sunt supărat. Devin dependent de satisfacția instinctelor mele la nivelul pe care determin să mă simt bine. Din păcate, nu sunt niciodată mulțumit. Întotdeauna vreau mai mult, nu este niciodată suficient. Alcoolicul nu se satură niciodată.

Problema este că sunt de sine stătător! Încercând să-mi gestionez viața pentru a satisface aceste instincte până la nivelul de care cred că am nevoie, nu ajung niciodată suficient pentru a fi ok. Îmi este frică constantă de a nu obține ceea ce îmi doresc, îmi vor lua ceea ce am, sau voi fi aflat cum am fost necinstit să obțin ceea ce mi-am dorit. Instinctele mele sunt amenințate în mod constant și sunt furios tot timpul. Pentru a satisface aceste instincte voi întreprinde acțiuni care îmi provoacă rău mie și altora.

Așadar, manifestările unei vieți de voință proprie sunt resentimentele, frica și rușinea și vinovăția din cauza acțiunilor dăunătoare. Greșelile sunt o gândire greșită care are ca rezultat acțiuni greșite. 

Resentimentul este o judecată greșită, 

frica este o credință greșită, iar 

răul provocat este un comportament greșit față de noi înșine sau față de ceilalți.

În pasul 4 inventariem greșelile de mai sus și lucrăm pentru a vedea cum gândirea centrată pe sine declanșează defectele caracterului nostru. Apoi (la pasul 5) cunoaștem natura exactă a greșelilor noastre pentru a lucra pașii 6 și 7. Facem o listă cu cei pe care i-am rănit și folosim aceste informații pentru a lucra pașii 8 și 9. 

Alcool-ism

  

Să ne uităm la Cuvântul înainte la prima ediție. Aici există o declarație care spune:

  „Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care s-au recuperat dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță. 

        Suntem mai mult de o sută de bărbați și femei. Asta mă alertează asupra faptului că nu citesc o carte cu o singură persoană ca autor. Majoritatea cărților pe care le-am citit au fost scrise de o singură persoană. Și cu îndrăzneala mea intelectuală, minte alcoolică, când citesc o carte care a fost scrisă de un singur individ, dacă nu sunt de acord cu ceea ce spune el, spun, ei bine, cine este el să creadă că este mai inteligent decât mine. Pur și simplu ignor ce are de spus și apoi continui cu restul cărții. Dar dacă fac asta cu Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”, nu mă voi certa cu o singură persoană, mă voi certa cu o sută.

Amintiți-vă că primii patruzeci i-au spus lui Bill să o scrie, dar să vedem capitolele pe măsură ce vor fi scrise. Vom adăuga, vom șterge și vom schimba tot ceea ce dorim. Când vom termina cu asta, va fi povestea despre cum ne-am recuperat toți patruzeci, care până în 1939 s-a dovedit a fi prima sută. Așa că, astăzi, când mă cert cu cartea, mă cert cu o sută de oameni, nu doar cu unul.
         Aceștia o sută s-au recuperat din același lucru care mă sfâșie ca alcoolic practicant, din starea fără speranță a minții și a corpului. Este puțin mai greu să te cerţi cu oamenii aceia.

„Scopul principal al acestei cărți este de a arăta altor alcoolici exact cum ne-am recuperat.

ALCOOL – ISM

„Bărbații și femeile beau în principal pentru că le place efectul produs de alcool”.

Alcoolul este doar un simptom al bolii alcoolism. Putem elimina alcoolul din alcoolism, iar ceea ce rămâne este partea „ism” a acestei boli.

Acronime bune pentru ism sunt: ​​I, Self, Me (eu, mine si al meu) sau Internal Spiritual Malady (boala spirituala)

Ismele sunt comportamentele și atitudinile tipice alcoolismului și care de obicei continuă, chiar și atunci când alcoolicul își găsește sobrietatea. 

Acest ism este: egocentrism dus la extrem (self will run riot)

Sentimente de inadecvare, izolare, neliniște, anxietate, depresie, frică și vinovăție sunt doar câteva dintre „ismele” cu care se luptă zilnic alcoolicul.

Fondatorii mișcării AA, Bill W. și Dr. Bob, au fost clari cu privire la problema supremă a alcoolismului. Bill și Dr. Bob au numit-o „faliment spiritual”, care este doar un alt mod de a spune că alcoolismul nostru este rezultatul unui ism (boală spirituală internă).

Majoritatea alcoolicilor, indiferent de motiv, nu pot face față drumului accidentat al vieții fără a consuma cantități considerabile de alcool. Această incapacitate de a face față vieții fără alcool este partea „ismului”.

Unii oameni au alcohol-issues (probleme cu alcoolul) și centrele de tratament funcționează pentru ei. Problema lor se concentrează în substanță.

Unii oameni au alcoolism și au nevoie de un mod cu totul nou de viață. Problema lor se concentrează în minte.

Ne apucam de baut din cauza mintii si apoi nu ne putem opri din cauza corpului

 Cred că este foarte important pentru noi să ne amintim, pe măsură ce progresăm prin carte, că acest cuvânt poftă (craving) se referă întotdeauna la corp, nu la minte. În contextul Cărții Mari, singurul mod în care apare este după ce am băut una, două sau trei băuturi. Asta declanșează pofta fizică pentru mai mult de la fel. Acum, celălalt termen pe care îl vor folosi este obsesia minții. 

Dacă nu poți bea din cauza corpului și nu te poți lăsa din cauza minții, atunci ești neputincios față de alcool.

Deci, deși avem o boală dublă, boala corpului și o boală a minții, recuperarea poate apărea doar prin minte însăși.

  Există trei părți în viața umană: mintea, trupul și spiritul. Aflăm că boala noastră este dublă. Avem o alergie fizica, care se manifesta prin pofta. Și avem o obsesie mentală. Aceste două lucruri, cuplate împreună, ne fac neputincioși față de alcool. Aceasta este natura exactă a problemei.

Abstinenta se invata

 

„Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de bărbați și femei alcoolici să se recupereze, există un sentiment împotriva oricăror schimbări radicale aduse în ea. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul de recuperare AA, a fost lăsată în mare parte neatinsă...

 Vedem cuvintele „text de bază”. Cred că atunci când vedem acele cuvinte, suntem atenționați de tipul de carte pe care îl avem în față. Cu toții ne amintim ce este un manual. Le folosim la școală. Nu ne-au plăcut în mod deosebit pentru că însemnau muncă și studiu când am prefera să facem altceva. 

     Dar cred că - dacă ne-am uita la un manual în forma sa cea mai simplă - cred că am putea spune că un manual este o carte cu care se predă. Avem și o aversiune față de cuvântul învățătură. Dar Bill Wilson ne spune în broșura „Alte probleme decât alcoolul” că singurul scop al unui grup AA este de a practica și a preda cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Dacă vom lua predarea (a învăţa pe altul) în termenii ei cei mai simpli, cred că atunci putem găsi câteva cuvinte cu care să începem.

     A preda nu este altceva decât a prelua informații din mintea unei ființe umane și, într-o formă sau alta, a o transfera în mintea altei ființe umane, crescând astfel cunoștințele celeilalte ființe umane. Indiferent despre ce materie predăm, chiar nu are nicio diferență. Pe măsură ce informația este transferată și intră în mintea celeilalte ființe umane, atunci cunoașterea celeilalte ființe umane despre acele informații, cunoașterea subiectului, crește și devine mai bună.

     Un manual nu este altceva decât un instrument care este folosit pentru a preda prin cuvântul scris. Există o mulțime de moduri de a preda, dar un manual o face prin cuvântul scris. Scoate informații din mintea uneia sau mai multor ființe umane, le pune în scris. Apoi, utilizatorul manualului în lectura și studierea acelei cărți transferă acele informații în mintea lor, sporindu-și astfel cunoștințele despre subiect.

       Credem că este un manual. Și credem că este conceput ca toate manualele, începând cu Opinia Doctorului, unde începe să ne explice care este problema. Dacă putem înțelege o dată problema, atunci putem începe să căutăm soluția. Dar până nu cunoaștem problema, nu vom ști niciodată care este soluția. Și după ce găsim o dată soluțiile, putem căuta un program practic de acțiune necesar pentru a aduce (despre) acea soluție. Dar dacă nu cunoaștem adevărata soluție, atunci și programul practic de acțiune va fi greșit.

Despre reguli nescrise

de ce sa se vorbească la grupurile aa 3-5 minute?     

   În cadrul grupurilor Alcoolicii Anonimi (AA), limita de timp de 3-5 minute pentru fiecare intervenție este o regulă nescrisă (sau o recomandare) extrem de importantă, implementată pentru a asigura buna desfășurare a ședințelor.

Iată principalele motive pentru care se folosește această limită de timp:

1. Oferă tuturor șansa de a vorbi

Ședințele AA durează de obicei 60 de minute. Dacă o singură persoană ar vorbi timp de 20 de minute, mulți alți membri nu ar mai apuca să își împărtășească experiența. Limita de timp asigură egalitatea și respectul față de toți cei prezenți în sală.

2. Menține concentrarea (Focalizarea)

Când timpul este limitat, vorbitorul este presat să treacă direct la subiect. Acest lucru previne detaliile inutile sau devierea către subiecte care nu au legătură cu recuperarea. Ajută membrul să se concentreze pe problemă și soluție, nu pe povești lungi de viață.

3. Învățarea disciplinei și a smereniei

Pentru mulți dependenți, egocentrismul a fost o parte din boală. Respectarea unui interval de timp impus de grup este un exercițiu terapeutic de disciplină, autocontrol și smerenie. Persoana învață că timpul celorlalți este la fel de valoros ca al ei.

4. Evită transformarea ședinței în terapie individuală

Grupurile AA se bazează pe sprijin reciproc, nu pe psihoterapie de cabinet. Limita de timp împiedică o persoană să monopolizeze discuția pentru a-și rezolva o criză personală extinsă, încurajând-o în schimb să discute acele detalii în privat, cu un naș (sponsor).

5. Menține dinamismul și atenția grupului

Ascultarea aceluiași monolog pentru o perioadă lungă poate diminua atenția celorlalți. Schimbarea rapidă a vorbitorilor aduce perspective diferite și menține energia întâlnirii, oferind o dinamică mai alertă și mai captivantă.

Experiență spirituala

Trezirea spirituala trece prin conștientizare, înțelegere, acceptare, transformare

Azi ma simt de parca Programul m-a imbratisat pe mine.

Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA. Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.
Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.
Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am constientizat, înţeles şi acceptat.
Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconstientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce constientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.
Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Compliancy

Am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul, nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. Si m-am agatat de AA cu "dintii si cu ghearele". 

Daca cei din AA mi-ar fi spus ca pentru a ramane abstinent trebuia sa sap un sant de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-as fi apucat de sapat imediat.

Dar nu m-au pus sa sap santuri.

Mi-au spus sa vin la intalniri. Si am venit.

Mi-au spus sa citesc literatura. Si am citit-o.

Mi-au spus sa fac Programul de 24 de ore. Si l-am facut.

Mi-au spus sa-mi iau un nas. Si mi-am luat.

Mi-au spus sa lucrez pasii. Si i-am lucrat.

Mi-au spus sa merg si la celelalte grupuri, altele decat cel de langa casa. Si am mers.

Mi-au spus sa moderez sedintele de pasi. Si am moderat.

Mi-au spus sa particip la activitatile grupului. Si am participat.

Mi-au spus sa intru in Serviciile AA. Si am intrat.

Mi-au spus, mai apoi, ca ar fi bine sa fac in asa fel incat sa fiu eu, la randul meu, nasul cuiva. Si am facut-o.

Nu stiam atunci ca acestea sunt Instrumentele AA-ului.

In felul acesta am imbratisat Programul in doisprezece pasi.

O zi din viața unui alcoolic

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.

Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva. Doar putin sa-mi revin si apoi plec la servici. Aveam servici!!?
Ma intindeam la bauta si plecam aproape beat pe cele trei carari inspre servici. Daca plecam! Uneori imi pierea cheful si mergeam in parc sa continui bauta.
Cu troleibuzul faceam vreo 17 minute. Mie mi se pareau doua ore. Era un chin. Ma agatam de bara de sus si stateam pe varful picioarelor. Ma balabaneam in jurul axei mele, pastrand cele 2 puncte de sprijin. Cu ochii mici, rosii si sticlosi ma uitam cu ura la cei jur. Eram uimit si invidios ca pot merge la servici fara sa bea ceva inainte.
Nu vedeam ca erau numai pensionari si elevi. Era ora 10.00.
Primul lucru pe care il faceam dupa ce coboram din troleibuz era sa ma asigur ca ajung la servici cu una mica de 200 de grame.
Imi faceam un ness rece intr-o cana de culoarea cobaltului (sa nu se vada culoarea licorii dinauntru) si pe masura ce beam nessul turnam votca in cana.
Pe la unspe jumate incepeau colegii, ba chiar si directorul, sa ma sacaie. Le explicam ce aveam de facut. Privirile lor mirate ma enervau. Ce naiba nu inteleg astia? Cuvintele din mintea mea ieseau sub forma unor bolboroseli neinteligibile. Daca ma concentram puternic, ma auzeam! Mi-aduc aminte ca la scris renuntasem de mult, renuntasem sa mai fac vreo ciorna ceva in legatura cu ce aveam de lucru, niciodata nu intelegeam ce am scris.
Dupa ce ma lasau in pace plecam sa servesc masa! In parc, cu alte 200 de grame. De 'oboseala' ma mai intindeam din cand in cand pe banca. Alteori ma apuca 'oboseala' la servici si mergeam la veceu sa trag un pui de somn.
Ziua de servici se incheia pe la 15.00, pentru ca trebuia sa plec acasa sa dorm putin, sa-mi revin. Daca aveai treaba cu mine trebuia s-o faci inainte de 15.00.
In drum spre casa eram ceva mai vioi pe cele trei carari ale mele. Obiectivul principal: jumatatea pentru acasa (nu jumatatea DE acasa; vorbesc de sticla de 500 de grame).
Dormeam putin si reincepeam. De data asta linistit pentru ca nu o sa ma mai deranjeze nimeni.
Seara ma uitam la cele doua imagini, care se suprapuneau din cand in cand, ale televizorului. Filmele erau dublate. Vreau sa zic ca scrisul era dublu. Asa ca preferam talkshow-urile. Eram foarte atent pentru ca a doua zi stiam ca nu o sa mai tin minte nimic. De fapt ma uitam 'prin' televizor, imi spuneam, ca sa pot sa ma gandesc la ale mele.
Tarziu in noapte incercam sa merg la culcare.

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...